1.

Formulaţi legăturile disciplinei „Delincvenţa juvenilă” cu alte ramuri de drept şi ştiinţe

sociale.
Dr. Penal- ambele se ocupă de fenomenul criminalității, dr penal se ocupă de aspectul juridic al
criminalității, del juv are în acest domeniu un spectru mai îngust, studiind, doar infracțiunile comise
de minori, cauzele, condițiile lor, apariția și evoluția acestora.Dr penal stabilește totalitatea
sancțiunilor aplicate minorilor, pe când Del juv, pe langa sancțiunile aplicate minorilor, elaborează
măsuri adecvate de prevenire și combatere a acestui fenomen.
Dr procesul penal- studiază regulile de bază ale activități descoperire a infracțiunilor comise de
minori și de tragere a lor la răspundere penală, pe când Del juv este interesată de dobândirea și
prelucrarea datelor statistice deținute de orgenele juridice, de culegerea celor mai variate date despre
fenomenul criminalității minorilor din activitatea de urmărire penala și de judecată.
Criminologia- studiază fenomenul criminalității în general, iar del juv se ocupă de studierea doar a
criminalității în rândurile minorilor. Criminologia studiază persoanliatea infractorului stablind
multitudinea de factori și condiții care-l determină să comită fapte interzise de legea penală, pe când
Del juv studiază personalitatea infractorului minor, componențele infracțiuni comise de cel mai des de
minori, sacțiunile aplicate lor, precum și locurile de ispășire a pedepsei de către minori.
Psihologia- oferă posibilitatea cunoașterii temperamentului carcterului minorului, factorii externi și
interni care își pun amprenta pe formarea lui ca delicvent minor.
Statistica- constituie una dintre cele mai importante surse de date referitoare la criminalitate ca
fenomen social de masă, del juvenilă fiind interesată de date statistice referitoare la criminalitatea
minorilor, numărul minorilor abandonați, numorul minorilor care au comis fapte interzise de legea
penală etc. Pe baza datelor statistice există posibilitatea de a cunoaște starea, structura, dinamica
criminalității minorilor întro perioadă determinată de timp, pe un teritoriu determinat.

2. Examinaţi activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite direcţionată spre combaterea

delincvenţei juvenile.
ONU sa preocupat mereu de elaborarea unor ansambluri minime de reguli susceptibile de
apalicare minorilor delincvenți. Onu promovează un proces de reformă a dreptului penal în
privința minorilor delicvenți- organizeaza congresul internațional pentru combaterea,prevenirea și
tratamentelor delicvenților.

3. Descrieţi particularităţile probaţiunii pentru minori potrivit legislaţiei în vigoare a RM

Probatio-perioada de încercare, iertare
Statul trebuie să intervină pentru a asigura o justiție pretenoasa copilului, o justiție accesibilă,
corespunzătoare vârstei, rapidă, adaptată și concentrată pe necestitățile și drepturile copilului,
inclusiv pentru acordarea serviciilor de calitate presentițială, sentințială în comunitate,
penintenciară și postpenintenciară.
Presentițială-evaluarea psihosocială a personalității bănuitului, învinutlui,inculpatului
Sentințială în comunitate-activități orientate spre reintegrarea socială a persoanlor liberate
de pedeapsa penala prin asistență, consiliere,controlul comportamentului și supravegherea
respectării obligațiilor impuse de instanță
Penintenciară- activități socio-educative desfășurate în penitenciar și activități de pregatire
pentru liberare din locurile de detenție.
Postpenitenciară-acordare de asistență persoanelor liberate din locurile de detenție în scopul
reintegrării lor în societate.
 4. Determinaţi criteriile de clasificare ale victimelor minore.
Victima completamente inocentă,ideală- nou nascutul victima a pruncuciderii
Victima cu vinovăție redusă, prin ignoranță sau imprudență
Victima egală în vinovăție cu infractorul-suicidul conștientizat,victima eutanasiei
Victima mai vinovată decât infractorul-victima provocatoare care prin conduita sa incită
autorul comiterea infracțiunii-victima prin imprudență,totalemnte responsabilă de accident
Victima cu un grad mai sporit de vinovăție sau intergral vinovată-infractorul-victima unui act
al legitimei apărări-falsa victimă care induce cu buna știință justiția în eroare,victima
imaginară paronicii sau mitomanii
5. Definiţi „caracterul” ca coordonată psihologică a personalităţii delincventului minor.
Caracterul exprimă un ansamblu de atitudini-valori, stabile, generalizate, determinate pentru o
persoană, care se întemeiază pe convingeri puternice. Caracterul se formează pe parcursul vieții- este
ca un stil de viață. Caracterul este o sumă de particularități individuale în raport cu relațiile pe care
subiectul le înteține cu lumea exterioară și anume motivația, sentimentele ,convingerele,
aspirațiile,idealurile,concepțiile despre lume și viață. Caracterul este nucleul personalității unde se
concentrează întreaga individualitate psihică și morală a persoanei.
6. Analizaţi sfera comportamentului deviant.
Comportamentul deviant al minorilor reprezintă ansamblul de acțiuni material sau simbolice
săvârșite persistent, repetat sau continuu de către minor, de cele mai dese ori fiind considerate
răspunsuri la frustările pe care trebuie să le facă față la interacțiunea cu mediul și care provoacă
daune valori sociale.
-un comportament devint provoacă daune reale individului însuși sau altor indivizi ai societății.
-poate fi persistent, repetat sau prelungit
-se manifestă prin cauzarea evaluării negative de către alții, adică prin sancționarea minorului
7. Evaluaţi constatările CtEDO în cauza Bouamar contra Belgiei.
În cauza Boumar contra Belgiei, CUrtea a examinat legalitatea plasării unui minor într-o casă de
arrest, cu titlu de măsură provizorie de supraveghere și anume imposibilitatea material de a găsi o
persoană fizică sau o instituție care să-l primească pe Boumar, luând în calcul și comportamenul
periculos al acestuia. Potrivit Curții se impune a fi luată în considerare necesitatea exercitării
controlului asupra respectării regulilor și anume protejarea împotriva arbitrarului.
8. Definiţi noţiunea de „delincvenţă juvenilă” şi „criminalitatea minorilor”.
Delicvență juvenilă- totalitatea faptelor ce constituie încălcare a normelor juridice (indifferent de caracterul
penal al acestora), comise la un moment dat, într-un anumit mediu de către minori.
Criminalitatea minorilor- totalitatea acțiunilor sau inacțiunilor, din punct de vedere penal, săvârșite pe un
anumit teritoriu, într-o perioadă anumită de timp, de către personae minori, care înca nu au atins majoratul.
9. Estimaţi influenţa factorilor exogeni asupra delicvenţei juvenile.
Factorii externi au un rol decisive îl au familia, anturajul, școala și mediul social în care se dezvolută
copilul.
Familia- reprezintă principal instanță de socializare, al cărei rol functional în structura socială,
modelul comportamental al părinților execută, o puternică influență asupra copilului. Mediul familia
poate fi apreciat sub aspectul structurii, al condițiilor economico-sociae și al deficitului educative.
Anturajul- asocierea cu un anturaj nepotrivit sau respingerea unui tânăr de către anturaj.
Mediul social/mass media
10. Argumentaţi importanţa prevederilor Principiilor directoare referitoare la justiţia penală în
contextul dezvoltării şi al unei noi ordini economice internaţionale.
Conțin importante lămuriri de ordin theoretic și practic în domeniul justiției restaurative, precum
definirea unor termini, princiipile și standardele de implementare a practicilor de justiție
restaurativă, condițiile de utilizare a programelor de justiție și anumite recomandări în legătură cu
dezvoltarea programelor de justiție restaurativă.
11. Identificaţi conceptul de personalitate a minorului ca victimă a infracţiunii.
Minorul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabitate victimală crescută datorită vărstei,
fiind complet lipsit de posibilități fizice și psihice, lipsit de capacitatea de anticipare a unor
comportamente periculoase, inacapacitatea de a diferenția intențiile bune de cele rele. Copilul poate
fi ușor mințit, manevrat.
12. Distingeţi temeiurile răspunderii penale a minorilor.
Săvârșirea unei fapte care conform CP este calificata ca infracțiune, adică caracterul prejudiciabil al
faptei, ilegalitatea penală, vinovăția, pasibilitatea de pedeapsă.
13. Estimaţi rolul vinovăţiei victimei în cadrul cauzalităţii delincvenţei juvenile.
Modul în care victim acționează, percepe, acceptă sau respinge violența actului agresiv are
importanță pentru stabilirea lanțului cauzelor și efectelor fenomenului victmal.
14. Estimaţi concordanţa dintre reglementările naţionale ale RM în materia justiţiei juvenile cu
standardele internaţionale în materie.
Constituția RM consacră un articol protecției copiilor și tinerilor, din care aflăm că tinerii și copii
constituie potențialul uman, viitorul și perspectiva societății. ONU-copii și adolescenții trebuie
ocrotiți împotriva exploatării economice și sociale. Stabilirea limitei de vârstă
Constituţia Republicii Moldova consacră un articol protecţiei copiilor și tinerilor, din care aflăm că
tinerii și copiii constituie potenţialul uman, viitorul și perspectiva societăţii. Acest potenţial are
dreptul la protecţie specială, de unde și obligaţia autorităţilor de a asigura copiilor și tinerilor
condiţii pentru o dezvoltare armonioasă. În context internaţional, cadrul legal, precum și standardele
internaţionale și regionale care se referă la protecţia tinerilor, sînt, înainte de toate, actele ONU,
inclusiv Pactul internaţonal cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ce prevede, în art.
10 pct. 3, următoarele: „Măsuri speciale de ocrotire și de asistenţă trebuie luate în favoarea tuturor
copiilor și adolescenţilor, fără nicio discriminare din motive de filiaţiune sau din alte motive. Copiii
și adolescenţii trebuie ocrotiţi împotriva exploatării economice și sociale. Folosirea lor la lucrări de
natură a dăuna moralităţii sau sănătăţii, de a le pune viaţa în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor
normale trebuie sancţionată prin lege

15. Analizaţi factorii primordiali în evoluţia delincvenţei juvenile.

Factorii care facilitează evoluția delincvenței juvenile se împart în factori interni și externi. Nu se
poate izola sau exagera rolul unei categorii de factori anumiți, deoarece factorii interni cuprind
anume acele particularități ce caracterizează personalitatea în formare și care sunt în strânsă legătura
cu o serie de factori externi. Factorii interni sunt: ereditatea, factorii fizica, fiziologici,
temperamentul sau unele deficiențe mintale, fie caracteriale.
Factorii externi, adică familia, anturajul, școala și mediul social în care se dezvoltă copilul, au un rol
decisiv și anume evoluția personală, cea care-i conduce la tipuri de comportamente deviante și în
final, delicvente, care de manifestă prin propria experință de viață și nucleelor de bază în jurul cărora
se dezvoltă copilul și adolescent, anume factorii externi joacă un rol determinant în formarea lui ca
personalitate.
16. Reproduceţi conceptul de „delincvenţă juvenilă” şi “criminalitatea minorilor”.
Delicvența juvenilă- totalitatea faptelor ce constituie încălcare a normelor juridice (indiferent de
caracterul penal al acestora), comise la un moment dat, într-un anumit mediu de către minori.
Criminalitatea minorilor – totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o perioadă
determinată de timp, de către persoana care n-au împlinit vârsta de 18 ani.
17. Definiţi noţiunile de „nivel” şi de „stare” ale delincvenţei juvenile.
Starea- este numărul de infracțiuni săvârșite și al persoanelor care le-au comis, pe un anumit
teritoriu și într-o perioadă de timp stabilită.
Nivelul- este valoarea determinate din numărul total de infracțiuni săvârșite pe un teritoriu
determinat și într-o perioadă de timp stabilită, raportată la un număr stabilit de populație.
18. Definiţi noţiunile de „persoană” şi „personalitate”.
Persoana-individ, ființa umana în totalitatea cu însușirile sale fizice și psihice.
Personalitate- individualitatea umană, unică, irepetabilă, creatoare în integritatea determinărilor
sale bio-psiho-socio culturale. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca
individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și
comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. 
19. Estimaţi impactul elementelor sociologice asupra personalităţii delincventului minor
Elementele sociologice asupra personalității delincventului minor, sunt primordiali, copii delicvenți
se remarcă o atitudine de ostilitate și indiferență față de familia din care fac parte, precum și față de
societate.Un copil cu un psihic sănătos, normal ajunge în mod sigur la delicvență dacă mediul social
în care trăiește este negativ. Ex.- disfuncții ale mediului familial, eșecul școlar și inadaptarea școlară,
inadaptarea și neintegrarea socioprofesională, insuficiențe ale grupului de prieteni și ale modului de
petrecere a timpului liber.
20. Reproduceţi principalele exigenţe în materia justiţiei juvenile potrivit Regulilor de la Beijing
Regulile ghidează statele în ce privește dezvoltarea justiției juvenila, adică protecția drepturilor
copilului atunci când el se confruntă cu sistemul specializat al justiției pentru minori. Regulile de la
Beijing promovează adoptarea, în cadrul legislațiilor naționale a unui set de legi, norme și reguli
aplicate în mod specific infractorilor minori, precum și crearea unor instituții și structuri care se vor
ocupa de funcționarea și administrarea justiției juvenile.
21. Descrieţi teoria criminalului înnăscut.
Autorul a stabilit existența unui tip criminal individualizat prin anumite stigmata sau semen
particulare, degenerative, care poate fi întâlnit la anumite categorii de infractori
Criminalii înnăscuți sunt caracterizați printr-o serie de sintagme fizice, precum: sinusurile frontale
foarte pronunțate, ppmeții și maxilarele voluminoase, orbitele mari și depărtate, asimetria feței ,
urechi foarte mari sau foarte mici, frunte retrasă și îngustă, bărbie lungă sau îngustă.
Concluziile autorului: criminalii sunt la naștere un tip distinct; ei pot fi caracterizați prin anumite
stigmata; aceste stigmata sau caracteristici fizice nu cauzează crima, dar ele ne ajută la identificarea
tipurilor criminale; numai prin intervenții sociale riguroase poate fi restrâns comportamentul
infracționale al criminalilor înnăscuți.
22. Identificaţi formele de victimizare a minorilor.
 Neglijența ( fizică, psihologică, a sănătății fizice sau mentale, educativă,abandon
 Violența mentală ( terorizare, insulte, înjurii, izolare)
 Violența fizică (pedepse corporale)
 Exploatarea sexuală
 Tortură, tratamente inumane
 Violența între copii
 Autodistrugere- consum de substanțe psihotrope, suicid
 Violența în mediul online

23. Relataţi despre „cifra neagră a delincvenţei juvenile” şi condiţiile existenţei ei.

24. Definiţi noţiunea de cauzalitate a delincvenţei juvenile.

Cauzalitatea delincvenței juvenile este determinată de legătura real existentă, dependența dintre
două sau mai multe fenomene, când un fenomen (cauza) în anumite condiții generează alt fenomen
(efectul). Cauza a delincvenței este fenomenul care întotdeauna precedă și produce sau generează alt
fenomen – efectul.

25. Analizaţi standardele internaţionale referitoare la vârsta responsabilităţii penale.

Nu există standarde internaționale exacte cu privire la vârsta la care un minor ar putea fi pasibi de
răspunderea penală. La determinarea pragului de vârstă sub care minorul nu poate fi ținut
responsabil pentru fapta delincventă ar fi vorva despre două probleme: prima-vârsta la care minorii
nu răspund în nici un caz,neavând atinsă vârsta intermediară care este mai mică decât vârsta
majoratului penal; a doua- vârsta intermediară atinsă deja de minor care îi permite să se înfățișeze în
fața unei jurisdicții care i-ar aplica unele măsuri speciale adaptate vârstei.
Nu există acte internaționale sau standarde care ar stabili un etalon de vârstă exact, fix și unic.
Această sarcină îi revine statului potrivit legislației sale interne. De altfel, statele impun două vârste:
una de la care survine răspunderea penală și alta de la care pot fi impuse unele măsuri educative. În
unele țări nu este specificată limita de jos a vârstei responsabilității penale, aceasta calculându-se, în
principiu, de la naștere. Vârsta la care este stabilită pasibilitatea de răspundere penală este
determinată de politica de prevenire și de represiune a criminalității în plan național.

26. Stabiliţi modalităţile de formare a personalităţii delincventului minor.

Alienarea- fenomen tipic de manifestare negative a acestor raporturi de contradicție când individual
se îndepărtează de modelul normative recunoscut ca normal, din cauza unor dificultăți de integrare
în sfera relațiilor sociale
Frustrarea- reacție general de nemulțumire a unor largi categorii de personae, devine intense în
condițiile unor schimbări politice, economice și culturale, care au un effect traumatizant și pot
conduce la modificarea personalității indivizilor
Inadaptarea- incapacitate a individului de a reacționa armonios la stimuli mediului social, precum
și de a-și satisfice propriile cerințe, necesității, aspirații.
Învățarea-conduitei deviante în cursul experienței de viață a individului, cu ajutorul, mai mare sau
mai mic, al alienării, frustrării sau inadaptării, constituie poate cea mai importantă cale de formare a
personalității delincventului în general și a delincventului minor în special.
27. Proiectaţi locul şi rolul disciplinei delincvenţei juvenile în sistemul ştiinţelor juridice
Delincvența juvenila are conexiune cu alte științe juridice, putem afirma că delicvența juvenilă luptă
cu criminalitatea minorilor și studiază acele sancțiuni care sunt aplicate minorilor. Deasemenea
dobândește și prelucrează datele statistice deținute de organele judiciare despre fenomenul
criminalității minorilor din activitatea de urmărire penală și de judecată. Delincvența juvenilă
studiază personalitatea infractorului minor, infracțiunile comise cel mai des de minori.
28. Evaluaţi oportunitatea teoriei inadaptării sociale a lui Olof Kinberg.
Pentru Kinberg, omul este o ființă nu doare biologică, cu una psihologică și social, caracterizată
prin plaasticitate, adică prin facultatea dde a-și modifica reacția nu doar în funcție de influențele
fizice și psihice, dar și în funcție de factorii psihologici și sociali. Dacă plasticitatea nu se corelează
cu influențele mediului, se creează o stare de inadaptare între organism și mediu. Inadaptarea poate
avea surse și forme diverse. Aceste forme diverse de inadaptare conduc la o inadaptare social și
implicit la infracțiune. În opinia lui Kinberg, persoana reacționează în general în funcție de propria
structura bio-psihică. Astfel, pentru a stabili cauzele crimei, este necesară analiza structurii bio-
psihice a persoanei.
29. Clasificaţi situaţiile victimogene după comportamentul victimei.
1)situațiile în care victimele prin comportarea lor au provocat trecerea la actul criminal
2)situație în care comportarea victimei n-a provocat, dar a favorizat săvârșirea infracțiunii
3)situațiile în care comportamentul victimei a fost neutru
30. Identificaţi reglementările Consiliului Europei în materia delincvenţei juvenile
Aceasta are la bază dezvoltarea copilului, a mediului social în care crește și se dezvoltă acesta, fiind
propuse concomitent:
-îmbunătățirea condițiile de cazare și a facilităților sociale pentru familiile cu copii aflate în situații
defavorabie, prin efectuarea de servicii de cazare disponibile și adecvate pentru a promova cele mai
bune condiții de dezvoltare a tinerilor.
- Să se asigure că există o oportunitate pentru toți adolescenți să aibă pregătire profesională, care
corespunde intereselor și aptitudinilor lor.
-sporirea ajutoarelor financiare pentru familii cu mulți copii, astfel asigurând grija și siguranța
acestora.
-revizuirea sistemelor școlare, urmărindu-se ca școala să asigure necesitățile fiecărui copil, în
dependență de cerințele moderne ale societății actuale, astfel putând detecta din timp dificultățile
acestora atât la nivel psihologic, cât și social.
La fel se recomandă de a luia în considerare aplicarea unor măsuri în domeniul justiției penale a
minorilor, cum ar fi:
-protejarea drepturilor fundamentale ale tinerilor prin participarea lor în toate acțiunile judiciare care
îi privesc;
-revizuirea sancțiunilor aplicate tinerilor, precum și a măsurilor de reintegrare socială;
-menținerea la un nivel minim a sancțiunilor și a altor măsuri, care presupun privarea de libertate și
dezvoltarea metodelor alternative de trataement;
-revizuirea Legii cu privire la minori, în scopul de a furniza o asistență cât mai eficientă tinerilor
infractori, evitându-le în același timp marginalizarea acestora.
31. Relataţi esenţa teoriei inadaptării sociale.
Pentru Kinberg, omul este o ființă nu doare biologică, cu una psihologică și social, caracterizată
prin plaasticitate, adică prin facultatea dde a-și modifica reacția nu doar în funcție de influențele
fizice și psihice, dar și în funcție de factorii psihologici și sociali. Dacă plasticitatea nu se corelează
cu influențele mediului, se creează o stare de inadaptare între organism și mediu. Inadaptarea poate
avea surse și forme diverse. Aceste forme diverse de inadaptare conduc la o inadaptare social și
implicit la infracțiune. În opinia lui Kinberg, persoana reacționează în general în funcție de propria
structura bio-psihică. Astfel, pentru a stabili cauzele crimei, este necesară analiza structurii bio-
psihice a persoanei.
32. Definiţi noţiunea de personalitate a delincventului minor.
Personalitatea delincventului minor- totalitatea trăsăturilor specifice individului, precum și
totalitatea trăsăturilor specifice individului, precum și totalitatea factorilor atât interni cât și externi,
precum și elementele bio-psiho-sociale, dar și influențarea altor condiții impersonale care duc la
determinarea comiterii unei fapte delincvențiale.
33.Propuneţi noi clasificări ale delincvenţilor minori.
Clasificare după gradul de conștientizare și control
Dupa Tendința de repetare a acțiunilor delincvente
Dupa character