sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune şi nu există

vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informînd despre aceasta persoana care a
înaintat sesizarea sau organul respectiv.

În cazul în care organul de urmărire penală sau procurorul se autosesizează în privinţa începerii urmăririi
penale, el întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate privitor la infracţiunea
depistată, apoi, prin ordonanţă, dispune începerea urmăririi penale.

Actiunile procesuale effectuate pina la inceperea urmaririi penale sunt necesare in vederea depistarii
prezentei sau lipsei infractiunii, daca fapta este prevăzută de legea penală ca infracţiune;  fapta
întruneşte elementele infracţiunii, a intervenit termenele de prescriptie sau amnistia, a intervenit
decesul faptuitorului, 7) în privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească definitivă în legătură
cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri;
    8) în privinţa unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de
încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii;
    9) există alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţionează excluderea sau, după caz, exclud
urmărirea penală.

    Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de art.262 este obligat să-şi
verifice competenţa.

Organele de constatare au dreptul, în condiţiile prezentului cod, să reţină făptuitorul, să ridice corpurile
delicte, să solicite informaţiile şi documentele necesare pentru constatarea infracţiunii, să citeze
persoane şi să obţină de la ele declaraţii, să procedeze la evaluarea pagubei şi să efectueze orice alte
acţiuni care nu suferă amînare, cu întocmirea proceselor-verbale în care se vor consemna acţiunile
efectuate şi circumstanţele constatate