SUBIECTELE PENTRU EXAMEN LA DISCIPLINA DELINCVENȚA JUVENILĂ

1. Formulaţi legăturile disciplinei „Delincvenţa juvenilă” cu alte ramuri de drept şi

ştiinţe sociale.
O primă legătură strînsă pe care o are delincvenţa juvenilă este cu dreptul penal,
deoarece ambele cercetează fenomenul criminalităţii, deşi dreptul penal totuşi are ca
obiect o sferă mai restrînsă a criminalităţii, şi anume: infracţiunea răspunderea
penalăpedeapsa. Delincvenţa juvenilă cercetează faptele (infracţiuni, contravenţii,
delicte)
comise de subiecţi minori, cauzele dezvoltării unui comportament delincvent, condiţiile
şi evoluţia acestuia.
Ambele discipline au ca finalitate combaterea şi prevenţia comportamentului
infracţional.
Delincvenţa juvenilă şi criminologia au legătură strînsă, deorece criminologia
studiază fenomenul criminalităţii în general, delincvenţa juvenilă însă cercetează doar
fenomenul delincvenţial în rîndurile minorilor; criminologia studiază persoanlitatea
infractorului, stabilind multitudinea de factori şi condiţii care îl determină să comită
fapte
interzise de legea penală, pe cînd delincvenţa juvenilă studiază personalitatea
delincventului minor, delictele comise cel mai des de minori, cauzalitatea acestora,
sancţiunile aplicate minorilor.

Delincvenţa juvenilă şi psihologia au legătură strînsă, deoarece psihologia oferă

posibilitatea cunoaşterii proceselor psihice, temperamentului, caracterului minorului,
etapele de dezvoltare a minorului şi particularităţile specifice fiecărei perioade de vîrstă,
factorii de dezvoltare şi de viaţă care îşi pun amprenta pe formarea lui ca delincvent
minor.

2. Examinaţi activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite direcţionată spre combaterea

delincvenţei juvenile.
Activitatea ONU direcționata spre combaterea delinceventei juvenile este una vasta, în
toata activitatea sa ONU scoate in evidenta protejarea minorilor, crearea unui mediu
favorabil pentru educarea si dezvoltarea lor, si in niciun caz nu pune viata lor in pericol.
Astfel au fost adoptate un sin de conventii si declaratii privind acest subiect, la unele din
ele si RM este stat semnatar, acestea sunt Declaratia de la Geneva din 1924 privind
drepturile copilului care stipuleaza ca copilului trebuie să i se ofere toate resursele
necesare pentru dezvoltarea sa normală, atât din punct de vedere material, cât şi spiritual,
copilului trebuie să i se asigure condiţiile pentru a-şi putea câştiga existenţa şi trebuie
protejat împotriva oricărei forme de exploatare, copilul care este flămând trebuie să fie
hrănit, copilul care este bolnav trebuie îngrijit, copilul care este retardat trebuie ajutat,
 copilul care este delincvent trebuie să fie reabilitat, iar copilul orfan şi care vagabondează
trebuie să fie protejat şi sprijinit;
O alt act este Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966.
Pactul interzice sancţionarea cu pedeapsă capitală a persoanelor sub 18 ani, dispune că
tinerii deţinuţi să fie separaţi de adulţi şi deferiţi, cât mai curând posibil, în faţa unui
judecător, garantează ca unui minor delincvent să i se recunoască aceleaşi drepturi ca şi
oricărui alt inculpat în procesul penal şi obligă statele părţi la Pact să instituie proceduri
penale care ţin cont de vârsta şi de interesul pe care îl prezintă reeducarea copiilor în
conflict cu legea. Convenția cu privire la Drepturile Copilului, adoptată prin Rezoluția
Adunării Generale 44/25 la 20 decembrie 1989. Convenţia cu privire la drepturile copilului
prevede patru principii fundamentale: Principiul nediscriminării, Principiul unui interes
superior şi bunăstării copilului, Principiul dreptului la viaţă, supraviețuire şi dezvoltare,
Principiul dreptului la libera exprimare; Convenţia asupra protecţiei copiilor şi
cooperării în materia adopţiei internaţionale, semnată la Haga, la 29 mai 1993, la care
Republica Moldova a aderat în 1998 care urmareste urmatoarele obiective: să stabilească
garanţii pentru ca adopţiile internaţionale să se înfăptuiască în interesul superior al
copilului şi în respectul drepturilor fundamentale care îi sunt recunoscute în dreptul
internaţional; să instaureze un sistem de cooperare între statele contractante pentru a
asigura respectul acestor garanţii şi să prevină astfel răpirea, vânzarea sau traficul de copii;
să asigure recunoaşterea în statele contractante a adopţiilor realizate potrivit Convenţiei.

3. Descrieţi particularităţile probaţiunii pentru minori potrivit legislaţiei în vigoare a

RM

4. Determinaţi criteriile de clasificare ale victimelor minore.

5. Definiţi „caracterul” ca coordonată psihologică a personalităţii delincventului
minor
Caracterul exprimă un ansamblu de atitudini-valori, stabile, generalizate, determinante
pentru o persoană, care se întemeiază pe convingeri puternice si se formeaza pe tot
parcursul vietii.
6. Analizaţi sfera comportamentului deviant.
Comportamentul deviant al minorilor reprezintă ansamblul de acţiuni materiale sau
simbolice săvârşite persistent, repetat sau continuu de către minor, de cele mai dese ori
fiind considerate răspunsuri la frustrările pe care trebuie să le facă faţă la interacţiunea cu
mediul şi care provoacă daune valorilor sociale.
7. Evaluaţi constatările CtEDO în cauza Bouamar contra Belgiei.
În cauza Bouamar contra Belgiei, Curtea a examinat legalitatea plasării unui minor într-o
casă de arest, cu titlu de măsură provizorie de supraveghere. În speţă, Naim Bouamar a
locuit din iunie 1977 pînă în mai 1978 în diferite cămine pentru minori, beneficiind de o
acţiune socială preventivă. Din iunie 1978 el a constituit obiectul unor măsuri judiciare.
 În 1980, jurisdicţiile pentru tineri iau împotriva lui diferite măsuri provizorii, printre care
nouă plasări în închisoare, fiecare avînd o durată maximă de 15 zile. Toate aceste măsuri
se înscriau în cadrul unei proceduri de urgenţă, prevăzute de art. 53 din Legea din 1965
privind protecţia tineretului. Acestea se întemeiau pe imposibilitatea materială de a găsi
o persoană fizică sau o instituţie care să-l primească pe loc, luînd în calcul şi
comportamentul periculos al acestuia. În baza Hotărîrii din 29 februarie 1988, Curtea a
statuat asupra încălcării art.5 alin.(1), potrivit căruia „orice persoană are dreptul la
libertate şi siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor
cazuri şi potrivit căilor legale: ... d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor,
hotărîtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul
aducerii în faţa autorităţilor competente”. Potrivit Curţii, se impune a fi luată în
consideraţie necesitatea exercitării controlului asupra respectării „regularităţii”, inclusiv
„căile legale” privind detenţia lui Bouamar. Or, „regularitatea” implică nu doar
respectarea legislaţiei naţionale, dar şi conformitatea 163 măsurii privative de libertate
cu scopul prevăzut de art.5: protejarea împotriva arbitrarului. În cazul de faţă, o
acumulare inutilă a măsurilor de plasare în arest nu urmărea nici un scop educativ.
8. Definiţi noţiunea de „delincvenţă juvenilă” şi „criminalitatea minorilor”.
Prin criminalitatea minorilor se înţelege totalitatea infracţiunilor săvârşite pe un anumit
teritoriu într-o perioadă determinată de timp, de către persoane care n-au împlinit vârsta
de 18 ani.
Prin delincvenţă juvenilă se înţelege totalitatea faptelor ce constituie încălcare a
normelor juridice (indiferent de caracterul penal al acestora), comise la un moment dat,
într-un anumit mediu de către minori;
9. Estimaţi influenţa factorilor exogeni asupra delicvenţei juvenile.
 Familia
 familii dezorganizate;
 familia în conflict;
 familia hiperautoritară;
 familia hiperpermisivă;
 familia cu starea economică precară
 Şcoala
 Anturajului
 Mediul social: nivelul economic, mediul socioprofesional, comunitatea, consumul de
substanţe alcoolice şi narcotice şi mass-media

10. Argumentaţi importanţa prevederilor Principiilor directoare referitoare la justiţia

penală în contextul dezvoltării şi al unei noi ordini economice internaţionale.
11. Identificaţi conceptul de personalitate a minorului ca victimă a infracţiunii.
Persoana care, individual sau colectiv, a suferit un prejudiciu, mai exact – o atingere a
integrităţii fizice sau morale, o suferinţă morală, o pierdere materială sau o atingere
 gravă a drepturilor fundamentale, din cauza acţiunilor sau omisiunilor, contrare legilor
penale în vigoare
12. Distingeţi temeiurile răspunderii penale a minorilor.

13. Estimaţi rolul vinovăţiei victimei în cadrul cauzalităţii delincvenţei juvenile.

O perspectivă tradițională este aceea că infractorul este cel responsabil pentru propriile
acțiuni, indiferent de comportamentul victimei. Astfel, delincvența este văzută în
principal ca rezultat al deciziilor și acțiunilor minorului, iar responsabilitatea este
atribuită acestuia.
Abordarea victimologiei: Alte perspective, cum ar fi cele din domeniul victimologiei, susțin
că este important să se ia în considerare contextul și să se examineze interacțiunea dintre
infractor și victimă. Uneori, factori precum mediu familial, comunitatea sau experiențele
trecute ale minorului pot contribui la comportamentul său delincvent.
14. Estimaţi concordanţa dintre reglementările naţionale ale RM în materia justiţiei
juvenile cu standardele internaţionale în materie.
15. Analizaţi factorii primordiali în evoluţia delincvenţei juvenile.
Factorii endogeni si exogeni
16. Definiţi noţiunile de „nivel” şi de „stare” ale delincvenţei juvenile.
17. Definiţi noţiunile de „persoană” şi „personalitate”.
Noţiunea de personalitate are în vedere individualitatea umană unică, irepetabilă,
anticipativ modificatoare a mediului, deci creatoare, în integralitatea determinărilor sale
bio-psiho-socio-culturale.

18. Estimaţi impactul elementelor sociologice asupra personalităţii delincventului

minor.
19. Reproduceţi principalele exigenţe în materia justiţiei juvenile potrivit Regulilor de
la Beijing.
Regulile de la Beijing adaugă că „începutul acestei vârste nu trebuie să fie fixat la o
vârstă prea mică, avându-se în vedere imaturitatea emoţională, psihică şi intelectuală”
Regulile de la Beijing determină drepturile minorului în toate fazele procesuale,
procedurile speciale aplicabile minorului pe toată durata investigaţiilor şi procesului,
precum şi tratamentul la locul de detenţie. Se rețin două din obiectivele cele mai
importante ale justiţiei pentru minori, prevăzute în Regulile de la Beijing:
 Primul este asigurarea bunăstării minorului.
 Al doilea obiectiv este „principiul de proporţionalitate”.

20. Descrieţi teoria criminalului înnăscut.

Autorul a stabilit existenţa unui tip criminal individualizat prin anumite stigmate sau semne
particulare, degenerative, care poate fi întâlnit la anumite categorii de infractori . Criminalii
 înnăscuţi sunt caracterizaţi printr-o serie de stigmate fizice, precum: sinusurile frontale
foarte pronunţate,
 pomeţii şi maxilarele voluminoase,
 orbitele mari şi depărtate,
 asimetria fetei şi a deschiderilor nazale,
 urechi foarte mari sau foarte mici,
 frunte retrasa şi îngustă,
bărbie lungă sau îngustă
21. Identificaţi formele de victimizare a minorilor.
22. Relataţi despre „cifra neagră a delincvenţei juvenile” şi condiţiile existenţei ei.
23. Definiţi noţiunea de cauzalitate a delincvenţei juvenile.
24. Analizaţi standardele internaţionale referitoare la vârsta responsabilităţii penale.
25. Stabiliţi modalităţile de formare a personalităţii delincventului minor.
26. Proiectaţi locul şi rolul disciplinei delincvenţei juvenile în sistemul ştiinţelor
juridice.
27. Evaluaţi oportunitatea teoriei inadaptării sociale a lui Olof Kinberg.
28. Clasificaţi situaţiile victimogene după comportamentul victimei.
29. Identificaţi reglementările Consiliului Europei în materia delincvenţei juvenile.
30. Relataţi esenţa teoriei inadaptării sociale.
31. Definiţi noţiunea de personalitate a delincventului minor.
32. Propuneţi noi clasificări ale delincvenţilor minori.
33. Autoevaluaţi importanţa teoriilor de orientare bioantropologică în prevenirea
delincvenţei juvenile.
34. Evaluaţi rolul personalităţii şi a comportamentului victimei minore în mecanismul
actului infracţional.
35. Analizaţi coraportul dntre devianţă, delincvenţă şi criminalitate.
36. Definiţi noţiunile de „cauză”, „factor” şi „condiţie” ale delincvenţei juvenile.
37. Stabiliţi rolul influenţei climatului familial asupra devenirii delincvente a
minorului.
38. Definiţi noţiunile de: victimizare, revictimizare şi devictimizare.
39. Apreciaţi exigenţele internaţionale referitoare la detenţia minorilor.
40. Definiţi conceptul de „comportament deviant al minorului”.
41. Estimaţi rolul şcolarizării în dezvoltarea personalităţii minorului.
42. Anticipaţi evoluţia delincvenţei juvenile în procesul industrializării şi a dezvoltării
vertiginoase a tehnologiilor informaţionale.
43. Demonstraţi influenţa Recomandărilor Consiliului Europei în materia delincvenţei
juvenile în Republica Moldova.
44. Stabiliţi rolul temperamentului şi a aptitudinilor în determinarea unei conduite
deviante a minorului.
45. Evaluaţi rolul crizelor de vârstă în formarea delincventului minor.
46. Definiţi conceptul de „coeficient al activităţii infracţionale” şi „coeficient al
intensităţii infracţionale”.
47. Evaluaţi influenţa particularităţilor individuale ale minorului asupra victimizării
lui
48. Stabiliţi rolul anomaliilor genetice în determinarea comportamentului
delincvenţilor minori.
49. Evaluaţi importanţa studierii dinamicii delincvenţei juvenile cercetată pe termene
scurte şi pe termene lungi.
50. Descrieţi conceptele de „condiţie a delincvenţei juvenile” şi „cauză a delincvenţei
juvenile”.
51. Formulaţi propuneri de lege ferenda oportune pentru perfecţionarea cadrului
juridic naţional în materie inspirate din practica legislativă a altor state.
52. Stabiliţi factorii ce determină crearea grupurilor delincvenţiale de minori.
53. Descrieţi factorii criminogeni endogeni ai delincvenţei juvenile.
54. Estimaţi tendinţele delincvenţei juvenile pe teritoriul Republicii Moldova.
55. Definiţi noţiunile de educare, reeducare şi reintegrare.
56. Relataţi despre reglementările Consiliului Europei referitoare la protecţia
victimelor infracţiunii.
57. Caracterizaţi modalităţile de prevenire a victimizării minorilor.
58. Analizaţi influenţa migraţiei populaţiei asupra determinării stării delincvenţei
juvenile
59. Identificaţi priorităţile politicilor Uniunii Europene în materia drepturilor copilului
şi a justiţiei juvenile.
60. Enumeraţi formele de violenţă asupra copiilor.
61. Estimaţi corelaţia între cauzalitatea criminalităţii adulţilor şi cea a criminalităţii
minorilor.
62. Elucidaţi caracteristicile executării pedepsei de către minori prin prisma Codului
de executare al Republicii Moldova.
63. Stabiliţi rolul caracterului şi temperamentului în determinarea unei conduite
deviante a minorului.
64. Comparaţi teoria constituţiei predispozant delincvenţiale şi teoria cromozomului
crimei.
65. Estimaţi rolul măsurilor de protecţie în prevenirea victimizării minorilor.