MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÂRGU MUREŞ

Facultatea de drept

CRIMINOLOGIE
DELINCVENȚA JUVENILĂ

Titularul cursului: Studentă:

Lector.univ.dr.  Dan Eugen Ioan CORINA (POP) RUNCAN

TÂRGU MUREŞ
2018
CUPRINS

Introducere………………………………………………………………...............3
Repere istorice………………………………………………………………….....6

Sistemul sancționator pentru minori în România………………………………....9

Cadrul normativ în cazul copiilor care nu au împlinit vârsta răspunderiinpenale..12

Efectivele dicentrele de reeducare din România………………………………….13

Cazuri celebre de criminali minori………………………………………………..15

Concluzie …………………………………………………………………………18

Bibliografie………………………………………………………………………...19

2
 I. INTRODUCERE

Delincvența juvenilă este o realitate dură a zilelor noastre, un fenomen în continuă

dezvoltare în țara noastră, mai ales dupa 1989, dar, care a constituit o preocupare importantă a
marilor gânditori, încă din cele mai vechi timpuri, chiar dacă faptele nu au fost considerate
dintotdeauna ilegale.
Acest fenomen este larg dezbătut interdisciplinar de cercetători din diverse domenii,
precum: domeniul medical, psihologic, pedagogic, criminalitate, juridic etc., cu atât mai mult cu
cât este o trăsătură caracteristică a fenomenului infracțional al societății moderne.
Ca parte a criminalității, delincvența juvenilă are identitate proprie datorită categoriei de
indivizi la care se referă, dar și datorită cauzelor diferite față de cele ale criminalității din rândul
adulților.
Termenul de delincvență juvenilă (deliqueance-juvenile) provine din limba franceză și
desemnează abaterea gravă de la normele socio-culturale, încălcarea legilor, săvârșite de
minori până la 18 ani care pot deveni pericol social.
Există o multitudine de definiții ale delincvenței juvenile, însă, din punct de vedere
criminologic, aceasta cuprinde doar conduitele antisociale care intră sub incidenţa legii penale,
care sunt comise de minori ce răspund penal şi, bineînțeles, în situaţia în care respectiva conduită
implică şi un tratament penal.
Alături de Rusia, Italia, Elveția, țările din Europa centrală și de Est, Romînia se numără
printre țările al căror sistem sancționator al infractorilor minori este prevăzut în Codul penal.

3
 Față de infractorii minori se impune aplicarea unui sistem aparte de sancțiuni de drept
penal, alcătuit din măsuri educative neprivative de libertate și măsuri educative privative de
libertate.
Vârsta de la care se angajează răspunderea penală a minorilor diferită de la o ţară la alta
la fel cum şi sancţiunile penale diferă, unele state precum Elvetia, Peru, Brazilia, Polonia, Marea
Britanie, Noua Zeelanda, Canada, Irlanda având dezvoltate sisteme de justiție penală speciale
pentru minori.
În Marea Britanie, copiii răspund penal începând cu vârsta de 10 ani, cu precizarea că
minorii între 10 -14 ani răspund numai dacă se dovedește că aveau cunoștință de gravitatea faptei
comise. De la vârsta de 14 ani, copilul este deplin responsabil în fata legii.
Copiii care au comis infracțiuni minore sau au un comportament antisocial pot fi tratați în
afara sistemului judiciar, iar Poliția poate da mustrări și avertismente.
Toate cazurile privind fapte comise de persoane cu vârsta sub 18 ani sunt preluate de Tribunalele
pentru tineret.
Aceste tribunale sunt mai puțin formale, sunt locuri private în care publicul este admis doar
cu cerere aprobata de instanță. Sunt organizate și “centre de prezență” în care se desfășoară
programe menite să dezvolte responsabilitatea personala și autodisciplina și să îmbunătățească
abilitățile de bază, unde sunt predate cursuri de aritmetică, alfabetizare și gestionarea banilor.
În SUA, vârsta de răspundere penala este stabilită prin lege. Numai 13 state au stabilit vârsta
minima, care variază de la 6 la 12 ani.
În Japonia, infractorii sub 20 de ani sunt judecați într-o instanță de familie, mai degrabă
decât în sistemul judiciar penal.
În toate țările scandinave, vârsta de răspundere penală este de 15 ani, cazurile cu copii si
adolescenți sub 18 ani sunt supuse unui sistem de justitie care este orientat, în principal, către
servicii sociale, cu încarcerarea în ultimă instanță.
În China, cazurile cu copii cu vârste cuprinse între 14 ani și 18 ani sunt tratate de către
sistemul de justiție juvenilă și copilul poate fi condamnat la închisoare pe viață pentru crime
deosebit de grave.
În majoritatea țărilor din America Latină, reforma legislației justitiei juvenile este în curs de
adaptare. Ca urmare, vârsta de răspundere penala a fost ridicată la 18 ani în Brazilia, Columbia și

4
Peru. Minorii cu varste între 12 ani și 18 ani sunt tratați în cadrul unui sistem de justiție pentru
minori.
În Italia, vârsta răspunderii penale este de 18 ani, dar, în anumite situații poate fi coborâtă la
14 ani, iar Tribunalul pentru minorin este singura instanță competentă să judece infracțiunile
săvârșite de minori. Acesta și magistratul pentru supravegherea executării măsurilor de siguranță
rămân competenți și după împlinirea vârstei de 18 ani, până la maxim 25 de ani.
În Portugalia beneficiază de prezumția absolută de nevinovăție minorul care nu a împlinit 16
ani și există legi tutelar-educative speciale pentru tinerii între 16 și 21 de ani.
În țara noastră, termenii de minor și minoritate au sensul stabilit de legea civilă. Astfel,
minor este persoana care nu a împinit vârsta de 18 ani, deci va dobândi capacitate deplină de
exercițiu persoana care ajunge la vârsta majoratului. Totuși, minorul care a ajuns la vârsta de 16
ani și se căsătorește, dobândește capacitate deplină de exercițiu.
Astfel, potrivit art. 113 din Codul Penal, avem două categorii de minori care nu
răspund penal:
-minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, deoarece aceștia beneficiază de
prezumția legală absolută de incapacitate penală
-minorii cu vârste între 14 și 16 ani, care beneficiză numai de o prezumție relativă de
incapacitate penală; este posibil ca un minor cu vârsta între 14 și 16 ani să răspundă penal dacă
se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ, lucru care poate fi dovedit printr-o expertiză
medico-legală psihiatrică.
Categoria minorilor care răspund penal, cuprinde minorii cu vârsta cuprinsă între 16 și
18 ani față de care prezumția relativă de incapacitate penală a fost înlăturată.

5
 II. Repere istorice ale delincvenței juvenile

Evoluţia delincvenţei juvenile este strâns legată de istoricul apariţiei codurilor juridice,
dar, acesta exista și înaintea acestor legi scrise prin respectarea cutumelor(obiceiurilor).
La începuturi nu exista o deosebire a sancțiunilor aplicate minorilor şi majorilor. Aceasta situație
se datora modului primitiv în care era abordată problemei psihologice și a particularităţilor pe
care le prezintă din acest punct de vedere minorul, care să conducă la un tratament diferenţiat. La
popoarele antice se urmărea aplicarea unei sancțiuni identice cu efectul infracțiunii comise,
respective ”moarte pentru moarte” ori ”dinte pentru dinte”, gradul de vinovăție nefiind luat în
calcul. Un exemplu a unui astfel de comportament care nu face diferenţiere dintre răspunerea
penală a minorului şi ce a adulutului este ”Codul lui Hammurabi”1 , în care era prevăzut că un
minor care a comis o crimă împotriva părintelui său putea fi izgonit din trib sau lipsit de
moştenire, ori sancţionat prin tăierea degetelor. Totuși, dacă minorul a comis delictul pentru
prima dată sau acesta nu era foarte grav, atunci era posibilă iertarea acestuia, sancţiuni prevăzute
şi pentru adulţi. Astfel, observăm că minorul se afla pe o poziţie de egalitate adulţii, vârsta
fragedă nefiind un impediment pentru a putea răspunde penal, chiar şi pentru datoriile părinţilor,
deoarece el putea fi vândut pe un termen de trei ani,pentru a întoarce datoria, după care era
eliberat.
Mai târziu, în Grecia antică, datorită unei vieţi spirituale bogate, au apărut diferenţieri în
următoarele legi, lucrări, coduri juridice:

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_lui_Hammurabi

6
  Instituțiile, lucrarea juristconsultului Gaius, prezintă pentru prima dată conceptul
de ,,impuber” , asociat în prezent cu cuvântul ,,discernămînt” adică posibilitatea
persoanei de a-şi da seama de acţiunile sale.
 Legea Cornelia Desicares care prevede că dolul(vinovăţia) nu este compatibilă cu
nivelul de maturitate psihică a copilului infantil, adică sub 7 ani.
 Reprezentant de seamă al Greciei antice, Platon menţiona că, copiii erau pedepsiţi
doar pentru infracţiuni deosebit de grave, precum omorul, fiind sancţionaţi cu exil pe un
termen de un an, iar dacă, din diferite motive, acest termen nu se respecta, se aplica
pedeapsa cu închisoare pe un termen de doi ani.
 Un alt gânditor de seamă al Greciei antice, Aristotel spunea că minorii vor fi
pedepsiţi doar pentru comiterea unei infracţiuni de omor cu voinţă.
O altă lege care ne vorbeşte despre răspunderea diferenţiată a minorului faţă de cea a
adulţilor este Legea celor XII table care repartiza minorii în două grupe:
- puberii(de la 14 ani băieţii şi de la 12 ani fetele), deaorece la 18 ani, primeau
cetățenia
- impuberii (pînă la 14 ani băieţii şi pînă la 12 ani fetele)
În cazul comiterii unei crime de către puberi, faţă de ei se aplică bătaia, dar putea fi aplicată şi
pedeapsa cu moartea de către păgubaş;impuberii, din cauza vîrstei fragede, puteau fi numai
bătuţi.
În timp ce în diferite state ale lumii minorul începea să ffie diferențiat în fața legii de
adulți, observăm că în una din cele mai importante reglementari juridice de pe atunci , Pravila lui
Vasile Lupu din 1646 nu este stipulată răspunderea minorilor pentru faptele ce contravin legii,
de un de rezultă că minorii răspundeau exact la fel ca şi adulţii.
Totuși, o altă lege apărută pe tărâmul nostru, Îndreptarea Legii de Matei Basarab din
1652 în Tîrgoviştea Munteniei are în conţinutul său, face o clasificare a minorilor în:
- Coconi: copiii pînă la şapte ani, ale căror fapte erau iertate
- Impuberii:minorii cu vârste între 7și 14 ani băieţii, 7-12 ani fetele, pentru care se
prevedeau pedepse mai blânde.
- Puberii:unde se prevedea vîrsta de 14-20 de ani pentru baieţi şi 12-25 ani pentru
fete, ale căror pedepse erau identice cu ale adulţilor.

7
 Deducem de aici că în această perioadă delincvenţa juvenilă a cunoscut o amploare
deosebită, evoluând către o reglementare juridică a comportamentului criminal al minorilor şi a
pedepselor aplicate acestora care este diferenţiat de cel al adulţilor.
Primele opere legislative care marchează trecerea la codurile penale moderne sunt
”Condica Criminalicească a lui Ioan Sturdza” din 1826, inspirată din Codul penal austriac de la
1803 și ”Condica Criminalistică a lui Barbu Știrbei”, care modifică limitele răspun derii astfel2:
- anterior vârstei de 8 ani, minorul nu răspunde penal
- între 8 și 15 ani, dacă se dovedea că a acționat fără pricepere și fără cugetare, minorul
era încredințat părinților spre supraveghere;dacă acționa cu pricepere, după gravotatea
faptei se stabilea pedeapsa și locul exercitării acesteia.
- Între 15 și 21 de ani, minorul nu răspundea penal
Aceste prevederi au fost preluate și de Codul Penal de la 1864, intrat în vigoare în 1865
sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Noul Cod Penal de la 1936, prevedea că ”minor este acela care nu a împlinit
vârsta de 19 ani;copilul este minorul care nuare 19 ani; adolescent este minorul între 14 și
19 ani neîmpliniți”, prevederi modificate în 1938, păstrându-se doar prevederea că minor
este acela care nu a împlinit vârsta de 19 ani.
Același Cod a prevăzut un regim sancționator mixt, format din pedepse și măsuri
educative, numite și măsuri de siguranță.
La 1 ianuarie 1969 a intrat în vigoare noul Cod Penal, al treilea al legislației
penale moderne românești, cod care, cu unele modificări este în vigoare și astăzi.
Acesta prevede trei categorii de vârstă ale minorității:
- Minorii sub 14 ani, care nu răspund penal deoarece se aplică prezumția absolută de
nevinovăție, datorită incapacității psiho-fizice de înțelegere a consecințelor faptelor lor;
- Minorii cu vârste între 14-16 ani, care beneficiază de prezumția legală de nevinovăție,
care poate fi înlăturată dacă se dovedește că avea discernământ;
- Minorii cu vârste între 16și 18 ani, considerați a avea capacitate penală.

2
Drept penal , Partea generală, Boroi Alexandru, Ed. C.H. Beck, București, 2017

8
 III. Sistemul sancționator pentru minori în România

Cu privire la minorii care răspund penal, în încercarea de a combate criminalitatea juvenilă,

Codul Penal prevede măsuri educative neprivative de libertate și măsuri educative privative de
libertate. Astfel, regula o reprezintă măsurile educative neprivative de libertate, prevăzându-se
expres că măsurile privative de libertate se aplică numai daca minorul” a mai săvârșit o
infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativăcare a fost executată înainte de comiterea
infracțiunii pentru care este judecat sau dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare sau detențiunea pe viață.”3

La alegerea măsurii educative instanța va solicita un raport de evaluare întocmit de serviciul

de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție teritorială se află domiciliul
minorului, referat pentru care vor fi consultați, când este cazul, medicul de familie, profesorii și
alte persoane care pot furniza informații despre acesta.

De asemenea, la alegerea măsurii educative vor fi avute în vedere împrejurările și modul de

comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată, gravitatea faptului produs, ,
motivul săvârșirii și scopul urmărit, antecedentele penale ale infractorului și frecvența faptelor
saale, conduita după săvârșirea fatei și în timpul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,
starea de sănătate, situația familială și socială.

A. MĂSURILE EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE

3
Drept penal , Partea generală, Boroi Alexandru, Ed. C.H. Beck, București, 2017

9
1. Stagiul de formare civică
Este o măsură educativă neprivativă de libertate ce constă în obligația minorului de a
participa la anumite programe civice cu o durată de minim 2 luni , dar cel mult 4 luni,
pentru a-l face să înțeleagă consecințele legale ale faptelor sale. Toate activitățile sale
sunt supravegheate de serviciul de probațiune.

2. Supravegherea
Este o altă măsură educativă neprivativă de libertate care constă în controlarea și
îndrumarea minorului în programul său zilnic, măsură care poate dura între două și șase
luni și care se desfășoară sub stricta supraveghere a serviciului de probațiune.

3. Consemnarea la sfârșit de săptămână

Constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică și

se ia ca măsură de reeducare în cazul săvârșirii unor fapte de o anumită gravitate. Aceasta
este însoțită și de alte obligații, precum:

- Participarea la cursuri de pregătire școlară sau profesională

- Interdicția de a depăși limita teritorială impusă de instanță sau de a se afla în anumite
locuri
- Interdicția de a se apropia sau de a comunica cu victima
- Obligația de a se prezenta la serviciul de porbațiune la datele fixate de acesta
- Obligația de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
Supravegherea se face de către părinții sau persoana care locuiește de bună-voie cu
minorul sub coordonarea serviciului de probațiune. Măsura consemnării poate dura între
4 și 12 săptămâni, dar poate fi prelungită sau poate fi înlocuită cu măsuta asistării zilnice.

4. Asistarea zilnică

10
Constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de sreviciul de porbațiune, care
conține orarul și condițiile de desfășurare a a ctivităților, precum și inredicțiile impuse minorului.

Poate dura între trei și șase luni , iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de
probațiune.

B. MĂSURILE EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

În funcție de gravitatea faptelor comise, pentru infracțiunile cu un grad de pericol social ridicat,
minorului îi pot fi aplicate măsuri educative privative de libertate.

Acestea pot fi aplicate daca minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o
măsură educativă care a fost executată înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat
sau dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau
mai mare sau detențiunea pe viață.

1. Internarea într-un centru educativ

Această măsură constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea

minorilor pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani, unde acesta va participa la programe de
pregătire școlară sau profesională și va fi implicat în acțiuni care au rolul de a-l reintegra în
societate.

Poate fi aplicată și în cazul nerespectării obligațiilor impuse prin măsura asistării zilnice, iar în
cazul în care dă dovezi de întreptare, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării,
poate fi înlocuită cu măsura asistării zilnice.

2. Internarea într-un centru de detenție

Constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor,, cu

regim de pază și supraveghere, unde va urma programe de reintegrare socilă, precum și programe
educative și de formare porfesională. Poate dura între 2 și 5 ani, sau, în mod excepțional, între 5
și 15 ani, în cazul unor infracțiuni foarte grave, pentru care legea prevede detențiunea pe viață
sau pedeapsa închisorii de minim 20 de ani.

11
 IV. Cadrul normativ actual în materia copilului care are nu are vârsta răspunderii penale
Legea nr.18/1990, republicată, pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului.
Articolul 40 al Convenţiei recunoaşte dreptul oricărui copil bănuit, acuzat sau dovedit că a comis
o încălcare a legii penale la aplicarea unui tratament care să favorizeze demnitatea şi valoarea
personală şi instituie obligaţia pentru statele părţi de a prevedea dispoziţii speciale referitoare la
îngrijirea, orientarea şi supravegherea acestor copii.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate,
astfel cum a fost republicată în temeiul Legii nr.108/1998, prin care se reglementează măsurile
de protecţie pentru copiii care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală şi care nu răspund penal.
Decizia nr. 47/1999 a Curţii Constituţionale Hotărârea Guvernului nr.117/1997 prin care
se reglementează înfiinţarea serviciilor destinate copiilor care săvârşesc fapte prevăzute de legea
penală şi care nu răspund penal.

Hotărârea Guvernului nr.117/1997 prevede în art. 35 Anexa nr.1 şi art.4 Anexa nr. 2
posibilitatea înfiinţării de către organismele private autorizate sau autorităţile administraţiei
publice locale a următoarelor tipuri de servicii specializate destinate copilului care săvâşeşte
fapte penale şi nu răspunde penal:
- Centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea psihologică a copilului cu probleme psiho-
sociale;
- Servicii de orientare, supraveghere şi sprijinire a reintegrării sociale a copilului delincvent;
- Centre de reeducare pentru copilul delincvent ;
- Institute medico-educative pentru copilul delincvent.

12
 V. Efective din centrele de reeducare din România

Potrivit Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), există doar două centre

de reeducare pentru minori, unul la Buziaş (judeţul Timiş), cu 108 locuri şi la Târgu
Ocna (judeţul Bacău), cu 98 locuri.
Potrivit ANP, la sfârșitul anului 2017, la Centrul educativ Buziaș, dintr-un total de
171 de deținuți, 91 erau minori, iar la Centrul de reeducare Târgu Ocna, dintr-un
efectiv de 117, 56 erau minori.
Potrivit statisticii ANP la sfârșitul lunii iunie 2018, la Centrul educativ Buziaș,
erau 70 minori internați, iar la Centrul de reeducare Târgu Ocna, 52 minori.
Aceeași statistică ne arată ca dintr-un total de 22459 de deținuți, 359 sunt minori.

180

160

140

120

100 Nr.locuri
Tot.Încarcerați
80 Minori
Column2
60

40

20

0
Tg. Ocna Buziaș

13
Statistica conform Institututlui National de Statistică

Anul 1990 Anul 1998 Anul 2003 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017

Tipuri de pedepse
UM: Numar persoane

Numar Numar Numar Numar Numar Numar

persoane persoane persoane persoane persoane persoane

Minori-total 1983 11196 6820 2261 913 792

Minori -masuri privative de

: : : : 391 490
libertate

Minori- incredintarea colectivului

342 : : : : :
de munca sau de invatatura

Minori - trimiterea in scoli

1641 : : : : :
speciale de munca si reeducare

Minori-amenda : 394 314 50 : :

Minori-inchisoare : 5149 2577 377 : :

Minori-suspendarea conditionata
: 1366 2290 1080 : :
a executarii pedepsei cu inchisoare

Suspendarea executarii pedepsei

: : : 510 : :
sub supraveghere

Minori -masuri neprivative de

: : : : 522 302
libertate

14
Minori-masuri educative : 4287 1639 244 : :

Minori-mustrare : 1669 466 71 : :

Minori-libertate supravegheata : 1927 914 63 : :

Minori-internare intr-un centru de

: 649 247 108 : :
reeducare

Minori-internare intr-un centru

: 42 12 2 : :
medical-educativ

VI. Cazuri celebre de criminali minori

Edmund Kemper
 
In 1964, pe cand avea doar 15 ani, americanul Edmund Kemper si-a impuscat mortal bunicii. A
planuit dublul omor o vreme si a marturisit ca nu-si regreta fapta. A fost internat intr-un centru
de detentie pentru minori, unde s-a stabilit ca suferea de o forma grava de paranoia.
 
A fost trimis apoi intr-un spital, unde cativa ani s-a straduit sa-i convinga pe medicii ca isi
revenise. Dupa 5 ani, Kemper a fost eliberat si pus sub supraveghere judiciara. In urmatorii 5 ani,
Edmund Kemper a ucis opt femei, intre care mama sa. Pe toate le-a macelarit intr-un mod crunt -
le-a decapitat si le-a transat.

Joshua Phillips
 
In 1998, Joshua Phillips avea 14 ani si locuia impreuna cu familia in Florida. A ucis-o pe fetita
vecinilor ce avea doar 8 ani si i-a ascuns cadavrul sub pat. Dupa cateva zile, mirosul a alarmat-o
pe mama baiatului. Atunci, el i-a spus ca a lovit-o pe Maddie din greseala cu bata de baseball in
ochi, iar fetita a inceput sa tipe ingrozitor.
 
A urmat o poveste halucinanta, pe care mama lui a crezut-o: s-a panicat, a dus-o pe fetita in casa,
a mai lovit-o de cateva ori cu bata si apoi a injunghiat-o de 11 ori.
 
Povestea nu a convins insa si un juriu din Florida, care l-a gasit vinovat pe Joshua Phillips de
omor deosebit de grav, fapta pentru care a primit inchisoare pe viata. Mama lui continua si azi sa
faca apel la decizia instantei, reclamand ca fiul ei a primit o pedeapsa prea dura, ca pentru un
adult.

Jon Venables si Robert Thompson

 

15
Jon Venables si Robert Thompson, din Marea Britanie, aveau doar 10 ani cand au torturat si ucis
un copilas de numai doi ani. Cei doi sunt printre cei mai detestati criminali din Marea Britanie...
 
In 1993 l-au rapit dintr-un supermarket pe James Bulger, pe care mama l-a scapat din ochi doar
pentru cateva secunde.
 
L-au dus pe baietelul de numai 2 ani intr-un canal de la marginea orasului unde l-au batjocorit
intr-un mod greu de descris; l-au abuzat sexual si l-au torturat, iar intr-un final l-au ucis.
Cadavrul mutilat al micutului a fost descoperit dupa doua zile, iar cei doi au fost arestati in scurt
timp.
 
Dupa cateva luni amandoi au fost condamnati la inchisoare pe viata pentru omor deosebit de
grav, fiind cele mai tinere persoane condamnate din istoria Angliei. Dar numai dupa 8 ani, Jon
Venables a fost eliberat conditionat. I s-a dat o noua identitate si sansa sa-si cladeasca un viitor.
Nu a rezistat prea multi ani fara probleme.
 
In 2009 s-a retrezit monstrul din el. A inceput sa fie interesat de pornografia infantila si si-a
procurat zeci de fotografii cu copii in ipostaze indecente pe care le-a transmis prin internet si
altor persoane. Prin urmare, s-a intors in inchisoare.

Mary Bell
In 1968, cu o zi inainte de a implini 11 ani, Mary Bell a ucis prin strangulare un baietel. A comis
fapta singura, dintr-un motiv necunoscut.
 
Cateva luni mai tarziu, Mary, impreuna cu prietena ei, Norma, au ucis un baietel de 3 ani, prin
aceeasi metoda. Dupa crima, Mary s-a intors la locul faptei si a scrijelit cu o lama pe stomacul
micutului ucis un “N”, iar cu un foarfec a taiat suvite din parul copilasului si bucati din organul
genital.
 
In fata anchetatorilor, marturiile celor doua fete au fost contradictorii, insa pana la urma s-a
stabilit ca Mary a fost cea care a planuit ambele crime. Fetele au fost condamnate la inchisoare.
Mary a fost eliberata in 1980.

În România, celebru este cazul lui Mihai Teodosian, în vârstă de 13 ani, care, in anul
2009, fiind elev în clasa a VII-a la un liceu de elită din Iaşi, şi-a omorât mama, profesoară de
geografie, cu mai multe lovituri de ciocan, în timp ce aceasta se afla la calculator, în propria
locuinţă.

În faţa procurorilor, băiatul şi-a recunoscut fapta, dar a spus că nu poate explica de ce a comis
acest gest. El a precizat în faţa anchetatorilor că avusese o controversă cu mama sa, întrucât nu l-
a lăsat să plece de acasă. Deşi a fost găsit cu discernământ, copilul nu a putut răspunde în faţa
legii pentru că în momentul comiterii faptei avea sub 14 ani. Imediat după comiterea crimei,

16
Teodosian a fost internat la Spitalul Socola din Iaşi, fiind apoi transferat la Centrul pentru copiii
delicvenţi de la Târgu Frumos. Doi ani mai târziu, în 2011, adolescentul a fost transferat de la
Centrul pentru Minori Delicvenţi din Târgu Frumos la un centru din Iaşi, după ce a fost admis la
un liceu din municipiu, în urma repartizării computerizate. La momentul de față nu se mai știu
foarte multe despre tânărul Teodosian, în afara faptului că , la scurt timp după eliberarea din
centrul de reeducare, a fost dus de tatăl său în Franța, pentru a începe o nouă viață, într-un loc
unde nu îl cunoaște nimeni.

Teodosian este doar unul din numele minorilor care au îngrozit Iașiul, dar și România,
având în vedere că zona Moldovei este considerată a avea cel mai înalt grad de infracționalitate
infantilă.

Specialiștii spun că lipsa de afecţiune, felul în care au crescut, posibilele traume sau
modul în care aceştia au fost ajutaţi să perceapă agresivitatea sunt câteva explicaţii ale
comportamentului lor deviant. Familia este principalul punct de plecare în analiza acestor cazuri,
frustrările, carenţele afective precoce şi lipsa unor modele morale fiind principalele motive
pentru care copiii devin infractori.

17
 Concluzie

Numărul real de infracţiuni comise de minori nu poate fi cunoscut, căci sunt infracţiuni

care nu se descoperă niciodată; o parte din infracţiuni nu pot fi probate.

Statisticile ne arată că în fiecare zi sunt trimişi în judecată cinci minori pentru comiterea

infracţiunilor de furt şi doi minori pentru tâlhărie. În fiecare zi încă un minor care comite o lovire

sau vătămare corporală simplă ori gravă ajunge în faţa instanţei. La fiecare trei zile încă un

minor este adus în faţa judecătorul pentru că a comis un act sexual cu privire la un alt minor sau

pentru că a comis un viol. Este de remarcat că numărul violurilor comise de minorii trimişi în

judecată s-a dublat faţă de acum 5 ani. De asemenea, încă un alt minor este adus în faţa

judecătorului o dată la trei zile pentru că a omorât o altă persoană, în cele mai multe cazuri cu

intenţie  – doar 10% din ucideri sunt comise din culpă.

Deşi în România permisul de conducere se obţine începând cu vârsta de 18 ani, totuşi un

număr de peste 100 de minori prinşi la volan sunt trimişi în judecată în fiecare an. Avem în

România minori implicaţi în comiterea de infracţiuni de pornografie infantilă, consum şi trafic de

droguri, trafic de persoane. Astfel, ajungem la concluzia că nu a fost suficient să renunțam la

pedepse în cazul infracțiunilor comise de copii, este necesar să înființăm mai multe centre de

reeducare pentru aceștia, să derulăm programe de reintegrare pentru aceștia, inclusive

programe educative și de formare profesională, care la omentul de față se fac doar pe hârtie.

18
 Bibliografie

www.wikipedia.com
http://statistici.insse.ro
https://www.ziarulevenimentul.ro
http://anp.gov.ro/
http://childhub.org/en/system/tdf/library/attachments/manual-final-cu-coperti.pdf?
file=1&type=node&id=20746
http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/practici-si-norme-privind-sistemul-de-justitie-juvenila-
din-romania.pdf
Noul cod civil, Editura Hamangiu, 2012
Drept penal , Partea generală, Boroi Alexandru, Ed. C.H. Beck, București, 2017

19