Sunteți pe pagina 1din 17

Misterul Educatiei al Repeblicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova


FACULTATEA RELATII INTERNATIONALE,

STIINTE POLITICE SI ADMINISTRATIVE

REFERAT
,, DELICVENTA JUVENILA”

Efectuat
Popescu Victoria
Gr.303,RI

Verificat
Frunza Veronica
Lector

CHISINAU 2010

1
BIBLIOGRAFIE:
1. Acordarea Asistentei Juvenile si Psiho-sociale ale copiilor aflati in sistemul de justitie penala –
Chisinau: IRP, 2005.
2. Emilian Stanisor.Delicventa juvenila.,Bucuresti, Ed: Oscar Print, 2008
3. Florea Bujorel ,,Justitia pentru delicventa juvenila” , Ed: Valahia, 2006.
4. Gidul consilierului de probatiune- Chisinau: IRP, 2004.I
5. I. Girleanu ,,Coordonate psihosociale ale delicventei juvenile” Ed: Timis, Timisoara, 1997

6. Ion Pitulescu, Delincvenţa juvenilă, Bucureşti, Editura Ministerului de Interne, 1995


7. Probatiune presententiala in privinta minorilor- Chisinau: IRP, 2005.
8. Traian Dracanescu, Ion Manea. Delicventa juvenila- o lectie deschisa de sociologie, Ed: Scoala
Galateana, 2003
9. Andrei Agat, Maria Vioara ,,Comunitatile de Imigranti”
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?rub=Universul%20Copilariei, 3.10.2010
10.Aurel Mosnoi ,,Delicventa juvenila” http://www.scribd.com/doc/18163928/Delicventa-juvenila,
29.09.2010
11. Delicventa si justitia juvenila”
http://www.penalreform.ro/mfc/documente/experienta_internationala/Experienta
%20europeana/DELICVENTA%20JUVENILA%20SI%20JUSTITIA%20JUVENILA%20IN
%20EUROPA.pdf, 13.10.2010
12. Denisa Patrascu ,,Cauzele delicventei juvenile”
http://denisapatrascu.wordpress.com/2010/02/13/studiu-criminologic-privind-cauzele-delicventei-
juvenile/ 13.10.2010
13.Eugen Scaunas ,,Problemele minorilor” http://www.agendabacau.ro/stiri-
zilnice/desteptarea/2813_delicventa-juvenila---o-adevarata-problema----minori-infractori.html,
29.09.2010
14. ,,Fenomenul infractional” http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_10384/Combaterea-
delicventei-juvenile-efort-comun-al-statelor-europene.html, 3.10.2010
15.Viorel Scobioala ,,Infractionalitatea in New York” http://dacia.forumotion.net/economie-f9/new-
york-cel-mai-mare-oras-sionist-din-lume-t297.htm,29.09.2010
16. ,,Statistica minorilor delicventi”
http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/12%20JUS/JUS02/JUS02.asp,20.10.20
10

2
INTRODUCERE

Adolescenta reprezinta cea mai complexa etapa de dezvoltare a tinarului in drumul sau spre maturitate.
Aceasta etapa ridica mari dificultati in procesul educativ, datorita frecventelor perturbari fiziologice,
dezichilibre afective, perturbari caracteriale si tulburari de conduita care insotesc adeseori
maturizarea.Adolescenta si problemele acesteia sunt in vizorul parintilor, statului , a organizatiilor
regionale si international , de aceea tema cu privire la delicventa juvenila este una actuala si pentru
rezolvarea eficienta a problemelor aparute pe parcursul acestei perioade este nevoie de a studia aceasta
tema.
Dupa cum cunoastem comportamentul delicvent este oglinda unei structure mentale organizate pe o
mentalitate nociva ce porneste din disocialitate(perturbarea legaturii sociale ce determina deformarea
constiintei morale. Specifitatea si diversitatea delicventei juvenile, precum si miza mare pusa in joc –
viitorul tinerilor autori de acte delictuale- impun o pluritate de raspunsuri ferme si rapide cu un puternic
caracter educativ ,care sa aiba in vedere protejarea tinerilor si stabilirea pentru acestia a unor repere clare
de conduita si integrare sociala1. Astazi delicventa juvenila reprezinta fenomenul care evidentiaza gama
de abateri sociale ale minorului , care sunt clasate ca deviante in urma caruia se aplica o pedeapsa
administrativa sau penala. Este o problema discutata inca din toate timpurile,o problema actuala in
majoritatea tarilor lumii. . In conditiile cresterii ingrijoratoare a delicventei juvenile, lupta pentru
combaterea acestiu fenomen contistituie o preocupare comuna pentru toate tarile. Orice stat indifferent de
pozitia sa geografica, de nivelul de dezvoltare, de marimea teritoriala se confrunta cu infractionalitatea
minorilor. Chiar si organizatiile international au in vizor aceasta problema incercind sa aduca mai multe
posibilitati de ameliorare si de prevenire a delicventei juvenile, astfel o politica publica coerenta de
combatere a delicventei juvenile trebuie sa dispuna de o veritabila retea de prevenire al carei rol sa se
realizeze prin interventia simultana si reciproca a familiei, scolii, a sociatatii, precum si insusi a statului.
Referatul reprezinta unele aspect ale legislatiei referitoare la prevenirea si combaterea delicventei
juvenile din unele tari din Europa Occidentala si din Europa Centrala si de Est.
In aceasta lucrare vom studia minutios cauzele aparitiei delicventei juvenile, metodele de combatere,
politicile de lupta ale tarilor impotriva infractionalitatii minorilor, precum si actualitatea temei in
Republica Moldova, deasemenea vom analiza atent procesul dat pe arena internationala,cum influienteaza
acesta dezvoltarea sociatatii si oferirea cauzelor acestui proces precum si a metodelor de rezolvare a
acestuia.

1.FENOMENUL DELICVENTII JUVENILE : CONCEPTE, FORME, SI DIMENSIUNI.

1
Aurel Mosnoi ,,Delicventa juvenila” http://www.scribd.com/doc/18163928/Delicventa-juvenila, 29.09.2010
3
Un copil care se afla in detentie este o tragedie nu doar pentru el si familia sa,ci pentru intreaga
societate,care intr-o mare masura poarta responsabilitate pentru acest fapt. Multe tari lupta astazi
cu criminalitatea juvenila, dar aceasta problema are o vechime indelungata, inca de cind a
inceput omenirea. Actele infractionale au fost comise de catre minori de-a lungul istoriei, aceste
fapte intotdeauna erau considerate ilegale si nu au fost intotdeauna denumite drept delicvente.
Astazi s-au produs foarte multe schimbari in acceptiunea conceptual a delicventei deoarece in
trecut acest concept era asociat mai mult cu deviant, dar astazi el imbraca forma asociata din
juris-prudenta, sanctionarea vine din cadrul normelor juridice.2
Fenomenul delicventei juvenile este intr-o crestere tot mai mare,luind diferite forme si aspect de
desfasurare. Pe de alta parte, astazi apar problem de ordinul protectiei copiilor in conflict cu
legea, deoarece sociatatile nu consimt faptul ca un copil nu trebuie judecat si sanctionat penal ca
pe un infractor adult, ci supravegheat in modul in care isi desfasoara educatia, socializarea,
factorii cu care intra el in contact, care in fine ii perturbeaza modul de desfasurare a activitatilor
sale. Pentru a scoate in evident dimensiunile fenomenului de delivcventa juvenila a fost elaborate
un ghid de interviu structurat si care a fost adresat specialistilor care lucreaza in domeniul
delicventii juvenile. Una din primele intrebari se refera la fenomenul deliventii juvenile ca fiind
o problema sociala atit in Republica Moldova cit si in alte state de pe arena mondiala. In vederea
elucidarii cauzelor si dimensiunilor fenomenuluiau fost realizate interviuri cu specialistii in
domeniu. Au fost intervievati 2 asistenti sociali, 1 jurist, 1 pedagog social si 1 specialist principal
in lucrul cu minorii . Ghidul de interviu aplicat a inclus intrebari cu privire la opiniile si
atitudinile specialistilor despre fenomenul delicventei juvenile. Astfel, toate persoanele
intervievate au mentionat ca ,,fenomenul delicventii juvenile este o problema sociala pentru toate
tarile lumii, deoarece acest fenomen se raspindeste si ia amploare , tinerii in loc sa-si
construiasca un viitor frumos cu multe vise, devin delicventi, o infractiune oricind este o
problema, ea aduce daune unei persoane sau societatii, copii sunt viitorul tarii de ei depinde
viitorul nostru”. Persoanele intervievate explica acest lucru prin faprul ca ,,situatia economica a
familiilor, care din cauza nevoilor materiale isi lasa nesupravegheati copiii inca de la o virtsa
prea mica.”
In continuare ne vom referi la clasificarea termenului ,,minor” un minor este definit ca un copil
sau persoana tinara, in cadrul respectivului sistem de justitie, care poate fi tratat pentru o

2
Acordarea Asistentei Juvenile si Psiho-sociale ale copiilor aflati in sistemul de justitie penala – Chisinau: IRP,
2005.
4
infractiune intr-o maniera care este diferita fata de cea in care este tratat adultul.
Astfel,s-a ajuns la o concluzie comuna ca delicventa nu este o proprietate simpla, prezenta sau
absenta in anumite comportamente, ci este produsul unui proces mai complex ce implica deseori
si reactia sociala fata de aceasta.

Dictionarul Limbii Romane explica conceptul de delicventa ca fiind un fenomen social care
consta in savirsirea de delicate. Savirsirea delictelor tine de totalitatea actelor infractionale, la un
moment dat, intr-un anumit mediude catre o persoana de o anumita virsta. Delicventul este
persoana care a savirsit un delict penal. La rindul sau delictul penal este fapt nepermis de legea
penala, infractiune care se sanctioneaza cu amenda sau privatiune de libertate.
Dictionarul Larrouse, delicventa este perceputa ca fiind totalitatea infractiunilor in raport cu
legile sociatatii. In
viziuna psihologilor, delicventa vine din acele perturbari ale sistemului nervos central, care la un
moment dat nu poate controla actiunile. Psihologii afirma faptul ca delicventa juvenila vine din
gradul mare de inclinatie a agresivitatii,care este bazata pe un fond de negare a valorilor
socialmente acceptate de intreaga societate. O alta caracteristica de natura psihologica este
instabilitatea emotional, care este generate de carentele educationale si de fragilitatea eului-care
duce la o inadaptare sociala pentru individ. In acceptiunea psihologica, delicventa juvenila vine
din insecuritate, unde individul este impus de mai multe ori sa-si schimbe domiciliul sau, asftel
vagabondind el evita formele de organizare a vietii si a activitatilor sociale din cadrul mediului in
care traieste.

Prevenirea delincvenţei juvenile este o problemă de protecţie atât a indivizilor tineri – pe


care îi sprijină pentru depăşirea eventualelor tendinţe sau comportamente deviante - cât şi a
societăţii, întrucât,pentru societate, este mai eficient şi mai puţin costisitor să împiedice tinerii să
înceapă o carieră infracţională, decât să plătească pentrucomportamentul lor infracţional.
Delincvenţa juvenilă este rezultatul unor forme de devianţa morala si penală ce se
manifestă în perioada copilăriei şi a adolescenţei. In toate societăţile, delincvenţa juvenilă a
devenit un fenomen cu o evoluţie ascendentă, caracterizat, în prezent, de o îngrijorătoare
micşorare a vârstei delincvenţilor minori şi de o agravare a infracţiunilor comise: violuri, furturi
săvârşite cu violenţă, lovituri şi răni provocate înmod voluntar, distrugeri. Tendinţa spre
infracţionalitate este determinată de interactiunea unei varietăţi de factori pozitivi şi negativi,
care se manifestă la nivelul individului, familiei şi societăţii.
5
Sărăcia, dezavantajele sociale, disfuncţiile la nivelul familiei, politicile publice neadecvate
pentru a face faţă măririi numărului de„tineri aflaţi în pericol”, pot contribui la apariţia
comportamentului deviant al tinerilor şi a conflictului lor cu legea, astfel putem oferi niste
exemple elocvente de tari,orase care se afla in lupta directa cu delicvnta juvenila:New York-ul
detine cel mai mare indice de criminalitate din lume, este orasul in care delicventa juvenila a
ajuns la cote specatculoase, este centru mondial al comertului cu filme si fotografii pornografice,
in care sunt implicate tot mai multi minori 3 ; delincventa juvenila a inregistrat cote alarmante si
in Romania,unde tot mai multi minori sunt implicati in activitati infractionale, iar acest lucru este
dovedit de statisticile Inspectoratului de Politie- Lipsurile materiale acutizate si generalizate,
problemele de ordin social si familial sunt cauze hotaratoare pentru viitorul unui copil4; Conform
unor investigatii, in randul populatiei criminale juvenile un loc aparte ocupa minorii
comunitatilor de imigranti (in special Africa de Nord-Magreb, respectiv Africa Centrala-
Subsahariana)5.
In acest context, justiţia pentru tineri, componentă esenţială a sistemului judiciar, are de
îndeplinit o sarcină complexă şi deosebit de dificilă, fiind chemată să dea răspunsuri echitabile
atât victimei, cît şi tânărului delincvent (în privinţa căruia trebuie să ia în consideraţie o
multitudinede factori - vârstă, responsabilitate, circumstanţe sociale), stabilind, înacelaşi timp,
graniţele dintre comportamentele antisociale grave şi celecare fac parte din procesul normal de
maturizare. Procesul de prevenirea delincvenţei juvenile, componentă vitală a sistemului justiţiei
pentrutineri, este alcătuit din mai multe elemente: o lege penală special pentru delincvenţii tineri,
având la bază principiul respectării drepturilor minorilor şi ale tinerilor, instanţe speciale de
judecată pentru minori, un raport echilibrat între sancţiunile punitive şi măsurile socio-
educative,închisori speciale pentru tineri.
Normele internaţionale privind justiţia pentru tineri reflectă rolul determinant al acesteia în
tratamentul delincvenţei juvenile, precum şi necesitatea unei acţiuni coerente care să aibă la bază

3
Viorel Scobioala ,,Infractionalitatea in New York” http://dacia.forumotion.net/economie-f9/new-york-cel-mai-
mare-oras-sionist-din-lume-t297.htm,29.09.2010
4
Eugen Scaunas ,,Problemele minorilor” http://www.agendabacau.ro/stiri-zilnice/desteptarea/2813_delicventa-
juvenila---o-adevarata-problema----minori-infractori.html, 29.09.2010
5
Andrei Agat, Maria Vioara ,,Comunitatile de Imigranti” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?
rub=Universul%20Copilariei, 3.10.2010

6
nu numaiprincipiile penale (care să îmbine severitatea cu luarea în considerare a fragilităţii
tinerilor), ci şi principiul găsirii de răspunsuri pragmatice şi inovatoare care sa fie puse in
practica de specialistii in domeniu6.

2. CAUZELE, ACTIVITATEA SI REFORMELE DE PREVENIRE SI COMBATERE A


DELICVENTEI JUVENILE IN VIZORUL STATELOR EUROPENE.
Activitatea de prevenire si combatere a delicventei juvenile a constituit si constituie o preocupare
permanenta de politica penala a statelor moderne in general, si a statelor membre U.E., in
particular. Fenomenul infractional in randul minorilor ridica probleme specifice de prevenire si
de combatere, datorita unei multitudini de factori care conduc la adoptarea unui comportament
infractional de catre minori - segment al populatiei deosebit de vulnerabil, aflat in etapa formarii
personalitatii, usor influentabil, si receptiv la stimulii externi (pozitivi sau negativi). 7
Principalii factori care contribuie la aparitia si dezvoltarea fenomenului delincventei juvenile
sunt: lipsa de repere a minorilor, lipsa de comunicare, lipsa de respect pentru principiile etice si
morale si de evidentiere a unor modele adecvate in cadrul familiei din care provin, din cauza
absentei frecvente a parintilor, problemele psihopatologice asociate cu abuzul fizic si sexual din
partea unor persoane din anturaj, netransmiterea de catre sistemele educationale a valorilor etice
si sociale, precum si saracia, somajul, excluderea sociala, si rasismul8. De asemenea, alti factori
determinanti in adoptarea de catre minori a unei conduite necorespunzatoare cu normele legale si
de convietuire sociala, sunt tendinta pronuntata spre mimetism pe care o au tinerii in procesul de
formare a personalitatii lor, tulburarile de personalitate asociate cu consumul de alcool si droguri,
si prezentarea de catre mijloacele de informare in masa si de paginile de internet a unor modele
de violenta absurda, excesiva si nejustificata, care conduc la banalizarea violentei .
Problema cauzalitatii delicventei juvenile poate fi privita ca o interactiune genetica a sistemelor
de factori interni si a sistemelor de factori externi sau, cu alte cuvinte, ca o impletire a sistemelor
de factori de personalitate a infractorilor minori cu sistemele de factori ce tin de mediul social
determinant .

6
Florea Bujorel ,,Justitia pentru delicventa juvenila” , Ed: Valahia, 2006.
7
,,Fenomenul infractional” http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_10384/Combaterea-delicventei-juvenile-
efort-comun-al-statelor-europene.html, 3.10.2010
8
Denisa Patrascu ,,Cauzele delicventei juvenile” http://denisapatrascu.wordpress.com/2010/02/13/studiu-
criminologic-privind-cauzele-delicventei-juvenile/ 13.10.2010
7
In urma examinarii „Raportului privind delincventa juvenila, rolul femeilor, al familiei, si al
societatii”, Parlamentul European a adoptat la data de 21 iunie 2007 „Rezolutia privind
delincventa juvenila: rolul femeilor, al familiei, si al societatii (nr. 2007/2011(INI))”.9
Deoarece studiile efectuate atat la nivel national cat si la nivel comunitar au relevat faptul ca
delicventa juvenila a inregistrat o crestere alarmanta in ultimele doua decenii, atingand in prezent
proportii de masa, s-a ajuns la concluzia necesitatii reformarii si armonizarii politicilor penale
nationale, in vederea combaterii fenomenului infractional in randul minorilor. In aceste conditii,
statele europene au subliniat faptul ca fenomenul delincventei juvenile poate fi combatut in mod
eficient numai prin adoptarea unei strategii integrate la nivel national si la nivel european, care
va cuprinde trei principii directoare: preventia, masurile judiciare si extrajudiciare, si integrarea
sociala a delincventilor minori10.
Cu ocazia seminarului international stiintifico – practic: „Experienta implementarii justitiei
juvenile in tarile din fostul lagar socialist”, desfasurat in perioada 16-17 ianuarie la Kiev, expertii
in domeniu au discutat despre realizarile obtinute de catre tarile lor in ultima perioada, in ceea ce
priveste implementarea justitiei pentru minori, problemele ce apar in acest domeniu in contextul
prevederilor europene datorate gradului scazut de armonizare a legislatiei nationale cu cea
comunitara, garantarea accesului la justitie al minorilor, rolul sistemului judiciar national in
procesul de implementare a justitiei juvenile, etc. In cadrul acestor discutii, s-a remarcat
necesitatea impulsionarii procesului de instituire a sistemelor de justitie pentru minori, motivand
delimitarea stricta a acesteia de cea pentru persoanele majore, si aplicarea de noi metode
eficiente la capitolul respectiv (asa – numitele tehnologii juvenile), si s-a constatat ca problemele
existente sunt comune pentru marea majoritate a tarilor din fostul lagar socialist, solutiile care
trebuiesc gasite fiind, de asemenea, comune.
Cauzele care-l determina pe minor sa adopte un comportament delincvent sunt greu de clasificat
la modul absolut, deoarece evolutia personala, cea care-l conduce la tipuri de comportamente
deviante si, in final, delincvente, se explica in fiecare caz printr-un context individual specific,
care corespunde propriei experiente de viata si nucleelor de baza in jurul carora se dezvolta
fiecare copil si adolescent, si anume: familia, scoala, anturajul propriu si, pe un plan mai general,

9
Traian Dracanescu, Ion Manea. Delicventa juvenila- o lectie deschisa de sociologie, Ed: Scoala Galateana, 2003
10
,,Delicventa si justitia juvenila” http://www.penalreform.ro/mfc/documente/experienta_internationala/Experienta
%20europeana/DELICVENTA%20JUVENILA%20SI%20JUSTITIA%20JUVENILA%20IN%20EUROPA.pdf,
13.10.2010
8
mediul socio – economic in care traieste minorul11.
Pentru realizarea acestui scop, autoritatile nationale, societatea civila in ansamblul sau, si fiecare
persoana in parte, trebuie sa se implice in conceperea unei strategii de combatere a delicventei
juvenile, pe plan social, familial, si educativ, care sa contribuie la transmiterea catre minori a
valorilor sociale si civice necesare formarii acestora in spiritul respectarii legilor, a normelor de
conduita si de convietuire sociala general acceptate.
In cadrul Retelei europene de prevenire a infractiunilor, infiintata in anul 2001, a fost creat un
grup de lucru special pentru combaterea delincventei juvenile, care a inceput sa elaboreze un
studiu comparativ detaliat in cele 27 de state membre, studiu care va sta la baza viitoarelor
evolutii ale politicii Uniunii Europene in acest domeniu
In tara noastra, se remarca din partea autoritatilor o lipsa de preocupare continua si activa, cu
privire la cresterea ingrijoratoare a fenomenului delicventei juvenile, accentul trebuind pus pe
prevenirea savarsirii de infractiuni de catre minori, prin politici ancorate in prezent si adecvate, si
care sa implice intreaga societate in procesul de formare a personalitatii minorilor, si de adoptare
de catre acestia a unui comportament conform cu normele juridice si sociale actuale.
Un pas important in directia combaterii infractionalitatii la minori a fost facut prin adoptarea
Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului , act normativ care
reprezinta cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului ( art. 1
alin. 1).
In practica, este necesara insa punerea in aplicare a programelor europene de prevenire si
combatere a delincventei juvenile, intreaga activitate trebuind sa fie guvernata de principiile
directoare trasate prin tratatele si conventiile internationale referitoare la protectia drepturilor
minorilor.
Preocuparile comunitare in activitatea de combatere a delicventei juvenile trebuie sa isi gaseasca
aplicabilitate si in Republica Moldova, dezideratul realizarii unei strategii europene comune
trebuind sa intereseze fiecare stat al Europei, prin investigarea colectiva si difuzarea rezultatelor
politicilor nationale, organizarea de conferinte cu participarea unor experti nationali, si
promovarea comunicarii si a informarii intre autoritatile competente si organismele U.E..12
In condiţiile creşterii îngrijorătoare a delincvenţei juvenile, lupta pentru combaterea acestui
fenomen constituie o preocupare comună pentru toate ţările europene.
11
Emilian Stanisor.Delicventa juvenila.,Bucuresti, Ed: Oscar Print 2008
12
Gidul consilierului de probatiune- Chisinau: IRP, 2004.
9
In Marea Britanie, Olanda, Spania, Elveţia, Germania şi Franţa s-au realizat sau sunt în curs de
elaborare, reforme în acest domeniu.
In iulie 1998, Parlamentul din Marea Britanie a adoptat Legea privind prevenirea
infracţionalităţii şi a tulburărilor aduse ordinii publice, care conţine un număr mare de măsuri
destinate combaterii delincvenţei juvenile.
In Olanda, în 1994, s-a pus în practică un program de luptă împotriva delincvenţei juvenile,
program care conţine şi unele dispoziţii legislative.
Proiectul de lege organică spaniol care reglementează justiţia pentru minori a fost depus la
Congresul Deputaţilor în noiembrie 1998. El privilegiază „interesul superior al minorului” şi
instituie răspunderea solidară a părinţilor în materie civilă.
In Elveţia, proiectul de lege referitor la condiţia penală a minorilor este în curs de examinare la
Consiliul Federal. El prevede separarea dreptului penal pentru minori de dreptul penal pentru
adulţi, precum şi ridicarea vârstei responsabilităţii penale de la 7 la 10 ani.
In Germania, ultima reformă legislativă datează din 1990, când s-a adoptat prima lege de
modificare a dreptului penal pentru minori.
Aproape toate reformele,au unele puncte comune: introducerea şi dezvoltarea de noi măsuri
preventive, educative sau represive; scurtarea termenelor de procedură pentru inculpaţiiminori;
dezvoltarea cooperării între toate instituţiile cu competenţe în combaterea delincvenţei juvenile.

3.DEZVOLTAREA SI INTRODUCEREA DE NOI MASURI PREVENTIVE,


EDUCATIVE SAU REPRESIVE IN DIFERITE TARI ALE LUMII
Dupa cum am mai spus, problema delicventei juvenile este prezenta practic in fiecare stat,
indiferent de gradul de dezvoltare, de numarul populatiei etc.Principalele masuri ar fi:
1.Responsabilizarea părinţilor. Dispozitive pentru susţinerea, responsabilizarea şi sancţionarea
părinţilor delincvenţilor minori;
2.Promovarea programelor locale de luptă împotriva delincvenţei juvenile
3.Dezvoltarea cooperării între instituţiile cu competenţe în Domeniu
4. Scurtarea duratei procedurilor
In continuare vom prezenta exemple concrete si bine descifrate de masuri a diferitor state in
lupta cu diminuarea delicventelor juvenile.

Marea Britanie şi Tara Galilor


10
1. Măsuri de prevenire:
- Interdicţia părăsirii domiciliului de către minorii sub 10 ani, neînsoţiţi, între anumite ore din
noapte.
- Controlul obligativităţii frecvenţei şcolare. Copiii între 5 şi 16 ani nu pot absenta de la şcoală,
decât dacă au o autorizaţie în acest sens.
2. Sancţiunile alternative pedepsei cu închisoarea
- Mustrarea şi atenţionarea. Acestea se adresează minorilor în funcţie de gravitatea infracţiunilor
comise: mustrarea se aplică pentru comiterea primei infracţiuni minore, iar atenţionarea în cazul
comiterii unei infracţiuni mai grave sau, în cazul în care, în ultimii ani, tânărul a mai primit o
mustrare sau o atenţionare.
- Ordonanţa pentru reparaţii are ca obiect condamnarea minorului la repararea pagubelor
produse victimei infracţiunii, persoanei vătămate prin actul comis, sau la reparaţii în beneficiul
colectivităţii.
- Pedeapsa constând în efectuarea de lucrări în interes general, instituită pentru evitarea
recidivei şi favorizarea reinserţiei sociale. Are o durată de trei luni şi conţine anumite obligaţii
(participarea la anumite activităţi, prezenţă în anumite locuri la anumite ore) şi interdicţii
(nefrecventarea anumitor locuri).

3. Măsurile educative
- Ordonanţele de asistenţă educativă pentru minorii aflaţi în pericol au ca scop asigurarea
îngrijirii, protecţiei şi sprijinului necesare pentru a se evita angajarea lor în activităţi criminale
sau recidiva. Ele se pronunţă de către tribunal, pentru minorii sub 10 ani. Durata acestei măsuri
nu poate fi mai mare de 3 luni, dar, în cazuri excepţionale, ea poate atinge şi un an.
4. Măsurile represive
- Pedeapsa formării obligatorii într-un mediu închis şi supravegherea după ieşirea din
închisoare. Este vorba de o nouă pedeapsă, care constă în condamnarea la închisoare a
delincvenţilor recidivişti, cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani. Durata pedepselor aplicate nu
poate depăşi 24 de luni şi nu poate fi mai mică de 4 luni. Minorul efectuează jumătate din
pedeapsa la care a fost condamnat, într-un centru special de detenţie, unde urmează cursuri de
calificare. Apoi, el este eliberat şi pus sub supravegherea unui ofiţer de probaţie, a unui asistent
social sau a unui membru al echipei care răspunde de
delincvenţii minori.
11
- In cazul unor pedepse scurte, eliberarea condiţionată, cu obligaţia purtării unei brăţări
electronice. Tinerii peste 18 ani, condamnaţi la închisoare pentru o perioadă scurtă, pot beneficia
de eliberare condiţionată, cu condiţia purtării obligatorii a unei brăţări electronice, care să
permită verificarea prezenţei la orele şi locurile specificate.
- Ridicarea anonimatului. Atunci când un delincvent minor a comis acte deosebit de grave,
ofiţerul de poliţie poate autoriza ridicarea anonimatului său.
5. Infracţiuni noi introduse
- Tulburarea ordinii publice şi agresiunea sexuală. In cazul în care un minor peste 10 ani se face
vinovat de tulburarea ordinii publice, de agresiune sau hărţuire a unei persoane străine de familia
sa, poliţia sau autorităţile locale pot cere tribunalelor să emită, pentru minor şi, eventual, pentru
membrii familiei care au participat la comiterea acestui delict, o ordonanţă de interzicere a
anumitor acte, a frecventării anumitor persoane sau anumitor locuri. Durata acestei ordonanţe
nu poate depăşi doi ani. Dacă este vorba de hărţuire sau agresiune sexuală, durata sancţiunii este
de 5 ani.
- Toxicomania. Pentru toxicomanii de peste 16 ani, care consimt, se poate lua măsura efectuării
unui tratament terapeutic, pe o durată de la 6 luni la trei ani.
- Agresiunile cu caracter rasial. Intrucât, în ultimii ani, numărul agresiunilor cu caracter rasial a
crescut considerabil, s-a decis calificarea acestui tip de delict ca infracţiune agravată cu caracter
rasial, pedepsită cu închisoare de la 2 la 4 ani, şi, eventual, dublată de o amendă.13
Olanda
1. Programul Halt
Conform articolului 77 e din Codul penal olandez, tinerii delincvenţi fără antecedente penale,
care au comis unele infracţiuni minore, pot fi sancţionaţi în afara procedurii penale stricto sensu.
Programul Halt permite acestora să-şi repare greşelile înainte de începerea procedurii penale,
scopul lui prioritar fiind inocularea în conştiinţa tinerilor a
respectului pentru proprietate şi ordine publică. Infracţiunile cărora li se poate aplica art.77 e Cod
penal au fost definite într-o reglementare din 25 ianuarie 1995. Este
vorba, în principal, de: acte de vandalism, cu condiţia ca paguba totală să nu depăşească 7.500
guldeni, iar paguba provocată de un anumit individ să nu depăşească 1.500 guldeni; alte
infracţiuni contra patrimoniului (furturi,

13
Ion Pitulescu, Delincvenţa juvenilă, Bucureşti, Editura Ministerului de Interne, 1995
12
deturnări, tăinuiri), în măsura în care valoarea pagubei nu depăşeşte 250 guldeni. Tânărul arestat
pentru comiterea uneia din aceste infracţiuni, este trimis la biroul Halt de care aparţine cu
domiciliul. Aici i se propune să-şi repare direct greşeala, prin prestarea unei munci al cărei
conţinut este corelat cu fapta comisă (de exemplu, pentru furtul dintr-un magazin, el trebuie să
muncească o anumită perioadă în magazinul respectiv). Dacă tânărul acceptă propunerea, el
semnează un acord scris (în cazul în care tânărul este mai mic de 16 ani, acordul trebuie semnat
şi de părinţi), urmând să execute lucrările în vacanţe sau în week-end. Dacă acordul este
respectat, nu va mai urma nici o sancţiune şi nici nu se va întocmi cazier judiciar. In caz contrar,
procesul verbal al poliţiei se trimite procurorului, care poate cere declanşarea urmăririi penale.
Studiile au arătat că aceste contracte constituie un remediu eficient împotriva vandalismului,
întrucât 60% din tinerii delincvenţi care au semnat un astfel de contract, nu au recidivat.
Spania
Măsurile prevăzute în proiectul de lege depus la Congresul Deputaţilor variază în funcţie de
gravitatea delictului comis, de vârsta tânărului delincvent (ele privesc minorii între 13 şi 18 ani,
dar pot fi aplicate şi tinerilor între 18 şi 21 de ani, atunci când faptele comise nu sunt prea grave),
de personalitatea şi maturitatea lui; ele constau în pedepse
alternative pedepsei cu închisoarea, pedepse privative de libertate şi măsuri reparatorii.

1. Pedepsele alternative pedepsei cu închisoarea


- Mustrarea. Judecătorul explică în mod concret şi clar tânărului delincvent consecinţele
inacceptabile ale infracţiunii comise şi îi cere să nu recidiveze.
- Realizarea de lucrări socio-educative. Tânărul delincvent este obligat să participe la un
program, déjà existent sau adaptat special cazului său de către specialişti.
- Lucrări de interes general. Minorul trebuie să efectueze gratuit lucrări în beneficiul comunităţii
sau al unei persoane nevoiaşe. In funcţie de gravitatea infracţiunii, durata acestor lucrări variază
între 50 şi 200 ore.
- Plasamentul familial sau într-un grup educativ.Minorul este încredinţat unei familii sau unui
grup educativ. Durata plasamentului este stabilită de către judecător.
- Libertatea supravegheată simplă. Minorul rămâne în mediul familial obişnuit (părinţi, tutore,
ocrotitor), dar este supravegheat de un specialist care să asigure comportamentul corespunzător
al minorului, prezentarea la locul de muncă şi prevenirea recidivei.

13
- Libertatea supravegheată cu control intensiv. Minorul trebuie să respecte cu scrupulozitate un
program de muncă socio-educativă, special adaptat personalităţii sale, pe care îl efectuează sub
supravegherea strictă a unui specialist.
-Obligativitatea permanenţei, la domiciliu, la sfârşit de săptămână. In mod obligatoriu, minorul
trebuie să rămână acasă de vineri până duminică seara. El nu poate lipsi decât
pentru a efectua lucrările socio-educative impuse de judecător (pentru infracţiunile mai grave).
Durata acestei sancţiuni este de 4 săptămâni (pentru infracţiuni minore), dar poate ajunge la 16
săptămâni (pentru infracţiuni mai grave).

2. Pedepsele privative de libertate


Măsurile de internare nu pot avea o durată mai mare de 2 ani pentru minorii până la de 16 ani,
dar pot atinge 5 ani pentru cei de peste 16 ani. Ele sunt urmate de o perioadă
de libertate supravegheată.
- Internarea în scop terapeutic, într-un centru specializat a minorilor alcoolici, dependenţi de
droguri sau care prezintă tulburări psihice, a căror stare nu le permite să beneficieze de un
tratament ambulatoriu.
- Internarea în regim deschis. Delincventul care se află întrun centru pentru minori, trebuie să
îndeplinească obligaţiile care i-au fost impuse prin programul educativ destinat (să meargă la
şcoală, să urmeze un curs de calificare profesională).
- Internarea în regim semi-deschis. Delincventul este internat în centrul pentru minori şi, ori de
câte ori este posibil, el efectuează, în exterior, activităţile impuse de programul său educativ.
3. Măsurile reparatorii
Urmărirea penală a minorului poate înceta în următoarele cazuri: între victimă şi minor a
intervenit un acord (minorul se scuză faţă de victimă, care îi acceptă scuzele); minorul se
angajează să repare pagubele pe care le-a provocat; minorul se angajează să efectueze activităţile
educative propuse de echipa tehnică. Incheierea unui astfel de accord poate, eventual, să pună
capăt măsurilor sancţionatorii impuse anterior minorului.
Germania
Germania este una din puţinele ţări din lume în care există o „lege privind bunăstarea
tineretului”, act de referinţă în domeniul tratamentului social şi al măsurilor ce trebuie luate
pentru asigurarea unor condiţii normale de viaţă copiilor şi tinerilor.

14
În principiu, faţă de delincvenţii minori se pot lua numai măsuri educative. Când se consideră că
acestea sunt insuficiente, minorul este sancţionat cu măsuri de corecţie sau cu o pedeapsă. Dacă
judecătorul de minori consideră necesar, el poate dispune ca, în locul măsurilor de corecţie sau al
pedepsei, să se aplice măsura internării minorului într-un spital de psihiatrie sau într-o instituţie
privativă de libertate. Deasemenea, se mai pot lua şi anumite măsuri de siguranţă şi de
îndreptare cu caracter de prevenire, prevăzute în dreptul comun: internarea într-un spital de
psihiatrie, trimiterea într-o instituţie cu regim privativ de libertate sau supravegherea conduitei,
precum şi retragerea permisului de a exercita o anumită îndeletnicire.14

4.ACTUALITATEA TEMEI IN REPUBLICA MOLDOVA

Astazi , fenomenul delicventei juvenile s-a redus comparative cu anul 2007 si cu anul 2004 ,unde
a fost inregistrat nivelul maxim al numarului de minori care au savirsit infractiuni.In decursul
anului 2008,numai in Republica Moldova au comis infractiuni 1554 minori, comparativ cu anul
2007 numarul acestora s-a redus cu 261 persoane. In anul 2004 a fost inregistrat nivelul maxim
al numarului de minori care au comis crime – 3187. Pe parcursul anilor , peste 70% din minori
care au comis crime,au savirsit jafuri si furturi. La 100.000 copii in virsta de pina la 17 ani revin
in medie 191 persoane care au savirsit crime. In anul 2008 au fost condamnati 445 minori, dintre
care 13 pentru omor, 11 pentru viol, 190 care au savirsit furt , 39 jaf, 32 tilharii, 37 huliganism ,
17 au comis crime legate de droguri. Din cei 445 minori ,condamnati in 2008,100 au fost
condamnati la inchisoare , 49 au platit amenda, 173 au primit condamnare conditionata, 1
suspendarea executarii pedepsei, iar 108 au fost condamnati la munca neremunerata in folosul
comunitatii15. In anul 2008 s-a redus considerabil numarul minorilor detinuti in institutiile
penitenciare, ca rezultat al aplicarii legii privind amnistia in legatura cu declararea anului

14
I. Girleanu ,,Coordonate psihosociale ale delicventei juvenile” Ed: Timis, Timisoara, 1997
15
Probatiune presententiala in privinta minorilor- Chisinau: IRP, 2005.
15
2008 ,,An al Tineretului”. Cei mai multi minori isi ispasesc pedeapsa in institutiile penitenciare
au fost condamnati pentru omor – 10 persoane (41,7%), pentru comiterea furturilor si jafurilor –
4 persoane (16,7%), 3 persoane pentru viol (12,5%). Pe parcursul anului 2008, in scopul
cpmbaterii cersitului si vagabondajului, in Centrul de Plasament Temporar al Minorilor au fost
plasati provizoriu 1680 ,,copii ai strazii”,cu 173 copii mai mult comparativ cu anul 2007. Din
numarul total de copii plasati in acest centru, cei mai multi sunt din scoli generale si gimnazii-
internat (63,9%), copiii care nu invata si nu lucreaza constituie – 19,6%, copiii ce se ocupa cu
cersitul – 10,5%. Din totalul de copii plasati in centru , 17,3% sint minore (291 persoane). 16
Saracia ,conflictele in familie, abandonul scolar si nerespectarea legilor sunt indicate ca fiind
problemele de baza cu care se confrunta copilul aflat in conflict cu legea manifestarilor .

CONCLUZIE
Guvernele, instituţiile civile şi organizaţiile internaţionale însărcinate cu problemele tineretului
se confruntă cu provocări special în ce priveşte tinerii aflaţi în conflict cu legea. Intr-adevăr,
analizele au arătat că rata delincvenţei juvenile, ca, de altfel, şi rata generală a infracţionalităţii, a
crescut în majoritatea ţărilor aflate în tranziţie, nivelurile cele mai înalte înregistrându-se în
Europa Centrală şi cele mai scăzute în Caucaz şi în Asia Centrală. In cadrul delincvenţei
juvenile, s-a constatat, de asemenea, apariţia unor tendinţe noi şi tulburătoare: creşterea
numărului de delincvenţi foarte tineri (sub 14 ani), precum şi a procentului de fete în rândul
tinerilor delincvenţi; apariţia unor noi tipuri de delicte, precum cele legate de consumul şi traficul
de droguri; delictele care aduc atingere proprietăţii constituie majoritatea infracţiunilor, iar
violenţa este din ce în ce mai frecventă. In Polonia, Bulgaria şi Lituania, a crescut foarte mult
numărul infracţiunilor comise cu violenţă de către tineri. O problemă care preocupă în mod
deosebit ţările din regiune o constituie folosirea excesivă a pedepselor privative de libertate, ca
răspuns la comportamentul delincvent al unor tineri. Multe ţări şi-au revizuit modul de abordare
a justiţiei aplicate tinerilor delincvenţi, punând un accent mai mare pe răspunsurile neprivative de
libertate şi pe prevenire, sau şi-au exprimat intenţia de a adopta măsuri special privind

16
,, Statistica minorilor delicventi”
http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/12%20JUS/JUS02/JUS02.asp,20.10.2010
16
tratamentul procesual al tinerilor delincvenţi. Implementarea acestor măsuri nu a avut prea mult
succes, datorită, în parte, şi lipsei fondurilor financiare şi a personalului specializat.
Activitatea comisiilor pentru tineret şi a organismelor similare nejudiciare trebuie să se
desfăşoare în concordanţă cu standardele internaţionale referitoare la respectarea drepturilor
omului şi asigurarea garanţiilor legale. Una dintre preocupări este legată de competenţa
organismelor nejudiciare de a pronunţa sentinţe privative de libertate pentru tinerii delincvenţi,
fără desfăşurarea unui proces sau fără acces la revizuire. Inlăturarea acestui neajuns ar determina
împiedicarea remarginalizării tinerilor delincvenţi şi ar reduce în mare măsură tendinţa lor spre
recidivă.
S-au făcut de asemenea paşi pe calea „justiţiei reintegrative”: înfiinţarea de servicii psihosociale,
creşterea numărului de specialişti în cadrul serviciilor de prevenire, pronunţarea unui număr
crescând de sentinţe pozitive neprivative de libertate.

17