Lucru Individual

Drept financiar
Tema:Constitutia Republicii

Moldova izvor de drept fianaciar

Elaborat: Botnari Stanislav

Chisinau 2019
Dreptul financiar poate fi definit ca ansamblul unitar de norme juridice care
reglementeaza relatiile financiare , ca relatii sociale , in forma economica, de formare,
administrare, intrebuintare si control al resurselor financiare publice, apartinind statului,
colectivitatilor locale si institutiilor publice ale acestora.Dreptul este alcatuit dintr-un
ansamblu de norme generale de conduita prin care sunt reglementate relatiile social-
economice ale unei societati. Ĩn esenta, dreptul este un element de suprastructura,
alcatuit din conceptii juridice,precum si din institutiile si raporturile juridice
corespunzatoare lor. Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitate actelor
normative care reglementeaza raporturile juridice financiare In raport de gradul de
generalitate sau specifitate se desting urmatoarele izvoare:

Izvoarele comune ale dreptului financiar:

Astfel in ierarhia izvoarelor comune distingem ca prim izvor de drept financiar

Constitutia Republicii Moldova Legea fundamentala a tarii prevede dispozitii referitoare
la elaborarea aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de
incheiere a exercitiului bugetar, deasemenea prin normele constitutionale sunt stabilite
competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la
controlul executiei bugetare ,politica valutara politica fiscala etc.

Ca izvoare comune se mai desting si urmatoarele legile ordinare ale

parlamentului,decretele prezidentiale si hotaririle al guvernului.

Ivoarele specifice ale dreptului financiar:

Izvoarele specific sunt acele acte normative care cuprind dispozitii referitoare la relatiele
financiare. Ca izvoare specificie ale dreptului financiar citam:

Codul fiscal al Rm ,Codul Penal al RM .Legea Rm cu privire la BNM Legea RM cu

privire la sistemul bugetar si procesul bugetar, Legea contabilitatii.

Daca vorbim de Constitutia RM atunci ea este principalul izvor de drept fianciar art
(58,66,95,131-133)

Articolul 58CONTRIBUŢII FINANCIARE

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite și prin taxe, la

cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a

sarcinilor fiscale.(3) Orice prestaţii sunt interzise, în afara celor

stabilite prin lege.

De o mare importanţă în apărarea drepturilor omului sunt recunoașterea și ga rantarea

lor constituţională. În condiţii de reformă economică, protecţia juridică a drepturilor
omului se perfecţionează continuu, inclusiv prin elaborarea și implemen-tarea unor
mecanisme de activitate financiară și fiscală.Satisfacerea necesităţilor publice,
îndeplinirea rolului și funcţiilor statale impun realizarea unor venituri. În consecinţă,
statul procedează la repartiţia sarcinilor publice între membrii societăţii, obligându-i,
potrivit art. 58 din Constituţie, la contri-buţii financiare. Conform art. 58 alin. (1), cetăţenii
au obligaţia să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice. Toate
legislaţiile ţărilor lumii și chiar actele interna-ţionale referitoare la drepturile și libertăţile
fundamentale ale omului conţin o astfel de stipulaţie (cu valoare de principiu). Aceste
cheltuieli sunt necesare atât comunităţii naţionale, când reprezintă cheltuielile statului,
cât și comunităţilor teritoriale autono-me, când se referă la cheltuielile administraţiei
publice locale. Prin urmare, contribuţia cetăţeanului la cheltuielile publice este o
îndatorire constituţională și se realizează prin plata impozitelor și taxelor. O serie de
consideraţii se impun în legătură cu definirea noţiunilor: cetăţeni, cheltuieli publice, taxe
și impozite.

Deși textul constituţional se referă nemijlocit la cetăţeni, trebuie să avem în vedere și

subiectele colective de drept – persoanele juridice. O asemenea concluzie se impune
da-torită faptului că toţi sunt obligaţi să respecte legea, inclusiv subiectele colective de
drept constituite din persoane fizice (cetăţeni). Cu alte cuvinte, obligaţia unei persoane
juridice de a plăti impozit este suportată, deși indirect, de cei în al căror folos persoana
juridică își administrează și valorifică bunurile, patrimoniul, proprietatea sa1. Totuși,
pentru a nu se admite interpretări și abuzuri, este oportun să se modifice textul
constituţional, astfel încât să rezulte clar că se referă atât la persoane fizice, cât și la
persoane juridice.Deși norma constituţională operează cu noţiunea de cetăţean, art. 13
din Codul fiscal nr. 1163 din 24.04.19972 definește ca subiecţi ai impunerii:a)
persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova; d) persoanele fizice,
cetăţeni străini și apatrizi, care obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova.2.
Cheltuielile publice. Pentru a-și îndeplini rolul și funcţiile, statul trebuie să mo-bilizeze
mijloace și să facă cheltuieli bănești. În acest scop, el procedează la repartizarea
sarcinilor publice între persoanele fizice și juridice cât mai echitabil posibil. Mijlocul
financiar și juridic prin care se efectuează repartiţia îl constituie obligaţia fiscală, adică
plata impozitelor și taxelor specifice fiecărei ţări la anumite etape istorice, menite să
acopere cheltuielile pentru nevoile publice.Totodată, statul este preocupat ca acţiunea
de cheltuire a banilor publici să fie pre-cedată de stabilirea provenienţei și destinaţiei
mijloacelor financiare publice în raport cu sarcinile și funcţiile statului de la o anumită
etapă a dezvoltării sale. În acest sens, cheltuielile publice sunt componentele esenţiale
ale structurii statale și ale situaţiei sta-tului, atât în plan intern, cât și extern.Este de
menţionat în context Legea nr. 397-XV din 16.10.2003 privind finanţele pu blice locale3,
care stabilește că acestea fac parte integrantă din sistemul finanţelor pu-blice naţionale
și includ: 1) bugetele raioanelor, constituite din:a) bugetul raional, care reprezintă
totalitatea veniturilor și cheltuielilor necesare exercitării funcţiilor ce sunt în competenţa
raionului conform legislaţiei și a funcţiilor suplimentare delegate de Guvern

b) bugetele locale – bugetele satelor (comunelor), orașelor (municipiilor) din com-

ponenţa raionului;2)bugetul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special,
constituit din:a) bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special,
care re-prezintă totalitatea veniturilor și cheltuielilor necesare exercitării funcţiilor ce sunt
în competenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special conform legislaţiei și
a funcţiilor suplimentare delegate de Guvern;b) bugetele locale – bugetele satelor
(comunelor), orașelor (municipiilor) din com-ponenţa unităţii autonome cu statut juridic
special;3) bugetul municipiului Bălţi, constituit din:a) bugetul municipal, care reprezintă
totalitatea veniturilor și cheltuielilor necesare exercitării funcţiilor ce sunt în competenţa
municipiului conform legislaţiei și a funcţi-ilor suplimentare delegate de Guvern;b)
bugetele locale – bugetele satelor (comunelor) din componenţa municipiului Bălţi;4)
bugetul municipiului Chișinău, constituit din:a) bugetul municipal, care reprezintă
totalitatea veniturilor și cheltuielilor necesare exercitării funcţiilor ce sunt în competenţa
municipiului conform legislaţiei și a funcţi-ilor suplimentare delegate de Guvern;b)
bugetele locale – bugetele satelor (comunelor) si ale orașelor din componenţa
municipiului Chișinău.Pornind de la consideraţiile expuse și de la corelarea acestora cu
îndatorirea funda-mentală de a plăti impozite și taxe, cheltuielile publice pot fi definite
drept cheltuieli ale bugetelor tuturor colectivităţilor publice, care se exprimă prin forme
economice, politice și juridice.3. Impozitele și taxele. Acestor noţiuni nu li se poate da o
definiţie exhaustivă. Anu-mite trăsături și caracteristici însă permit să fie determinate
componentele lor esenţi-ale definite la art. 6 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din
24.04.1997. Conform prevederi-lor Codului, impozitul este o plată obligatorie cu titlu
gratuit, care nu ţine de acţiuni determinate și concrete ale organului împuternicit sau ale
persoanei lui cu funcţii de răspundere pentru sau în raport cu contribuabilul. Se mai
poate spune că impozitul este un instrument, cu ajutorul căruia statul își mobilizează
resursele financiare pentru îndeplinirea funcţiilor sale specifice, și reprezintă o
importantă sursă de finanţare a cheltuielilor publice. Cu alte cuvinte, impozitele sunt
considerate a fi însăși existenţa statului, exprimată în limbaj economic1. În literatura de
specialitate, impozitul este defi-nit ca reprezentând o contribuţie bănească obligatorie
cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele
fizice și juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le
posedă2.Conform art. 6 alin. (2) din Codul fiscal, taxaeste o plată obligatorie cu titlu gra-
tuit, care nu este impozit, ci o varietate a lui. Poate fi încasată taxă și pentru anumite
tipuri de servicii (taxă de înregistrare, taxă poștală, taxă de judecată etc.).Impozitele și
taxele se percep în sistem, determinându-se ca impozite și taxe gene-rale de stat și
impozite și taxe locale.

Articolul 95

(1) Resursele financiare ale aparatului Președintelui Republicii

Moldova se aprobă, la propunerea acestuia, de către Parlament și se

includ în bugetul de stat.

(2) Indemnizaţia și alte drepturi ale Președintelui Republicii Moldova

se stabi-lesc prin lege.

Pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor prescrise de Constituţie, Președintele tre-buie

să dispună de suport material și financiar. Este recunoscut că, fără o asigurare
materială pe măsură, randamentul activităţii demnitarului public scade proporţional. Art.
95 statuează cadrul constituţional al asigurării financiare a activităţii aparatului
Președintelui. Aceasta este legat de faptul că, pentru desfășurarea acţiunilor legate de
exercitarea funcţiilor sale, Președintele are nevoie de resurse financiare semnificative
pentru angajarea unui personal calificat cu experienţă, pentru deplasări atât în interio-rul
statului, cât și în afara graniţelor etc.Înţelegând importanţa funcţiilor Președintelui și
necesitatea susţinerii materiale a acţiunilor îndreptate spre îndeplinirea acestora,
societatea suportă în mod conștient aceste cheltuieli. Resursele financiare sunt
necesare Președintelui și aparatului său pen-tru a crea și a susţine imaginea statului
prin intermediul demnitarului care îl reprezin-tă, dar și pentru exercitarea altor atribuţii,
unele fiind legate direct cu securitatea naţio-nală (având în vedere calitatea sa de
Comandant Suprem al Forţelor Armate, Președinte al Consiliului de Securitate
ș.a.).Norma alin. (1) din art. 95 al Constituţiei acordă Președintelui și aparatului său o
anumită autonomie financiară. Astfel, din sensul acestei norme rezultă că Preșe-dintele
întocmește, împreună cu aparatul său, proiectul bugetului Președinţiei pentru anul
următor, pe care îl propune pentru aprobare Parlamentului. În cazul aprobării de
Parlament, proiectul este inclus în proiectul legii bugetului de stat, care se aprobă de
Parlament în modul prevăzut de art. 131 din Constituţie. Tot din sensul normei alin. (1)
art. 95 din Constituţie rezultă o excepţie pentru bugetul aparatului Președinte-lui, care
nu necesită a fi elaborat și propus Parlamentului de Guvern, așa cum rezultă din alin.
(2) art. 131 din Constituţie. Bugetul aparatului Președintelui Republicii Moldova face
parte integrantă din bugetul de stat, adoptându-se împreună cu acesta. La adopta-rea
legii bugetului, acest buget se include în bugetul de stat fără a fi elaborat și propus de
către Parlament.Din această constatare rezultă că aparatul Președintelui sau,
nemijlocit, Președin-tele trebuie să elaboreze un buget raţional, bazat pe prevederile
legislaţiei în vigoare, și nu după bunul lor plac. Spre exemplu, nici Președintele, nici
membrii aparatului Preșe-dintelui nu-și pot stabili salariile ignorând legislaţia ce
reglementează aceste salarii.Alin. (2) art. 95 din Constituţie reglementează modul de
asigurare materială și alte drepturi materiale și nemateriale nemijlocit pentru
Președintele Republicii Moldova. Toate aceste drepturi se stabilesc prin lege și, astfel,
de către Parlament. Fiind o normă firească, ea are scopul de a curma posibilităţile de
abuz ale monarhului, ca șef al statu-lui, în stabilirea propriilor remunerări și beneficii.
Regula constituţională a monarhiilor limitate a fost preluată de la englezi, conform
căreia cheltuielile coroanei sunt stabilite de Parlament.Una din principalele surse de
asigurare materială a Președintelui este salariul aces-tuia, care este stabilit, conform
Legii nr. 355 din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar1, în
valoare de 9 600 de lei. Șeful statului are cel mai mare salariu între toate funcţiile
publice din Republica Moldova.În ba z a acestei nor me const it uţ iona le, Pa rla ment u
l a adoptat L egea nr. 1111 din 20.02.1997 privind asigurarea activităţii Președintelui
Republicii Moldova2.Le-gea în cauză stabilește garanţiile de asigurare materială și de
protecţie socială necesare exercitării funcţiei de Președinte. În timpul mandatului,
Președintele este asigurat cu locuinţă de serviciu în municipiul Chișinău, cu reședinţă
de serviciu în satul Condriţa și cu vilă de serviciu în satul Holercani. În caz de demitere,
acestea urmează a fi eli-berate. De asemenea, în perioada exercitării mandatului,
Președintele mai dispune de mijloace de transport auto cu destinaţie specială, de
elicopter amenajat special, la deplasare peste hotare, beneficiază de o rută specială de
zbor ș.a. De asemenea, Președintele are dreptul la asistenţă medicală specială gratuită,
la medic personal, la concediu de odihnă anual de 36 de zile lucrătoare, la asigurarea
securităţii ș.a. O par-te din aceste drepturi, precum asistenţa medicală, securitatea,
tratamentul balneo-sanatorial gratuit în instituţiile respective ale ţării ș.a., sunt asigurate
și membrilor familiei Președintelui.Persoanei care a ocupat funcţia de Președinte al
Republicii Moldova, în caz de ex-pirare a mandatului, de demisie sau de imposibilitate
definitivă de exercitare a atribuţi-ilor, îi este asigurată – de la vârsta de 62 de ani
(bărbaţi) și 57 de ani (femei) – o pensie de 42% din suma tuturor plăţilor lunare ale
Președintelui în exerciţiu, acordându-i-se pe viaţă asistenţă medicală și, o dată pe an,
tratament balneo-sanatorial gratuit, securi-tate personală pe o perioadă de 4 ani,
precum și automobil la comandă, conform limitei stabilite de Guvern.

Articolul 131BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL

(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul

asigurărilor socia-le de stat și bugetele raioanelor, orașelor și satelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și bugetului

asigură-rilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării

Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar, el se

prezintă spre aprobare Parlamentului.

(3) Dacă bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat nu au

fost adop-tate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea

exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat și bugetul

asigurărilor sociale de stat ale anului prece-dent, până la adoptarea

noilor bugete.

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea

sau redu-cerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum și

majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai

după ce sunt acceptate de Guvern.

(5) Bugetele raioanelor, orașelor și satelor se elaborează, se aprobă și

se execută în condiţiile legii

(6) Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei

de finan-ţare.

În condiţiile în care bugetul de stat este procedeul financiar cel mai important de
autorizare și corelare a veniturilor și cheltuielilor statului, din punct de vedere al
orga-nizării bugetare, statele federative se evidenţiază prin anumite particularităţi
faţă de cele cu o structură unitară1. Între aceste state sunt evidente principalele
variante practi-ce de organizare bugetară și, în același timp, în unele dintre state
s-au conceput și s-au pus în aplicare variante originale, care au dezvoltat
categoria variantelor contemporane de organizare bugetară2.În statele unitare
naţionale, cum sunt Franţa3, Italia4, Suedia5 etc., organizarea buge-tară era, la
început, simplă, deoarece cuprindea numai bugetul de stat și bugetele
locale.Bugetul de stat din statele unitare naţionale este denumit și buget ordinar
sau ge-neral, are ca venituri principalele impozite și taxe, completate în caz de
insuficienţă cuîmprumuturi de stat, iar cheltuielile acestui buget1 sunt destinate
celor mai importante trebuinţe din învăţământ și sănătatea publică, întreţinerii
organelor centrale: legislativ, executiv, instanţele judecătorești, armată
etc.Bugetele locale, sau bugetele unităţilor administrativ-teritoriale din statele
unitare naţionale constituie o componentă a organizării bugetare, având o
importanţă primor-dială pentru autonomia funcţională a organelor de conducere
ale altor unităţi, autono-mii din cadrul acestor state. Prin bugetele locale sunt
finanţate atât autorităţile publice locale, cât și instituţii și acţiuni de învăţământ
public, culturale și sanitare, de moder-nizare și dezvoltare urbanistică etc., pentru
care veniturile bugetare locale sunt insufi-ciente, devenind necesară completarea
lor cu transferuri de la bugetul de stat2 și chiar împrumuturi publice3.Pe lângă
bugetul de stat și bugetele locale, structura bugetară din statele unitare naţionale
contemporane a fost dezvoltată cuprinzând următoarele bugete: anexe, ex-
trabugetare, extraordinare, fonduri bănești speciale și alte fonduri bănești
alăturate bu-getului de stat. De exemplu, în Franţa, pe lângă bugetul general al
statului, structura bugetară cuprinde bugete anexă pentru poștă și
telecomunicaţii, serviciul explozivilor, navigaţia aeriană etc., dar și conturi
speciale pentru dezvoltarea aducţiunilor de apă, pentru fondul forestier naţional,
pentru fondul naţional al cărţii etc.4.În Republica Moldova, prin Legea privind
sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996, s-a instituit o
variantă originală de organizare bugetară, care se aplică practic prin bugetul
public naţional. Noţiunea public delimitează aceste bugete de bugetele proprii
sau bugetele de venituri și cheltuieli, instrumente financia-re utilizate frecvent cu
aceste denumiri în literatura economico-financiară 5 și practica agenţilor
economici. Termenul naţional definește bugetul care include toate veniturile și
cheltuielile de natură publică ale statului6.

În cadrul procesului bugetar, conceput ca un ansamblu al actelor și operaţiunilor care se

succed anual și privesc elaborarea, adoptarea și executarea bugetului statului, precum
și încheierea exerciţiului bugetar anual, prima dintre aceste etape se declan-șează în
cursul anului, astfel ca înainte de sfârșitul fiecărui exerciţiu să se ajungă la adoptarea,
de către Parlament, a bugetului elaborat de organele executive de stat. În cursul fiecărui
exerciţiu financiar, de obicei în cel de-al treilea trimestru, se procedează la elaborarea
proiectului bugetului de stat pentru exerciţiul financiar următor. Elaborarea proiectului
bugetului de stat al Republicii Moldova revine Ministerului de Finanţe – or-gan
administrativ financiar de specialitate al Guvernului Republicii Moldova. În An-glia, de
exemplu, bugetul este elaborat sub îndrumarea cancelarului tezaurului, iar în SUA
proiectul bugetului federal este întocmit de un serviciu special – Biroul bugetar –, ce
funcţionează pe lângă Președintele SUA1.Elaborarea proiectului bugetului anual al
statului nostru presupune îndrumări metodologice de specialitate, operaţiuni de
estimare și calculare a veniturilor și cheltu-ielilor bugetare2 de către toate instituţiile și
organele de stat, ce au relaţii cu bugetul de stat, precum și stabilirea categoriilor
principale de venituri și cheltuieli bugetare anuale de stat sau cu caracter general.
Îndrumarea metodologică a operaţiunilor de elaborare a proiectului bugetului de stat
revine Ministerului de Finanţe, care, în calitate de or-gan administrativ central de
specialitate, este abilitat să elaboreze norme metodologice. Conform dispoziţiilor Legii
privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996, aceste norme
sunt obligatorii pentru toţi agenţii economici, instituţiile și organele de stat care
întocmesc bugete proprii3. Datorită acestei competenţe a Mi-nisterului Finanţelor, s-a
ajuns ca în literatura de specialitate să se afirme despre „su-perioritatea de fapt a
Ministerului Finanţelor faţă de ceilalţi miniștri“4, superioritate manifestată nu numai la
etapa elaborării bugetului, dar și la etapa executării bugetului. Totuși, după criteriul
desemnării și al drepturilor deţinute în cadrul Guvernului, mi-nistrul finanţelor se află în
situaţia de „egalitate juridică cu ceilalţi miniștri“, adică se află „într-o situaţie ordinară“, în
care superioritatea de fapt este acoperită de „egalitatea juridică“ cu ceilalţi
miniștri5.După ce proiectul bugetului este definitivat de Ministerul Finanţelor, Guvernul
examinează proiectul legii bugetare anuale și nota explicativă. La solicitarea Guver-
nului, Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la
proiectul legii bugetare anuale și la nota explicativă, stabilind procedura de apelare de
către autorităţile publice a proiectului legii bugetare anuale și a notei explicative. Ulte-
rior, executivul decide includerea amendamentelor la proiectul legii bugetare anuale și
la nota explicativă și controlează operarea amendamentelor respective de către Ministe-
rul Finanţelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea există, Guvernul aprobă
proiectul legii bugetare anuale.

Adoptarea bugetului de stat de către Parlament în multe state este reglementată prin
dispoziţii specifice, în sensul că implică o anumită procedură de examinare de către
comisii de specialitate financiar-bugetare a cuprinsului bugetului anual, urmată de
dezbaterea fie separat în fiecare dintre cele două camere ale Parlamentului, fie de către
cele două camere reunite, și, în final, de discutarea pe articole și votul deschis ori secret
al legii bugetare anuale. Dezbaterea parlamentară a bugetului poate fi diferită în multe
state, mai ales în funcţie de drepturile acordate fiecărei camere pentru votarea acestui
buget6. Procedura examinării și adoptării bugetului de stat în Republica Moldova diferă
de alte ţări, deoarece Parlamentul nostru este unicameral, spre deosebire de
parlamentele multor state, formate tradiţional din două camere.

Articolul 133CURTEA DE CONTURI

(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de

admi-nistrare și de întrebuinţare a resurselor financiare publice.

(2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri.

(3) Președintele Curţii de Conturi este numit de Parlament, la

propunerea Pre-ședintelui acestuia, pentru un termen de 5 ani.

Membrii Curţii sunt numiţi de Par-lament, la propunerea Președintelui

acesteia.

(4) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra

adminis-trării și întrebuinţării resurselor financiare publice.

(5) Alte atribuţii, precum și modul de organizare și funcţionare a Curţii

de Conturi, se stabilesc prin lege organică.

Necesitatea statului și a celorlalte entităţi publice în fonduri bănești a determinat

instituirea în toate statele a unui control exercitat în mod special în scopul constituirii și
întrebuinţării conforme a acestor fonduri bănești.Activitatea Curţii de Conturi1 are drept
scop verificarea respectării și aplicării conforme a normelor juridice referitoare la
formarea, administrarea și întrebuinţarea fondurilor bănești ale statului și celorlalte
entităţi sau colectivităţi publice. Curtea de Conturi își desfășoară activitatea
independent, în conformitate cu Constituţia Repu-blicii Moldova, cu Legea Curţii de
Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008 și cu alte acte legislative, precum și cu tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte. În concordanţă cu însemnătatea
bugetului public naţional, ca act al Parlamentului de autorizare anuală a veniturilor și
cheltuielilor publice, controlul financiar este regle-mentat ca un control al executării
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor asigurării obligatorii de
asistenţă medicală și bugetelor locale, menit să asigure conformitatea executării
bugetului public naţional2. Controlul financiar este parte componentă a controlului de
stat3, fiind un element necesar în activitatea economico-financiară a societăţii, o verigă
a procesului de dirijare a statului, având ca obiectiv principal respectarea și executarea
întocmai a reglementărilor financiare în vigoare. Așadar, Curtea de Conturi, prin
realizarea controlului financiar, urmăreș-te anumite scopuri:

•asigurarea respectării modului de formare, de administrare și de întrebuinţare a

resurselor financiare publice;

•asigurarea utilizării legale și conform destinaţiei a patrimoniului public;

•asigurarea utilizării patrimoniului public în condiţii de economicitate și efica-citate.

(2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri. În conformitate cu art. 15 din Legea
nr. 261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Con-turi este un organ colegial alcătuit dintr-un
plen de 7 membri, inclusiv Președintele și vicepreședintele Curţii. Deciziile Plenului
Curţii de Conturi se emit sub formă de hotă-râri. Aceste hotărâri reprezintă principala
modalitate prin care se pun la dispoziţia enti-tăţilor controlate, organelor ierarhic
superioare acesteia și societăţii informaţii indepen-dente, soluţii și asigurări referitoare
la legalitatea, conformitatea, justeţea operaţiunilor economico-financiare și rapoartelor
financiare, precum și la economicitatea, eficienţa și eficacitatea utilizării patrimoniului
public de către entităţile controlate. În exercita-rea activităţii de audit, Curtea de Conturi,
ca cerinţă deosebită, verifică și necesitatea și oportunitatea angajării cheltuielilor
bugetare, a acordării de subvenţii, a efectuării de transferuri între bugetele publice, a
aprobării viramentelor de alocaţii bugetare și a acordării de alocaţii suplimentare. La
luarea deciziilor de către Plenul Curţii de Con-turi, se păstrează secretul deliberării și al
votului. Ședinţele Plenului Curţii de Conturi sunt deliberative, cu prezenţa a cel puţin 5
membri, iar hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin 4 membri ai Curţii. Membrii Curţii de
Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata
acestuia. Ei deţin funcţii de demnitate publică prin nu-mire, fiind cetăţeni ai Republicii
Moldova, ce cunosc limba de stat, care au studii superioare economice sau juridice și a
căror calificare profesională și experienţă de lucru din ultimii 10 ani este
corespunzătoare pentru desfășurarea sarcinilor Curţii de Conturi.

(3) Președintele Curţii de Conturi este numit de Parlament, la propunerea Pre-ședintelui

acestuia, pentru un termen de 5 ani. Membrii Curţii sunt numiţi de Par-lament, la
propunerea Președintelui acesteia.

În conformitate cu art. 18 din Legea nr. 261-XVI din 05.12.2008, Președintele Cur-ţii de
Conturi este numit de Parlament pe un termen de 5 ani, la propunerea Președin-telui
Parlamentului, cu votul majorităţii deputaţilor aleși. Președintele Parlamentului propune
candidatura pentru funcţia de Președinte al Curţii de Conturi după consul-tarea
obligatorie cu fracţiunile parlamentare legal constituite. Vicepreședintele Curţii de
Conturi este desemnat de Parlament, la propunerea Președintelui Curţii de Conturi, din
numărul membrilor acesteia. Membrii Curţii de Conturi sunt numiți de Parlament, la
propunerea Președintelui Curţii de Conturi pe un termen de 5 ani, cu votul majori-tăţii
deputaţilor aleși. Mandatul de membru al Curţii de Conturi poate fi reînnoit con-secutiv o
singură dată. Președintele, vicepreședintele și membrii Curţii de Conturi nu pot efectua
activitate de întreprinzător, nu pot practica lucru prin cumul, în afară de activitatea
didactică, știinţifică sau altă activitate de creaţie, care se desfășoară în afara orelor de
program

(4) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra adminis-trării și

întrebuinţării resurselor financiare publice.

Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului1, către 15 martie, raportul finan-ciar de

executare a bugetului propriu din exerciţiul bugetar expirat, iar către 15 iulie – raportul
asupra administrării și întrebuinţării resurselor financiare publice și patrimo-niului public,
care se examinează în ședinţă plenară a Parlamentului. Rapoartele date sunt publicate
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 15 zile de la data prezentării/
examinării lor în Parlament. Pe lângă acesta, Curtea de Conturi poate prezenta
Parlamentului și alte rapoarte, pe care consideră că este necesar să le remită.

5) Alte atribuţii, precum și modul de organizare și funcţionare a Curţii de Conturi, se

stabilesc prin lege organică.

În categoria „altor atribuţii“prestabilite Curţii de Conturi intră următoarele ac-ţiuni: face

avize la proiectele bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și al fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală; cere aplicarea unor sancţiuni disciplinare
faţă de persoanele responsabile de încălcările referitoare la utilizarea resur-selor
financiare publice și repararea prejudiciilor cauzate statului după ce persoanelor
respective li s-a oferit posibilitatea de a-și argumenta poziţia și de a-și justifica acţiunile
în legătură cu încălcările depistate în cadrul controlului; remite organelor de anchetă
competente materialele referitoare la încălcările financiare depistate, ce conţin elemente
constitutive ale infracţiunii; cere destituirea persoanelor care au încălcat grav legislaţia
sau nu au asigurat respectarea ei.

In Concluzie Constitutia RM ca izvor de drept reprzinta baza functionarii intrgului sistem

de drept din care face parte si ramura dreptul financiar care are la baza sa
administrarea finanţelor publice si reglementarea regimului juridic al resurselor băneşti,
aflate la dispoziţia puterii publice, necesare pentru îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor
sale, care se constituie, gestionează şi utilizează în cadrul sistemului bugetar national.