Test 1

Subiectul I:Dreptul financiar

1.1.Definiti dreptul financiar(cel putin 3 notiuni).
Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile de
constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii
sarcinilor social-economice ale societăţii.
Dreptul financiar-totalitatea normelor de drept care reglementeaza raporturile sociale ce apar la
constituirea,utilizarea fondurilor banesti a statului,destinate satisfacerii sarcinilor si necesittilor social-economice a
societatii.
Drept financiar-reprezinta ramura de drept alcatuita din norme de drept in vederea reglementarii relatiilor
financiare,utilizarii fondurilor banesti,destinate interesului public.

1.2.Clasificati izvoarele dreptului financiar:

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile juridice
financiare. În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting următoarele izvoare:
A. IZVOARE COMUNE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Astfel, în ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constituţia. Legea fundamentală a
ţării prevede dispoziţii referitoare la elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului public naţional şi a contului de
incheiere a exerciţiului bugetar, de asemenea prin normele constituţionale sunt stabilite competentele statului cu
privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul execuţiei bugetare, politica valutară, politica fiscală
etc.
Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidenţiale şi hotărârii ale
guvernului.
B.IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispoziţii referitoare la relaţiile financiare. Ca izvoare specifice
ale dreptului financiar cităm:
1.Codul Fiscal al RM 2.Codul Penal al RM 3.Legea RM cu privire la bani 4.Legea RM cu privire la Banca
Nationala a Moldovei 5.Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar 6.Legea Contabilitatii 7.Legea
RM privind activitatea de audit 8.Hotarirea Guvernului RM privind aprobarea normelor pentru efectuarea
operatiunilor de casa in economia nationala a RM s.a.
Dupa scop:
-acte de intocmire a bugetului de stat
-acte de imprumut public,de formare si intrebuintare a fondurilor banesti;
-acte de control financiar
Dupa efectele produse:
-acte financiare-acte juridice,manifestari de vointa.
-operatiuni financiare-nu prodic efecte juridice dar stau la baza emiterii actelor juridice financiare,ele sunt acte de
calcul a veniturilor,cheltuielilor savirsite de functionari de specialitate financiar-contabila.
Dupa aparitie(organul care le-a emis):
-Legi-sunt emise de Parlament cu aplicabilitate asupra statului,al unitatilor administrativ-teritoriale si instintutiilor
publice.
-Acorduri internationale-izvoare de drept cu conditia ca RM sa fie parte la acest accord si acestea sa fie ratificate de
Parlament.
-Hotaririle Guvernului-se emit pentru organizarea executarii legilor.
-Actele normative ale MF-acte normative prin care se instituie norme juridice care dezolta si detaliaza cuprinsul
dispozitiilor generale din legile de specialitate financiara.

1.3.Argumentati locul si rolul dreptului financiar in sistemul dreptului:

Totalitatea normelor juridice indiferent de continut si domeniu de aplicare sunt strans legate intre ele si formeaza un
tot bine inchegat si sub aspectul unui ansamblu coerent, logic, ce se prezinta sub forma unui sistem.
In ceea ce priveste acest sistem, putem mentiona ca include normele de conduita instituite de catre stat sub forma
institutiilor juridice si a ramurilor de drept.
O opinie unanima este aceea conform careia dreptul financiar face parte din dreptul public.Referitor la domeniul
public putem afirma ca normele juridice financiare asigura constituirea de fonduri in vederea finantarii si
administrarii nevoilor de interes general, ca si destinatia si modul de realizare a finantarii.
In cazul domeniului privat, normele juridice care privesc finantele publice isi indreapta atentia si eforturile in
vederea:
-delimitarii si colectarii resurselor publice de la contribuabili;
-incurajarii prin intermediul unor facilitati fiscale a unor activitati economice;
-stoparii unor activitati comerciale in functie de interesul public;
-sustinerii unor comercianti pentru progres si dezvoltare;
-derularii unor activitati conexe, prin intermediul unor instrumente financiare aflate la dispozitia statului. 1

1
In lumina celor prezentate mai sus se intrevede necesitatea exprimarii ideii conform careia dreptul financiar
prezinta o importanta sporita si un puternic rol activ, avand in vedere ca prin normele juridice ce contribuie la
formarea sa poate sprijini si stimula anumite sectoare productive din economie.
In ceea ce priveste locul ocupat de catre dreptul financiar in cadrul sistemului de drept roman si tinand cont si de
existenta celor doua mari diviziuni ale dreptului, putem afirma ca ramura dreptului financiar face parte din dreptul
public deoarece reglementeaza prin propriile norme interese cu carater general, public.
In cadrul dreptului public, dreptul financiar se regaseste in legatura cu dreptul constitutional, ramura de mare
importanta care s-a consacrat prin intermediul Constitutiei. Reglementarile constitutionale contureaza o serie de
directii generale de actiune catre bugetul de stat, procedura bugetara, impozite si taxe.
O alta relatie o reprezinta relatia cu dreptul administrativ, intrucat aceasta ramura de drept cuprinde dispozitii
privitoare la organele puterii execiutive, organele financiare de stat ce fac parte din administratia de stat si constituie
adminstratia finantelor publice.2
Tinand cont de faptul ca exista o serie de masuri coercitive in domeniul dreptului financiar ce privesc constatarea si
sanctionarea infractiunilor, putem afirma ca acesta poseda relatii cu drept penal. Legatura cu dreptul muncii
rezida in formarea si utilizarea fondurilor bugetului de stat, pentru asigurarile sociale de stat si alte resurse financiare.
O alta stransa legatura se remarca intre dreptul financiar, dreptul civil si drept comercial, avand in vedere ca cele trei
ramuri inglobeaza norme juridice ce reglementeaza intr-o maniera prioritara raporturi patrimoniale ce au ca obiect
anumite drepturi precum si obligatii ce pot fi cuantificate, determinate si concretizate prin intermediul monedei.
Legaturi ale dreptului financiar se pot constata si in ceea ce priveste dreptul international public prin afirmarea unor
conventii incheiate intre state, impuse de necesitatile si interesele financiare, cum ar fi credite externe, evitarea
dublei impuneri, precum si determinarea de taxe si scutiri vamale.
O ultima relatie este aceea data de legaturile financiare cu dreptul comunitar, prin apropierea dreptului nostru
bugetar de cel european, de instituirea taxei pe valoare adaugata ca principal impozit, si de armonizarea legislatiei
financiare romane cu legislatia europeana.

Subiectul 2:Dreptul bugetar

2.1.Definiti notiunea de buget(inclusiv conf legislatiei RM):
Bugetul reprezintă un procedeu economic-financiar, cu caracter evalutiv, programatic şi comparativ, compus din
două părţi, respectiv din partea de venituri şi partea de cheltuieli, care se întocmeşte pentru o perioadă determinată,
în legătură cu resursele financiare ale oricărei persoane fizice sau juridice.
Se poate observa că ne referim la buget, în general, ca instrument de lucru în munca financiară de evidenţiere a
veniturilor ce se poate realiza şi a cheltuielilor ce urmează a fi efectuate într-o perioadă determinată de timp de către
orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă sunt persoane de drept public sau de drept privat.
Noţiunea de buget public a fost definită de lege ca fiind ‘documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an
veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice’.
Deşi legea arată că se referă, în aceşti termeni, la noţiunea de buget, din cuprinsul acestei definiţii rezultă că, de fapt,
ea se referă la noţiunea de buget public, aşa cum am prezentat-o.
În literatura de specialitate este consacrată ideea că bugetul public reprezintă actul juridic necesar pentru stabilirea şi
autorizarea prealabilă a veniturilor şi cheltuielilor publice .
Conform legislatiei prin buget se intelege un document(o lege votata de Parlament) in care sunt inscrise cheltuielile
statuuli si veniturile necesare pentru acoperirea acestora.Bugetul de stat este elaborat annual de catre Guvern si
aprobat ulterior de Parlament.Bugetul de stat mai este numit si Legea finantelor.

2.2.Argumentati importanta principiilor si ordinea repartizarii veniturilor si cheltuielilor

bugetare:
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor in sistemul bugetar este subordonata unor reguli de conduita in vederea
solutionarii unor probleme principale:
-se acorda statului si administratiei de stat acel volum de resurse financiare care sa asigure indeplinirea de cater
aceste organe a functiilor puse in sarcina lor;
-sa asigure asa cheltuili bugetare care sa corespunda sferelor de activitate a acestor organe.
Procesul de repartizare a veniturilor si cheltuielilor se bazeaza pe urmatoarele principii:
1.Principiul reglementarii uniforme(centralizate)-se exprima in stabilirea prin acte normative a bazelor commune
care determina sistemul de venituri si cheltuieli de diferit nivel,ordinea de aprobare a normativelor de defalcari sau
modalitatea de utilizare a mijloacelor bugetare imprumutate
2.Principiul echilibrarii maximal posibile a bugetului-se infaptuieste in conditiile deficitului bugetar cronic printr-un
system de masuri special elaborate care duc la inlaturarea sau la micsorarea acestui fenomen.
3.Principiul subordonarii administrative,insemnatatii obiective si masurilor finantate-din buget se finanteaza
actiunile care se atribuie la competenta fiecarui organ de stat.
4.Principiul teritorialitatii trecerii in fond a veniturilor-foarte important la constituirea bugetelor locale.
5.Principiul autonomiei autoritatilor publice locale la repartizarea unor venituri.

2.3.Evaluati natura juridica a bugetului de stat a RM:

Sub aspectul naturii juridice a bugetului de stat in literature de specialitate s-au formulat o serie de teorii:

2
1.Bugetul este un act administrative pentru ca atit veniturile cit si cheltuielile bugetare sunt evaluari realizate de
agentii administativi.
2.Bugetul este un act legislative-este o decizie care emana de la puterea legislativa.
3.Bugetul este un act administrativ+legislative-bugetul este o lege in partea creatoare de dispozitii generale si este un
act administrative in partea creatoare de dispozitii individuale.
4.Are natura juridica de lege-se considera ca bugetul este adoptat printr-o lege care poarta denumirea de Lege
bugetara anuala
5.Bugetul este un plan financiar-imbraca forma unui act normativ.

Subiectul 3:Cheltuielile publice

3.1.Definiti cheltuielile publice:
Prin cheltuiele publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare
perioada. Cheltuielile publice exprima relatii economico - sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de
o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale
statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Continutul economic al cheltuielilor publice se afla in stransa
legatura cu destinatia lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs intern brut, iar altele o
avansare de produs intern brut.
Cheltuielile publice nu inseamna acelasi lucru cu cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice se refera la totalitatea
cheltuielilor efectuate in domeniul public prin interiorul institutiilor publice care se acopera fie de la bugetul statului
fie din bugetele proprii. Cheltuielile publice inseamna numai acele cheltuieli care se acopera de la bugetul
administratiei centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare
sunt cheltuieli publice dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare.

3.2.Clasificati cheltuielile publice:

Clasificaţia cheltuielilor publice se face pe mai multe criterii:
1.Clasificaţia administrativă – pe criteriul instituţiilor prin intermediul cărora se efectuează cheltuieli publice
(ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ teritoriale etc.).
2.Clasificaţia economică – pe două criterii: al scopului în care sunt efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de
funcţionare şi cheltuieli publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii (cheltuieli
publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi cheltuieli publice de transfer).

3.Clasificaţia funcţională – pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice
(a) în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.; b) în domeniul cercetării; c) în domeniul economic
(investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi; d) în domeniul apărării şi siguranţei naţionale; e) în domeniul
administrativ public central şi local; f) în ceea ce priveşte dobânzile aferente datoriei publice).

4.Clasificaţia financiară – pe criteriul momentului efectuării şi a efectului avut de acestea (cheltuielile publice
definitive caracterizate prin faptul că se finalizează cu plăţi la scadenţe ferme, certificând lichidarea totală a angajării
statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget; cheltuieli publice temporare: majoritatea sunt operaţiuni
de trezorerie urmate de plăţi cu scadenţe certe; cheltuieli publice virtuale: pe care statul le va realiza în anumite
condiţii doar).

5.Si pe criteriul formei de manifestare (cu/ fără contraprestaţie; definitive/ provizorii; speciale/ globale)

6.Clasificaţia după rolul cheltuielilor publice în reproducţia socială – pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi
cheltuieli publice pozitive (economice)

7.Clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. – pe criteriile:

a) funcţională (cheltuielile publice sunt împărţite în cheltuieli pentru: servicii publice, apărare, educaţie, sănătate,
securitate socială, locuinţe şi servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte scopuri)
b) economică (cheltuielile publice reprezentând un consum final şi cheltuielile publice în scopul formării brute de
capital)
Astfel, cheltuielile publice se împart după criteriul economic în:
-cheltuieli curente (de personal, de materiale şi servicii, subvenţii, prime, transferuri, dobânzi aferente datoriei
publice, rezerve);
-cheltuieli de capital împrumuturi acordate (pentru finalizări de obiective stabilite prin convenţii, pentru
creditarea agriculturii)
-rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite externe şi interne
După criteriul funcţional, cheltuielile publice se împarte în:servicii publice generale apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională social-culturale
servicii şi dezvoltare publică, locuinţe mediu şi ape acţiuni economice
alte acţiuni transferuri împrumuturi acordate plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice fonduri de
rezervă.

3.3.Formulati structura cheltuielilor publice conform bugetului pentru anul 2005:

Nivelul si structura cheltuielilor publice sint stabilite in functie de nevoile publice care urmeaza conform prioritatilor
acestora,si ierarhizarii lor pe anumite criterii,sa fie realizat in perioada considerate(anul financiar,anul bugetar).
Cheltuielile publice reflecta cererea de resurse,dar volumul veniturilor posibile de realizat reflecta oferta de resurse.
Introducerea cheltuielilor publice in buget presupune diferite etape:
-Identificarea nevoilor;
-Stabilirea importantei nevoilor si ierarhizarea lor;
-Urgenta rezolvarii acestor cheltuieli;
-Eficacitatea cheltuielilor;
-Eforturi si efecte.

Test 2
Subiectul 1:Circulatia monetara
1.1.Relatati despre functiile monedei:
Functiile monedei au evoluat in timp odata cu dezvoltarea productiei si schimbul de marfuri. La aparitie moneda a
servit ca masura a valorii si mijloc de circulatie a marfurilor: incepand a fi practicate apoi vanzarile de credit si
imprumutul de capital, ea dobandeste si rolul de mijloc de plata, pentru ca in cele din urma, odata cu crearea pietei
mondiale, sa indeplineasca functia de bani universali, slujind in circulatia internationala a valorilor materiale ca
mijloc general de schimb.

• Functia de evaluare a valorilor economice. Cu moneda se masoara valori materiale, se exprima preturile, puterea de
cumparare, creditul.
• Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii prin intermediul operatiunilor de vanzare-cumparare.
Moneda mijloceste circulatia marfurilor, ea insasi fiind o marfa intermediara. Moneda a evoluat neintrerupt cu
productia si schimbul de marfuri; prin schimb, produsele devin marfuri a caror circulatie este inlesnita de moneda.
• Functia de mijlocire a platilor. Moneda dobandeste calitatea de moneda legala pentru ca creditorul este obligat sa
primeasca moneda aflata in circulatie la data lichidarii unei datorii. Ea poate fi intrebuintata la efectuarea oricaror
plati, de catre oricare dintre subiectele de drept, indiferent de categoria marfurilor ori serviciilor supuse acestui act
commercial.
• Functia de mijlocire a creditului. Creditul reprezinta transmiterea temporara a unei puteri de cumparare; el este un
imprumut de moneda.Moneda serveste ca mijloc de acordare a creditului.
• Functia de mijlocire a economiilor. Disponibilitatile temporare ale populatiei se pot valorifica prin intermediul
monedei. In acest mod, moneda transforma in capital, care se poate utiliza eficient in circulatia monetara.
• Functia de tezaurizare. Cu ajutorul monedei se pot pastra si transfera valorile care se cer mentinute in timp pe o
perioada indelungata. De asemenea, valorile pot trece de la un detinator la altul in modul cel mai eficient prin
intermediul monedei. Tezaurizarea se realizeaza in conditiile circulatiei banilor cu valoare integrala (de aur) cand
functia de mijloc de circulatie si de plata este indeplinita de catre monedele din metal obisnuit sau bancnote, acesti
bani lipsiti de valoare intrinseca inlocuindu-i pe cei din metal pretios, care sunt transformati in lingouri, putand fi
pastrati ori vanduti sub aceasta forma, dupa greutate, ca orice marfa.
• Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor. Produsul social se distribuie cu ajutorul
monedei celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui. Moneda inlesneste o buna utilizare a factorilor de
productie nationala, asigurand o repartitie cat mai justa a produsului social.
Aceste functii ale monedei nu se cer indeplinite cu necesitate, cumulativ, de catre o marfa pentru a fi considerata
moneda. Este suficient ca ea sa indeplineasca o singura functie din cele amintite pentru a deveni moneda, daca este
asimilata ca atare.
In ultimii ani moneda exista tot mai rar prin materialitatea ei, dar exista totdeauna prin functiile pe care le
indeplineste.

1.2.Determinati factorii care influenteaza suma de bani si viteza de circulatie a banilor:

Suma de bani necesara circulatiei monetare reprezinta un ansamblu de preturi ale marfurilor si serviciilor vindute si
incasate a platilor scadente influentate de preturile marfurilor si serviciilor vindute pe credit sau compensatie toate
acestea in functie de viteza de rotatie a banilor.
Factorii ce influenteaza suma de bani:
-Factorul intentiei directe;
-Volumul produselor;
-Nivelul preturilor;
-Dezvoltarea platilor fara numerar.
Viteza de circulatie a banilor exprima numarul de tranzactii la care poate servi o unitatet baneasca.
Este influentata de urmatorii factori:
-Cu cit suma este mai mica viteza mai mare;
-Stabilitatea social-economica si conjuncture;
-Gradul de coincidenta intre incasarile veniturilor de catre populatie si momentul platilor effectuate de cater
populatie;
-Increderea populatiei in puterea de cumparare a monedei.

1.3.Evaluati rolul BNM in circulatia monetara:

Banca Naţională a Moldovei este o persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament.
Obiectivul principal al Băncii Naţionale este de a realiza şi a menţine stabilitatea monedei naţionale. Banca Naţională
conlucrează cu Guvernul în realizarea obiectivelor sale şi, conform legii, întreprinde acţiunile necesare pentru a
realiza o astfel de conlucrare. Banca Naţională aduce periodic la cunoştinţa publicului rezultatele analizei
macroeconomice, evoluţiei pieţei financiare şi informaţia statistică, inclusiv cea privind masa monetară, acordarea
creditelor, balanţa de plăţi şi situaţia pieţei valutare.
În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale Banca Naţională are dreptul să emită hotărâri, regulamente, instrucţiuni şi
ordonanţe. Actele normative ale Băncii Naţionale, care sînt obligatorii pentru instituţiile financiare şi alte persoane
juridice şi fizice, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare fie la data publicării lor, fie la
o altă dată prevăzută în textul actului respectiv, cu condiţia informării publicului
In 1991, conform legislatiei a fost format un sistem bancar de doua niveluri, in care Banca Nationala a Moldovei
(B.N.M.) indeplineste functia de banca centrala, dar nu este angajata in activitatea bancara comerciala. In iunie si
iulie 1995 Parlamentul a adoptat doua legi cu privire la B.N.M. si institutiile financiare.
Aceste legi includ elemente indreptate spre intarirea rolului B.N.M. in elaborarea si implimentarea politicii monetare
si valutare si spre o activitate sigura si durabila a sistemului financiar.
B.N.M. este responsabila pentru autorizarea, supravegherea si reglementarea activitatii institutiilor financiare.
Banca Naţională a Moldovei a fost înfiinţată în anul 1991. Atribuţiile de bază ale B.N.M. sunt:
 stabilirea şi promovarea politicii monetare şi valutare în stat;
 emisiunea monedei naţionale;
 activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;
 autorizarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;
 gestionarea rezervelor valutare ale statului;
 întocmirea balanţei de plăţi a statului.

Băncii Naţionale a Moldovei îi revine un rol important în procesul de tranziţie la economia de piaţă a Republicii
Moldova. Din 1991 şi până în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de măsuri eficiente în vederea
stabilizării mediului monetar şi creditor. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulaţie la
29 noiembrie 1993 a monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de
credit antiinflaţioniste. A fost stopată inflaţia galopantă şi stabilizată monedei naţională.
În anul 1995 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi Legea
instituţiilor financiare. Conform primei legi B.N.M. este independentă în promovarea politicii monetare, fiind
responsabilă faţă de Parlament. Cea de-a doua lege sus-menţionată are drept scop crearea unui sector financiar
puternic şi competitiv, neadmiterea riscului excesiv în acest sistem, protejarea intereselor deponenţilor.
Activitatea BNM pe piaţa monetară este îndreptată spre menţinerea condiţiilor optimale a acestei pieţe, prin formarea
şi gestionarea unui sistem flexibil al instrumentelor sale aplicate, sistem adecvat fluctuaţiilor mediului
macroeconomic, structurii pieţei interne financiare.

Subiectul 2:Bugetul asigurarii sociale de stat

2.1.Indentificati continutul bugetului asigurarilor sociale de stat:
BASS este planul financiar annual care reflecta constituirea,repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare
ocrotirii pensionarilor,salariatilor si a membrilor de familie.
BASS este o componenta a bugetului public national.
Continutul sau trebuie privit sub 2 aspecte:
1.La venituri cuprinde:
-contributia pentru asigurarile sociale de stat platite de catre agentii economici si institutii;
-contributia salariatilor si ale celorlalti asigurati;
-contributiile pentru asigurari sociale datorate de unitatile particulare bazate pe libera initiativa;
-dobinzi pentru disponibilitatile din conturi;
-contributiile differentiate ale salariatilor si pensionarilor care merg la tratament balnear sau odihna.
1.La cheltuieli cuprinde:
-pensiile(pentru munca depusa si limita de virsta,invaliditate).
-indemnizatiile si ajutoarele de asigurari sociale(ajutor de deces,de ingrijirea copilului bolnav sau cu handicap);
-trimiter la tratament balnear si odihna;
-cheltuieli cu plata taxelor postale ocazionate de traansimiterea pensiilor;

2.2.Selectati particularitatile executarii BASS:

Executarea BASS consta in realizarea contributiei si a celorlalte venituri,in corelatie practice necesara cu plata
pensiilor,indemnizatiilor si ajutoarelor banesti acordate din acest buget.
Particularitatile ce individualizeaza executarea BASS privesc in special:
1.Veniturile
2.Cheltuielile
Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat provin din
contributii de asigurari sociale, din dobinzi, din majorari pentru plata
cu intirziere a contributiilor, din alte venituri.
Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat acopera
contravaloarea prestatiilor de asigurari sociale din sistemul public,
cheltuielile aferente organizarii si functionarii sistemului public,
finantarii unor investitii proprii, alte cheltuieli prevazute de lege.
Din veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat se preleva
anual pina la 3% pentru constituirea unui fond de rezerva.
Fondul de rezerva cumulat nu poate depasi 50% din nivelul cheltuielilor prevazute pentru anul bugetar respectiv.
Fondul de rezerva se utilizeaza pentru acoperirea prestatiilor
de asigurari sociale in situatii temeinic motivate sau a altor
cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului
asigurarilor sociale de stat.

2.3.Formulati adoptarea BASS:

Acest buget se intocmeste distinct de bugetul de stat,cuprinde relatiile financiare de constituire,repartizare si utilizare
a fondurilor benesti necesare asistentei si protectiei sociale.Elaborarea BASS ets asigurata de MF publice in
conformitate cu prevederile Legii prvind finantele publice.
BASS este examinat de comisisa parlamentara de specialitate,celelalte comisii ale Parlamentului si Directia juridical a
organului legislative care prezinta Plenului Parlamentului un raport si aviz la data stabilita de
acesta.Concomitent,proiectul legii BASS este examinat de Curtea de Conturi care prezinta Parlamentului un aviz la
data stabilita de acesta.
In baza avizelor Comisiilor permanente si avizului Directiei juridice,Comisia de specialitate intocmeste raportul si
lista de recomandari asupra legii BASS si le prezinta Parlamentului.
Examinarea proiectului legii BASS in Parlament se efectueaza in 3 lecturi.In fiecare lectura Parlamentul examineaza
proiectul legii BASS si nota explicative.Legea bugetului poate fi adoptata si in 2 lecturi daca toate chestiunile sunt
examinate intr-o singura lectura.
La prima lectura se examineaza:
-directiile principale ale politicii bugetare ale asigurarii sociale de stat;
-conceptiile de baza a proiectului;
A doua lectura:
-veniturile estimate sub forma de calcul si structura lor;
-cheltuielile estimate:structura si destinatia lor;
-deficitul sau excedentul bugetului.
A treia lectura:Parlamentul la prezentarea Comisiei de specialitate:
-examineaza alocatiile detaliate care vor fi effectuate;
-stabileste alocatiile care vor fi finantate in mod prioritar;
-examineaza alte detalieri din proiectul legii.
Pina la 5 decembrie a fiecarui an Parlamentul adopta legea BASS care va fi promulagat de Presedintele statului,apoi
va fi publicata si va intra in vigoare la 1 ianuarie a urmatorului an.Daca Legea BASS nua fost adoptat cu cel putin 3
zile inainte de expirarea exercitiului bugetar,se aplica Legea BASS al anului precedent.

Subiectul 3:Raspunderea juridica in procesul executarii bugetare

3.1.Definiti notiunea si rolul raspunderii juridice in procesul de executare bugetara:

Test 4
Subiectul 1:Finantele publice
1.1.Definiti notiunea de finante publice
Notiunea de finante provine din limba latina, corespondentul fiind termenul “finis” ce poate fi interpretat prin a
termina, a incheia un diferend, o scadenta. De asemenea, expresia “financia pecuniaria” se poate traduce ca plata
unei sume de bani in cadrul unei tranzactii.
Folosirea acestor termeni se va produce in jurul sec. XV in Franta, unde termenul “finance” desemna o suma de
bunuri, resurse banesti sau venit al statului. In dreptul englez, notiunea de finante desemna o administrare publica de
bani, suportul financiar al unei intreprinderi sau resursele financiare ale unui stat, companii ori persoane. 3
In Germania secolelor XV si XVI, se foloseau in mod frecvent termenii de “finanz” ce presupunea efectuarea unei plati
in bani si “finanzer” care-l desemna pe camatar.
Inca din secolul al XIX-lea, in Romania s-a uzitat notiunea de “fisc”, care denumea organul financiar insarcinat cu
efectuarea unor operatiuni specifice precum incasarea impozitelor, a taxelor si amenzilor, precum si alte operatiuni
similare.
Odata cu trecerea timpului, termenul de finante a capatat o conotatie variata si diversa incluzand bugetul statului,
creditul, operatiunile bancare si de bursa, relatiile cambiale si altele.
In opinia unor autori, finantele reprezinta relatiile aparute in procesul de asigurare si repartizare a fondurilor
necesare statului exprimate valoric sub forma de bani. Aceste relatii se concretizeaza in transferuri banesti de la
agentii economici, institutii si persoane fizice la bugetul de stat, de la bugetul de stat catre agentii economici, intre
institutii si chiar in interiorul unor structuri economice, cu prilejul formarii sau utilizarii diferitelor fonduri. 4
3
4
O alta definitie a finantelor publice o propune D. D. Saguna sub urmatoarea forma: “totalitatea relatiilor sociale de
natura economica ce apar in procesul realizarii si repartizarii in forma baneasca, a resurselor necesare statului
pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale”.5
Tot in sensul definirii finantelor publice, profesorul I. Condor afirma ca:
“sunt caracterizate ca relatii referitoare la formarea si intrebuintarea fondurilor banesti ce se acumuleaza in
bugetele publice si se utilizeaza in mod nerambursabil pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii”.6

1.2.Stabiliti si comparati trasaturile caracteristice ale conceptelor finantelor publice:

Conceptiile specialistilor care abordeaza problema finantelor publice sunt urmatoarele:
1.Finatele publice clasice(sec.VIII-incep.sec.XX)
2.Finantele publice moderne(primele decenii ale sec.XX-anii 1970
3.Finantele publice postmoderne(1970-prezent).
Primul concept classic al finantelor publice era strins legat de perioada in care statul isi desfasura activitatea dupa
principiul laisser faire,laisser passer.In acea perioada finantele publice serveau doar pentru constituirea fondurilor
banesti ale statului si aveau un character neutru.
In cel de-al doilea concept spre deosebire de primul,statul urmeaza sa joace un rol mai active in viata economica a
societatii in veedrea influentarii proceselor economice spre un curs mai favorabil.
In comparative cu cele doua concepte,in cel de-al treile se contureaza armonizarea intereselor si interventia statului
in sectorul privat,insa interventia statului se pronunta doar pentru a stabili cadrul juridic al acestei concurente de
piata,in baza functionarii mecanismelor preturilor si impiedicarii abuzurilor din partea monopolurilor.

1.3.Estimati activitatile financiare ale statului la etapa actuala:

La etapa actuala activitatea financiara a statului se bazeaza pe domeniul privat.statul constituind un system financiar
complex de acte,operatiuni si institutii publice de natura financiara sau cu atributii financiare de control privind
formarea si intrebuintarea fondurilor banesti ale statului,unitatilor administrative teritoriale si ale altor entitati de
interes public.Facind referire la etapa actuala RM depaseste o perioada indelungata de tranzitie unde activitatea
financiara isi are rolul superior pentru ameliorarea situatiei.In asemenea conditii statul trebuie sa cunoasca tehnicile
de utilizare a disponibilitatilor banesti din partea contribuabililor pentru maximizarea profitului si rentabilitatea.
O activitate financiara bine dezvoltata nu inseamna altceva decit intreprinderi sanatoase,business orientat spre o
dezvoltare continua,implimentarea noilor tehnologii,toate acestea pentru mentinerea unui echilibru sistemului
financiar.

Subiectul 2:Creditul
2.1.Definiti notiunea de credit si elementele lui
Termenul de credit îsi are etimologia în latinescul creditum, participiul trecut al verbului credere semnificând
încrederea celui care da unei persoane anumite bunuri, lucrari sau servicii, ca va primi în schimb valori
corespunzatoare.
În limba româna, notiunea de credit a patruns în secolul al XVIII- lea. Putem afirma ca aparitia creditului a depins de
un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului, când vânzatorul oferea cumparatorului valori de întrebuintare în
schimbul unei promisiuni ca va primi în curând o valoare.
De asemenea, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici în care moneda
lichida nu poate face fata.
Creditul reprezinta suma de bani pe care o banca o acorda unei persoane fizice sau juridice pe o anumita perioada de
timp, pîna la o anumita data numita scadenta si pentru care primeste o dobânda.
Raportul de credit priveste doua parti: o parte care acorda creditul, numita creditor si o parte care îl primeste, numita
debitor.
Unii economisti considera ca încrederea este principalul continut al creditului si de aceea îl definesc ca fiind o
categorie subiectiva, psihologica. Creditul mai este definit si ca o forma particulara a schimbului; operatiunile
de creditreprezentand de fapt operatiuni de schimb caracterizate prin existenta unui interval de timp care separa
efectuarea prestatiei de efectuarea contraprestatiei. 
Elementele creditului:
1.Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce priveste apartenenta la
structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale etc.

In calitate de creditori se afrima intreprinderile, care manevreaza importante disponibilitati monetare. In calitate de
debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din principalii debitori.
2.Termenul de garantie-perioada intre momentul angajarii creditului si inceperea rambursarii lui
5
6
3.Scadenta-momentul stabilit pentru intoarcerea bunului
4.Ratele partiale-cele care se ramburseaza esalonat la anumite termene conform intelegerii stipulate in contractul de
credit.
5.Garantarea creditului(gajul)-ets format din anumite bunuri care se constituie la dispozitia creditorului sau a unui
tert pentru asigurarea indeplinirii de catre debitor a unor obligatiuni de o valoare in general mai redusa.
6.Dobinda-o suma de bani platita de debitor creditorului sau pentru imprumutul acordat pe un termen determinat.

2.2.Clasificati creditul:
Formele principale sub care se prezinta creditul in economia de piata sunt:
1.Creditul commercial-reprezinta creditul pe care sil acorda egentii economici la vinzarea marfii sub forma aminarii
platii.Creditul commercial se manifesta sub 2 forme:
-Creditul comparator;
-Creditul vinzator.
2.Creditul bancar-participantii la creditul bancar sunt reprezentati de un agent nebanbcar(producatorul sau agentul
economic),pe de o parte,si banca-pe de alta parte.
Dupa calitatea debitorului se face distinctia intre:
-Credite acordate PF
-Credite acordate PJ
PF li se acorda urmatoarele forme de credit:
-credite de trezorerie;
-credite pentru constructii de locuinte,pe termen lung cu garantii ipotecare;
Creditele acordate PJ(agentilor economici) pot aparea sub urmatoarele forme:
-credite de exploatare;
-credite de investitii;
-credite speciale.
Din punct de vedere al calitatii debitorului si creditorului,se face distinctia intre:
1.Creditul privat-in care participantii la raportul de credit sunt subiect de dr privat;
-Creditul public-in cadrul caruia debitorul este reprezentat de stat,iar populatia si agentii econmici apar in calitate de
creditori.
In functie de scopul acordarii creditelor:
1.Credite de productie,care pot fi:
-credite de exploatare;
-credite de investitii;
-credite de speculatii;
-credite de circulatie;
-credite de consum.
Dupa natura garantiilor,se intilnesc urmatoarele forme de credite:
1.Credite reale-sunt cele pentru care garantia se prezinta sub forma de:
-garantie imobiliara concretizata intr-un contract de ipoteca asupra terenului sau cladirilor;
-garabtie mobiliara,care consat in valori mobiliare;
2.Credite personale-au la baza garantii morale,care se pot prezenta astfel:
-credite in alb acordate PF fara nici o formalitate;
-credite personale cu gaj individual,caz in care o persoana terta garanteaza rambursarea cu propria-I raspundere
morala;
-credite persoanale cu gaj colectiv.
Dupa intinderea drepturilor creditorului:
1.Credite denuntabile-care s emanifesta atunci cind creditorul isi rezerva dreptul ca oricind,inainte de scadenta,sa
ceara rambursarea acestui credit,cu sau fara avizarea debitorului.
2.Credite nedenuntabile-cind creditorul are dreptul de a cere rambursarea numai la o scadenta dinainte stabilita.
3.Credite legate-caz in care creditorul conditioneaza acordara creditului de folosirea sa in anumite scopuri convenite
de debitor.
Dupa modul de rambursare:
1.Credite neamortizabile-pentru care rambursarea se face integral la scadenta.
2.Credite amortizabile-caz in care rambursarea se face in transe egale sau neegale,formate din rate de rambursta si
dobinzi.
Dupa termenul de rambursare:
1.Credite pe termen scurt-de la 1 luna-pina la 12 luni.
2.Credite pe termen mediu-a caror rata de rambursare este de la 1 an la 5 ani.
3.Credite pe termen lung-a caror rata de rambursare depaseste 5 ani.
4.Credite overnight-o banca ce se afla pe un continent ce este z ice crediteaza o alta banca de pe un alt continent(SUA-
Europa).

2.3.Evaluati domeniul de utilizare a mijloacelor din imprumuturile externe:

Domeniul de utilizare a mijloacelor din imprumuturile externe:
1.Sustinerea balantei de plati;
2.Finantarea prectelor de investitii pentru dezvoltarea domeniilor prioritare ale economiei;
3.Acoperirea deficitului bugetar;
4.Finantarea cheltuielilor legate de lichidarea consecintelor calamitatilor naturale si altor situatii extraordinare;
5.Finantarea cheltuielilor rezonabile legate de contractul datorat de stat;
6.Importul de materie prima;
7.Onorarea obligatiilor asumate prin acordarea garantiilor de stat pentru imprumuturi;
8.Serviciul de refinantare datoriei contractate anterior.

Subiectul 3:Veniturile publice

3.1.Definiti notiunea impozitului si taxei:
Etimologic, cuvantul ,,impozit" provine din limba latina de la ,,impositum", care semnifica obligatie publica.
Gaston Jeze considera ca ,,impozitul este in statele moderne o prestatie pecuniara pretinsa cetateniilor cu scopul
acoperirii cheltuielilor de interes general".
Louis Trotabas intelege prin impozite ,,procedeul de repartizare a creantelor bugetare intre cetateni, in functie de
capacitatea lor contributiva".
Lucien Mehl si Peirre Beltrane definesc impozitul ca ,, o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea publica de la
persoane fizice si morale, dupa capacitatea lor contributive si fara contraprestatie determinata, in principal pentru
acoperirea cheltuielilor publice, si in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste publice". 
Ioan Talpos sintetizeaza urmatoarea definitie: ,,impozitul reprezinta o forma de prelevare silita, la dispozitia statului,
fara contraprestatie directa si imediata si cu titlu nerestituibil a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice
si/sau juridice in vederea acoperirii unor necesitati publice''.
Cu alte cuvinte, impozitul reprezinta ,,plata baneasca, obligatorie, generala, definita si nereciproca efectuata de
persoane fizice si juridice pentru sustinerea cheltuielilor publice, in cuantumul si la termenele stabilite prin lege,fara
obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat''.
Cuvantul ,,taxa'' isi are originea in limba greaca,unde intalnim ,,taxis'' cu sensul de fixare de impozit.
Taxele sunt plai facute de persoane fizice sau juridice, de regula, pentru serviciile prestate in favoarea acestora de un
agent economic, o institutie sau un serviciu de utilitate publica.
Spre deosebire de impozit,texele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un contraserviciu direct si imediat, insa de
regula nu se pune semnul egalitatii intre costul serviciului efectuat de catre stat sau institutiile sale si suma perceputa
cu titlu de taxa.

3.2.Clasificati impozitele:
Există şi se folosesc numeroase impozite. Gruparea lor în clase după trăsături comune constituie o necesitate
deopotrivă teoretică şi utilitară.
a) După forma în care se percep, impozitele se clasifică
- impozite în natură: nu sunt specifice activităţii financiare. S-au practicat preponderent în societăţile precapitaliste,
îmbrăcând forma prestaţiilor şi dărilor în natură.
- impozite în bani: s-au folosit sporadic în orânduirile vechi. Cunosc mare amploare în capitalism, când relaţiile
băneşti devin predominante, iar serviciile publice se dezvoltă. Constituie baza fiscală a statului modern.
b) După obiectul impunerii, impozitele se grupeaza in :
- impozite pe avere: care afectează bunurile de natură mobiliară sau imobiliară ale contribuabililor (impozitul pe
clădiri, pe terenuri,
- impozite pe venit: care vizează veniturile persoanelor fizice sau pe cele ale societăţilor comerciale (impozitul pe
profit).
- impozite pe consum (cheltuieli): care vizează cheltuielile de consum (accizele, taxa pe valoare adăugată).
c) În funcţie de scopul urmărit există:
- impozite financiare (cu caracter fiscal): care se instituie în vederea realizării de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor publice. Sunt incluse în această categorie aproape toate impozitele.
- impozite de ordine: introduse cu intenţia limitării unor acţiuni sau pentru atingerea unui ţel ce nu are caracter
fiscal. De exemplu, prin impozite ridicate pe importul unor produse se urmăreşte protejarea produselor autohtone de
concurenţa străina; practicarea de impozite mari pe tutun, alcool, etc are ca scop protejarea sănătăţii populaţiei, şi
exemplele pot continua.
d) În raport cu frecvenţa realizării lor, impozitele pot fi:
- permanente: adică se instituie şi se încasează periodic, prezintă o anumită regularitate (sunt anuale, trimestriale,
lunare, chenzinale, decadale, etc), cuprinzând impozitele obişnuit practicate.
- incidentale (întâmplătoare): se introduc şi se percep o singură dată (de pildă, impozitul pe averea şi câştigul de
război).
e) După instituţia care le administrează, impozitele se pot clasifica în:
- impozite de stat: care în statele de tip federal sunt ale federaţiei, ale statelor, provinciilor sau regiunilor acesteia, iar
în statele de tip unitar aparţin administraţiei centrale de stat. Cele mai numeroase şi importante impozite sunt
incluse în această categorie.
- impozite locale: care sunt comunale şi ale organului teritorial administrativ. Sunt considerate impozite de interes
local.
f) În funcţie de aria de cuprindere a materiei supuse impozitării, impozitele pot fi grupate în:
- impozite sintetice: care se aşează asupra ansamblului materiei impozabile aparţinând unei persoane fizice ori
juridice, fără consideraţiuni privind natura componentelor. Avem de a face, în acest caz, cu impozitul general, fie pe
venit, fie pe consum (pe cifra de afaceri).
- impozite analitice: care se instituie asupra fiecărei componente a materiei impozabile în proprietatea unui
contribuabil. Acestea sunt impozite particulare, adică atâtea impozite câte venituri obţine o anumită persoană sau
câte elemente de patrimoniu există.
g) După incidenţa asupra plătitorilor, impozitele pot fi:
- impozite directe (convenţionale): se caracterizează prin incidenţa directă asupra contribuabililor, ele fiind stabilite
nominal, în funcţie de mărimea veniturilor şi/sau a veniturilor acestora.
La rândul lor, impozitele directe pot fi grupate în:
 impozite reale (obiective): se caracterizează prin aceea că se stabilesc asupra obiectivelor impozabile, fără a
ţine seamă de situaţia personală a subiectului impozitului. Din categoria impozitelor reale fac parte:
impozitul funciar; impozitul pe clădiri; impozitul pe activităţile industriale comerciale, profesiile liberale;
impozitul pe capitalul mobiliar.
 impozite personale (subiective): sunt aşezate asupra veniturilor sau averilor contribuabililor şi ţin seama de
situaţia personală a acestora. În această categorie sunt incluse: impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi
impozitul pe veniturile societăţilor de capital; impozitele pe avere: impozitul pe averea propriu-zisă,
impozitul pe circulaţia averii şi impozitul pe sporul de avere.
-impozite indirecte (neconvenţionale): impozite care se percep cu ocazia vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii
sau executării de lucrări.

3.3.Selectati modalitatile de stingere a obligatiei bugetare:

Stingerea  obligaţiilor fiscale prin plată:
Stingerea obligaţiilor fiscale are loc, de regulă, prin această modalitate, contribuabilii executându-şi de bunăvoie
obligaţia impusă în mod unilateral de către stat. Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza, în funcţie
de caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie, în una din următoarele modalităţi:
prin plată directă, prin reţinere la sursă, prin aplicare şi anulare de timbre fiscale mobile.
Compensarea:
Aceasta modalitate de stingere a obligatiei bugetare intervine in situatia in care un contribuabil a platit bugetului
general consolidat o suma nedatorata sau a platit mai mult decat datora. Sumele astfel platite se vor compensa cu alte
obligatii fiscale ale contribuabilului, restante sau viitoare.
Compensarea este alternativa cu restituirea acestor sume.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea
sumelor cuvenite acestuia.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce.
Stingerea obligatiei fiscale prin anulare:
Stingerea obligatiei fiscale prin anulare se efectueaza prin acte cu caracter general sau individual, adoptate conform
legislatiei.

Data a stingerii obligatiei fiscale prin anulare este considerata data indicata în actul de anulare sau data întrarii în
vigoare a actului legislativ privind anularea obligatiei fiscale.Înscrierile în conturile personale privind stingerea
obligatiilor fiscale prin anulare se efectueaza în temeiul documentelor fiscale interne, elaborate de Inspectoratul
Fiscal Principal de Stat, precum si tinînd cont de lamuririle date organelor fiscale privind particularitatile executarii
pentru fiecare act legislativ privind anularea obligatiei fiscale.

Stingerea obligatiei fiscale prin prescriptie:

Stingerea obligatiei fiscale prin prescriptie se efectueaza în urma survenirii termenelor de prescriptie pentru
determinarea obligatiei fiscale sau stingerea ei prin executare silita.Data a stingerii obligatiei fiscale prin prescriptie
este considerata prima zi dupa data în care a expirat termenul de prescriptie.Înscrierile în conturile personale privind
stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptie se efectueaza în temeiul documentelor fiscale interne, elaborate de
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în scopul reflectarii în sistemul de evidenta al Serviciului Fiscal de Stat a
deciziei scrise a conducerii organului fiscal sau organului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si
Coruptiei, în functie de faptul care organ administreaza obligatia fiscala respectiva.În cazul serviciului de colectare a
impozitelor si taxelor locale, stingerea obligatiei fiscale prin prescriptie se efectueaza în baza deciziei adoptate de catre
consiliul local.

Stingerea obligatiei fiscale prin scadere

Data stingerii obligatiei fiscale prin scadere este considerata data deciziei emise de organul cu atributii de
administrare fiscala, care administreaza obligatia respectiva.Înscrierile în conturile personale privind stingerea
obligatiilor fiscale prin scadere se efectueaza în temeiul documentelor de uz intern, elaborate de Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat, în scopul reflectarii în sistemul de evidenta al Serviciului Fiscal de Stat a deciziei conducerii
organului fiscal sau organului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, în functie de faptul care
organ administreaza obligatia fiscala respectiva.În cazul serviciului de colectare a impozitelor si taxelor locale,
stingerea obligatiei fiscale prin scadere se efectueaza în baza deciziei adoptate de catre consiliul local.

Stingerea obligatiei fiscale prin scadere:

Data stingerii obligatiei fiscale prin scadere este considerata data deciziei emise de organul cu atributii de
administrare fiscala, care administreaza obligatia respectiva.Înscrierile în conturile personale privind stingerea
obligatiilor fiscale prin scadere se efectueaza în temeiul documentelor de uz intern, elaborate de Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat, în scopul reflectarii în sistemul de evidenta al Serviciului Fiscal de Stat a deciziei conducerii
organului fiscal sau organului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, în functie de faptul care
organ administreaza obligatia fiscala respectiva.În cazul serviciului de colectare a impozitelor si taxelor locale,
stingerea obligatiei fiscale prin scadere se efectueaza în baza deciziei adoptate de catre consiliul local.

Test 5

Subiectul 1:Finantele publice

1.1.Identificati trasaturile caracteristice ale finantelor publice:

Trăsăturile finanţelor publice:

 Sunt relaţii cu caracter economic, întrucât ele apar în procesul formării, repartizării şi utilizării produsului
social.
 Apar în formă bănească, deoarece în cadrul producţiei de mărfuri şi al acţiunii legii valorii, produsul de
producţie, reproducţie şi de circulaţie a mărfurilor, repartiţia produsului social, relaţiile de schimb,
retribuirea muncii, precum şi relaţiile dintre agenţii economici sau dintre aceştia şi persoanele fizice, se
exprimă prin intermediul banilor, în cadrul unor relaţii băneşti. Noţiunea de finanţe publice sau relaţii
financiare nu poate fi confundată cu cea de bani sau relaţii băneşti. Banii reprezintă o marfă, iar finanţele
sunt relaţii de constituire, repartizare şi utilizare a mijloacelor băneşti.
 Sunt relaţii fără echivalent, adică nu presupun în mod necesar o contraprestaţie directă din partea
subiectului beneficiar al mijloacelor băneşti.
 Mijloacele băneşti repartizate şi utilizate de subiectele beneficiare nu se rambursează.

1.2.Argumentati deosebirile dintre finantele publice si finantele private:

Noţiunile de finanţe publice şi private sunt adecvate situaţiei din ţările cu economie de piaţă, în care cea mai mare
parte a mijloacelor de producţie se află în proprietate privată, fapt care face posibilă realizarea unei delimitări nete
între sectorul public şi cel privat.

Finanţele publice sunt asociate întotdeauna cu statul, unităţile administrativ-teritoriale, cheltuielile, împrumuturile şi
datoria acestora.

Finanţele private sunt asociate întotdeauna cu activităţile financiare ale întreprinderilor economice, ale băncilor şi
societăţilor de asigurări private, în legatură cu resursele şi necesităţile acestora, împrumuturile primite sau acordate,
creanţele de încasat şi obligaţiile de plată, asigurările şi reasigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

Între finanţele publice şi cele clasice există o serie de deosebiri după cum urmează:

 Resursele necesare statului pentru realizarea funcţiilor şi sarcinilor acestuia se procură pe calea impozitelor
şi taxelor, prin măsuri de constrângere în principal, în timp ce resursele întreprinderilor private şi ale
persoanelor fizice se procură de pe piaţă, pe baze contractuale.
 Statul poate lua orice masură în legatură cu moneda naţională, în timp ce întreprinderile private nu pot
decât să o folosească.
 Finanţele publice sunt folosite în principal în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii, în timp ce
finanţele private sunt folosite în slujba realizării de profit de către întreprinzătorii particulari.
 Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public, iar gestiunea financiară a întreprinderilor private
urmează regulile dreptului civil şi comercial.

1.3.Estimati functiile finantelor publice:

Finanţele publice sunt necesare, în mod subiectiv şi obiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor şi funcţiilor
statului, care nu ar putea fi înfăptuite fără pârghiile financiare. Mijloacele prin care finanţele publice, ca relaţii
financiare îşi îndeplinesc acest rol, sunt funcţiile acestora:

 funcţia de repartiţie
 funcţia de control

Funcţia de repartiţie se manifestă în procesul repartiţiei produsului social (produsului intern brut) şi cuprinde două
faze:

 constituirea fondurilor (resurselor) bănesti;

 redistribuirea (utilizarea) acestora.

În prima fază are loc formarea fondurilor publice de resurse băneşti, acţiune la care participă societăţi comerciale,
regii autonome, instituţii publice, alte persoane juridice şi persoanele fizice, indiferent dacă sunt rezidente sau
nerezidente.

Fondurile publice de resurse se constituie în mai multe forme concrete cum sunt:

 impozite
 taxe
 contribuţii petru asigurări sociale
 amenzi
 majorări şi penalizări de întârziere
 vărsăminte din profitul regiilor autonome
 vărsăminte din veniturile instituţiilor publice
 redevenţe şi chirii din concesiune şi închirieri de terenuri şi alte bunuri proprietate de stat
 venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat şi a bunurilor fără stăpân
 rambursări ale împrumuturilor de stat acordate
 dobânzi aferente şi ajutoare primite

Resursele din care se constituie fondurile publice provin din toate ramurile economice şi din toate sectoarele sociale:
public, privat, cooperatist, mixt. În proporţie covârşitoare, resursele băneşti ale finanţelor publice sunt mobilizate cu
titlu definitiv şi fără contraprestaţie.

A doua fază a funcţiei de repartiţie o reprezintă distribuirea fondurilor publice pe beneficiari – persoane juridice şi
fizice. Distribuirea este dată în competenţa autorităţilor publice şi se face în raport cu resursele financiare disponibile
şi cererea de resurse financiare.

Distribuirea fondurilor publice înseamnă stabilirea cheltuielilor publice pe destinaţii: învăţământ, sănătate, cultură,
asigurări sociale şi protecţie socială, gospodărire comunală şi locuinţe, apărare naţională, ordine publică,
administraţie publică, acţiuni economice, datorie publică.

În cadrul fiecărei destinaţii, resursele se defalcă pe beneficiari, obiective şi acţiuni. Distribuirea sau redistribuirea
produsului intern brut (produsul social) are loc în două modalităţi:

 în cadrul aceluiaşi tip de proprietate, când are loc un transfer de resurse băneşti între stat şi unităţile sale în
ambele sensuri
 cu schimbarea titlului de proprietate când transferul are loc între stat pe de o parte şi agenţii economici cu
capital privat sau mixt şi populaţie pe de alta parte, şi invers.

Redistribuirea se poate realizea şi pe plan extern, prin contractarea de împrumuturi externe, acordarea de
împrumuturi externe, achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor către organisme internaţionale de către stat sau alte
instituţii publice, primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat, etc.

Funcţia de control a finanţelor publice se justifică deoarece fondurile publice aparţin întregii societăţi. Sfera de
manifestare a funcţiei de control este mai larga decât cea a funcţiei de repartiţie, deoarece vizează, pe lângă
constituirea şi repartizarea fondurilor financiare publice, şi modul de utilizare a resurselor.

Funcţia de control a finanţelor publice nu se limitează la modul de constiturire a fondurilor publice şi la repartizarea
acestora pe beneficiari, ci urmăreşte şi legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi eficienţa cu care instituţiile publice şi
agenţii economici cu capital de stat utilizează în concret resursele băneşti de care dispun.
În consecinţă, controlul se efectuează nu numai activităţilor specifice funcţiei de repartiţie, ci el se exercită şi asupra
producţiei realizate în sectorul de stat, a schimbului şi consumului ce are loc în acest sector.

Subiectul 2:Pricedura bugetara

2.1.Definiti notiunea legala si doctrinara a procedurii bugetare:
Conform Legii privind sistemul bugetar si procesul bugetar :” Procesul bugetar reprezintă etape consecutive de
elaborare, aprobare, executare şi raportare a executării bugetului.”
Procedura bugetara este activutatea care incepe cu elaborarea bugetului si se termina cu aprobarea darii de seamam
despre executarea lui pentru anul bugetar respectiv.
Conform doctrinei,prin procedura bugetara se intelege un ansamblu de acte si operatiuni cu character tehnic si
normative infaptuite de organe specializate ale statului in scopul elaborarii ,adoptarii,executarii si incheierii bugetului
public national.

2.2.Stabiliti importanta darii de seama cu privire la executarea bugetara:

Procedura executiei bugetare annuale cuprinde actele si operatiunile de realizare a veniturilor si efectuare a
cheltuielilor prevazute de legea bugetara anuala.
Procedura executiei bugetare este compusa din mai multe etape:
1.Repartizarea lunara a veniturilor si cheltuielilor:responsabilitatea generala pentru executarea bugetului de stat
revine Guvernului.  În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor:
a) solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare ale acestora, precum şi ale instituţiilor
subordonate;
b) întocmeşte repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală şi de alte acte legislative.
În termen de 45 de zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor aprobă repartizarea lunară a
veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificaţiei bugetare. Ministerul Finanţelor poate aproba alocaţii
pentru fiecare program guvernamental.
Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoană autorizată din Ministerul Finanţelor, care
aprobă cererea de cheltuieli pentru un scop specific.
Nici o autoritate publică nu poate efectua cheltuieli fără autorizaţia semnată de ministrul finanţelor sau de persoana
autorizată din Ministerul Finanţelor.
2.Executia partii de venituri a bugetului:realizarea veniturilor anuale ale bugetului de stat sunt supuse cerintelor de
legalitate.
În buget se percep impozitele, taxele şi alte încasări numai dacă au fost stabilite prin lege.
La colectarea veniturilor sunt necesrae o serie de cate si operatiuni:
1.Identificarea veniturilor si bunurilor impozabile si taxabile si stabilirea obligatiunilor fata de bugetul de stat;
2.Incasarea veniturilor bugetare realizate in urma platii de catre subiectele platitoare a sumelor datorate bugetului de
stat;
3.Urmarirea colectarii veniturilor bugetare care cuprinde o serie de masuri initiate de oprganele financiare si bancare
in vederea asigurarii integrale si la termenele prevazute a tuturor veniturilor bugetare.
3.Executarea de casa a bugetului:operatiunile executiei de casa a bugetului de stat specifice si principale
sunt:incasarea veniturilor bugetare,pastrarea fondurilor banesti realizate pina la scadenta cheltuielilor bugetare si
eliberarea fondurilor banesti necesare efectuarii acestor cheltuieli conform normelor privind executia platii de
cheltuieli a bugetului de stat.
Executarea de casa a bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria de Stat prin mijloace
băneşti.Ministerul Finanţelor poate angaja băncile, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, în calitate de
agenţi pentru efectuarea operaţiunilor ce ţin de executarea de casă a bugetului.
În realizarea acestor funcţii Ministerul Finanţelor este responsabil de:
a) asigurarea evidenţei stricte a veniturilor în baza încasărilor efective în ordinea colectării;
b) efectuarea de cheltuieli, în caz de existenţă a autorizaţiei.
c) administrarea veniturilor şi cheltuielilor prin conturi distincte bazate pe Clasificaţia bugetară;
d) asigurarea serviciului datoriei de stat.
La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide toate conturile deschise în decursul anului
bugetar curent, pentru a întocmi raportul annual
  4.Executia partii de cheltuieli a bugetului:
În procesul executării bugetului de stat, autorităţile publice pot face cheltuieli pentru diverse programe
guvernamentale, cu condiţia ca aceste alocaţii să corespundă legii bugetare anuale şi să se efectueze în baza
autorizatiei.
Alocaţiile aprobate pentru utilizări specifice nu pot fi redistribuite între destinatari.
Alocaţiile incluse în repartizarea lunară pentru utilizări specifice nu pot fi transferate pentru alte utilizări fără
notificarea şi aprobarea ministrului finanţelor.
Toate alocaţiile se închid la finele anului bugetar, cu excepţia cazurilor în care, conform actelor norma tive, soldurile
sînt accesibile spre utilizare în anul bugetar imediat următor.
Dacă anumite cheltuieli sînt stabilite pentru un termen ce depăşeşte un an, sumele necesare sînt prevăzute în legile
bugetare anuale ulterioare.
Eventualele disponibilităţi rămase neutilizate la finele anului bugetar pot fi realocate în anul bugetar viitor.

2.3.Evaluati elaborarea proiectului bugetului de stat a RM:

Aceasta etapa incepe in cursul anului . Astfel incit pina la finele fiecarui exercitiu bugetar sa se ajunga la adoptarea de
catre parlament a budgetului elaborate. Elaborarea proectului budgetului de stat ii revine Min. Finante astfel din
punct de vedere metodologic la elaborarea proectului budgetului de stat rolul important revine evaluarii sau estimarii
si calculul evaluarii sau estimarii si calcului veniturilor si cheltuielilor bugetare precum si metodele utilizate in acest
scop. In vederea estimarii veniturilor si cheltuielilor sunt utilizate urmatoarele metode:
 metoda autonoma
 matoda majorarii
 metoda evaluarii directe
Metoda autonoma se i-au drept baza la intocmirea budgetului venitirilor si cheltuelilor ultimului buget al carui
exercitiu este incheiat si se efectueaza evaluarile formate care sunt influentate de modificarile in legislatia financiar-
fiscala.Aceasta metoda nu necesita un volum mare de lucru dar prezinta un dezavantaj care este rupt de realitate, din
motivul ca functiile economice si sociale care au fost 2 ani in urma nu se mentin pe perioada elaborarii budgetului de
stat.
Metoda majorara se bazeaza pe rezultatele executarii bugetare de stat pentru ultimii ani determinindu-se ritmul de
crestere sau dupa caz de descrestere a veniturilr si cheltuelilor bugetare.
Metoda evaluarii directe presupune efectuarea de calcule pentru fiecare sursa de venit si pentru fiecare categorie de
cheltuieli. In ceea ce priveste propunirele de buget in R.M.care sunt reprezentate de autoritatile publice conform
structurii si continutului determinat de catre Min.Finante cuprind :veniturile si cheltuelile realizate in anul bugetar
trecut, veniturile si cheltuelile pentru viitor, estimate pentru cel putin 2 ani dupa anul viitor. In desfasurarea
procedural a elaborarii proectului bugetar de stat un rol deosebit ii revine Min.Serviciilor pentru elaborarea
proectelor bugetare(Potrivit art. 17 a legii cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar, actiunile de baza necesare
pentru elaborarea proectului budgetului de stat se prezinta Min. Finantelor de catre Min. Economiei care prezinta
prognoza indicatorilor macro-economici pentru anul bugetar viitor, prognnoza indicatorilor asigurarii sociale de stat
este prezentata de catre C.N.A.S. precum si de Ministerul Sanatatii si a protctii sociale .Indicatorii Fondurilor
Asigurarii Obligatorii de Asistenta Medicala, Banca Nationala prezinta prognoza balanta de plati a creditelor, si a
obligatiilor externe .Ministeru Finante primeste propunerile de buget inaintate de autoritatile publice si la o data
stabilita de catre Ministru le examineaza de comun accord cu reprezentantii acestor autoritati cu dreptul de a decide
in ultima instant revenindui Ministerului , inainteaza toate veniturile si cheltuelile financiare. Proectul bugetului de
stat impreuna cu nota explicativa inainteaza si cu anexele inainteaza guvernului notificarile bugetare de stat pe un au.

Subiectul 3:Veniturile publice

3.1.Relatati despre particularitatile taxelor comparativ cu impozitele:

Spre deosebire de impozit,texele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un contraserviciu direct si imediat, insa de
regula nu se pune semnul egalitatii intre costul serviciului efectuat de catre stat sau institutiile sale si suma perceputa
cu titlu de taxa.
Impozitele reprezinta o contributie baneasca obligatory cu titlu nerambursabil, datorata, conform legii, de catre
persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obtin sau pe bunurile pe care le poseda. Impozitu este oplata
cu titlu gratuit ce nu tine de efectuarea unor actiuni determinate si concrete de catre organelle imputernicite sau
personaele cu funcyie de raspundere a acestea pentru sau in raport cu contribuabilii care a achitat aceasta taxa.
Taxa reprezinta plata efectuata de persoana fizica sau juridical pentru serviciile prestate acestora de institutiile
publice. Taxa este o plata obligatory cu titlu gratuity care nu este impozit .spre deosebire de impozit taxa se creaza
prin:
 plata neechevalenta
 subiectul platilor este précis determinat din momentul prestatiei serviciului
 taxa reprezinta plati effectuate de personae fizice sau juridice pentru serviciile sau lucrarile prestate in mod
direct sau indirect de catre institutiile speciale de stat
Impozitele si taxele au urmatoarele functii commune:
 contributii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii
 redistribuirea unor venituri primare sau derivate
 reglarea unor fenomene economice sau sociale\

3.2.Determinati elementele definitorii ale veniturilor bugetare:

Veniturile bugetului de stat, reprezintă acea parte a veniturilor publice cuvenită puterii centrale a statului, pentru a fi
folosită apoi în scopul îndeplinirii obiectivelor şi programelor puterii centrale, pe perioada ultimului an bugetar.
Realizarea veniturilor bugetare se face în funcţie de necesitatea repartiţiei venitului naţional, structura economiei
naţionale, gradul de dezvoltare teritorială a ţării şi nivelul de dezvoltare a forţelor de producţie. 

Veniturile bugetare au unele elemente comune ce facilitează determinarea, urmărirea şi realizarea lor cum ar fi:
1. denumirea venitului bugetar- se stabileşte în raport de natura financiar economică şi juridică care o
caracterizează, ex. impozit pe venit, pe profit, pe clădiri etc
2. debitorul sau subiectul impunerii – contribuabilii adică persoane fizice, persoane juridice
3. obiectul sau materia impozabilă - sau baza impozabilă este suma asupra căreia se aplică o cotă de impozit pt. a
se stabilii valoarea impozitului ce trebuie plătit. În ţara noastră bunurile impozabile sau taxabile sunt
terenurile, clădirile, mijloacele de transport.
4. unitatea de evaluare – reprezintă elementul care exprimă cuantumul unitar al venitului bugetar în raport cu
baza de calcul. Cuantumul unitar al venitului se stabileşte printr-o cotă de impunere care reprezintă suma sau
procentul care se aplică asupra obiectului impozabil. În practică, cotele de impunere au fost stabilite diferenţiat
fiind aplicată o cotă fixă sau o cotă procentuală. Cota procentuală poate fi de trei feluri:
a. proporţională – când rămâne neschimbată
b. progresivă – creşte în raport cu creşterea valorii bazei de calcul
c. regresivă – pe măsură ce baza de calcul sporeşte cota de impunere scade
5. unitatea de impunere – este reprezentată de unitatea prin care se exprimă mărimea obiectului impozabil. Ex:
la impozit pe venit monetar leu, dolar; la impozitul pe avere: metru pătrat, ha.
6. asieta fiscală (modul de aşezare al impozitului) – după obiectul sau materia impozabilă constă în totalitatea
operaţiunilor pe care organele fiscale le realizează în vederea identificării subiecţilor impozabili, stabilirii
mărimii materiei impozabile şi a cuantumului impozitului. Asieta constată existenţa unei creanţe fiscale a
statului creând pentru contribuabili obligaţia de plată a impozitului.
Metode de aşezare a impozitului:
i. directă – se realizează pe declaraţia contribuabilului (contribuabilul este obligat să ţină o evidenţă a
veniturilor şi cheltuielilor, să întocmească un bilanţ şi să înainteze organelor fiscale declaraţii din care
să rezulte veniturile realizate) şi pe baza declaraţiei unei terţe persoane, mărimea obiectului impozabil
se stabileşte pe baza declaraţiei scrise a unei terţe persoane care fixează ori cunoaşte mărimea
obiectului impozabil
ii. indirectă – presupune identificarea şi evaluarea venitului bugetar prin raportare la aspectul exterior
al obiectului impozabil
iii. metoda aşezării pe baze forfetare – agentul de impunere şi plătitorul stabilesc de comun acord
mărimea aproximativă a materiei impozabile după care se va plăti impozitul
iv. metoda administrativă – agentul fiscal stabileşte în mod unilateral mărimea materiei impozabile pe
baza datelor existente la sediul organului financiar.

7. perceperea venitului bugetar – încasarea venitului bugetar constă în realizarea efectivă a sumei valorice de
bani şi se realizează prin:
a. plată directă – constă în plata datorată pe care contribuabilul o face în mod direct în
contul bugetului de stat din propria iniţiativă la termenul stabilit.
b. reţinere şi vărsare – se aplică atunci când debitorul este angajatul unor unităţi şi primeşte
de la acestea venituri care sunt surse impozabile. Impozitul este calculat şi automat reţinut
după care este vărsat la bugetul de stat, debitorul primind de la angajator un venit net
c. aplicarea de timbre fiscale – constă în aplicarea şi anularea de timbre fiscale pe acte emise
care sunt supuse la o anumită taxă.
8. termenele de plată – sunt fixate prin lege, de regulă au caracter imperativ şi nerespectarea lor se sancţionează
cu majorări
9. înlesnirea, drepturile şi obligaţiile debitorilor – sunt elemente pe care legea le prevede prin care contribuabilul
beneficiază de anumite avantaje în folosul politicii fiscale a statului. Înlesnirea presupune reducerea sau
scutirea de impozite. Drepturile decurg din regulile generale ale raportului juridic financiar-fiscal, debitorii
fiind subiecţi pasivi. Obligaţiile - contribuabilii sunt obligaţi să pună la dispoziţia organelor fiscale toate
documentele şi să ofere toate informaţiile pentru stabilirea exactă a materiei impozabile
10. răspunderea debitorilor – dacă nu-şi îndeplinesc obligaţiile fiscale, contribuabilii răspund administrativ, civil,
penal în raport cu faptele comise.
11. calificarea veniturilor bugetare – dă posibilitatea stabilirii caracterului central sau local a unui venit bugetar
pentru a se stabili spre ce conturi urmează să se îndrepte impozitul ori taxa stabilită în sarcina
contribuabilului.

3.3.Evaluati compartimentul venituri fiscale ale Legii bugetului de stat pentru anul 2005:
Test 6
Subiectul 1:Dreptul financiar:
1.1.Indentificati obiectul si metoda de reglementare dreptului financiar.
Dreptul financiar poate fi definit ca totalitatea normelor de drept care reglementeaza relatiile sociale ce apar la
constituirea , administrarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti a statului destinate satisfacerii sarcinilor si
necesitatilor social-economice ale statului.
Obiectul de reglementare a dreptului financiar reprezinta o totalitate de relatii financiare si mai putem atribui fixarea
sistemului financiar, distribuirea competentei in acest domeniu intre administratia central si cea locala in domeniul
de activitate financiara a statului. Obiectul de reglementare a dreptului financiar reprezinta o totalitate de relatii
sociale ce apar in procesul constituirii,administrarii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si sunt
reglementate de normele dreptului financiar
Metoda de reglementare a dreptului financiar este metoda imperativa sau matoda subordonarii partilor in raportul
juridic , esenta ei consta in faptul ca unul dintre subiecte impune o anumita conduit celuilalt, adica nu are loc
egalitatea subiectelor si obligativitatea subiectului de a se conforma celuilalt subiect.

1.2.Stabiliti structura si felurile normei de drept financiar.

Pornind de la notiunea de norma juridical a dreptului financiar se poate define ca o regula de conuita stabilita sau
recunoscuta de stat, care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raportul de drept financiar si a
carui respectare este asigurata de autoritatea de stat.
Dupa continutul lor normele de drept financiar se clasifica in:
 materiale
 procesuale
Materiale sunt acelea ce stabilesc structura sistemului bugetar , forma si continutul obligatiilor financiare ale
persoanelor fizice fata de stat adica acelea care stabilesc drepturile si obligatiile suiectelor participante.
Procesuale sunt cele care stabilesc forma si modul de actiune a normelor material ex: prosedura bugetara ,stabilirea
modalitatii de constituirae a organilor financiare.
Normele drptului financiar au character general , impersonal si privesc un numar nelimitat de participant si se aplica
repetat in timp ori de cite ori sunt intrunite conditiile vizate in ele.
Dupa structura logico-juridca norma dreptului financiar are urmatoarele 3 elemente:
 ipoteza-indica imprejurarile in care se aplica dispozitiile normei de drept;
 dispozitia-indica conduit subiectilor si poatefi:
-onerative, adica obligatia de a face careva actiuni
-prohibitive, adica obligatia de a se abtine de a face careva actiuni
-dispozitive
 Sanctiunea-sunt stabilite sanctiuni pecuniare(amenzi fiscal, diferite majorari de intirziere,suspendarea
finantarii.

1.3.Analizati si argumentati felurile si particularitatile asezarii sanctiunilor financiare in normele
de drept financiar.
Specificul normelor de drept financiar consta in faptul ca spre deosebire de normele altor ramuri de drept
reglementeaza raporturi care apar in procesul constituirii, repartizarii si utlizarii fondurilor de resurse banesti ale
statului necesare realizarii sarcinilor sale.
Astfel se stabilesc sanctiuni specific relatiilor de drept financiar:
 amenda fiscal(baneasca)
 majorari de intirzieri
 suspendarea finantarii
 majorarea dobinzii
 vinzarea silita a garantiilor gajului
In dependent de gradul de pericol social si de consecintele care au survenit.

Subiectul 2:Creditul
1.1.Relatati despre functiile creditului.
Importanta si rolul creditului este determinat de urmatoarele functii:
 Functia distributive consta in redistribuirea resurselor banesti, disponibile la un moment dat in economie si
acordarea de imprumuturi in alte sectoare, svere de activitate care au nevoe de resurse financiare.
 Functia de transformare a economiiei in investitii care se realizeaza conform regulei E=investitiile, adica
prin intermediul creditului sunt puse la dispozitia intreprinderilor economiile inactive.
 Functia de emisiune monetara, ca urmare a consolidarii ei de credit bazata pe increderea intre participanti la
actul economic a fost create moneda fiduciara cu o valoare fictive bazata pe incredere, iar ulterior
determinate de nevoile schimbului de marfuri apar si alte instrumente si tehnici de plata.
 Functia de asigurare a stabilitatii pretutilor, ea se realizeaza prin reglarea dimensiunilor cererei si ofertei,
marfurilor si serviciilor creditindu-se pe deoparte consumul sip e de alta parte stocarile.

1.2.Stabiliti domeniul de utilizare a mijloacelor din imprumuturile interne.

Imprumuturile publice sunt veniturile extrordinare la care se recurge la dezechilibru budgetului adica atunci cind
veniturile ordinare sunt insuficiete pentru a face parte cheltuielilor. Imprumuturile de stat sunt relatii contractuale
prin care creditorul transforma in proprietatea statului cu conditia rambursarii acestora de catre stat la expirarea
termenului pentru care au fost acordate. Imprumuturile publice au urmatoarele trasaturi:
 Utilizarea reproductive a acestui capital, in relatie cu creditul public intotdeauna se acorda superiritate
statului
 Rolul deosebit al statului este ca el incheie aceste contracte fara a asigura careva gaj
 In cazul creditului bancar contractual se incheie in baza principiului egalitatii partilor , in cazul creditului
public uneori se aplica principiul constringerii
Mijloacele obtinute din imprumuturile interne si externe se utilizeaza pentru dezvoltarea economiei tarii, crearea de
noi locuri de munca, imbunatatirea conditiilor sosiale si ecologice din tara. Instrumentele generatoare de datorie de
stat interna sunt instrumente financiare reglementate de legislatia R.M., valorile de stat emise pentru plasarea interna
a imprumuturilor de stat..

1.3.Elaborati planul unui imprumut extern.

Creditul extern este creditu acordat de catre stat ,banci sau personae fizice sau juridice unor tari, banci sau
persoanelor fizice sau juridice.
 Creditele pot fi acordate de institutii financiare international unor state;
 Credite interguvernamentale care sunt acordate de catre state altor state;
 Credite acordate de catre state unor institutii bancare particulare a altor state.
Un rol important in totalitatea veniturilor unui stat alaturat resurselor financiare proprii
Revine si resurselor externe. Astfel din punct de vedere economic creditele externe trebuie in mare masura sa fie
destinate dezvoltarii lor economice sau sectoarelor economice care sunt dotate cu resurse economice interne. Din
punct de vedere social credetele externe in primul rind trebuie sa postul tranzitiei pentru o perioada in care va fi mai
usor de suportat rambursarea resurselor contractante anterior.
Imprumuturile de stat externe sunt angajate cu scopul de acoperi ca si cele interne:
 Acop[erirea deficitului bugetar
 Pentru sustinerea balantelor de plati
 Pentru finantarea proectelor de investitii in domeniile prioritare ale statului
 Pentru importul de material prime si energetice
 In vederea securitatii de stat
 Deservirea datoriei de stat
 Inlaturarea diferitelor consecinte ale calamitatilor naturale
 Finantarea diferitelor reforme economice, care nu trebuie sa fie finantate de guvern, dar de diferite
organizatii interguvernamentale.

Subiectul 3:Bugetul local

1.1. Relatati despre autonomia finantelor publice locale.
Autoritatile publice locale sunt o colectivitate umana delimitate teritorial care au autoritate publica diferita de cele
central de stat. Autonomiea financiara a acestora este absolute necesara deoarece autonomia, nu ar fi posibila
administrarea fara autoritatile financiare care ii asigura suportul material a functionarii, comunitatile locale isi
cunosc posibilitatile proprii privind resursele de provenienta publica, dar mai ales nevoile privind cheltuielile ei
trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice la nivel local. Autonomia finantelor publice locale este:
 O clectivitate locala are dreptul la resursele proprii adecvate de care sa poata dispune liber in
vederea exercitarii atributiilor sale
 Resursele financiare ale colectivitatii locale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile stabilite
de constitutie
 Protectia colectivitatlor locale mai slabe din punct de vedere financiar
 Cel putin o parte din resursele financiare a colictivitatii locale trebuie sa se produca impozite, taxe
locale din proportiile stbilite de lege
 In scopul finantarii propriilor obiective de investitii a colectivitatilor publice locale trebuie sa aiba
acces la plata de capital.

1.2.Stabiliti locul bugetelor locale in cadrul B.P.N.

Pentrua aprecia locul bugetelor locale in sistemul bugetului de stat contemporan ne folosim de pondereli pe care le au
veniturle si cheltuelile in totalul celor consolidate. Transformarile de la bugetul de stat la bugeturile rationale,
bugeturile central UTA Gagauzia, bugetul municipiului Chisinau, de la aceste bugete la bugetele locale. La elaborarea
bugetelor locale se tine cont:
 In termenul stability de Ministerul Finantelor directiile de finante ale autoritatilor publice locale
depun la M.F. pentru analiza, prognoza tuturor tipurilor de impozite si taxe ce urmeaza a fi incasate
in anul urmator precum si projectile bugetelor locale de nvelul 2
 In termen cel mult 30 zile de la data publicarii legii bugetului autoritatile publice locale aduc
bugetele aprobate
 In termenul stability de M.F. directiile de finante prezinta M.F. rapoarte trimestriale si anuale
privind executia bugetalor respective.

1.3.Interpretati procesul adoptarii de nivelul doi.

Finantelor unitatilor administrativ-teritoriale se administreaza in conditiile Legii privindfinantele publice locale
conform principiului autonomiei locale. Procesul bugetar si bugetele unitatilor administrative-teritoriale de nivelul 1
si 2 sunt independente unul de altul precum si de bugetul de stat. Autoritatile publice locale dispun de baza fiscal
proprie (distinct de cea a statului) constituite din impozite cuantumul caror este stabilit in legea cu privire la finantele
publice locale.Baza fiscal a autoritatilor publice locale va fi proportional competentei lor proprie prevazuta de
Constitutie, de prezenta lege si afinanciare necesare lte acte legislative. Autoritatile publice locale dispun si de alte
surse financiare cum ar fi : taxe locale, venituri si bunurile unitatilor administrative teritoriale si cele prevazute din
prestari servicii. Veniturile nefiscale nu se include la calcularea transferurilor cu destinatie generala. Procedurile de
disribuire a resursurilor financiare proprii ale autoritatilor publice locale precum si orice modificari a legislatiei
referitoare la functionarea sistemului finantelor publice localevor fi coordinate in mod obligatoriu cu structurile
representative ale autoritatilor publice locale. Este interzisa orice delegare de competentefara alocarea de surse
financiare, necesare pentru a acoperi constiturea realizarii competentei respective.

Test 7
Subiectul 1:Circulatia monetara
1.1.Definiti emisiunea monetara
Emisiunea monetara-este acel drept a statelor de a bate moneda, reprezinta un atribut al suveranitatii lor monetare,
care pe plan international a fost recunoscut pentru prima data, in mod oficial, in anul 1929 si care consta in
urmatoarele operatiuni: crearea semnelor banesti, adica tiparirea biletelor si baterea monedelor; stocarea de catre
emitent a semnelor banesti, punerea in circulatie a semnelor banesti create in acest scop, respectiv retragerea
acestora.

1.2.Stabiliti avantajele (dezavantajele) platilor fara numerar:

Platile fara numerar constau in faptul ca moneda c ear trebui sa faca obiectul platii,in loc sa fie inminata
beneficiarului in forma de moneda manuala etse substituita printr-o dispozitie prin care din disponibilul existent in
contul platitorului se trece in contul beneficiarului suma convenita drept plata.
Avantaje:
 Numerarul disponibil al PF si PJ ar reprezenta un capital in stare latenta.Acelasi capital fiind pus la institutie
bancara ar putea fi investit in activitati economice,iar detinatorul capata un profit(dobinda).
 Prin acetse palti sunt inlaturate riscurile legate de prestarea si manipularea numerarului;
 Platile cu numerar presupun o deplasare sau a platitorului sau abeneficiarului,acestea insa nu.
 Platile fara numerar pot fi revazute,verificate,controlate in baza documentelor din baza contabilului
 Prin aceste plati detinatorul are posibilitatea sa se elibereze de perocuparile de plata a unor sume
periodice,sume benesti legate cu asigurarea circulatiei numerarului.
Dezavantaje:
Un dezavantaj al platilor fara numerar este legat de risc,de neincredere-deblocarea sistemului de siguranta.

1.3.Estimati platile in numerar facute de PJ conform legislatiei:

Platile in numerar sunt acelea in care se intrbuinteaza semnul monetar sau de hirtie sau de metal si constau in
compensarea drepturilor si obligatiilor de plata reciproca.Din analiza efectuarii platilor in numerar de catre PJ si
anume la circulatia platilor in numerar exista restictii.
Conform Legii cu privire la antrprenoriat si intreprinderi presupune ca faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent
de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte
1000 de lei pentru fiecare tranzacţie.De asemenea pina la 10 mii lunar la plata impozitelor si taxelor.
In vederea combaterii evaziunii fiscale la exfectuarea decontarilor in numerar precum si indeplinirii de catre agentii
economici a prevederilor legale privind protectia consumatorilor,Guvernul prin Hotarirea nr.447 din 28.04.98 a
hotarit de a obliga intreprinderile,organizatiile,intitutiile,filialele acestora indiferent de forma de proprietate si
organizatorico-juridica care desfasoara activitatea de intreprinzator si presteaza servicii in numerar sa utilizeze
masini de casa si control cu memorie fiscala.
Se permite comercializarea fara utilizarea masinilor de casa:
-fermierilor,PF si bisericilor.
De asemenea:
-activitatii posesorilor de patent de intreprinzatori;
-servicii medicale;
-comercializarea obiectelor de cult in lacasurile religoase;
-testerea serviciilor de avocat.

Obligaţiunile utilizatorilor
- Utilizatorii sînt obligaţi:
a) să-şi doteze subdiviziunile cu MCC de modele incluse în Registrul unic al maşinilor de casă şi control
b) să înregistreze/reînregistreze (să pună în evidenţă) MCC, în modul stabilit, la organul fiscal şi să primească
Registrul MCC şi Registrul asistenţă tehnică, care se restituie după legalizare, precum şi Cartela de înregistrare a MCC
perfectată în modul stabilit;
c) să ţină pentru fiecare MCC, pentru fiecare an de gestiune separat, un registru (Registrul MCC) şi să-l legalizeze
(consemneze) la organul fiscal în care este înregistrată (reînregistrată) MCC.
 e) să utilizeze MCC în stare bună de funcţionare, care să fie sigilate de către organul fiscal în modul stabilit.
h) să afişeze la vedere anunţuri despre obligativitatea prezenţei bonurilor de casă la examinarea reclamaţiilor
consumatorilor şi cererea de a prelua şi păstra bonurile de casă. În cazul în care la tranzacţia comercială se anexează
şi alte documente probatoare, anunţurile vor face referire la acestea;
i) să exploateze maşinile de casă şi control conform Regulamentului cu privire la modul de exploatare a maşinilor
de casă şi control cu memorie fiscală;
j) să asigure păstrarea documentaţiei de exploatare pe toată perioada de exploatare a MCC, iar a rapoartelor de
închidere zilnică (lipite în Registrul MCC) şi a benzilor de control - nu mai puţin de 5 ani de la momentul emiterii
acestora;
l) să ofere colaboratorilor organelor abilitate cu funcţii de control, în limitele competenţelor acestora, acces liber la
MCC, la informaţia şi documentaţia de exploatare a lor.
Obligaţiunile consumatorilor
Consumatorul se obligă să prezinte, la examinarea reclamaţiei depuse de el, precum şi la cererea organelor de
control în cadrul controalelor efectuate de acestea, bonul de casă (echivalentul lui) înmînat la tranzacţia comercială
respectivă.

Subiectul 2:Procedura bugetara

2.1.Relatati despre continutul executiei bugetare:

Executia bugetului avind importanta practica de a garanta rolul acestiu buget in viata publica este indrumata si
controlata cu ajutorul evidentei contabile bugetare ca parte a sistemului contabil unificat al economiei nationale
Executia bugetului public national presupune la fel ca realizarea venitului si efectuarea cheltuielilor aprobate prin
legea bugetului anuala sa se faca sub controlul unor organe de stat cu raspundre in activittea de stat
Controlul executarii bugetare se efectuiaza de:
1 Parlamenutl RM
2 Curtea de conturi
3 Ministerul finantelor
Dupa expirarea exercitiului financiar anual se procedeaya la intocmira darii de seama contabile

2.2 Formulati adoptarea bugetului de stat al RM

Conform legii privind sistemul bugetar si si procesul bugetar Guvernul prezinta parlamentului pina la 1 octombrie a
fiecarui an proiectul bugetului de stat
Proiectul legii bugetare anuale include anexele si este însoţii de nota explicativă.
Adiţional la proiectul legii bugetare anuale. Ministerul Finanţelor prezintă calculele veniturilor şi cheltuielilor
bugetare.
Proiectul legii bugetare anuale este examinat do Comisia Economie, Buget şi Finanţe, care prezintă Parlamentului un
aviz la data stabilită de acesta. Concomitent, proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care
prezintă Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta.
Pe lîngă Comisia de specialitate, proiectul legii bugetare anuale se examinează de toate Comisiile permanente şi
Direcţia juridică a Parlamentului. La data stabilită de Parlament, Comisiile permanente şi Direcţia juridică prezintă
avizele la proiectul legii bugetare anuale Comisiei Economie, Buget şi Finanţe.
în baza avizelor Comisiilor permanente şi avizului Direcţiei juridice. Comisia Economie. Buget şi Finanţe întocmeşte
raportul şi lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare anuale şi le prezintă Parlamentului la data stabilită
de acesta.
Examinarea proiectului legii bugetare anuale în Parlament se efectuează în trei lecturi.
în fiecare lectură Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă.
Legea bugetară anuală poale fi adoptată şi in două lecturi, dacă toate chestiunile din lecturile doi şi trei suni
examinate într-o singură lectură.
A ) Examinarea in prima lectură.
în decursul primei lecturi. Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul Comisiei Economie. Buget şi
Finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale şi examinează:
a) direcţiile principale ale politicii bugetare-fiscale;
b) concepţiile de bază ale proiectului.
Parlamentul adoptă. în prima lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei Economie. Buget şi Finanţe
pentru pregătirea de examinare în a doua lectură.
în caz de respingere. Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a proiectului legii
bugetare anuale în prima lectură.
B ) Examinarea in a doua lectură.
în decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei Economie, Buget şi Finanţe, examinează:
a) veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor:
b)cheltuielile estimate, structurii şi destinaţia, lor;
c) deficitul scai excedentul bugetului de stal.
Parlamentul adoptă. în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei Economie Buget şi Finanţe
pentru pregătirea de examinarea îri a treia lectură..
în caz de respingere. Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a proiectului legii
bugetare anuale în a doua lectură.
C ) Examinarea in a treia lectură.
în decursul lecturii a treia, Parlamentul la prezentarea Comisiei Economie. Buget şi Finanţe:
a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice:
b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate in mod prioritar;
cj examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.
Pînă la 5 decembrie a fiecărui an. Parlamentul adoptă legea bugetară anuală, care va fi promulgată de Preşedintele
statului, apoi va fi publicată şi va intră în vigoare la 01 ianuarie a următorului an. Termenul de 5 decembrie are un
caracter de orientare şi nu produce nici un efect juridic dacă a fost încălcat.

2.3 Argumentati corelatia puterii legislative si executive in procedura bugetara.

Dupa cum am mentionat mai sus Conform legii privind sistemul bugetar si si procesul bugetar Guvernul prezinta
parlamentului pina la 1 octombrie a fiecarui an proiectul bugetului de stat.Dar anterior acestiu lucru minister
finantelor prezinta guvernului proiectul aupra caruia trebuie sa se pronunte.Proiectul min .finantelor este elaborat pe
baya informatiilor si rapoartelor preyentate de autoritatilt publice
Parlamentul dupa ce a primit de la guvern proiectul il preyinta curtii de conturi ,care se pronunta cu un aviz catre
parlament si acesta din urma purcede mai departe .
Analizind aceasta etepa putem sa ne dam seam de fsptul ca legaturile intre acestea puteri ale statului sunt strinse .
Subiectul 3:Organele de activitate financiara a statului:
3.1.Relatati despre atributiile financiare ale Presedintelui RM
Potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Constituţia Republicii Moldova, legile, adoptate de Parlament, se trimit, spre
promulgare Preşedintelui Republicii Moldova. Promulgarea legii este actul final al procedurii legislative şi ţine
exclusiv de competenţa şefului statului7 ".
Este firesc ca şeful statului să aibă posibilitatea de a examina legea bugetară anuală, adoptată de Parlamentul
Republicii Moldova, exercitîndu-şi atribuţiile constituţionale ce îi revin în această calitate, de a asigura buna
funcţionare a autorităţilor publice.
Conform art. 93 alin.(l) din Constituţia Republicii Moldova .Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile".
Promulgarea legii bugetare anuale este operaţiunea finală a procedurii legislative şi ea permite şefului statului să
investească legea cu formulă executorie, obligînd autorităţile publice de specialitate financiară şi cu atribuţii
financiare să procedeze la executarea prevederilor legii bugetului de stat pe anul următor de gestiune. Conform art. 94
alin.(l) din Constituţia statului nostru statuează, că decretul de promulgare a legii bugetare anuale emis de
Preşedintele Republicii "Moldova sînt obligatorii pentru executarea pe întreg teritoriul statului, avînd caracter
normativ. Decretele Preşedintelui Republicii Moldova se promulgă într-un termen de două sâptămini :
Uneori. Preşedintele statului, printr-o scrisoare de remitere, poate cere Parlamentului reexaminarea legii bugetare
anuale pentru orice motive, incepind cu inacceptabilitateat unor texte şi terminind cu îndreptarea unor erori
materiale. Reexaminarea legii bugetare anuale poate fi cerută de către şeful stalului numai a singură dată şi nu sint
obligatorii pentru Parlament. In acest sens. trimiterea de către Preşedintele Republicii Moldova a legii
bugetare anuale, cu obiecţiile sale, spre reexaminare Parlamentului înseamnă, de fapt. refuzul şefului statului de a o
promulga.
în cazul adoptării repetate de către Parlament a legii .bugetare anuale, cu sau" fără luarea în consideraţie a obiecţiilor
expuse în scrisoarea cte remitere de şeful statului. Preşedintele Republicii Moldova este obligai de a promulga legea
bugetară anuală. Ulterior, Decretul cu privire la promulgarea legii bugetare anuale se publică în Monitorul Oficial.

3.2 Comparati controlul financiar efectuat de Ministerul Finantelor si CCCEC

Întru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, Ministerul este autorizat:
1) să solicite şi să primească de la autorităţile administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, de
la întreprinderi, instituţii şi organizaţii materiale necesare ce ţin de realizarea atribuţiilor sale;
2) să ceară conducătorilor şi altor persoane cu funcţii de răspundere din autorităţile şi instituţiile publice, altor
beneficiari de mijloace de la buget lichidarea încălcărilor admise la executarea bugetului de stat şi a bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale şi să verifice îndeplinirea prescripţiilor sale;
3) să suspende temporar finanţarea de la bugetul de stat a autorităţilor şi instituţiilor publice, altor beneficiari de
mijloace de la buget, dacă acestea nu au prezentat materialele solicitate, nu au înlăturat, în termenele stabilite,
încălcările şi neajunsurile depistate, nu au prezentat la timp rapoartele privind utilizarea mijloacelor alocate anterior,
precum şi alte rapoarte obligatorii, s-au eschivat de la prezentarea altor documente şi informaţii solicitate, necesare
pentru realizarea funcţiilor sale;
4) să perceapă pe cale extrajudiciară, în condiţiile legii, mijloacele alocate de la bugetul de stat sau din mijloacele şi
fondurile speciale, în cazul în care acestea sînt folosite în alte scopuri decît cele preconizate;
5) să deschidă conturi bancare la Banca Naţională a Moldovei şi în alte instituţii financiare;
6) să formeze rezerva necesară de mijloace financiare pentru cheltuielile prioritare ale bugetului de stat;
7) să emită, în limitele competenţei sale, acte normative departamentale executorii pentru autorităţile administraţiei
publice, persoanele juridice, indiferent de subordonarea lor departamentală,forma organizatorico-juridică şi tipul de
proprietate, precum şi pentru persoane fizice;
8) să exercite orice alte drepturi stabilite prin actele normative ale Republicii Moldova.

Atributiile CCCEC:
A) să dispună, în legătură cu examinarea cererii sau comunicării, înregistrate în modul stabilit, despre infracţiunile
ce ţin de competenţa sa ori în legătură cu urmărirea penală a acestor infracţiuni, efectuarea unor revizii economico-
financiare,

7
 1) în procesul controalelor fiscale efectuate în cadrul urmăririi penale, să dispună de drepturile organelor fiscale, iar
angajaţii săi - de drepturile funcţionarului fiscal, inclusiv de dreptul de a calcula obligaţia fiscală şi de a o transmite
organului fiscal pentru executare silită;
3) să suspende operaţiunile persoanelor juridice, precum şi ale persoanelor fizice subiecte ale activităţii de
întreprinzător, pe conturi în bănci şi în alte instituţii financiare şi să sechestreze mijloacele băneşti, bunurile
materiale, datoriile debitoare şi alte active ale acestor persoane în cazul depistării unor fapte de activitate economică
ilicită, neonorării obligaţiilor faţă de buget sau să sisteze executarea operaţiunilor financiare limitate sau suspecte;
4) să solicite şi să primească din partea autorităţilor publice, instituţiilor financiare, agenţilor economici şi
persoanelor fizice informaţiile şi documentele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin;
5) să efectueze expertize criminalistice şi de altă natură, precum şi cercetări ce ţin de competenţa sa, să solicite
autorităţilor publice, întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de stat antrenarea de specialişti şi experţi la
verificări sau expertize, la elucidarea unor probleme de specialitate;
6 ) să efectueze fotografierea, înregistrarea sonoră şi video, dactiloscopia şi înregistrarea persoanelor reţinute sau
ţinute sub arest, conform legislaţiei;
8) să constate încălcarea legislaţiei economico-financiare, fiscale şi să aplice sancţiunile prevăzute de lege;
10) să ridice, în cazurile ce nu suferă amînare, documentele contabile ale subiecţilor de antreprenoriat, documentele
cu falsuri înscrise, bunuri fără stăpîn, obiecte şi documente, în baza informaţiilor operative, pînă la soluţionarea
definitivă a cazului;
11) să iniţieze acţiuni de citare în faţa instanţei de judecată în conformitate cu legislaţia;
12) să participe la elaborarea şi perfecţionarea cadrului legislativ vizînd preîntîmpinarea şi contracararea
infracţiunilor economice şi a corupţiei;
13) să solicite şi să primească din partea autorităţilor publice suportul informaţional şi consultativ necesar
efectuării expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului;
14) să înainteze, conform legii, sesizări privind înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au favorizat comiterea de
infracţiuni a căror contracarare ţine de competenţa sa;
15) să efectueze schimb de informaţii despre relaţiile economice ale persoanelor juridice şi fizice din Republica
Moldova cu cele din alte ţări în baza tratatelor interstatale;
16) să folosească mijloacele de informare în masă pentru stabilirea circumstanţelor în care s-au comis infracţiunile,
precum şi pentru urmărirea persoanelor care se eschivează de la urmărire penală şi judecată.

3.3.Formulati si argumentati controlul financiar efectuat de Curtea de Conturi/

Atribuţiile de control al Curţii de Conturi.
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor
financiare publice, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public.
Prin controlul său Curtea de Conturi urmăreşte respectarea legilor şi aplicarea principiilor de economicitate,
raţionalitate şi eficienţă în gestionarea mijloacelor materiale şi financiare ale statului.
Pentru exercitarea atribuţiilor Curtea de Conturi controlează:
• formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat. ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale fondurilor de
asigurări obligatorii în medicină;
• format ea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale, precum şi a fondurilor de tezaur public:
• formarea şi gestionarea datoriei publice, respectarea garanţiilor guvernamentale pentru creditele interne şi
externe;
• procesul de reorganizare şi privatizare a patrimoniului statului.
• activitatea altor organe de control, precum şi a structurilor de control intern:
• emisiunea banilor, utili/arca resurselor creditare şi valutare ale slalului;
Suni supuse reviziei financiare:
A) Aparatul Parlamentului. Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova. Curtea Constituţionala, Aparatul
Guvernului. Curtea Suprema de Justiţie. Judecătoria Economică. Procuratura Generala. Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare;
B) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi administrative. Banca Naţională a
Moldovei şi băncile comerciale în care cota statului în capitalul social este mai mare decît 50 la sută.

Test 8
Subiectul 1:Creditul
1.1.Definiti creditul public:
CREDITUL PUBLIC=ansamblul relatiilor de utilizare si mobilizare a resurselor cu caracter temporar si rambursabil
in scopul acoperirii cheltuielilor publice.
Creditul public reprezinta o relatie contractuala prin care creditorul transmite in proprietatea statului mijloace cu
conditia rambursarii acestuia de catre stat la expirarea termenului pentru care au fost acordate.

1.2.Stabiliti avantajele si dezavantajele creditului extern:

Creditul extern reprezinta imprumutul acordat de catre stat,banci si alte PF si J unor tari,banci si persoane fizice si
straine.
Avantaje:
 Permit realizarea unor importuri modernizarii economice,ceea ce duce la cresterea competitivitatii
produselor pe piata externa;
  Efectuarea unor investiti in obiective economice;
 Crearea de noi locuri de munca pentru personalul provenit din ramurile afectate;
 Asigurarea efectuarii reformelor in conf cu procesele ce se afirma pe plan extern.
Dezavantajele:
 O datorie de stat externa importanta atrage dupa sine alocarea pentru plata serviciilor acestora a unei
importante parti a intrarilor in valuta convertibila cu vederi asupra scaderii nivelului de investitii;
 Acumularea unui insemnat debit al datoriei exeterne este un process dureros pentru tarile cu export
necompetitiv si reprezinta o ipoteca asupra generatiilor viitoare.

1.3.Dezvoltati aspectul legal referitor la instrumentele generatoare de imprumut intern si extern:

Imprumutul de stat in calitate de act juridic, reprezinta o conventie incheiata intre PF si PJ, avind calitate de creditor
de stat- debitor, prin care o parte se obliga sa puna la dispozitia celeilalte parti o suma de bani cu titlu de
imprumut,iar cealalta se oblige sa respecte conditiile Conventiei,platind pentru utilizarea creditului o anumita suma
de bani.
MF utilizeaza instumente generatoare a imprumuturilor de stat reglementate de legislatia RM,inclusive valorile
mobiliare de stat,emise pentru plasarea pe piata interna.
Intern:
-HVS(hirtii de valloare de stat);
-imprumuturile de la BNM si alte institutii financiare din RM;
-alte insturmente generatoare de datorie de stat interna.
Extern:
-HVS,reprezentind un contract de imprumut cu valoare exprimata in orice moneda legala cu exceptia celei nationale;
-imprumuturile de la Guvernele acestor state,de la agentii Guvernelor altor state;
-imprumuturile de la institutiile financiare straine,organizatiile internationale financiare;
-alte imprumuturi bi- sau multilaterale.

Subiectul 2:Controlul financiar

2.1.Relatati despre formele controlului financiar:

Formele controlului financiar:

In functie de momentul exercitarii:

- Controlul anterior – este efectuat inainte de realizarea operatiunilor economice, pentru a preveni incalcarea

disciplinei financiare. Controlul este realizat prin verificarea documentelor prin care sunt contractate drepturi si

obligatii patrimoniale;

- Controlul concomitent – se realizeaza in acelasi timp cu derularea operatiunilor economice si este efectuat atat de

catre persoanele din conducerea unitatii, cat si de catre fiecare salariat in parte, prin autocontrol.

- Controlul posterior – se realizeaza, dupa cum arata si numele, dupa efectuarea operatiunilor economice. Acest tip

de control este exercitat de catre organe specializate prin studierea datelor inregistrate in documentele si evidentele

institutiei care fac obiectul controlului.

In functie de aria de cuprindere:

 - Controlul general , denumit si control de fond, presupune un control exhaustiv al unitatii economice, fiind cercetate

toate sectoarele de activitate si toate operatiunile efectuate.

- Controlul partial vizeaza doar cateva sectoare, eventual cele care fac obiectul unor suspiciuni.

- Controlul total si prin sondaj. Controlul total vizeaza o analizare in profunzime a tuturor documentelor si

operatiunilor efectuate de catre institutie, in timp ce controlul prin sondaj se realizeaza prin alegerea unor documente

sau operatiuni considerate reprezentative pentru institutia respectiva.

- Controlul mixt cuprinde o utilizare combinata a fomelor de control anterioare.

In functie de scopul urmarit:

 - Controlul tematic –vizeaza cerceterea unor documente, operatiuni concrete;

- Controlul complex – Acest tip de control depaseste granitele economic, efectuandu-se verificari si asupra aspectelor

tehnice, sociale, sau politice.

- Controale repetate – au rolul de a tine sub control activitatea unei unitati economice prin urmarirea evolutiei

acesteia intr-o perioada de timp determinata.

- Controale sub forma de ancheta –au la baza sesizari sau reclamatii, fiind efectuate in cazuri speciale. In acest caz,

controlul este mai complex, putand implica inclusiv organe de cercetare penala.

In functie de modalitatile de exercitare:

 - Controlul faptic – reprezinta una dintre cele mai eficiente forme de control prin faptul ca implica inventarierea,

putandu-se descoperi astfel posibile lipsuri. Acest tip de control presupune cercetarea la fata locului a documentelor

si operatiunilor financiare.

- Controlul documentar – presupune o verificare indirecta a operatiunilor economice in acte.

Din punct de vedere al pozitiei organelor de control: 

- Control din interiorul unei unitati – este obligatoriu si este realizat de catre conducerea institutiei economice

- Control financiar exercitat din afara unitatii – subsumeaza acele verificari efectuate la cererea organelor superioare

de control, precum Curtea de Conturi sau Ministerul Finantelor.

2.2.Stabiliti procedura executarii controlului financiar:

Procedura controlului financiar este alcătuita dintr-un ansamblu de acte si operaţiuni privind organizarea,

desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control.

Rezultatele actiunii de control sunt determinate tocmai de modul de programare si organizare, asigurandu-se astfel
ordinea in munca. Procedura controlului financiar se desfasoara pe baza unui plan bine determinat, intr-o anumita
ordine, care poate fi grupata pe sase etape.

 Prima etapa consta in pregatirea echipei de control financiar, prin informarea si documentarea asupra
dispozitiilor legale cu privire la specificul unitatii ce urmeaza a fi controlata, actele normative cu caracter economico-
financiare, analizarea actelor de control anterioare, masurile luate in urma verificarilor, sesizarilor facute de catre
banca finantatoare, cele ale intreprinderilor cu care are legaturi economice. Pregatirea echipei de control joaca un rol
important, deoarece da posibilitatea de a stabili problemele de baza si de a asigura calitatea controlului.

 Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea in care urmeaza sa se efectueze controlul. Organele de control
cer conducerii unitatii sprijinul pentru efectuarea controlului in bune conditii, prin a li se pune la dispozitie toate
materialele necesare.

 A treia etapa conrespunde organizarii activitatii echipei de control. Dupa constatarile facute in urma informarii,
documentarii, se intocmeste un plan de lucru in care se prevad obiectivele cuprinse in tematica de control, metodele
folosite etc. Cu cat acest plan este intocmit, cu atat creste calitatea controlului.

  O alta etapa reprezinta desfasurarea actiunii de control, care consta in verificarea propriuzisa a actelor si
operatiilor, legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea si realizarea acestora.

 Controlul are la baza in primul rand date din evidentele contabile, insa nu sunt suficiente, de aceea se controleaza si
celelalte documente si evidente care nu sunt de natura contabila. Prin controlul tematic al documentelor si
evidentelor se poate obtine un tablou complet asupra continutului operatiunilor si proceselor economice ale unitatii
controlate. Procesele economice se reflecta insa clar in indicii sintetici si analitici cuprinsi in bugetele de venituri si
cheltuiieli.

Organele de control, in cazul constatarii unor fraude, deplasari, lipsuri in gestiune sau daca documentele sunt
dubioase, trebuie sa se realizeze un control incrucisat. Pentru aceasta este necesar sa se ridice documentele cercetate,
lasandu-se in locul lor copii. Este foarte important ca documentele sa fie ridicate imediat pentru ca acestea sa nu fie
modificate sau distruse.

In timpul controlului, in caz ca se descopera abateri, comise in mod constient sau inconstient, vinovatilor li se va cere
sa dea explicatii in legatura cu acea problema.

 O alta etapa consta in redactarea actelor de control, acestea constand in fundamentarea concluziilor, a

constatarilor si a masurilor propuse, prezentarea abaterilor si a dispozitiilor legale inclacate, persoanele
raspunzatoare, pozitia acestora in fata echipei de control, punctul de vedere al echipei de control si concluzia
definitiva. In aceasta etapa se sintetizeaza, se definitiveaza constatarile facute in timpul controlului, actele facandu-se
in tot acest timp si nu la incheierea controlului, aceasta ar duce la ingreunarea valorificarii actelor.     

  Ultima etapa consta in valorificarea actiunii de control, care se concretizeaza prin luarea masurilor si
urmarirea executarilor de catre unitatea care a dispus controlul, ca urmare a constatarilor facute in acte.

Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor. Pentru aceasta se va intocmii un plan de
masuri, organelor de control revenindu-le sarcina sa acorde sprijinul necesar unitatii pentru a-l realiza..

 Putem trage concluzia ca daca se tine cont de toate aceste momente in realizarea controlului, acesta va avea eficienta
dorita, descoperindu-se la timp deficientele, asigurandu-se luarea in  mod operativ a masurilor ce se impun.

2.3.Evaluati atributiile de control financiar ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat:

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat    exercita urmatoarele atributii:

a) efectueaza supravegherea activitatii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale în vederea exercitarii controlului
fiscal, asigura crearea si functionarea unui sistem informational unic privind contribuabilii si obligatiile fiscale;
b) controleaza activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale, examineaza scrisorile, cererile si reclamatiile
referitoare la actiunile acestora, ia masuri în vederea eficientizarii activitatii lor;
c) emite ordine, instructiuni si alte acte în vederea executarii legislatiei fiscale;
d) organizeaza popularizarea legislatiei fiscale, raspunde la scrisorile, reclamatiile si la alte petitii ale contribuabililor
în modul stabilit;
e) efectueaza controale fiscale;
f) organizeaza si efectueaza, dupa caz, executarea silita a obligatiilor fiscale;
g) examineaza contestatii si emite decizii pe marginea lor;
h) exercita controlul asupra respectarii legislatiei fiscale în activitatea organelor vamale si serviciilor de colectare a
impozitelor si taxelor locale si prezinta autoritatilor competente propuneri vizÎnd tragerea la raspundere a
functionarilor acestor autoritati care au încalcat legislatia fiscala;
i) organizeaza diferite concursuri, cu stimularea din surse bugetare a contribuabililor care, direct sau indirect, si-au
adus contributia la îmbunatatirea procesului de administrare fiscala si/sau la majorarea încasarilor la bugetul public
national. Organizarea concursurilor se efectueaza în modul stabilit de Guvern;
j) colaboreaza cu autoritati din alte state în baza tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte si
activeaza în cadrul organizatiilor internationale de specialitate al caror membru este;
k) prezinta informatii si rapoarte asupra obligatiilor fiscale, inclusiv asupra restantelor, în conformitate cu
instructiunile Ministerului Finantelor;
l) deleaga atributii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale;
m) preîntîmpina, depisteaza si curma încalcarile ce tin de repatrierea mijloacelor banesti, a marfurilor si serviciilor
provenite din tranzactiile economice externe;
n) exercita alte atributii prevazute de legislatie.

Subiectul 3:Dreptul bugetar si veniturile bugetare

3.1.Definiti dreptul bugetar si raporturile bugetare:

Dreptul bugetar reprezinta totalitatea normelor financiar-juridice care reglementeaza sistemul bugerat,structura si
ordinea repartizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare,competenta organelor de stat si a organelor administartiei
publice locale,precum si procesul bugetar.
Raporturile juridice bugetare reprezinta relatiile sociale care apar la constituirea,repartizarea si utilizarea
resurselor bugetulu public national si care sunt reglementate de normele dreptului bugetar.

3.2.Stabiliti continutul si cuprinsul bugetului public national:

Bugetul public national – reprezinta expresia sintetizata a relatiilor economice ce se manifesta in procesele
formarii si utilizarii principalului fond centralizat de mijloace banesti ale statului si a fondurilor unitatilor
administrativ teritoriale in vederea finantarii activitatilor social culturale.

Continutul bugetului public national este format din veniturile publice si cheltuielile publice.

Veniturile publice sunt mijloacele practice de constituire a fondurilor banesti ale statului. Acestea sunt formate din
venituri ordinare (curente) si venituri extraordinare. Veniturile ordinare sunt reprezentate prin taxe si impozite.
Veniturile extraordinare sunt constituite din imprumuturi (datoria publica), suplimentarea masei monetare aflate in
circulatie printr-o noua emisiune monetara, emiterea de bonuri de tezaur si vanzarea unei parti din rezervele de aur
ale statului.

Cheltuielile public reprezinta modalitati de repartizare si utilizare a fondului banesc bugetar in vederea satisfacerii
necesitatilor generale ale societatii: armata, ordine publica, invatamant, sanatate, cultura, constructii de strazi,
autostrazi, locuinte, porturi si aeroporturi, modernizarea mijloacelor de transport, agricultura, protectia mediului etc.

Cuprinsul bugetului public national consta in totalitatea de verigi care in ansamblul lor alcatuiesc structura bugetara.

Structura bugetara corespunde cu structura organizatorica a acestui stat(State federale-bugetul federatiei,bugetul

statelor member si bugetul UTA).

Conf Legii cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar,sistemul bugetar in RM in structura actuala este alcatuit
din 4 elemente:

1.Bugetul de stat;

2.BASS

3.Bugeturile locale

4.Fondurile asigurarilor obligatorii de asistenta medicala.

3.3.Estimati dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere:

Repartizarea veniturilor si cheltuielilor in sistemul bugetar al RM este subordonata unor reguli generale de conduita
sau a unor principii in vederea solutionarii a doua probleme:

1.Sai acorde statului acel volum de resurse financiare care sa asigure pe deplin organelle in vederea exercitarii
functiilor care le revin.

2.Sa asigure asa cheltuieli bugetare care sa corespunda sferelor de activitate a acestor organe.

Procesul de repartizarea a veniturilor si cheltuielilor se bazeaza pe urmatoarele principii:

1.Reglementarea centralizata,presupune necesitatea stabilirii prin lege a bazelor commune care determina sistemul de
venituri si de cheltuieli de diferite niveluri.Deci,urmeaza a fi determinate prin norme generale competenta organelor
ce activeaza in domeniu repartizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare

2.Principiul echilibrarii maximale posibile a bugetelor se infaptuieste in conditiile unui deficit bugetar cronic printr-
un sir de masuri cu un scop de a inlatura sau a miscora deficitul bugetar

3.Principiul teritorialitatii,presupune transferarea si evitarea veniturilor ce urmeaza sa se realizeaze in limitele

teriotirului,unde este plasat subiectul.
Ordinea veniturilor si cheltuielilor bugetare este reglementata de legislatia bugetara fiscala.astefel,Legea privind
sistemul si procesul bugetar prevede modul general de repartizare a veniturilor si cheltuielior bugetare.

In 45 de zile de la publicarea Legii bugetare anuale, MF aproba repartizarea lunara aveniturilor si cheltuielilor
bugetare elaborate conform clasificatiei bugetare.De asemenea CF reglemteaza repartizarea veniturilor dupa
bugete(care venituri si caror bugete le revin).