Rechizitia și exproprierea.

¹Rechiziţia.

1. Noţiune.
 Rechiziţia este o limită în exercitarea dreptului de proprietate privată dispusă de autorităţile
publice, în situaţii excepţionale.
 Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura cu caracter excepţional prin care
autorităţile publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici, instituţiile publice, precum
şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, în
condiţiile prezentei legi.
 Prin rechiziţie nu are loc pierderea dreptului de proprietate privată, ci doar lipsirea de atributul
folosinţei din conţinutul proprietăţii.
 Este o măsură temporară, care este justificată de prevenirea, localizarea şi înlăturarea
urmărilor unor dezastre în situaţiile strict prevăzute de lege:
- La declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate;
- A stării de război;
- La instituirea stări de asediu sau de urgenţă.
 Prin excepţie: Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu
plata despăgubirilor.
 Rechiziţia se face în scopul în scopul:
a) Rezolvării problemelor materiale de orice natură, asigurării de mână de lucru şi de cartiruire
sau cazare necesare forţelor destinate apărării, autorităţilor publice, sinistraţilor,
refugiaţilor, populaţiei afectate de consecinţele războiului şi prizonierilor de război;
b) Funcţionarii agenţilor economici şi instituţiilor publice;
c) Funcţionării şi exploatării sistemelor de telecomunicaţii şi căilor de comunicaţii.
 Rechiziţia se poate dispune fie la declanşarea situaţiilor excepţionale prevăzute de lege, fie pe
toată perioada în care aceste situaţii persistă.
 Pot face obiectul rechiziţiei, atât bunurile mobile cât şi clădirile şi terenurile.
 Bunurile nu pot fi rechiziţionate decât de la cei care le deţin legal, respectiv de la
proprietarii şi posesorii acestora.
 Nimeni nu poate fi obligat a da un bun, dacă în momentul cererii nu îl are în posesie sau
în folosinţă legală.
 Nu sunt supuse rechiziţionării următoarele categorii de bunuri:
a) Obiectele de uz personal şi de gospodărie casnică;
b) Bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupaţiei, prin care persoana
respectivă îşi asigură existenţa ;
c) Vehiculele cu tracţiune animală sau mecanică aparţinând invalizilor, văduvelor de război şi
orfanilor minori;
d) Părţile din imobilele strict necesare ocupanţilor;
e) Clădirile penitenciarelor şi ale şcolilor speciale de muncă şi reeducare;
f) Bunurile caselor şi căminelor de copii, de handicapaţi şi de bătrâni;
g) Bunurile din patrimoniul cultural - naţional sau internaţional;
h) Bunurile care aparţin bisericilor, mănăstirilor sau caselor de rugăciuni ale cultelor sau ale
asociaţiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum şi
locuinţele monahilor;
 i) Cantităţile de cereale, alimente, legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi al
familiei sale, seminţele necesare însămânţărilor, precum şi animalele de reproducţie şi
animalele matcă;
j) Bunurile aflate în rezervele materiale naţionale şi în rezerva de mobilizare, constituite
potrivit dispoziţiilor legale;
k) Bunurile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare străine;
l) Bunurile aparţinând persoanelor juridice şi fizice străine, domiciliate sau cu reşedinţa ori cu
sediul pe teritoriul României, care, prin acorduri internaţionale, sunt exceptate de la
rechiziţii;
m) Materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici, care fac dovada
acestei situaţii.

2. Procedura rechiziţiei.
 Autorităţile publice competente prin lege să dispună rechiziţia, sunt:
a) Preşedintele României, prin decret, la declararea mobilizării parţiale sau totale, precum şi a stării
de război sau la instituirea stării de asediu sau de urgenţă;
b) Guvernul, prin hotărâre de guvern;
c) Prefectul, prin ordin, în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor dezastre.
 Rechiziţia se face de către:
a) Centrele militare, în caz de mobilizare sau de război;
b) De către prefect, pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre;
 În mod special:
a) Rechiziţionarea navelor, a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de către Statul Major al
Forţelor Navale;
b) Rechiziţionarea aeronavelor, instalaţiilor şi tehnicii de aerodrom se face de către Statul Major al
Forţelor Aeriene.
 Prin excepţie: În timp de război, orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau
superioară batalionului, care, în luptă, acţionează independent, este autorizat să hotărască
rechiziţionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public,
numai prin autorităţile administraţiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii.
 Bunurile se rechiziţionează numai în baza ordinului de predare emis de autorităţile militare
prevăzute de lege, care trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu:
- Denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare;
- Temeiul legal al rechiziţiei;
- Datele de identificare a bunurilor, a proprietarului sau a deţinătorului acestora;
- Menţiunile despre locul şi termenul predării bunurilor.
 Acest ordin se înmânează proprietarului sau deţinătorului legal.
 La predarea bunurilor rechiziţionate se încheie un proces-verbal în care sunt înscrise, pe lângă
datele de identificare, menţionate în ordinul de predare, starea şi valoarea bunurilor la data
rechiziţiei.
 Pe perioada rechiziţiei, proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor
pentru bunurile rechiziţionate, iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se
suspendă.

3. Restituirea bunurilor şi plata despăgubirii.

 La împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat rechiziţia, bunurile se
restituie celor de la care au fost rechiziţionate, cu proces-verbal de restituire.
 Dacă bunurile au suferit degradări sau devalorizări, proprietarii vor fi despăgubiţi.
  Dacă bunul nu mai poate fi restituit din motive obiective, proprietarii pot primi un bun
similar sau contravaloarea bunului.
 Pentru bunurile consumptibile, despăgubirea se raportează la valoarea de circulaţie din
momentul preluării, iar pentru cele neconsumptibile se va acorda o chirie stabilită prin
hotărâre a Guvernului.
 Pentru plata despăgubirilor, cei îndreptăţiţi să primească despăgubirea trebuie să prezinte
procesul-verbal de rechiziţie.
 Lichidarea proceselor-verbale de rechiziţie urmează procedura prevăzută de lege.
 Neprezentarea procesului-verbal de rechiziţie la lichidare, în termen de 3 ani de la publicarea în
Monitorul Oficial al României a datei începerii plăţii, are ca urmare pierderea dreptului la
despăgubiri, pentru bunurile rechiziţionate.
 În cazul pierderii proceselor-verbale de rechiziţie, Comisia Centrală de Rechiziţii poate hotărî
eliberarea unui duplicat numai după declararea anulării acestora în M. O. Ro.

²Exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

 Definitie: Actul puterii de stat competente, prin care se realizează trecerea în proprietatea
publică a unor bunuri imobile proprietate privată, necesare executării unor lucrări de interes
public, în schimbul unei despăgubiri.
 Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, este necesară realizării unor obiective de interes
naţional, judeţean sau local.
 Instituţia juridică a exproprierii cuprinde:
- Atât norme de drept public;
- Cât şi norme de drept privat.
 Ca operaţiune juridică, exproprierea are o structură complexă, cuprinzând:
- Acte de drept public;
- Acte de drept privat care constituie un izvor complex de raporturi juridice.
 Exproprierea nu poate fi considerată doar un contract forţat, în care voinţa expropriatului este
suplinită de către instanţa de judecată.
 Exproprierea se poate realiza chiar prin acordul părţilor, fără parcurgerea tuturor
etapelor administrative sau judiciare ale exproprierii.
 Nu în toate cazurile exproprierea constituie un transfer forţat de proprietate, însă libertatea de
voinţă a proprietarului este afectată prin faptul că, la orice dezacord între expropriat şi
expropriator, procedura exproprierii poate fi declanşată.

1. Principiile exproprierii.
 CONSTITUTIA: Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
 C. Civ.: Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit
legii, cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator.
 În caz de divergenţă asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabileşte pe cale
judecătorească.
 C.E.D.O. (1950): Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate
publică, în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
 Legea nr. 33/1994: Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru
cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre
judecătorească.
 Legiuitorul a condiţionat exproprierea de îndeplinirea unor condiţii de bază ce constituie
veritabile principii ale exproprierii:
a) Existenţa unei cauze de utilitate publică:
 Având în vedere că exproprierea nu este numai o limitare în exerciţiul dreptului de proprietate
privată, ci chiar lipsirea de acest drept, nu poate fi admisă decât în împrejurări de excepţie,
adică atunci când interesul public o reclamă în mod justificat.
 Exproprierea trebuie să aibă loc doar pentru o cauză de utilitate publică (lucrari).
 Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local.
 Pentru toate aceste lucrări utilitatea publică se declară prin procedura administrativă.
 Pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute la art. 6 din L 33/’94, utilitatea publică se
declară, pentru fiecare caz în parte, prin lege.
 Daca se referă la o categorie generică de lucrări de utilitate publică, legea este
organică (pentru că interesează regimul general al proprietăţii);
 Dacă utilitatea publică se declară cu caracter individual, pentru o lucrare
determinată, legea este ordinară.
 Tot prin lege se poate declara utilitatea publică în situaţii excepţionale, în cazul în care
(indiferent de natura lucrărilor) sunt supuse exproprierii:
- Lăcaşuri de cult;
- Monumente;
- Ansambluri şi situri istorice;
- Cimitire;
- Alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime.
 În aceste situaţii, utilitatea publică nu se poate declara decât prin lege !
 Chiar dacă, de regulă, bunurile menţionate sunt proprietate publică, exproprierea se va
realiza doar în situaţiile în care aceste bunuri se vor afla în proprietatea privată a altor
persoane decât statul sau unităţile administrativ-teritoriale.
b) Existenţa unei despăgubiri juste şi prealabile:
 Despăgubirea trebuie să fie dreaptă: Înseamnă că este necesar să acopere integral pierderea
suferită de persoanele afectate de expropriere ţinând seama de dovezile pe care aceştia le
prezintă.
 Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
 La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de:
- Preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea
administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză;
- Daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi
dovezile prezentate de aceştia.
 Dacă a avut loc o expropriere parţială, despăgubirea ce reprezintă valoarea reală a imobilului nu
va putea fi redusă chiar dacă partea de imobil rămasă neexpropriată dobândeşte un spor de
valoare.
 Instanţa de judecată va putea aprecia o reducere, în limita acestui spor, a valorii
prejudiciului suferit de proprietar sau de alte persoane îndreptăţite în urma exproprierii.
 Despăgubirea ce va reveni proprietarului se va preciza distinct faţă de cea care revine celorlalţi
titulari de drepturi reale.
 Despăgubirea trebuie să fie prealabilă: Caracterul anticipat al plăţii despăgubirii asigură garanţia
faptului că proprietarul va fi despăgubit şi că această plată nu va rămâne un drept de creanţă
iluzoriu.
  Se asigură menţinerea echilibrului patrimonial al proprietarului expropriat înainte de
stingerea dreptului său de proprietate privată pe calea exproprierii.
 Eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropriatorului vor putea fi făcute numai
pe baza unei încheieri a instanţei, care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea, nu
mai târziu de 30 de zile de la data plăţii acesteia.
c) Posibilitatea recursului la instanţa de judecată pentru a evita abuzul de putere.

2. Obiectul exproprierii.
 Pentru a face obiectul exproprierii, bunurile trebuie să îndeplinească două condiţii:
a) Să fie imobile;
b) Să facă obiectul unui drept de proprietate privată.
 Nu pot fi expropriate decât bunurile imobile prin natura lor, însă efectul exproprierii se extinde
şi cu privire la drepturile reale principale care sunt dezmembrăminte ale dreptului de
proprietate privată, în sensul că acestea se vor stinge la data exproprierii. 
 Dreptul de proprietate publică ce se naşte în urma exproprierii
în patrimoniul expropriatorului nu este susceptibil de dezmembrăminte.
 în momentul stingerii dreptului de nudă proprietate se vor stinge concomitent şi
dezmembrămintele dreptului de proprietate privată.
 Nu pot face obiectul exproprierii nici bunurile mobile care sunt accesorii ale unui imobil în
vederea asigurării unei anumite destinaţii a bunului imobil.
 Accesorialitatea determinată de o anumită afectaţiune a bunului încetează prin
schimbarea destinaţiei acestuia.
 Schimbarea de destinaţie o hotărăşte proprietarul bunului şi se va produce fie voluntar,
fie forţat, în momentul exproprierii.
 Pentru a fi expropriate, bunurile imobile trebuie să fie proprietate privată.
 Bunurile proprietate publică pot primi destinaţia de uz public sau de serviciu public
stabilită de autoritatea administrativă, cu menţinerea naturii acestui drept şi a regimului
său juridic, fără a mai fi necesară exproprierea.
 Bunurile proprietate privată care sunt supuse exproprierii pot fi proprietatea persoanelor fizice
sau juridice, cu sau fără scop lucrativ şi pot aparţine inclusiv unităţilor administrativ-teritoriale,
nu şi statului:
- Daca bunurile aparţin U.A-T, exproprierea se va putea realiza doar dacă expropriator este statul.
- Dacă bunul aparţine comunei, oraşului sau municipiului, exproprierea se va putea realiza în
favoarea jud..
 La nivelul aceleiaşi U.A-T., adică atunci când prop. publică şi prop. privată au acelaşi titular, prin
hotărârea consiliului local sau, respectiv, a consiliului judeţean, un anumit bun poate trece din
domeniul privat în domeniul public al acesteia, fără a mai fi necesară procedura exproprierii.

3. Procedura exproprierii.
 Procedura exproprierii parcurge trei etape principale:
a) Etapa declarării utilităţii publice: Se poate realiza pe cale administrativă sau, în mod
excepţional, prin lege.
 Utilitatea publică se declară:
- Pentru lucrări de interes naţional: De către Guvern.
- Pentru lucrari de interes local: De catre Consiliile judeţ. şi Consiliul General al Municipiului Buc.
 Pentru lucrările de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe, utilitatea
publică este declarată de o comisie compusă din preşedinţii consiliilor judeţene respective.
 În caz de dezacord, utilitatea publică în cauză poate fi declarată de către Guvern.
 Iniţiatorul lucrării de utilitate publică nu se confundă cu expropriatorul care este statul, prin
organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şi judeţele, municipiile,
oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local.
 Declararea utilităţii publice este condiţionată de o cercetare prealabilă efectuată de o comisie
specializată şi de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului,
aprobate conform legii, pentru localităţi sau zone unde se intenţionează executarea ei
b) Etapa administrativă:
 Actul de declarare a utilităţii publice este urmat de îndeplinirea unei proceduri administrative în
care se pot configura următoarele etape:
- Formularea propunerilor de expropriere;
- Întâmpinarea împotriva propunerilor de expropriere;
- Acţiunea în contencios administrativ.
 Dintre acestea, numai prima este obligatorie, cea referitoare la propunerile de
expropriere.
 Etapa administrativ-jurisdicţională şi, ulterior, etapa în contencios administrativ sunt
menite să garanteze legalitatea primei etape.
 Instanţa de contencios administrativ nu va putea să cenzureze, în acest cadru, declararea
utilităţii publice.
 Dacă declararea utilităţii publice:
- Se face prin act admin., acel act va putea fi contestat separat la inst. de contencios admin..
- Se face prin lege, legalitatea sa va fi cenzurată de către Curtea Constituţională.
c) Etapa judiciară: Etapa începe cu cererea de chemare în judecată intentată de către expropriator
împotriva oricăror persoane cunoscute care justifică un drept real sau un interes legitim în
legătură cu imobilul supus exproprierii.
 Daca cererea nu a fost formulată împotriva tuturor persoanelor interesate, preşedintele
instanţei de judecată va solicita citarea tuturor persoanelor interesate.
 Dacă nu sunt cunoscuţi proprietarii imobilelor, pot fi citaţi posesorii, pentru că aceştia
pot indica persoanele care au calitatea de proprietar.
 Nu este exclus ca posesorii să invoce uzucapiunea chiar în această etapă a exproprierii.
 Neprezentarea la judecată a persoanelor interesate nu împiedică desfăşurarea procedurii, cu
condiţia să fi fost legal citate.
 Sunt competente să soluţioneze cererile de expropriere tribunalele, respectiv Tribunalul
Bucureşti, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.
 Participarea procurorului este obligatorie.
 În ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei, aceasta este limitată doar la verificarea
îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute de lege pentru expropriere şi la stabilirea despăgubirilor,
fără ca instanţa să se poată pronunţa asupra necesităţii exproprierii sau a întinderii acesteia.
 Prin excepţie: Dacă exproprierea nu are în vedere întreaga suprafaţă a imobilului, iar
expropriatul cere exproprierea totală, instanţa va putea aprecia asupra întinderii
exproprierii.
 Dacă nu este posibilă exproprierea pro parte, instanţa va dispune exproprierea totală .
 În faţa instanţei de judecată părţile se pot învoi asupra exproprierii şi asupra despăgubirilor, caz
în care instanţa va lua act de acordul lor şi va pronunţa o hotărâre de expedient.
 Dacă părţile consimt doar asupra exproprierii, nu şi asupra cuantumului despăgubirii,
instanţa va lua act de acordul părţilor privind exproprierea şi va stabili ea însăşi
despăgubirea şi modul în care se distribuie între titularii drepturilor reale.
 În caz de litigiu între persoanele care formulează cereri de despăgubire, în această etapă
judiciară a exproprierii, acestea trebuie să îşi dovedească drepturile lor, astfel că procesul
 dobândeşte un caracter complex, cererea de expropriere fiind dublată de acţiuni reale sau
personale, în funcţie de drepturile pentru care se solicită despăgubirea.
 Evaluarea despăgubirii se face de către o comisie de experţi numită în acest scop, care este
formată:
- Dintr-un expert desemnat de către expropriator;
- Un expert desemnat de către persoanele supuse exproprierii;
- Un expert numit de către instanţă.
 Despăgubirea se compune atât din valoarea reală a imobilului, respectiv preţul cu care se vând în
mod obişnuit imobile din acelaşi fel în acea unitate administrativ-teritorială, cât şi din prejudiciul
cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
 În cazul unei exproprieri parţiale, expertiza va ţine seama de un eventual spor de valoare pe care
îl dobândeşte imobilul neexpropriabil ca urmare a efectuării lucrărilor de expropriere şi se va
putea propune, în această limită, o reducere numai a daunelor.
 Despăgubirea ce se cuvine proprietarului se evaluează separat de cea care se cuvine titularilor altor
drepturi reale, cum sunt dezmembrămintele dreptului de proprietate sau dreptul de folosinţă sau de
concesiune asupra unor imobile aflate în proprietatea privată a unei comunităţi locale.
 Nu intră în această categorie titularii drepturilor reale de garanţie care vor beneficia de
o subrogaţie reală cu titlu particular.
 Pe baza raportului de expertiză, instanţa va stabili despăgubirea, respectând:
- Atât limita minimă dată de suma oferită de expropriator;
- Cât şi limita maximă, reprezentată de suma solicitată de expropriat sau de celelalte persoane
interesate.

4. Efectele juridice ale exproprierii.

 Efectele exproprierii se pot manifesta:
- Atât în planul drepturilor reale;
- Cât şi cel al drepturilor de creanţă.
 Se produc în momente diferite.
 Astfel, doctrina distinge între:
a) Efectele imediate ale exproprierii;
b) Efectele mediate ale exproprierii: Se produc numai dacă expropriatorul nu foloseşte
imobilul expropriat cel puţin un an.
 Acestea din urma apar pe fondul unei stări de fapt, adică al neutilizării bunului
potrivit scopului pentru care a fost expropriat, la temelia lor stă tot exproprierea
ca izvor complex de drepturi şi obligaţii.

A. Efectele juridice imediate ale exproprierii care se manifestă în sfera raporturilor obligaţionale .
1) Plata despăgubirii.
 Oblig. de plată a despăgubirii ia naştere între expropriator, în calitate de debitor, şi expropriat
sau titularii altor drepturi reale principale asupra imobilului expropriat, în calitate de creditori.
 Momentul naşterii acestei obligaţii este diferit după cum exproprierea a parcurs sau nu toate
etapele procedurii de expropriere prevăzute de lege.
 Acesta poate fi data stabilită:
- Prin acordul părţilor încheiat în formă autentică înainte de demararea procedurii administrative.
- Cea convenită prin tranzacţie şi cuprinsă prin hotărârea de expedient pronunţată în etapa
judiciară.
 În lipsa unui acord al părţilor, data plăţii despăgubirii va fi cea hotărâtă de instanţa de
judecată la finalizarea procedurii judiciare a exproprierii.
  Instanţa va stabili, în absenţa înţelegerii părţilor, modul de plată şi termenul de
plată a despăgubirii, care nu poate depăşi 30 de zile de la data rămânerii
definitive a hotărârii de expropriere.
 Despăgubirea se va plăti titularilor drepturilor reale principale în modul stabilit prin hotărâre.
 Daca există creditori cu garanţii reale asupra imobilului, suma ce reprezintă exproprierea va fi
pusă la dispoziţia unui executor judecătoresc care va stabili modalitatea de distribuire a acesteia
în funcţie de rang.
 În ipoteza existenţei unei coproprietăţi asupra imobilului expropriat, despăgubirea se va plăti
coproprietarilor, potrivit cotei lor părţi din dreptul de proprietate.
 Dacă imobilul expropriat se afla edificată o lucrare fără acordul proprietarului imobilului, autorul
lucrării va avea dreptul la despăgubire, pe temeiul calităţii sale de proprietar sub condiţie
rezolutorie, doar dacă proprietarul terenului nu a invocat accesiunea înainte de expropriere.
 În caz contrar, despăgubirea va fi plătită către proprietarul imobilului care urmează a se
desocoti cu autorul lucrării.
 Cel care va construi însă în temeiul unui contract care nu dă naştere unui drept real în favoarea
sa (cum este beneficiarul unui antecontract, sau titularul unui contract de închiriere sau de
comodat), nu va avea dreptul la despăgubire.
 Deoarece nu pot fi despăgubiţi decât titularii drepturilor reale.
2) Încetarea contractelor de închiriere.
 La data rămânerii definitive a hotărârii de expropriere, orice locaţiune va înceta (asta înseamnă
că încetează atât contractele de închiriere cât şi cele de arendare).
 Chiriaşii din clădirile cu destinaţie de locuinţă nu vor putea fi evacuaţi din spaţiile pe care le
ocupă decât după asigurarea, de către expropriator, a unui spaţiu de locuit corespunzător.
 Condiţia pentru existenţa acestui drept special este ca locaţiunea să fie valabil încheiată, înainte
de a înscrie lucrările în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului.

B. Efectele juridice imediate ale exproprierii care se manifestă în sfera drepturilor reale .
1) Încetarea dreptului de proprietate privată şi naşterea dreptului de proprietate publică :
 Prin expropriere nu se produce un transfer al dreptului de proprietate de la expropriat la
expropriator, întrucât prin mecanismul exproprierii se schimbă regimul juridic al dreptului care
face obiectul exproprierii.
 Schimbarea de regim juridic are loc prin intermediul a două operaţiuni concomitente:
a) Stingerea dreptului de proprietate privată în patrimoniul expropriatului;
b) Naşterea dreptului de proprietate publică în patrimoniul expropriatorului.
 Exproprierea este justificată de utilitatea publică a bunului ce urmează a fi expropriat, astfel că
în mod obligatoriu, dreptul de proprietate care se formează în patrimoniul expropriatorului este
un drept de proprietate publică.
 Momentul la care are loc stingerea dreptului de proprietate privată, respectiv naşterea dreptului
de proprietate publică se produce de îndată ce sunt îndeplinite obligaţiile expropriatorului
impuse prin hotărâre judecătorească.
 Este vorba nu numai despre executarea obligaţiei de plată a despăgubirii, ci şi de a
tuturor celorlalte obligaţii stabilite în sarcina expropriatorului prin hotărâre
judecătorească.
 Ulterior producerii acestor efecte ale exproprierii, orice persoană care ar avea pretenţii în
legătură cu imobilul expropriat se va îndrepta împotriva celui care a încasat despăgubirea,
expropriatorul fiind în acel moment complet liberat.
 Expropriatul nu va garanta însă pentru evicţiune, deoarece exproprierea nu este o
vânzare, nici chiar silită.
 Daca exproprierea s-a realizat prin convenţia părţilor şi a ignorat drepturile unor titulari de
drepturi reale principale sau ale unor creditori ipotecari sau privilegiaţi, aceştia:
- Fie pot invoca principiul relativităţii efectelor convenţiei de expropriere;
- Fie se pot îndrepta împotriva titularilor cărora le-a fost plătită integral despăgubirea;
- Fie chiar împotriva expropriatorului dacă acesta a fost de rea-credinţă.
2) Situaţia celorlalte drepturi reale principale:
 Ca efect al exproprierii, drepturile reale principale care sunt dezmembrăminte ale dreptului de
proprietate privată se sting, cu obligaţia, în cazul în care acestea au avut ca obiect o clădire cu
destinaţia de locuinţă, de a se asigura titularilor acestor drepturi o locuinţă corespunzătoare
 Dreptul de servitute: Se va stinge în măsura în care servitutea devine incompatibilă cu situaţia
naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere.
 Spre deosebire de drepturile reale principale, drepturile reale accesorii subzistă în urma
exproprierii, strămutându-se de drept asupra despăgubirii stabilite conform legii.
3) Punerea în posesie a expropriatorului:
 Eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropriatorului vor putea fi făcute numai
pe baza unei încheieri a instanţei, care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea, nu
mai târziu de 30 de zile de la data plăţii acesteia.
 Prin urmare, punerea în posesie este, din punct de vedere procedural, rezultatul unei
încheieri a instanţei, act procedural distinct de hotărârea judecătorească.
 Punerea în posesie asupra terenurilor cultivate sau a celor cu plantaţii se va face numai după ce
recolta a fost culeasă.
 Excepţie: Cazul în care în valoarea despăgubirii a fost cuprinsă şi valoarea estimativă a
recoltei neculese.
 Prin excepţie: „În caz de extremă urgenţă impusă de executarea imediată a unor lucrări care
interesează apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională, şi în caz de calamităţi naturale,
instanţa, stabilind că utilitatea publică este declarată, poate dispune prin hotărâre punerea de
îndată în posesie a expropriatorului, cu obligaţia pentru acesta de a consemna în termenul de 30
de zile, pe numele expropriaţilor, sumele stabilite drept despăgubire, potrivit procedurii
prevăzute”.

C. Efectele juridice mediate ale despăgubirii.

1) Retrocedarea imobilului expropriat:
 Dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate timp de un an potrivit scopului pentru care au
fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, se dă dreptul foştilor
proprietari de a cere retrocedarea acestora.
 În afara condiţiei neutilizării, este necesar să nu fi intervenit până la formularea cererii
de retrocedare, o nouă declarare de utilitate publică.
 Ca drept de creanţă, dreptul la retrocedarea imobilului expropriat se va prescrie în termen de 3
ani, care începe să curgă la expirarea termenului de un an de neutilizare şi sub condiţia
nedeclarării din nou, în acest interval, a utilităţii publice.
2) Efectele exercitării dreptului la retrocedar:
 Ca efect al exercitării acestui drept, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru a se
dispune retrocedarea, se va naşte un drept de proprietate privată asupra imobilului
în patrimoniul expropriatului, concomitent cu stingerea dreptului de proprietate publică
în patrimoniul expropriatorului.
 Ca urmare a admiterii cererii de retrocedare, expropriatorul dobândeşte un drept de creanţă
asupra preţului.
  Preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât
despăgubirea actualizată.
 Expropriatorul beneficiază de un drept de retenţie asupra imobilului până la plata
efectivă a preţului.
3) Dreptul de prioritate la închiriere:
 Este prevăzut de lege în favoarea expropriatului în situaţia în care expropriatorul îşi manifestă
intenţia de a închiria imobilul şi numai dacă lucrările de utilitate publică nu au fost începute.
 Natura sa juridică este aceeaşi cu cea a dreptului la retrocedare, respectiv este un drept
potestativ, imprescriptibil, care se stinge în momentul în care încep lucrările de utilitate publică.
4) Dreptul de prioritate la înstrăinare:
 Este prevăzut de lege în favoarea expropriatului dacă expropriatorul doreşte să înstrăineze
imobilul expropriat.
 Dreptul de prioritate la înstrăinare este potestativ şi imprescriptibil.
 Pentru a fi posibilă înstrăinarea imobilului expropriat care a devenit, în urma exproprierii, obiect
al dreptului de proprietate publică (deci inalienabil), este necesară trecerea sa pe calea unui act
administrativ, din proprietate publică în proprietate privată.
 Pe de altă parte, este necesar să nu se fi început lucrările de utilitate publică.
 Dreptul se naşte la momentul la care expropriatorul îşi manifestă intenţia de înstrăinare a
imobilului, exerciţiul său devine posibil doar dacă sunt îndeplinite condiţiile de transfer, adică nu
au fost demarate lucrările de utilitate publică şi bunul a fost trecut în proprietate privată, iar
stingerea sa, dacă lucrările de utilitate publică au fost demarate.
 Putem spune că existenţa acestui drept este condiţionată de neînceperea lucrărilor de
utilitate publică.
 Pe de altă parte, realizarea sa nu este posibilă decât prin schimbarea regimului juridic al
bunului, respectiv prin trecerea sa în proprietate privată, înainte de înstrăinare.

5. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în vederea realizării unor obiective de interes
naţional, judeţean şi local.
 Expropriator este:
- Statul român pentru obiectivele de interes naţional;
- Judeţele pentru obiectivele de interes judeţean;
- Municipiile, oraşele şi comunele, pentru obiectivele de interes local.
 Reprezentarea acestora este asigurată de următoarele entităţi:
1.1. Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, prin Compania Naţională de
Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., respectiv Ministerul Transporturilor, după caz, direct
sau prin Compania Naţională de Drumuri Naţionale - S.A. pentru lucrările de construcţie de drumuri de
interes naţional.
1.2. Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., pentru lucrările de
construcţie, reabilitare şi extindere a infrastructurii feroviare publice.
1.3. Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti „Metrorex”-  S.A., pentru lucrările necesare
dezvoltării reţelei de transport cu metroul şi de modernizare a reţelei existente.
1.4. Prin aeroporturile de interes naţional, pentru lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare proprii,
precum şi pentru lucrările derulate în perimetrul de dezvoltare a aeroporturilor privind construcţia de
drumuri, de infrastructură feroviară publică.
1.5. Prin administraţiile portuare şi/sau de căi navigabile, precum şi instituţiile publice din domeniul de
activitate al transporturilor navale - pentru lucrările de construcţie, reabilitare şi extindere a infrastructurii
de transport naval, precum şi pentru lucrările portuare de transport feroviar şi rutier.
2. Ministerul Mediului şi Pădurilor:
2.1. Prin Administraţia Naţională „Apele Române” - Pentru lucrările din domeniul gospodăririi apelor
2.2. Prin Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva - Pentru lucrările de realizare a Sistemului naţional al
perdelelor forestiere de protecţie, precum şi pentru toate lucrările de împădurire a terenurilor degradate.
3. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului:
- Pt. toate lucrările de construcţie, reabilitare, modernizare şi dezv. a staţiunilor turistice de interes naţ.;
- Pt. lucrările de construcţie, reabilitare, modernizare, dezvoltare şi ecologizare a zonei litorale a Mării N.;
- Pentru lucrările de amenajare, dezvoltare sau reabilitare a pârtiilor de schi, cu instalaţiile de transport pe
cablu aferente, instalaţiile şi echipamentele de producere a zăpezii artificiale şi gheţii, de întreţinere a
pârtiilor, instalaţiile pentru iluminatul pârtiilor de schi şi alte echipamente necesare dezvoltării domeniului
schiului, amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor destinate practicării celorlalte sporturi de iarnă
- biatlon, bob, sanie, sărituri de la trambulină - a patinoarelor şi echiparea cu instalaţiile şi echipamentele
corespunzătoare, cuprinse în Programul naţional de dezvoltare a turismului „Schi în România”, aprobat
prin Legea nr. 526/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
4. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri:
- Prin societăţile comerciale care funcţionează sub autoritatea sa:
 Pentru lucrările miniere de interes naţional;
 Pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, care se execută în baza unei licenţe de exploatare.
- Prin societăţile comerciale producătoare de energie electrică aflate sub autoritatea sa:
 Pentru lucrările de producere a energiei electrice;
- Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” - S.A. Mediaş şi Societatea Naţională de Gaze
Naturale „Romgaz” - S.A. Mediaş - Pentru extracţia gazelor naturale.
- Societatea Comercială „Conpet” S.A. Ploieşti - Pentru lucrările de dezvoltare, modernizare şi reabilitare a
Sistemului naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, etanului şi condensatului, precum şi societăţile de
proiect care au acţionari companii/societăţi naţionale/societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
5. U.A-T. sunt reprezentate de:
- Autorităţile administraţiei publice locale sau de aeroporturile de interes local - Pentru lucrările de
dezvoltare a infrastructurii aeroportuare proprii;
- Autorităţile administraţiei publice locale:
 Pentru lucrările de interes public de construcţie, reabilitare şi modernizare a infrastructurii de alimentare
cu apă, a infrastructurii de apă uzată.
 Pentru lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare a staţiilor de epurare.
 Procedura de expropriere care se desfăşoară în temeiul Legii nr. 255/2010 este mult mai rapidă
decât cea reglementată de Legea nr. 33/1994 şi prevede parcurgerea următoarelor etape:
a) Aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean sau local:
 Prin Hot. a Guv. sau, după caz, prin Hot. a autorităţii administraţiei publice locale sau judeţene,
respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, sunt aprobaţi:
- Indicatorii tehnico-economici pe baza documentaţiei tehnico-economice aferente;
- Amplasamentul lucrărilor, conform studiului fezabilitate;
- Sursa de finanţare, precum şi declanşarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care
constituie coridorul de expropriere;
- Lista proprietarilor aşa cum rezultă din evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară (A.N.C.P.I.) sau ale U.A.-T.;
- Sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport
de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor
publici;
- Termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia
proprietarilor de imobile.
b) Consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele
care fac parte din coridorul de expropriere şi afişarea listei proprietarilor imobilelor:
 înainte de a le notifica proprietarilor intenţia de expropriere, dar după aprobarea indicatorilor
tehnico-economici, a documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului sau a
documentaţiilor topo-cadastrale, după caz, expropriatorul are:
a. Obligaţia de a consemna sumele individuale ce reprezintă plata despăgubirii la dispoziţia
proprietarilor de imobile afectaţi de expropriere, aşa cum apar aceştia în lista întocmită
potrivit evidenţelor A.N.C.P.I. sau ale U.A.-T..
b. Obligaţia de a afişa lista imobilelor ce urmează a fi expropriate şi care fac parte din coridorul
de expropriere.
 Odată hotărâte toate aceste aspecte, expropriatorul va notifica, prin poştă, intenţia de
expropriere către proprietarii de imobile din coridorul de expropriere, împreună cu lista
imobilelor ce urmează a fi expropriate şi cu precizarea termenului de eliberare a imobilului care
nu trebuie să fie mai mic de 30 de zile lucrătoare.
 Lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se va afişa la sediul consiliului local şi pe
pagina de internet a expropriatorului.
 Proprietarii imobilelor supuse exproprierii sunt obligaţi să se prezinte la sediul expropriatorului
în termen de 20 de zile de la data notificării, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.
 Prin data notificării trebuie să înţelegem data comunicării notificării, iar nu data emiterii acesteia
c) Transferul dreptului de proprietate:
 Nu este propriu-zis un transfer, ci o stingere a dreptului de proprietate privată şi o naştere,
concomitentă, a dreptului de proprietate publică.
 în cazul acestei proceduri speciale, naşterea dreptului de proprietate publică se produce de
drept, la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior
consemnării sumelor aferente despăgubirii.
 Actul administrativ în baza căruia are loc „transferul” dreptului de proprietate este decizia de
expropriere, care trebuie emisă de către expropriator în termen de 5 zile lucrătoare de la
expirarea termenelor prevăzute în notificare.
 Decizia de expropriere constituie titlu executoriu în ceea ce priveşte predarea bunului
imobil, atât în raporturile cu cei expropriaţi, cât şi în raporturile cu toţi cei care „pretind
un drept legat de proprietatea bunului expropriat”.
 Prin „drept legat de proprietatea bunului expropriat” înţelegem:
- Atât un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată;
- Cât şi un drept personal de folosinţă (de pildă, titularul unui contract de închiriere).
 Deşi nu pot fi obligaţi la predarea bunului, deoarece nu au dreptul să deţină bunul, şi
titularilor drepturilor reale de garanţie le este opozabilă decizia de expropriere,
deoarece dreptul acestora este legat de bunul expropriat.
 Decizia de expropriere se emite şi îşi produce efectele şi în situaţia în care:
- Proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă în termenul legal în vederea stabilirii unei
juste despăgubiri;
- Nu prezintă un titlu valabil;
- Nu sunt cunoscuţi proprietarii sau succesorii acestora;
- Nu se ajunge la o înţelegere privind valoarea despăgubirii.
 Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile în cauză.
 Din raţiuni de celeritate procedurală, verificarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi
reale existente asupra imobilului expropriat şi acordarea sau contestarea despăgubirilor se va
face ulterior emiterii deciziei de expropriere, de către o comisie constituită special în acest scop.
 Cererea de acordare a despăgubirilor, însoţită de documentele referitoare la dreptul de
proprietate (se poate folosi orice mijloc de probă) trebuie depusă în termen de 10 zile de la data
aducerii la cunoştinţa publică prin afişare la sediul consiliului local.
 Chiar dacă cel îndreptăţit la despăgubire nu formulează o cerere de expropriere, sau
cererea nu este însoţită de documentele doveditoare, expropriatorul va consemna
sumele ce reprezintă despăgubirea, într-un cont bancar pe numele expropriatului.
 Despăgubirea se va consemna:
- Pe numele defunctului în cazul în care succesiunea nu este deschisă;
- Pe numele succesiunii, dacă procedura succesorală este în dezbatere şi nu se cunosc succesorii.
 Dacă despăgubirile sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de către mai multe persoane,
atunci acestea se vor consemna pe numele tuturor, urmând a fi împărţite potrivit legii civile.
 Hotărârea de stabilire a despăgubirilor se comunică tuturor celor interesaţi (solicitanţi, alţi
titulari, inclusiv cei aparenţi) şi se supune publicităţii prin afişare la sediul consiliului local şi pe
pagina de internet a expropriatorului.
 Cei nemulţumiţi de această hotărâre se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, însă nu
vor putea contesta transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator.
 Nici exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a despăgubirii
şi transferul dreptului de proprietate.
d) Finalizarea formalităţilor aferente procedurii de expropriere.

ᶾConfiscarea

 Confiscarea este pierderea forţată a dreptului de proprietate privată, prevăzută de lege cu titlu
de sancţiune în cazul săvârşirii de infracţiuni sau contravenţii.
 Deoarece: Se aplică bunurilor care sunt destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni
ori contravenţii.
 Conform art. 44 alin. (9) din Constituţie: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni
ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.
 Art. 562 alin. (4) C. civ. are aproximativ acelaşi conţinut, doar precizează mai clar că: „Nu pot fi
supuse confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârşirea unei infracţiuni ori
contravenţii sau cele rezultate din acestea”.
 De aici rezultă că alte bunuri, cu excepţia celor indicate de aceste texte, nu pot fi
confiscate.
 În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie în care se prevede că
„Averea dobândită licit nu poate fi confiscată”, (în acelaşi text reglementându-se şi
prezumţia caracterul licit al dobândirii acesteia)