1. Conferinţa Internaţională a Muncii.

Ea este organul suprema al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, iar atribuţiile sale

principale sunt următoarele:
a) elaborează normele internaţionale de muncă şi controlează aplicarea acestora;
b) adoptă rezoluţii care orientează politica generală a organizaţiei şi activităţii sale;
c) decide admiterea unor noi membri, alege Consiliul de Administraţie;
d) votează bugetul organizaţiei.
Conferinţa Internaţională a Muncii se compune din ansamblul delegaţiilor statelor
membre,
potrivit principiului repartitismului tripartite. Reprezentarea tripartită reprezintă marea
originalitate a O.I.M.: "delegaţia fiecărui stat este compusă din patru membri, doi
reprezentanţi ai puterilor publice, unul a patronilor şi unul al muncitorilor salariaţi 1"(de unde
tripartitismul). Fiecare dintre aceşti delegaţi dispune de un drept de vot "propriu" şi
"independent". Prin instituirea tripartismului s-a urmărit ca la opera de legiferare
internaţională în materia dreptului muncii să participe toţi factorii interesaţi în reglementarea
raporturilor de muncă, adică nu numai statele, ci şi lucrătorii şi angajatorii. Ea se întruneşte
în sesiuni ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe an ( de regulă în luna iunie).
Conferinţa are un preşedinte şi un prim-vicepreşedinte aleşi dintre reprezentanţii
guvernamentali şi doi vicepreşedinţi din rândul reprezentanţilor lucrătorilor şi al patronilor.
Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi cei doi vicepreşedinţi, împreună cu directorul general al
Biroului Internaţional al Muncii, alcătuiesc biroul Conferinţei.
Atributiile fundamentale ale acestei organizatii consta in :
- elaborarea de norme internationale pentru imbunatatirea conditiilor de munca si viata
ale salariatilor, respectiv conventii si recomandari ;
- pregatirea de personal in diverse domenii ;
- acordarea de asistenta tehnica tarilor membre in domeniul muncii si securitatii sociale
- organizarea unor reuniuni internationale in domeniul muncii si securitatii sociale ;
- elaborarea de studii, cercetari, sinteze din domeniul sau de activitate ;
- supravegherea aplicarii si respectarii conventiilor privind drepturile omului in
domeniile muncii, social si al libertatii de asociere in sindicate.

1
Philippe Moreau Defarges, Organizaţii Internaţionale Contemporane, Institutul European, Bucureşti, 1998,
pg. 29, Tudor Meleşcanu, Organizaţia Internaţională a Muncii-documenta, Ed. Politică, Bucuireşti, 1974, pg. 6;