Instituţiile Uniunii Europene

Structură și amplasare

Cadrul instituțional al Uniunii Europene este unic, iar sistemul său decizional evoluează
în permanență. Cele 7 instituții europene, 7 organisme ale UE și peste 30 de agenții
descentralizate sunt răspândite în întreaga UE. Ele lucrează împreună pentru a promova
interesele comune ale Uniunii și ale cetățenilor europeni. 
În ceea ce privește administrația, există alte 20 de agenții și organizații ale UE care
îndeplinesc funcții juridice specifice și 4 servicii interinstituționale care sprijină instituțiile.
Toate aceste entități au roluri specifice – de la elaborarea legislației și a politicilor UE
până la punerea în aplicare a politicilor și desfășurarea de activități în domenii specializate, cum
ar fi sănătatea, medicina, transporturile și mediul.
Există 4 instituții decizionale principale care conduc administrația UE. Împreună, aceste
instituții îi oferă UE orientări politice și joacă diferite roluri în procesul legislativ: 

 Parlamentul European (Bruxelles/Strasbourg/Luxemburg)

 Consiliul European (Bruxelles)
 Consiliul Uniunii Europene (Bruxelles/Luxemburg)
 Comisia Europeană (Bruxelles/Luxemburg/Reprezentanțele din întreaga UE) 

Activitatea acestora este completată de alte instituții și organisme, printre care se numără:

 Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg)

 Banca Centrală Europeană (Frankfurt)
 Curtea de Conturi Europeană (Luxemburg)

Instituțiile și organismele UE cooperează strâns cu rețeaua agențiilor și organizațiilor UE din

întreaga Uniune Europeană. Funcția principală a acestor organisme și agenții este de a transpune
politicile în realități pe teren.

Aproximativ 60 000 de funcționari publici și alte categorii de personal din UE lucrează pentru
450 de milioane de europeni (și multe alte persoane din întreaga lume). Acesta este, de fapt, un
număr relativ mic – Ministerul Finanțelor din Franța are aproximativ 140 000 de angajați la o
populație de numai 67 de milioane de persoane.

Instituţiile
Există trei instituții politice care dețin puterea executivă și legislativă a Uniunii. Consiliul
Uniunii Europene reprezintă guvernele, Parlamentul reprezintă cetățenii și Comisia reprezintă
interesul european.[7] În esență, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul sau o altă parte
formulează o cerere de legislație Comisiei. Comisia redactează o versiune și o prezintă
Parlamentului și Consiliului Uniunii Europene, unde, în majoritatea cazurilor, ambele trebuie să-
și dea acordul. Deși natura exactă a acesteia depinde de procedura legislativă utilizată, odată
aprobată și semnată de ambele organe, ea devine lege.[8] Obligația Comisiei este să se asigure că
legislația este pusă în aplicare și să-i aducă în fața Curții pe cei care nu respectă dispozițiile sale.
[7]