Povestea Lui Pinocchio

5/8/2018 pove ste a lui Pinoc chio - slide pdf.
c om
CARLO COLLODI înlemnit, cu ochii ieşiţi din cap de spaimă, cu guracăscată

Aventurile lui Pinochio şi cu limba scoasă de un cot şi mai bine.După ce îşi veni
■
puţin în fire, începu să îngâne, tremurândde frică:

Cum a găsit meşterul tâmplar Cireaşă, o bucată de lemn - De unde o fi ieşit glasul ăla, care a strigat „aoleu". Nu e
care plângea şi râdea, ca un copil. nici ţipenie de om. Nu cumva bucataasta de lemn a învăţat
- A fost odată... să plângă şi să miorlăie ca un copil? Aşa ceva nu-mi vine
- Un împărat! se vor grăbi să mă întrerupă micuţii mei să cred. Lemnul, uite-l aici: e un lemn de ars în sobă, ca
cititori.- Nu, dragii mei copii, v-aţi înşelat. A fost odată o atâtea altele, şi dacă îl pui pe foc poţi să-ţi fierbi o oală cu
bucată de lemn.Nu era un lemn de mare preţ, ci un lemn ca fasole... Ori poate că s-o fi ascuns cineva înăuntru? Dacă e
toate lemnele, din cele pe care iarna le punem însobă, ca să aşa, atât mai răupentru el. îi arăt eu lui acumîjŞi zicând
facem focul şi să încălzim odăile.Nu ştiu cum s-a făcut, dar acestea, apucă bucata de lemn cu amândouă mâinile şi
într-o bună zi, bucata asta delemn s-a pomenit în prăvălia începu s-o lovească fără milăde pereţii odăii.Apoi se puse
unui tâmplar bătrân, pe care-l chema, meşterul Anton, dar să asculte, ca să vadă dacă se mai vaită cineva. Aşteptă
pecare lumea îl poreclise meşterul Cireaşă, din pricină că două minute, nimic, cinciminute, nimic; zece minute, tot
avea nasul rosu şi lustruit, cao cireaşă coaptă.De-abia dădu nimic!- Am înţeles, zise el, căz-nindu-se să râdă şi
cu ochii de bucata de lemn, şi meşterului Cireaşă începu să- îndreptân-du-şi peruca, se vede că mi s-a părutnumai că
i salte inima debucurie; şi frecându-şi mâinile mulţumit, aud un glas care să fi strigat „aoleo"! Haidem înapoi la
bolborosi cu vocea pe jumătate: lucru.Şi deoarece îi intrase frica în oase, începu să cânte,
- Lemnul a sosit taman la vreme; am să fac din el un picior ca să ' prindă niţel curaj.Apoi, după ce puse jos barda, luă
la o masă.Zis şi făcut. Puse numaidecât mâna pe bardă, ca rindeaua, ca să subţieze şi să netezească bucata cea de
să-l cureţe de coajă şi să-l subţieze; dar nuapucă bine să-i lemn;dar pe când dădea cu rindeaua în sus şi în jos, auzi
scoată prima aşchie, şi rămase încremenit pe loc, deoarece din nou acelaşi glas, care îi spuse râzând:
auzise un glaspiţigăiat, care începuse să strige: - Astâmpăra-te! Astâmpă-ră-te că mă gâdil!
- Nu da în mine că mă doare!Vă puteţi lesne închipui cum a De data aceasta, bietul meşter Cireaşă căzu ca trăsnit.
rămas bietul unchiaş, meşterul Cireaşă.Aruncă o privire Când deschise ochii, se pomeni lungit la pământ. Faţa lui
speriată prin odaie ca să vadă dincotro venea vocea, dar nu părea schimbată cu totul, iar vârful nasului, din roşu cum
văzu pe nimeni.Se uită sub masă, nimeni; se uită într-un era, se făcuse vânăt de groază.
dulap care stătea veşnic închis, nimeni; se uită încoşul cu Meşterul Cireaşă dăruieşte bucata de lemn prietenului său
răzătură şi talaşe, nimeni; deschise uşa ca să dea o ochire în Geppetto, ca să-şi facă o păpuşă
stradă, dar nimeni. Ei,atunci?... cu meşteşug care ştie să joace, să mânuiască sabia şi să
- Am înţeles! adăugă el îndată, râzând şi scărpinându-şi se dea tumba.
„peruca", se vede că mi s-a părut.Haidem la lucru.Şi după în clipa aceea cineva bătu la uşă.
ce luă iarăşi barda în mână, trase o lovitură zdravănă - Intră, îngână tâmplarul, fără să aibă putere să se scoale
bucăţii de lemn. de jos.Şi iată că intră în prăvălie un unchiaş plăcut la
- Aoleu! Cum mă doare! strigă văicărindu-se aceeaşi voce înfăţişare, pe care îl chema Geppetto; dar copiiidin sat,
piţigăiată.De rândul acesta, meşterul Cireaşă rămase când îşi puneau în gând să-l necăjească, îi ziceau
http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 1/57

5/8/2018 pove ste a lui Pinoc chio - slide pdf.c om
„Mămăliguţă", din pricina perucii luigalbene, care semăna isprăvit chelfăneala, meşterul Anton se pomeni cu peruca
foarte mult cu mămăliga.Geppetto era tare ţâfnos. Vai şi galbenă a lui Geppetto înmână, iar Geppetto băgă de
amar dacă îi zicea cineva „Mămăliguţă"! Se înfuria ca un seamă că ţine în gură peruca cârlionţată a tâmplarului
taurşi nu era chip s-o scoţi la cale cu el. - Dă-mi înapoi peruca! strigă meşterul Anton.- Dă-mi-o şi
- Bună ziua, meştere Anton, zise Geppetto. tu pe a mea şi să facem pace.Şi amândoi unchiaşii, după
- Ce faci aici pe jos?- învăţ furnicile să socotească. ce fiecare şi-a luat peruca, îşi strânseră mâinile, jurându-şi
- Frumoasă petrecere!Dar ce te-aduce pe la mine, cumetre prietenie unul altuia, pentru toată viaţa.- Şi cum spuneai,
Geppetto? cumetre Geppetto - începu tâmplarul în semn de pace - cu
- Ce să m-aducă? Părdalnicele de picioare. Uite ce, meştere ce pot să teslujesc?- Mi-ar trebui o bucată de lemn din
Anton, am venit să-ţi cer ofavoare. care să-mi fac păpuşa; mi-o dai?Meşterul Anton, uimit de
- La porunca dumitale, răspunse tâmplarul, sculându-se în mulţumire, se repezi numaidecât să ia de pe laviţă bucata
genunchi. cea delemn, care îi pricinuise atâta frică.
- Azi dimineaţă mi-a trăsnit prin cap o idee. Dar când fu s-o dea prietenului său, bucata de lemn se
- S-o auzim. zvârcoli deodată şi alunecându-i din mâini, trase o lovitură
- Mi-am pus de gând să-mi fac o păpuşă de lemn; dar o zdravănă în ţurloaiele bietului Geppetto.
păpuşă cum nu e alta, o păpuşă caresă ştie să joace, să - Ah! Aşa ştii dumneata, meştere Anton, să-ţi dăruieşti
mânuiască sabia şi să se dea tumba. Cu păpuşa asta vreau lucrurile? Mai cotonogit!...
să colind lumea,ca să-mi câştig o bucată de pâine şi o leacă - îţi jur că nu e vina mea!
de vin: ce zici? - Nu cumva o fi a mea!
- Bravo, „Mămăliguţă"! strigă glasul cel piţigăiat, care nu se - Vina e a blestematului ăstuia de lemn...- Ştiu că e a
ştia de unde vine. lemnului; dar dumneata mi l-ai aruncat peste picioare!
Când a auzit că i se zice „Mămăliguţă", cumătrul Geppetto, - Nu ţi l-am aruncat eu!
de turbăciune se făcu roşu ca unardei, şi întorcându-se -Mincinosule!
către tâmplar, îi strigă înfuriat: - Geppetto, nu mă batjocori, c-acuma îţi zic „Mămăliguţă".
- De ce-ţi baţi joc de mine? - Strigoiule!
- Cine, eu? - Mămăliguţă!
- Pentru ce mi-ai zis „Mămăliguţă"? - Vită încălţată!
- Nu ţi-am zis eu - Mămăliguţă!
.D-apoi cine, eu? Dumneata mi-ai zis. - Maimuţoiul dracului!
--Ba nu!
Ba da! -treia
Mămăliguţă!Când a auzit
oară, lui Geppetto i secă-i
făcuzice „Mămăliguţă"
negru pentrusea
înainteaochilor,
-Ba nu! aruncă asupra tâmplarului, şi o nouă păruială, mai
-Ba da! zdravănă ca cea dintâi, seîncinse între dânşii.După ce s-au
Şi aprinzându-se din ce în ce mai tare, trecură de la vorbe săturat bine de trânteală, meşterul Anton se pomeni cu
la fapte, şi înşfăcându-se unul pealtul, s-au zgâriat cu două zgârieturi de-alungul nasului, iar celălalt cu doi
unghiile, s-au muşcat cu dinţii, s-au păruit în lege.Când s-a nasturi lipsă la jiletcă. Socoteala astfel făcută, îşi strânseră

mâinile, jurându-şi din nou prietenie pentru toatăunul începu numaidecât să râdă şi să-l îngâne.
altuia, viaţa.Apoi Geppetto îşi luăla subţioară bucata de - încetează cu atâta râs! strigă Geppeto furios; aşa ca şi
lemn, şi mulţumind meşterului Anton, se întoarse cum ar fi vorbit pământului.
şchiopătând acasă. - N-auzi să încetezi cu râsul? urlă el cu voce
ameninţătoare. Atunci gura încetă să râdă, darscoase toată
IIIGeppetto, întors acasă, se apucă numaidecât să-şi facă limba afară. Geppetto, ca să nu-şi piardă vremea degeaba,
păpuşa, pe care o botează cu numelede Pinocchio. întâile s-a făcut cănu bagă de seamă şi îşi văzu înainte de lucru.
ştrengării ale păpuşii. După gură îi făcu barba, apoi gâtul, apoi umerii, pântecele,
braţele şi mâinile.De-abia sfârşise mâinile, şi Geppetto
Casa lui Geppetto se compunea dintr-o odăiţă în pământ, simţi că-i zboară peruca din cap. Se ridică şi ce să vadă?
luminată cu o ferăstruică de subscară. Mobila era nu se Peruca lui galbenă în mâinile păpuşii.
poate mai sărăcăcioasă: un scaun stricat, un pat ca vai de - Pinocchio, dă-mi îndărăt peruca!însă Pinocchio în loc să i-
el şi omăsuţă hodorogită. în peretele din fund se afla o o dea înapoi, şi-o îndesă pe cap,
sobă, în care ardea focul; dar focul era numaizugrăvit, şi până peste urechi, aproape să seînăbuşească sub ea. în
lângă foc era zugrăvită o tingire care dădea în clocote şi faţa unei asemenea îndrăzneli nemaipomenite şi
scotea nişte aburi de-ai fi zis că sunt aburi adevăraţi.Abia batjocoritoare, Geppetto deveni trist şi gânditor, cum nu
ajuns acasă, Geppetto luă repede uneltele şi începu să-şi mai fusese în toată viaţa; şiîntorcându-se către Pinocchio îi
facă păpuşa mult dorită. spuse:
- Ce nume să-i pun? se întrebă în sine Geppetto? - Copil afurisit! Nici n-ai făcut bine ochi, şi ai şi început să
- Am să-i zic Pinocchio. Numele ăsta o să-i poarte noroc. nu-l respecţi pe tatăl tău! Rău,băiete dragă, foarte rău!Şi
Am cunoscut o familie întreagă carese chema aşa: Pinocchio îşi şterse o lacrimă.Mai rămâneau de făcut picioarele. Când
tatăl, Pinocchioaia mama, Pinoccheii copiii, şi toţi o duceau Geppetto le isprăvi şi pe acestea, se pomeni deodatăcu o
destul debine. Cel mai bogat din ei era cerşetor.Şi-acum că lovitură de călcâi în vârful nasului.
găsise numele păpuşii Iui, începu să lucreze cu nădejde, şi îi - Aşa îmi trebuie, îşi zise el în gând. Trebuia să mă aştept
făcu mai întâi părul,apoi fruntea, apoi ochii. şi la asta. Acum e prea târziu.
După ce i-a făcut ochii, care nu-i fu mirarea când văzu că
ochii păpuşii se mişcau şi se uitauţintă la el.Geppetto, Apoi luă păpuşa de subţiori şi o puse jos, pe pardoseala
văzând că ochii îl privesc întruna era cât p-aci să se înfurie odăii ca s-o facă să umble.Pinocchio avea picioarele
şi zise pe un ton camsupărat: amorţite şi nu ştia să le mişte, aşa că Geppetto îl ducea de
-răspunse.I-a
Ochi de lemn, ce vă
făcut apoitotnasul;
zgâiţidar
aşan-apucă
la mine?să-l
Nimeni nu
isprăvească mână
i s-au casă-l înveţe
dezmorţit cum să facă
picioarele, paşii începu
Pinocchio unul după altul.Când
să umble
bine, şi nasul începu să crească: şi crescu, şi crescu, până singur şi să alerge de colo pânăcolo prin odaie: dar când
ce în câteva minute ajunse un nas care părea că nu se mai ajunse în dreptul uşii, se repezi în uliţă şi o luă la goană.
sfârşeşte.în zadar bietul Geppetto, se trudea să-l mai BietulGeppetto s-a luat în fugă după el fără însă ca să-l
scurteze; cu cât îl tăia, cu atât nasul se făcea mailung.După poată ajunge, căci împieliţatul de Pinocchiosărea ca un
nas i-a făcut gura.Dar gura nici nu era sfârşită bine şi iepure, şi lovind cu picioarele în pietrele de pe drum, făcea

un zgomot câtdouăzeci de cizme soldăţeşti. - Puneţi mâna sughiţuri:

pe el! Puneţi mâna pe el! urlă Geppetto; dar lumea de pe - Afurisit copil! Şi când mă gândesc că m-am trudit atâta
drum, văzând păpuşade lemn care fugea ca un cal, se oprea până să-l fac! Dar lasă! Aşa îmitrebuie! Cine m-a pus.Ce s-
fermecată s-o privească, şi râdea, râdea, râdea cât oţineau a întâmplat mai pe urmă, e o povestire aşa de ciudată că
puterile.în sfârşit, din nefericire, sosi un gardian care auzind nu-ţi vine să crezi: am să v-ospun totuşi în capitolele
gălăgia şi crezând că e o slugă care aridicat mâna asupra următoare.
stăpânului său, se înfipse îndrăzneţ pe amândouă picioarele
în mijloculdrumului, hotărât să-l prindă şi să împiedice astfel IVPovestea păpuşii cu Greieraşul vorbitor, din care se vede
alte nenorociri viitoare.Dar păpuşii, când văzu de departe că cum copiii îndărătnici nu vor s-
gardianul îi stă în drum, îi veni în minte să-i tragă o asculte de cei care ştiu mai mult decât el
păcăleală şi să se strecoare binişor printre picioarele lui, dar Aşadar, aflaţi copiii mei, că pe când bietul Geppetto era
când colo s-a întâmplat să deagreş.Gardistul, fără să se dus fără nici o vină la închisoare,ştrengarul de Pinocchio,
sinchisească îl apucă frumuşel de nas (nasul era parcă scăpat din ghearele gardistului, a rupt-o la fugă peste
înadins făcut ca săaibă gardiştii de ce să-l prindă) şi îl dădu câmp ca să seîntoarcă mai repede acasă; şi în iuţeala fugii,
în primirea lui Geppetto. Acesta, drept pedeapsă,vroia să-i sărea peste movile, peste garduri,peste gropipline cu apă,
tragă o straşnică urecheală. Dar, închipuiţi-vă mutra lui, întocmai ca o căprioară ori ca un iepure urmărit de
când băgă de seamă că n-are de ce să-l apuce: şi ştiţi vânători.Ajuns în faţa casei, găsi uşa întredeschisă. O
pentru ce? Pentru că, în graba de a-l isprăvi cât maj repede, împinse, intră, trase zăvorul, şi se trânti pe jos,scoţând un
uitasesă-i facă urechile.Ii înfipse atunci mâna în ceafă, şi pe lung suspin de mulţumire.Dar mulţumirea lui nu ţinu mult,
când îl împingea înainte, îi striga dând din capameninţător. deoarece auzi în odaie pe unul care făcea:
- Haidem repede acasă. N-avea grijă c-o să ne răfuim noi - Cri-cri-cri!
acolo. - Cine mă strigă? zise Pinocchio tremurând de spaimă.
- Eu sunt!Pinocchio se întoarse, şi văzu un greier cât toate
Păpuşa, când auzi ce-o aşteaptă, se trânti jos şi nu mai vru zilele, care sărea sprinten pe zid.
să meargă cu nici un chip.în vremea aceasta toţi curioşii se -•Ia spune, greiere, cine eşti?
strânseră în jurul lor şi începură să-şi dea părerea.Unul - Sunt Greieraşul vorbitor, şi locuiesc în odaia asta de mai
zicea una, altul zicea alta. bine de o sută de ani.
- Biata păpuşică! spuneau unii, bine face că nu vrea să se - Bine, dar astăzi odaia e a mea, răspunse Pinocchio, şi
întoarcă acasă! Cine ştie ce bătaie îipregăteşte nesuferitul dacă vrei să-mi faci o mare plăcere,şterge-o repede de
ăsta de Geppetto.Iar
- Geppetto alţii adăugau:
măcar că pare om de treabă, dar cu copiii se aici, fără să
Greierul, te mai
până cânduiţi
nu îndărăt.- N-am
ţi-oi spune să plec,Haide,
un lucru.- adăugă
spune
poartă ca un sălbatic! Dacă-i lasăpăpuşa pe mână, e în mai repede şi şterge-o.
stare s-o sfărâme în bucăţele!în sfârşit, atâta au ţipat şi au - Vai de copiii care nu-şi ascultă părinţii, şi fug din casa
murmurat, încât gardistul i-a dat drumul lui Pinocchio, iar părintească. N-or să aibă noroc pe
pebietul Geppetto îl duse la închisoare. Unchiasul neştiind lume; şi mai curând sau mai târziu amar o să se căiască.
cum să se apere, plângea ca un viţelşi murmura printre i/Cântă Greiere dragă, cântă cât vreişi cât îţi place. Eu ştiu

una şi bună: mâine cum s-o lumina de ziuă, îmi iau omletă; dar când nici nu se aştepta, omleta îi zboară pe
catrafusele şi p-aicimi-e drumul; că dacă rămân ştiu eu ce fereastră.
m-aşteaptă, o să mise întâmple ca celorlalţi copii: o să mă în vremea aceasta începuse să se înnopteze şi Pinocchio,
trimită la şcoală şi de voie de nevoie o să fiu silit săînvăţ, şi aducându-şi aminte că n-a mâncat
îţi spun curat, chef de carte nu prea am: îmi place mai bine nimic, simţi la stomac, o împunsătură, care aducea foarte
să alerg după fluturi cât eziua de mare şi să mă sui prin mult cu foamea.
pomi după cuiburi de păsărele. Dar foamea la copii creşte repede aşa că după câteva
- Sărmane neghiob! Dar tu nu ştii că în ziua când te vei face clipe, bietului Pinocchio îi chiorăiaumaţele şi nu ştia ce să
mare, o să fii un nătărău şijumătate şi toată lumea o să-şi facă, ce să dreagă, ca să găsească ceva de îmbucat.Dădu
bată joc de tine? fuga la vatra în care fierbea o tingire, ca să-i ridice în sus
- Ia slăbeşte-mă cu marafeturile tale, cobe ce eşti, strigă capacul şi să vadă ce eînăuntru: însă tingirea era numai
Pinocchio.Dar Greierul, liniştit şi cuminte, în loc să se supere zugrăvită pe zid. închipuiţi-vă cum a rămas păpuşica
de obrăznicia păpuşii, urmă pe acelaşi ton: noastră.Nasul, din lung cum era, se făcu şi mai lung cu
- Bine, dacă nu-ţi place cartea, de ce nu te apuci şi tu de patru degete cel puţin.începu atunci să alerge prin odaie şi
vreun meşteşug ca să-ţi câştigi prinmuncă pâinea de toate să scotocească prin toate colţurile, prin toate cutiile ca să
zilele. găsească un codru de pâine, măcar o bucată cât de mică,
- Vrei să-ţi vorbesc pe şleau? răspunse Pinocchio al nostru, un os care se aruncă la câini, niţicăfasole fiartă, o coadă de
care cam începuse să-şi piardă peşte, un sâmbure de cireaşă, în sfârşit ceva de mestecat:
răbdarea. Din toate meşteşugurile din lume, numai unul dar nu găsinimic, nimic, absolut nimic. Şi în vremea
singur îmi place cu adevărat. aceasta foamea creştea, creştea mereu; bietul Pinocchio n-
- Care anume? avea altă mângâieredecât să caşte şi trăgea nişte căscaturi
- Cel de a mânca, a bea, a dormi şi a petrece, şi de a de-i ajungea gura până la urechi. Şi după ce căscă,scuipă
hoinării de dimineaţa până seara.- însă, adăugă Greieraşul şi simţi că i se duce stomacul din trup.Apoi deznădăjduit îşi
vorbitor pe acelaşi ton liniştit, toţi cei care fac aşa, sfârşesc zise plângând:- Bine îmi spunea mie Greieraşul-vorbitor.
la spitalori Ia puşcărie. Am făcut rău că n-am ascultat pe tata şi am fugitde-
- Ascultă, Greier împieliţat, dacă mai urmezi cu fleacurile acasă... Dacă tata ar fi lângă mine, n-aş mai căsca atât!
tale, îmi ies din pepeni şi e vai detine! Oh! Ce boală îndrăcită e şi foamea!Care însă nu-i fu
- Sărmane Pinocchio, mi-e milă de tine!- Pentru ce ţie milă? mirarea când zări sus pe o laviţă ceva rotund şi alb, care
- Pentru că eşti păpuşă, şi ce e mai rău, ai şi capul de lemn. semăna grozav cuun ou. Dintr-o săritură fu lângă el. Era
La auzul
mâna pe acestor
un ciocanvorbe, Pinocchiosări
de lemn şi azvârli turbat
cu el îndeGreier.Poate
mânie,puse un ou, un ou adevărat.E
lui Pinocchio. De teamă că peste putinţă
e prada unuisăvis,
descriem bucuria
învârtea oulîn
că nu-şi închipuia să-I nimerească, însă din păcate îl nimeri mână, îl pipăia, îl săruta, şi sărutându-l zicea:
drept în cap, aşa că bietulGreiere abia mai putu să strige - Cum să-l fac? Omletă?... Nu, mai bine ochiuri! Adică, n-
„cri-cri-cri", îşi dădu sufletul şi rămase sleit de perete. ar fi mai gustos dacă l-aş coace încenuşă? Or să-l beau aşa
crud? Nu, tot mai bine să-l fac omletă sau ochiuri; ard de
VLui Pinocchio i se face foame şi caută un ou ca să-şi facă dorinţă să-lmănânc! Zis şi făcut, puse o tigaie deasupra

unor vreascuri aprinse: iar în tigaie, în loc deuntură sau unt, clopoţelul unei case şi începu săsune, zicându-şi în gând:
apă; şi când apa începu să scoată aburi, ţac!... Sparse coaja - Poate o ieşi cineva!într-adevăr iată că se arată un bătrân,
oului, gata să-ltoarne înăuntru.Dar în loc de albuş şi cu scufia în cap, care îl întreabă necăjit:
gălbenuş se pomeni că iese din ou un pui vesel şi sprinten, - Ce pofteşti la ceasul ăsta?
careploconindu-se înaintea lui îi spuse: - Fii aşa de bun şi dă-mi o bucăţică de pâine!- Aşteaptă că
- Mii de mulţumiri, domnule Pinocchio, că mai scutit de mă întorc îndată, răspunse unchiaşul, crezând că are aface
oboseala de a-mi sparge singurcoaja! Să ne vedem cu bine cu o haimana care-şipetrece noaptea sunând clopotele
şi multă sănătate celor de acasă.Zicând acestea, întinse caselor, ca să deştepte pe bieţii oameni din somn.După
aripile, şi îşi luă zborul prin fereastra care era deschisă.Biata câteva clipe fereastra se deschise, şi vocea unchia-şului
păpuşica rămase ca vrăjită locului, cu privirea ţintă, cu gura strigă către Pinocchio.- Vino mai aproape şi ţine pălăria.
căscată şi cu cojile oului înmână. Când îşi veni în fire, Pinocchio era cu capul gol: se apropie şi simţi cum se
începu să plângă, să ţipe, să bată din picioare, şi plângând revarsă peste el o găleată cu apăudându-l din cap până în
zicea: picioare.
- Bine îmi spunea mie Greieraşul-vorbitor! Dacă n-aş fi fugit Se întoarse acasă ud ca un şoarece, mort de oboseală şi
de-acasă şi dacă tata ar fi acumlângă mine, n-aş muri de de foame; şi nemaiputându-se ţine pepicioare, se întinse
foame ca un câine. Oh! Ce boală îndrăcită mai e şi pe jos punându-şl picioarele jdrelite şi zgâriate deasupra
foamea!... Şideoarece maţele îi chiorăiau tot mai tare şi nu unor vreascuriaprinse.
ştia cum să le potolească, se hotărî să iasă dincasă şi să dea Apoi îl fură somnul; dar pe când dormi, picioarele lui fiind
o fugă până în satul vecin, nădăjduind să găsească o fiinţă de lemn au luat foc, şi încet încets-au prefăcut în cenuşă.Şi
milostivă, care să-ifacă pomană cu o felioară de pâine. Pinocchio dormea mereu şi sforăia, ca şi cum picioarele
nici n-ar fi fost ale lui. când s-a luminat de ziuă, s-a
VIPînocchio adoarme cu picioarele în ligheanul cu tăciuni deşteptat, pentru că cineva bătuse în uşă.
aprinşi, şi dimineaţa se trezeşte cu - Cine e? întrebă el căscând şi frecându-se la ochi.
ele arse. - Eu sunt! răspunse un glas. Era glasul lui Geppetto.
Afară era o noapte de iad. Tuna de rupea pământul", fulgera VII
ca şi cum s-ar fi aprins cerul, şiun vânt rece şi pătrunzător, Geppetto se întoarce acasă, şi îi dă păpuşii mâncarea pe
suflând cu furie şi ridicând nori întregi de praf, făcea să care o pregătise pentru el.
scârţâie şisă geamă toţi copacii din câmpie. Lui Pinocchio îi Biata păpuşă cu ochii lipiţi de somn, nu băgase încă de
clănţăneau dinţii de frica tunetelor şi a fulgerelor; dar seamă că picioarele îi erau arse; aşa căîndată ce auzi
foamea
la drum era mai taredecât
şi dintr-o frica, aşa
sută de sărituri că deschise
ajunse în satuluşa, o porni
vecinabia glasul tatălui
să tragă său,însădupă
zăvorul; se rezemă de unzvârcoliri
câteva scaun cazadarnice,
să se ridice şi
trăgându-şi sufletul şi cu limba scoasă ca un câine de căzu întins pe pardoseală.Şi în căderea lui, făcu atâta
vânătoare.însă peste tot, pustiu şi întuneric. Prăvăliile erau zgomot, ca şi cum ar fi căzut din pod un sac cu nuci.-
închise; uşile caselor închise, ferestreleînchise, iar pe uliţă, Deschide! strigă Geppetto de afară.
nici ţipenie de om. Parcă ar fi fost un cimitir.Bietul - Nu pot, dragă tată... răspunse păpuşica plângând şi
Pinocchio, nebun de deznădejde şi de foame, trase de rosto-golindu-se pe jos.- De ce nu poţi?- Pentru că mi-a

mâncat picioarele? Pinocchio înţelese un singur lucru, şi anume că păpuşica

- Cine ţi le-a mâncat?- Pisica, adăugă Pinocchio, văzând era lihnită de foame, scoase din buzunar trei pere, pe care
cum în faţa lui o pisică se juca de zor cu nişte surcele. i le dete, spunându-i:
- Deschide, n-auzi! strigă iarăşi Geppetto: dacă nu, când voi - Uite aceste trei pere, erau tot prânzul meu: însă ţi le dau
intra în casă ţi-arăt eu ţie pisică! bucuros. Mănâncă-le şi astâmpără-ţifoamea.
- Nu pot să stau în picioare, crede-mă. Oh! Săracul de - Dacă vrei să le mănânc, fii aşa de bun şi curăţă-le de
mine! Săracul de mine! Să fiu silit sămă târăsc pe genunchi coajă.- Să le curăţ de coajă? se minună Geppetto. Nu te
toată viaţa.Geppetto, crezând că toate văicărelile acestea ştiam aşa de mofturos, şi cu cerul gurii aşade delicat. Rău,
erau alte ştrengării de-ale păpuşii, se hotărî săisprăvească băiete dragă! Află de la mine că omul trebuie să se înveţe
la un fel: şi, agăţându-se de zid, intră în casă pe fereastră. cu de toate, căniciodată nu se ştie ce se poate întâmpla.
Era furios şi hotărât: dar când văzu pe bietul Pinocchio Se văd atâtea lucruri în lume!
întins pe jos şi fără picioare, începu săse înduioşeze; şi - Ai dreptate dumneata, adăugă Pinocchio, însă eu nu pot
luân-du-l repede în braţe începu să-l sărute, să-l mângâie şi să mănânc o poamă, până nu ecurăţată de coajă. Nu pot
să-l răsfeţe, şi, culacrimile cât pumnul pe obraz, îl întrebă, să sufăr cojile.
sughiţând: Şi bietul Geppetto, om blând din fire, scoase un briceag,
- Dragul meu băieţel! Cum se face că ţi-ai ars picioarele? curăţă perele, şi puse cojile într-uncolţ al mesei.Pinocchio
- Nu ştiu, tată, dar crede-mă c-am petrecut o noapte dintr-o înghiţitură mancă întâia pară, vru să-i arunce
cumplită de care o să-mi aduc amintetoată viaţa. Tuna, cotorul, însă Geppetto îl opri,şpunându-i:
fulgera şi eu„Aşa-ţi
mi-a spus: nu maitrebuie:
puteamn-ai
de foame. Greieraşul-vorbitor
vrut s-asculţi" şi eu i-am -- Nu-l
Bine,arunca:
dar n-o în
sălumea
mănâncasta
şi toate lucrurile
cotorul!... aupăpuşica
strigă rostul lor.
răspuns: „Ia slăbeşte-mă, Greier împieliţat"... şi el mi-a mai înfuriindu-se ca o viperă.
spus: „Eşti o păpuşă şi ai capul de lemn", iar eu l-am pocnit - Cine ştie! S-ar putea întâmpla!... mai adăugă Geppetto
cu ciocanul în cap şi l-amomorât; dar vina a fost a lui, eu nu liniştit.Şi într-adevăr cele trei cotoare, în loc să fie
vroiam să-l omor, şi dovadă e c-am pus o tigaie pe foc, însă aruncate pe fereastră, au fost puse pe masă alăturide coji.
puiul a luat-o la sănătoasa şi mi-a zis: „Rămâi cu bine şi După ce a mâncat, sau mai bine zis, după ce a înghiţit cele
multă sănătate celor de acasă". Şifoamea creştea mereu, trei pere, Pinocchio trase ocăscătură zdravănă, şi zise
aşa că bătrânul ăla cu scufia de noapte, arătându-se la tânguindu-se:
fereastră mi-azis: „Vino mai aproape şi ţine pălăria", şi m- - Nu m-am săturat!
am pomenit cu o găleată de apă în cap, căci săceri o bucată - Dar, băiatul taţi, nu mai am ce să-ţi dau.
de pâine
acasă, şi nu
cume ruşine, nu-i aşa?
mi-era foame M-ammi-am
mereu, întorspus
numaidecât
picioarele -- Nimic, nimic? decât aceste trei cotoare de pere şi cojile.
Nimic altceva
deasupra vreascurilor ca să se usuce, şi dumneata te-ai - Ce să fac! răspunse Pinocchio, dacă nu e altceva, fie şi-o
întors, şi le-am găsit arse, şi de foame tot n-am scăpat şi- coajă.Şi începu să mestece. La început cam strâmbă din
am rămas şi-fără picioare: Ih!... ih!...ih!... in!...Şi bietul gură, însă încet, încet, una după alta înghiţitoate cojile; şi
Pinocchio începu să plângă, să se jelească aşa de tare, că se după coji, cotoarele; iar când isprăvi de mâncat, bătu
auzea cale de-o poştă.Geppetto, care din tot ce îndrugase mulţumit din palme,zicând:

- Aşa da, acum zic şi eu că m-am săturat! comedii, ca şi cum ar fi înnebunit demulţumire.
- Apoi adăugă Geppetto - vezi că am avut dreptate când îţi - Drept răsplată pentru tot ce ai făcut pentru mine - spuse
spuneam că nu trebuie să fiimofturos şi nici să nu faci pe Pinocchio tatălui său - vreau să măduc numaidecât la
boierul. Dragul meu în lumea asta să te aştepţi la orice. şcoală.
Cine ştie ce se poate întâmpla! - Bravo, băiatul tatei!
VIIIGeppetto îi face la loc picioarele lui Pinocchio si îsi vinde - Dar ca să mă duc la şcoală, îmi trebuie haine. Geppetto
sumanul ca să-i cumpere unAbecedar. care era sărac şi n-avea în buzunarnici o lescaiefrântă, îi
Păpuşica, de-abiaîşi astâmpără foamea, şi începu să plângă croi un costum din hârtie cu flori, o pereche de ghete din
şi să se scâncească, cerând opereche de picioare noi.însă coajă de lemn şi o şapcă dinmiez de pâine.
Geppetto, ca să-l pedepsească pentru ştrengăriile făcute, îl Pinocchio se repezi să se oglindească într-o putină cu apă,
lasă ca să plângă şi să se vaiteo jumătate de zi; apoiîi zise: 1 şi rămaseaşa de mulţumit de el însuşi, că zise
- Pentru ce să-ţi fac alte picioare? Ca să te vad ca-mi rugiiar îngâmfându-se:
de acasă?- îţi făgăduiesc - răspunse păpuşica sughiţând - ca - Par că sunt un boier de neam.
de aziîncolo am să fiu cuminte...- Toţi copiii zic aşa când au - Ai dreptate - adăugă Geppetto - dar s-o ştii de la mine,
ceva de cerut, adăugăGeppetto. nu haina frumoasă face pe
- îţi făgăduiesc c-am să mă duc la şcoală, c-am sa-nvaţ şi om, ci haina curată.
am să mă fac model de băiat. - A! Eram să uit - zise păpuşica - dar ca să umblu la şcoală
- Toţi copiii când au ceva de cerut, îndrugă acelaşi basm. mai îmi lipseşte ceva: lucrul cel
-nuDar eu niciodată.Iţi
mint nu sunt ca alţi copii! Eu dragă
făgăduiesc, sunt mai bun
tată, decât
c-am să toţi,
m- şi mai
-Ce?de căpetenie.
apuc de un meşteşug, şi am să fiu mângâierea şi sprijinul - Abecedarul.
bătrâneţilor dumitale.Geppetto, care deşi îşi luase o - Aşa e: dar cum să facem?
înfăţişare aspră, avea ochii umezi de lacrimi şi - Foarte uşor: te duci la un librar şi îl cumperi.
inimaînduioşată; văzând pe Pinocchio pocăit şi plin de - Bine, dar banii?
supunere, nu spuse nici un cuvânt, însă, pusemâna pe - Eu n-am.
unelte, luă două bucăţi de lemn, şi începu să lucreze cu - Şi nici eu - adăugă bietul bătrân, întristându-se.
nădejde.Şi în mai puţin d-un ceas, picioarele erau gata, - Şi Pinocchio măcar că din fire era vesel, se întrista şi el:
două picioruşe sprintene, subţirele şi nervoase,ca şi cum ar pentru că sărăcia, când e sărăcie, o pricepe oricine: chiar
fi fost făcute de un meşter fără pereche.Apoi Geppetto şi copiii.
spuse
ochii şipăpuşii.- închide
se prefăcu imediatochii
căşidoarme.Iar
dormi!...Pinocchio închise
în vremea aceasta, -picioare:
Aşteaptă! strigăce
şi după Geppetto deodată
îşi luă pe sculându-se
umerisumanul în petice
plin de
Geppetto cu niţel clei făcut într-o coajă de ou, îi lipi şi de găuri, ieşi în fugă, din casă.După câteva clipe se-
picioarele la loc, şii le lipi aşa de bine, că nu se cunoştea ntoarse: şi când se întoarse, avea Abecedarul copilului în
defel unde au fost arse.De-abia simţi că a căpătat mână, darsumanul nu-l mai avea. Bietul unchiaş era numai
picioarele, şi păpuşica noastră sări jos de pe masa pe care în cămaşă şi afară ningea.
eraîntinsă, şi începu să facă tot felul de sărituri şi de - Dar sumanul ce l-ai făcut, tată?

- L-am vândut. lume care se îngrămădea în jurul uneibarăci mari de lemn

- De ce l-ai vândut?- Pentru că prea îmi ţinea de cald. şi pânză zugrăvită cu mii şi mii de culori.- Ce este în
Pinocchio pricepu cum stau lucrurile, şi nemaiputându-şi baraca asta, întrebă Pinocchio întorcându-se către un
stăpâni avântul inimii lui plăpânde,sări de gâtul lui Geppetto băieţel care era de-acolo dinbâlci.- Citeşte afişul, stă scris
şi îi acoperi faţa cu sărutări. pe el.- Aş citi bucuros însă astăzi nu ştiu să citesc.- Atunci
IX să-ţi citesc eu. Pe afişul ăla cu litere roşii ca focul, stă
Pinocchîo îşi vinde Abecedarul ca să vadă teatrul de păpuşi. scris:
Când a încetat ninsoarea, păpuşa cu Abecedarul nou la „Mare teatru de păpuşi".
subţioară, apucă pe uliţa care ducea laşcoală: mergând pe - A început de mult? Acuma începe.
drum îşi făcea în cap tot felul de planuri unul mai măreţ - Şi cât se plăteşte pentru un bilet?- Patru gologani de câte
decâtaltul.Şi vorbind cu el însuşi, zicea:«Astăzi, la şcoală, cinci.Păpuşa care ardea de nerăbdare să vadă şi ea, pierdu
vreau să învăţ numaidecât să citesc: mâine învăţ să scriu, şi orice sfială, şi fără un pic de ruşine zisebăieţaşului cu care
poimâine am săînvăţ să socotesc. Pe urmă, cu îndemânarea vorbea:- Eşti bun să mă împrumuţi cu patru gologani până
mea, o să câştig bani mulţi, şi cu banii ce-i voicâştiga, am mâine.- Te-aş împrumuta bucuros, răspunse celălalt
să fac tatei un suman de postav de toată frumuseţea. Dar îngânându-l, dar azi nu pot.- Uite, îţi vând hainele pentru
ce zic eu de postav? Amsă i-l fac tot numai cu fire de argint patru gologani - îi spuse atunci păpuşica.- Şi ce vrei să fac
şi aur, şi cu nasturi de diamant. Bietul bătrân, i se cuvineşi eu cu nişte haine din hârtie colorată? Dacă te plouă nu le
lui atâta lucru: pentru că, la urma urmei, ca să-mi cumpere mai poţi scoate depe tine.- Vrei să-mi cumperi ghetele?
cărţi
frigulşiăsta!
să mă dea la
Numai şcoală,
părinţii arămas
sunt doar
în stare să în cămaşă
facă pe
asemenea -marfă?
Sunt bune de aţâţat
G şapcă focul.-
din miez Cât îmiVrei
de pâine. daisă
pemi-o
şapcă?- Ce mai
mănânce
jertfe!...Pe când mişcat cu totul îşi zicea aşa în gând, i se şoarecii din cap!Pinocchio stătea ca pe mărăcini. Era cât p-
păru că aude de departe o muzică de trâmbiţeşi tobe: hi-hi- aci să-i mai facă o propunere; dar nu îndrăznea: secodea,
hi-hi, zum,zum, zum, zum.Se opri să asculte. Sunetele şovăia, stătea ca pe ghimpi, suferea. în sfârşit zise:
acelea, veneau din fundul unei străzi lungi, care ducea la un -Vrei să-mi dai patru gologani pe Abecedarul ăsta nou?
micbâlci, aşezat pe margineamării. - Eu nu sunt decât un copil şi de la copii nu cumpăr, îi
- Ce să fie muzica asta? Păcat că trebuie să mă duc la răspunse celălalt, care avea mai multăminte decât el.- îţi
şcoală, altfel...Şi rămase pe loc năucit. într-un fel sau într- dau eu patru gologani pe Abecedar, strigă un negustor de
altul, trebuia să se hotărască: ori la şcoală, ori săasculte lucruri vechi, carefusese faţă la convorbirea lor.Cartea fu
muzica. vândută fără multă tocmeală.Şi când te gândeşti că bietul
-şcoală
Astăziam
mădestulă
duc să vreme,
ascult fanfara, şi mâine
zise însfârşit la şcoală.
ştrengarul, Pentru
dând din Geppetto rămăsese
numaipentru acasă, săcopilului
ca să cumpere tremureAbecedarul.
de frig în cămaşă,
umeri.
Zis şi făcut, o luă pe uliţa cea lungă şi începu să fugă de-i XPăpuşile recunosc pe fratele lor „Pinocchio " şi îl primesc
sfârâiau picioarele. Cu cât fugea, cuatât se auzea mai cu alai; dar tocmai atunci soseşte
desluşit sunetul trompetelor şi al tobelor: hi-hi-hi, hi-hi-hi, păpuşarul „Mănâncă foc" şi Pinocchio e în mare primejdie.
zum, zum.Şi iată că se pomeni în mijlocul unui bâlci plin de Când Pinocchio intră în teatrul păpuşilor, s-a întâmplat o

harababură întreagă. că soseşte păpuşarul cel mare, tartorul, un om aşa de urât

Trebuie să ştiţi că perdeaua era ridicată, şi reprezentaţia că te-apuca spaima numaicând îl vedeai. Avea barba
începuse. neagră ca cerneala, şi aşa de lungă, că-i da de pământ:
Vi când umblacălca în picioare. Gura Iui era largă cât gura
Pe scenă, Arlecchino şi Pulcinella se ciorovăiau, ca de obicei, sobei, iar ochii păreau două felinare roşiiaprinse; în mână
se ameninţau unul pe altul că-şivor trage palme şi se luau la ţinea un gârbaci făcut din şerpi împletiţi cu cozi de vulpe.
păruială.Lumea asculta cu luare aminte şi se prăpădea de La ivirea neaşteptată a tortorului, amuţiră cu toţii; nimeni
râs, văzând tărăboiul pe care-l făceaupăpuşile: acestea nu mai suflă. Se auzea muscazbârnâind. Bietele păpuşi,
dădeau din mâini şi ţipau cu atâta năzdrăvănie, ca şi cum ar atât bărbaţii cât şi femeile, tremurau ca frunza.
fi fost douăfiinţe vii.Iată însă că deodată, nu ştiu cum se - Ce-ai căutat să-mi faci tărăboi în teatru la mine?...
făcu, Arlecchino se opri din joc, şi întorcându-se cătrelume întrebă păpuşarul pe Pinocchio, cu o vocegroasă de părea
şi arătând cu mâna spre unul din fundul sălii, începu să urle că vine din ,, lumea cealaltă.
ca scăpat din gură de şarpe: - Crede-mă, prea mărite domnule, că nu sunt eu de
- Sfinte Dumnezeule! Sunt treaz ori visez?Ăla de colo e vină!...
Pinocchio!... -. Destul! O să încheiem noi ' socotelile diseară.
- El e în carne şi oase, strigă Pulcinella. Şi-ntr-adevăr, după ce s-a sfârşit comedia, tartorul se
- El e! adăugă altă păpuşă scoţând capul din fundul scenei. duse în bucătărie, unde îşi pregătise demâncare un berbec,
- Pinocchio e! Pinocchio! ţipa-ră-ntr-un glas toate păpuşile care se învârtea încet deasupra focului, înfipt într-o frigare.
sărindde după
- Pinocchio perdele.
e; fratele nostru Pinocchio! Să trăiască Şi deoarece n-avealemne
rumenească, destule caşi să-l
chemă pe Arlecchino frigă bineşişilezise:
pe Pulcinella să-l
Pinocchio! - Să-mi aduceţi încoace pe păpuşica aia străină pe care am
- Pinocchio, vino repede legat-o. Pare a fi făcută dintr-unlemn foarte bun, şi sunt
încoace! îi strigă Arlecchino, vino în braţele fraţilor tăi de sigur că dacă o voi pune pe foc o să facă o flacără
lemn! Când se văzu întâmpinat cuatâta căldură, Pinocchio minunată pentrufriptura mea.Arlecchino şi Pulcinella, la
dintr-un salt, se pomeni în scaunele din faţă: mai făcu unul început se codiră; dar înspăimântaţi de privirea încruntată
şi sepomeni în capul şefului mu-zicii, încă unul şi iată-l sus astăpânului lor, s-au supus; şi după câteva clipe se
pe scenă.Nu vă puteţi închipui, sărutările, mângâierile, întoarseră în bucătărie, aducând în braţe pebietul
strângerile de mână, îmbrăţişările frăţeşti, pecare Pinocchio Pinocchio, păpuşa neascultătoare, care zvârcolindu-se ca
le primi în mijlocul mulţimii de actori şi actriţe, care un şarpe, striga cât îl ţineagura:
alcătuiau
privelişteatrupa teatruluide păpuşi.Nu
era înduioşătoare, maidin
însă lumea încape
sală,vorbă
văzândcă că -mor!...
Tată, scapă-mă! Nu vreau să mor, nu, nu vreau să
seîntrerupse jocul, începu să se neliniştească şi să strige:
vrem să vedem comedia, vrem săvedem comedia!îşi răcea XI Mănâncă-foc strănută şi iartă pe Pinocchio, iar acesta
gura degeaba, căci păpuşile, în loc să se apuce de treabă, salvează de la moarte pe prietenul său Arlecchino.
îşi îndoiră strigătele debucurie, şi, luând pe Pinocchio în Păpuşarul Mangiafoco sau „Mănâncă-foc" (aşa îl chema)
cârcă, îl plimbară în triumf cât era scena de mare.Iată însă părea un om îngrozitor, nu e vorbă,mai cu seamă cu barba

lui neagră, care-i acoperea pieptul şi picioarele; însă de fapt aruncaţi-l în foc. Vreau ca berbecul să-mi fie bine fript.
nu era omrău. Probă că, văzându-l adus înaintea lui pe închipuiţi-vă pe bietul Arlecchino! Aşa de grozav s-a
Pinocchio ij al nostru, care se zbătea, urlând: „Nuvreau să speriat, că i se înmuiară picioarele şicăzu grămadă la
mor, nu vreau îl să mor!", începu să se înduioşeze şi să se pământ.Pinocchio în faţa unei privelişti atât de sfâşietoare
înmoaie; şi după ce ij seţinu cât putu, la sfârşit n-a mai avut îngenunche la picioarele tartorului, şiplângând cu hohote şi
încotro şi îi trase unstrănutat zgomotos.La auzul acestui udând cu lacrimi calde toată barba lui cea lungă. începu
strănut, Arlecchino care până atunci stătuse zgribulit şi trist să-l roage cuglas tânguitor:
ca o salcieplângătoare, se înveseli deodată, şi aplecându-se - Ai milă, stăpâne!...
către Pinocchio, îi şopti la ureche:- Veste bună, frăţioare! - Aici nu e nici-un stăpân!...- Atunci, ai milă, Domnule
Stăpânul a strănutat, semn că i s-a făcut milă de tine; acum director!
eşti scăpat. - Aici nu e nici un director!
-Pentru că trebuie să ştiţi că, în vreme ce la toţi oamenii - Atunci, ai milă, Măria ta! Când a auzit că-i zice „Măria
când li se face milă de cineva, oriplâng, ori cel puţin se ta", tartorul se simţi măgulit, şi făcându-se deodată mai
prefac că-şi şterg lacrimile, Mănâncă-foc dimpotrivă, de câte blând şi mai milostiv, zise lui Pinocchio!
ori seînduioşa îl apuca strănutatul.în chipul acesta arăta el - Ei bine, ce pofteşti de la mine?
altora slăbiciunea inimii lui.După ce a strănutat, tartorul - îţi cer să-l ierţi pe bietul Arlecchino!...
făcând tot pe supăratul. îi strigă lui Pinocchio: - încetează cu - Aici nu încape iertare. Te-am scăpat pe tine, trebuie să
plânsul! Văicărelile tale m-au adus în stare să... simt aici la pun pe altcineva pe foc, altfel rămân cu berbecul nefript.
stomac
Hapciu! un fel desfârşeală...
Şi iarăşi strănută. parcă... parcă... Hapciu! -du-şi
Dacădin
e vorba pe-aşa
cap şapca lui -din
strigă mândru Pinocchio, azvârlin-
- Să-ţi fie de bine! zise Pinocchio. miez de pâine, ştiu care mi-e datoria. Haideţi, domnilor
- Mulţumesc. Tatăl tău şi mama ta trăiesc? îl întrebă jandarmi, legaţi-mă şi arunca-ţi-mă
Mănâncă-foc.- Tata, da: pe mama însă n-am cunoscut-o. pe jăratec. Nu, nu e drept, ca bietul Arlecchino, adevăratul
- Cine ştie cât de dureros ar fi pentru tatăl tău dacă te-aş meu prieten, să moară în locul meu!...Cuvintele acestea,
arunca pe jăratic. Bietul unchiaş! Mi-e milă de el... Hapciu! rostite cu glas tare şi cu bărbăţie, făcură să plângă pe
Hapciu! Hapciu! Şi-i trase alte trei strănuturi. toate păpuşile careerau de faţă. Chiar jandarmii, măcar că
- Să-ţi fie de bine! adăugă Pinocchio.- Mulţumesc. De altfel erau de lemn, plângeau ca nişte mieluşei neînţărcaţi.
şi eu sunt de plâns, căci, după cum vezi, nu mai am lemne Mănâncă-foc la început se arătă neînduplecat şi rece ca un
cu ce săprăjesc berbecul, şi tu, să-ţi spun drept, mi-ai fi fost bulgăre de gheaţă, însă, încet încetîncepu şi el să se
de mare
locul tău folos! Darsub
o să pun acum m-am
frigare înduioşatşi
vreo n-am
păpuşă din ale,încotro.
mele. în înduioşeze
strănuturi, şi să strănute. Şi
desfăcubraţele cudupă ce trânti
voiciune, patru,
şi spuse luicinci
Hei, jandarmilor!La strigătul acesta, sosiră în grabă, doi Pinocchio:
jandarmi de lemn, înalţi-înalţi, şi subţiri-subţiri, cuchipiul în - Eşti un băiat cum rar se găseşte! Vino încoace şi sărută-
cap. şi cu săbiile scoase.Tartorul le zise cu vocea mă.Pinocchio atât aşteptă, şi agăţându-se ca o veveriţă de
poruncitoare: barba tartorului, îl sărută drăgăstos pevârful nasului.
- -Puneţi mâna pe Arlecchino, legaţi-] bine, şi pe urmă - Prin urmare, m-aţi iertat? întrebă bietul Arlecchino, cu un

glas care de-abia se auzea. - Bună ziua, Pinocchio - îi zise Vulpoiul închinându-se cu
- Da, te-am iertat! răspunse Mănâncă-foc; apoi adăugă smerenie înaintea lui.
oftând şi dând din cap:- Ce să fac! Astă-seară o să mănânc - De unde ştii cum mă cheamă? o întrebă păpuşica.
şi eu berbecul pe jumătate crud; însă altă dată, vai deacela - Cunosc foarte bine pe tatăl tău.
care o cădea la loterie!...La vestea că Arlecchino fusese - Unde l-ai văzut?
iertat, păpuşile se repeziră în goana mare pe scenă, şi - L-am văzut ieri în pragul uşii.
aprinzând luminile ca în zi de sărbătoare, începură să sară şi - Şi ce făcea?
să joace de pârâiau scândurilesub ele.Se revărsase de ziuă - Era numai în cămaşă şi tremura de frig.
şi ele tot jucau. - Bietul tata! Dar, slavă Domnului, de azi încolo n-are să
mai tremure!
XIIPăpuşarul Mănâncă-foc dăruieşte cinci bani de aur lui - Cum asta?
Pinocchio ca să-i dăruiască tatăluisău Geppetto; însă - Foarte bine, am ajuns bogat.
Pinocchio se lasă să Re amăgit de Vulpe şi de Pisică şi - Bogat tu? zise Vulpoiul, şi începu să râdă cu un râs mo-
pleacă împreunăcu ele. jicesc şi batjocoritor: Cotoiul râdeaşi el, dar ca să nu fie
A doua zi, Mănâncă-foc cheamă deoparte pe Pinocchio şi îl văzut, se făcea că-şi piaptănă mustăţile cu ghearele de
întreabă: dinainte.
- Cum îl cheamă pe tatăl tău? - N-ai de ce să râzi - strigă Pinocchio arţăgos.îmi pare rău
- Geppetto. că vă lasă gura apă, însă ăştia, dacă nu vă supăraţi sunt
-- Face
Şi ce pe
meserie are?
săracul. cinci bănuţi
dăruise de aur.Şi scoase
Mănâncă-foc.La din plăcut
sunetul buzunar, banii peVulpoiul
al banilor, care i-i
- Câştigă mult din asta? fără să vrea întinse laba care părea că se vindecase, şi
- Câştigă atât ca să n-aibă para chioară în buzunar. închi- Cotoiul holbă amândoi ochii, care luceau ca două felinare
puieşte-ţi şi dumneata: ca să-micumpere un Abecedar a verzi: dar îi închise numaidecât, aşacă Pinocchio nu băgă
trebuit să-şi vândă singurul lui suman: un suman rupt şi de seamă nimic.
prăpădit de ţiera mai mare jalea. - Şi acum - îl întrebă Vulpoiul - ce ai de gând să faci cu
- Săracul! Mi-e milă de el. Uite, ţine cinci bani de aur. Du-te banii ăştia.
repede şi-i dă, şi spune-i multăsănătate din partea mea. - Mai întâi, răspunse păpuşica - vreau să cumpăr tatei un
Pinocchio, nu mai încape îndoială, mulţumi de mii de ori surtuc ţesut numai în fire de aur şide argint şi cu nasturi
tartorului: se duse să îmbrăţişezerând pe rând toate de diamant: şi-apoi vreau să-mi cumpăr pentru mine un
păpuşile din trupă,
mulţumire,porni chiar şi
la drum cape
săcei
se doi jandarmi;
întoarcă şi nebun
acasă.Dar nu de Abecedar.- Pentru tine?
- Negreşit: deoarece vreau să mă duc la şcoală şi să mă
făcuse nici zece paşi, şi iată că-i ies în caje: un Vulpoi pun cu tot dinadinsul pe învăţătură.
şchiop d-un picior şi un Cotoiorb, care mergeau încet-încet, - Uită-te Ia mine! spuse Vulpoiul. Din pricina patimii ăsteia
sprijinin-du-se între ei, ca doi tovarăşi de suferinţă. neghioabe de a învăţa, mi-am pierdut piciorul.
Vulpoiul,care era şchiop, mergea sprijinindu-se de Cotoi: iar - Uită-te la mine! spuse si Cotoiul. Din pricina patimii
Cotoiul, fiind orb, se lăsa să-I arate Vuloiul drumul. ăşteia de a învăţa mi-am pierdutlumina ochilor.în vremea

aceasta o mierlă albă, care stătea pe un mărăcine din - Dar cum e cu putinţă una ca asta? întrebă Pinocchio, cu
marginea şanţului, ciripi şizise: gura căscată de mirare:
- Pinocchio, n-asculta de poveţele viclene ale tovarăşilor tăi: - Te lămuresc eu numaidecât, zise Vulpoiul, trebuie să ştii
altfel o să te căieşti!Biata mierlă, mai bine ar fi tăcut. că în Ţara Neghiobilor se află ocâmpie binecuvântată, care
Cotoiul dintr-o săritură, se repezi asupra ei, şi fără să-i dea se cheamă Câmpia Minunilor. Ai să sapi acolo o gropiţă,
răgaz să ţipe, o înghiţi dintr-o dată cu fulgi cu tot.După ce o unde o
mancă şi îşi curăţă gura de pene, închise iarăşi ochii şi să pui, de pildă, un ban de aur. Astupi gropiţa cu pământ;
începu
- Biata din
nou săspuse
facă pe orbul. pisicii, ce-ai avut cu ea? o
destropeşti
cu puţină apăfrumuşel
de izvor,arunci pesteînea o mână
păsărică! Pinocchio sare, şi seara te duci să te culci. vremea
- Ca să o învăţ minte. Altă dată n-o să-şi mai vâre nasul asta, pestenoapte, banul încolţeşte, iar dimineaţa când te
unde nu-i fierbe oala.Ajunseră la mijlocul drumului, când scoli, întorcându-te în câmpie, ce găseşti?Găseşti un pom
Vulpoiul, oprindu-se deodată în loc, spuse păpuşii! încărcat cu atâţia bani de aur, câte boabe are spicul
- Vrei tu să-ţi înmulţeşti banii? grâului în luna lui cuptor.
- Cum? - Aşa că - zise Pinocchio din ce în ce mai uimit - dacă mi-
- Vrei tu, ca din ăşti cinci bani de aur, să faci o sută, o mie, aş sădi aceşti cinci banii, a doua zi dimineaţa, câţi bani aş
două mii? găsi?
- în ce chip. - Socoteala e cât se poate de simplă, răspunse Vulpoiul,
- Foarte uşor. în loc să te întorci acasă, hai cu noi. poţi s-o faci pe degete. Pune căfiecare ban o să-ţi aducă
-- în
Unde
ŢarasăNeghiobilor.Pinocchio
merg? se gândi puţin, apoi zise cu cinci
a douasute: înmulţeşteo pe
zidimineaţa, cinci sute
să găseşti în cu cinci, două
buzunar şi ai să
miivezi că
cinci
hotărâre: sute de bani lucioşi şi sunători.
- Nu, nu vreau să merg. Acum sunt aproape de casă, mă - Oh! Ce minune neauzită! strigă Pinocchio, începând să
duc că mă aşteaptă tata. Cine ştie,bietul unchiaş, cât o fi joace de bucurie. Cum mi-oi adunabanii îmi opresc pentru
oftat ieri când a văzut că nu mă mai întorc. Am fost un copil mine două mii şi ceilalţi cinci sute am să vi-i dăruiesc vouă
neascultător şi bine îmi spunea mie Greieraşul-vorbitor: laamândoi.
„copiii neascultători n-or să aibă - Nouă? strigă Vulpoiul, prefăcându-se că a fost jignit. Să
parte de nimic pe lume". Şi numai eu ştiu cât am suferit că ne ferească Dumnezeu!
nu l-am ascultat; chiar aseară încasa lui Mănâncă-foc era s- - Să ne ferească! repetă Cotoiul.
o păţesc de-a binelea... Brrr!... Numai când mă gândesc mi - Ce fiinţe cumsecade! se gândi în sine Pinocchio: şi uitân-
se facepărul
- Aşadar, maimăciucă!
zise Vulpoiul, vrei cu orice preţ să te întorci du-şi de teatrul
de Abecedar păpuşilor,
şi de de tatălsău,
toate planurile de surtucul
frumoase cel nou,
ce-şi făurise,
acasă? Umblă sănătos, şi atât mairău pentru tine. rosti cătreVulpoi şi Cotoi:- Să mergem, vin şi eu cu voi.
- Atât mai rău pentru tine! repetă Cotoiul.
- Gândeşte-te bine, Pinocchio, tu dai cu piciorul norocului. XIII Hanul „La Racul Roşu "
- Norocului! adăugă Cotoiul.- Cei cinci bănuţi de aur ai tăi, Şi au mers, au mers, au mers, până când spre seară sosiră
mâine ar spori la două mii. -Două mii! repetă Cotoiul. morţi de oboseală la hanul „LaRacul Roşu".

- Să poposim niţel aici, zise Vulpoiul, să îmbucăm ceva şi să să ne ia". Dar tocmai cândvisul era mai frumos, adică
ne odihnim oleacă.Pe la miezul nopţii ne aşternem iarăşi la atunci când Pinocchio întinse mâna ca să culeagă toţi
drum, şi când s-or revărsa zorile ajungem tocmai bineîn ciorchinii cubani de aur şi să-i pună în buzunar, se pomeni
Câmpia Minunilor. deşteptat deodată cu trei bătăi puternice în uşade la odaie.
După ce au intrat în han, se aşezară câteşitrei la masă: dar Era hangiul care venise să-i spună că sunase miezul nopţii.
nici unul n-avea poftă de mâncare.Cotoiul săracul simţindu- - Tovarăşii mei sunt gata? îl întrebă păpuşica.
se rău la stomac nu putu să mănânce mai puţin de treizeci - Oho! Şi încă de când! Sunt două ceasuri de când au
şi cincide
talere depeşti făcuţi cu
macaroane în zeamă
brânză;deşi pătlăgele roşii şi patru
cummacaroanele i s-au plecat!
- De ce aşa degrabă?
părut cam uscate, mai ceru de vreo trei ori unt şi brânză ca - Cotoiul a primit veste că pisoiul lui cel mare, s-a
să le înmoaie.Vulpoiul bucuros ar fi mestecat şi el ceva: dar îmbolnăvit de guturai, şi e pe moarte.
deoarece doctorul îl oprise, a trebuit să semulţumească doar - Masa au plătit-o?
cu un iepure fraged şi rumen, garnisit cu piepturi şi picioare - Se poate una ca asta? Dumnealor sunt persoane prea
de puiîngrăşaţi şi de cocoşi, care altă dată cântau aşa de bine/crescute, ca să vă aducă asemenea jignire.
frumos. După iepure, ca să mai schimbe bucatele, ceru să i - Păcat! Jignirea asta mi-ar fi făcut multă plăcere!
se aducă o friptură de potârniche, debibilică, de şopârlă şi o răspunse Pinocchio scărpinându-se în cap.Apoi îi întrebă:
porţie de struguri. Altceva n-a mai cerut. Simţea atâta - Şi unde ţi-au spus prietenii mei că mă aşteaptă?
scârbă pentrumâncare, spunea dânsa, că nu mai putea să ia - In Câmpia Minunilor, mâine dimineaţă, cum s-o revărsa
nimic în gură.Cine
Pinocchio. a mâncat
Ceru câteva nuci şimai
un puţin dinpâine
colţ de toţi aşifost
nu le-a de ziuă.Pinocchio
al celor dădu
doi prieteni, un ban decând
şi plecă.Dar aur pentru ospăţul
ieşi afară lui şi
era un
mâncat nici p-alea. Bietul băiat cu gândul tot mereula întuneric de nu vedeai la doi paşi. In câmpia dimprejur nu
Câmpia Minunilor, numai de mâncare nu-i mai ardea.Când se auzea
au sfârşit ospăţul, Vulpoiul spuse hangiului: nici foşnetul unei frunze. Numai câteva păsări de noapte
- Pregăteşte două odăi: una pentru domnul Pinocchio şi alta trecând drumul
pentru mine şi tovarăşul meu.înainte de plecare să-i tragem dintr-un mără-ciniş într-altul, fâlfâiau din aripi în nasul lui
un pui de somn. Numai să ai grijă să ne scoli pe la miezul Pinocchio. Acesta de
nopţiica s-o pornim iar la drum. frică sărea îndărăt, strigând: Cine e acolo? şi ecoul
- Bine, domnule, răspunse hangiul, făcând cu ochiul dealurilor care-l înconjurau repeta îndepărtare: Cine e
Vulpoiului şi Cotoiului, ca şi cum acolo? Cine e acolo? Cine e acolo?Pe când tot mergea
le-ar fi spus: „N-aveţi
lucrurile".De-abia nici o teamă,
Pinocchio se vârî înamaşternut,
priceputcă
cum stau
adormi înainte, văzuolumină
care arunca pe trunchiul
slabăunui arbore o gânganie
şt- nestrăvezie, micuţă,
ca o lumânare
adânc şi începu să viseze. în vis i se păreacă se află în de noapte pusă într-un glob de porţelan.
mijlocul unei câmpii şi că această câmpie era plină de - Cine eşti tu? o întrebă Pinocchio.
copăcei încărcaţi deciorchini, şi că ciorchinii aceia erau plini - Sunt umbra Greieraşului-vorbitor - răspunse gângania
cu bănuţi de aur, care legănaţi de adierea vântului,făceau cuo voce slabă şi ciudată, care părea că vine de pe tărâmul
zing, zing, zing, ca şi cum ar fi zis: „Cine ne vrea, să vină celălalt.

- Ce vrei de la mine? zise păpuşica.- Vreau să-ţi dau o povesteacu tâlharii a fost născocită într-adins de către
povaţă. întoarce-te îndărăt şi cei patru bănuţi de aur ce ţi- părinţi, ca să sperie pe copii să nu iasă noapteadin casă.
au rămas, du-i luibietul tată al tău, care plânge şi se vaită Şi-apoi, chiar dacă mi-ar ieşi în cale, aş da eu bir cu
că nu te-a mai văzut de atâta vreme! fugiţii? Nici prin gând nu-mitrece, m-aş duce drept la ei şi
- Mâine tata o să fie boier mare, pentru că ăştia patru le-aş spune: „Ce poftiţi, măi tâlharilor? Să vă intre în cap
bănuţi o să-mi facă două mii. că eunu glumesc! Vedeţi-vă de drum şi lăsaţi lumea în
- Nu te lua, băiete dragă, după cei care-ţi făgăduiesc să te pace".Când or auzi tâlharii că n-am chef de vorbă lungă,
facă bogat de azi
încurcă-lume. pe mâine.
Ascultă-mă peDeobicei ori sunt nebuni
mine: întoarce-te acasă.ori parcă-i
ei să se văd
facăcum o s-o ia
nevăzuţi, la sănătoasa.
atunci o şterg euŞidacă nu s-ar grăbi
şi gata..."Dar
- Se poate, dar eu vreau să mă duc înainte. Pinocchio n-apucă să sfârşească bine, şi deodată i se păru
- E târziu!...- Vreau să mă duc înainte. că aude îndărătul lui un foşnetde frunze.Se întoarse să se
- Noaptea e întunecoasă... uite şi văzu în întuneric două mogâldeţe negre, înfofolite în
- Vreau să mă duc înainte. doi saci decărbuni care alergau după el sărind în vârful
- Drumul e primejdios... picioarelor ca două stafii.- Uite-i! zise el în gând: şi
- Vreau să mă duc înainte. neştiind unde să ascundă cei patru bani de aur, îi vârî în
- Adu-ţi aminte că cine n-ascultă şi se încăpăţânează, mai gură,pitindu-i sub limbă.Apoi încercă să fugă. Dar abia
curând ori mai târziu, o să secăiască amar. făcu doi paşi, şi se simţi apucat de braţe, iar două voci
- Mereu aceeaşi poveste. Noapte bună, greiere. înfiorătoare şi groase, îi ziseră:
-rele
Noapte
şi de bună, Pinocchio,
tâlhari.După şi Dumnezeu
ce rosti cuvintele să te ferească
acestea, de
Greieraşul- -pricina
Banii sau viaţa!Pinocchio
banilor neputând
din gură, începu să deasădin
vorbească
mâini şi din
să se
vorbitor se stinse ca prin farmec, cum s-ar stinge o strâmbe în tot chipul, ca să arate celor doi hoţi; cărora nu
lumânare când sufli întrânsa, iar drumul rămase şi mai în li se vedeau decât ochii prin găurile sacilor, că el era o
întuneric ca la început. biată păpuşică şi că n-avea în buzunar nici o para chioară.
- Haide, haide, că n-avem vreme! Scoate banii! strigară
XIVPinocchio al nostru fiindcă n-a ascultatde poveţele ameninţător tâlharii.Iar păpuşa făcu semn din cap şi din
înţelepte ale Greieraşului-vorbitorse întâlneşte cu tâlharii. mâini ca şi cum ar fi zis: „N-am".
t„Fie că urâtă soartă mai avem şi noi copiii, îşi zise în gând - Scoate banii, ori te omoram! rosti tâlharul cel mai înalt.
păpuşica, pornind din nou la drum. - Te omoram! repetă celălalt.
Toţi ne ceartă, toţi strigă la noi, toţi ne plictisesc cu fel de - Şi după ce te omoram pe tine, omoram şi pe tatăl tău!
fel
o sădefacă
sfaturi. Dacă
pe taţii nu lepe
noştri, daiprofesorii
pestenasnoştri;
din când
toţi,închiar
când,şitoţi -- Nu,
Şi penu,
tatăl
nu,tău!
pe bietul tata, nu!... strigă Pinocchio
Greierii-vorbitori. Uite de pildă: pentru că nu m-am luat deznădăjduit; dar strigând, i-au sunat baniiîn gură.
după palavrele gugumanului ăla de greier,cine ştie câte - Ah! Ticălosule! Aşadar ai ascuns banii sub limbă?
necazuri ar trebui să mi se întâmple! Aş putea să mă Scuipă-I jos! însă Pinocchio deloc.
întâlnesc chiar cu tâlharii!Noroc însă că de tâlhari nu prea - Ah! Te faci că n-auzi? Aşteaptă tu c-o să te facem noi să-
mă tem şi nici nu m-am temut vreodată. Eu cred că i j scuipi!- într-adevăr, unul dintre ei apucă zdravăn

păpuşică de vârful nasului, iar celălalt de bărbie, şiîncepură

să tragă unul în sus altul în jos ca să o facă să deschidă XV Tâlharii, urmăresc pe Pinocchio şi după ce-l prind, îl
gura; dar n-a fost chip. Gurapăpuşii părea încleştată şi spânzură de craca Stejarului-uriaş.
bătută în cuie.Atunci tâlharul cel mai mărunt, scoase un Pinocchio, nemaiputând să răsufle fu cât pe aci să se
cuţit şi încercă să i-l vâre între buze: dar Pinocchiomai iute arunce la pământ şi să se dea învins, când rotindu-şi ochii
ca fulgerul, îi apucă mâna cu dinţii, şi după ce i-o reteză împrejur, văzu printre copaciiînverziţi strălucind în
dintr-o muşcătură, o scuipăjos; închipuiţi-vă însă mirarea lui depărtare o căsuţă albă ca zăpada.
când, în loc de
îmbărbătat de această
mână, observă că scuipase"o
primă izbândă, labă din
se zvârcoli de pisică. -salvat,
Dacă aşîşi putea
zise în să ajunglui.Şi,
gândul până fără
la casa aceea,
să se poate c-aşo fi
mai codească
mâinile bandiţilor, şi sărind peste şanţuldrumului, începu să clipă, reîncepu să alerge cu mai multă putere prin pădure.
fugă peste câmpie. Tâlharii se luară după el ca doi câini Tâl-harii mereu după el.După o goană deznădăjduită de
după un iepure: şi cel care îşi pierduselaba alerga într-un aproape două ceasuri, aproape mort de oboseală, sosi în
picior ca vai de el. După o goană de aproape o poştă, sfârşitla uşa căsuţei şi bătu. Nimeni nu răspunse.Bătu
Pinocchio nu maiputea. Atunci, simţind că nu mai e scăpare, atunci mai tare, căci simţea cum se apropie zgomotul
se agăţă de crengile unui pom înalt şi se ascunseîntre paşilor şi respiraţia greoaie şiobosită a prigonitorilor lui.
frunze. Tâlharii încercară şi ei să se urce, dar ajunşi la Aceeaşi tăcere.Văzând că aşa nu e chip, începu să dea cu
jumătatea trunchiului, alunecară şicăzură la pământ, călcâiele în uşă. Şi iată că se arată la fereastră ofetiţă
jupuindu-şi mâinile şi picioarele. Totuşi nu se dădură bătuţi: frumoasă, cu părul bălai şi cu faţa palidă ca a unei figuri de
adunară
aprinserăun braţde
focul. Câtlemne
ai clipiuscate la rădăcina
din ochi, copacului,ardă
copacul începusă şi ceară, cu cu
care zise ochii
un închişi
glas ceşipărea
cumâinile încrucişate
că vine din lumeapecealaltă.
piept,
şi să pâlpâie ca o lumânare când adie vântul.Pinocchio, - în casa asta nu locuieşte nimeni; toţi am murit.
văzând că flăcările se urcă tot mai sus şi nevrând să moară - Deschide-mi tu, măcar! strigă Pinocchio plângând şi
prăjit, sări din vârfulpomului şi începu iarăşi să gonească spunând cine e.
peste câmpuri. Tâlharii după el, după el,fără să obosească - Şî eu am murit!
deloc, în vremea aceasta începuse să se crape de ziuă şi - Şi tu? Atunci ce faci acolo la fereastră?
Pinocchio se pomeni deodată în faţa unei gropi largi şi - Aştept coşciugul să vină, să mă ducă.Abia rosti astfel, şi
(adânci, plină cu apă murdară, de culoarea icafelei cu lapte. copila se făcu nevăzută, iar fereastra se închise fără
Ce vor să facă? Una, două, trei! strigă păpuşica, şi zgomot.
repezindu-se cu o iuţeală uimitoare, sări de partea cealaltă. - O, fetiţă frumoasă cu părul bălai, strigă Pinocchio,
Tâlharii săriră
înăuntru. şi ei, dar,
Pinocchio greşind
al nostru caremăsuragropii...
auzi zgomotul căzură
apei, deschide-mi,
de tâlh... fie-ţi milă! Fie-ţi milă deun biet copil urmărit
începu să râdă totalergând mereu: N-apucă bine să sfârşească şi se simţi apucat de guler, iar
- Să vă fie de bine, bandiţilor.Şi îi credea înecaţi de-a aceleaşi două răguşite voci îispuseră ameninţător:- Acum
binelea, când, întorcându-se să se uite înapoi, îi văzu pe nu ne mai scapi!Păpuşa, văzând că-i trece moartea pe
amândoialergând după el, înfofoliţi în sacii lor din care dinaintea ochilor, începu să tremure aşa de tare că îisunau
curgea apa ca din două coşuri de nuiele. încheieturile picioarelor de lemn şi cei patru bani pe care îi

ascunsese sub limbă, sescuturau şi ei.- Care va să zică, îl pune în pat, şi cheamă trei doctorica să afle dacă e viu sau
întrebară bandiţii, tot nu vrei să deschizi gura? Ah! mort.
Răspunzi?... Lasă... căde rândul ăsta te facem noi s-o Pe când bietul Pinocchio spânzurat de către bandiţi de
deschizi! Şi scoţând două cuţite lungi şi ascuţite ca briciul, îi craca Stejarului-uriaş, părea mai multmort decât viu,
traseră două lovituri în şale.Dar, spre norocul lui, Pinocchio Fetiţa frumoasă cu părul bălai se arătă iarăşi la fereastră,
era făcut dintr-un lemn foarte tare, aşa că tăişurile se şi înduioşându-se lavederea acelui nenorocit, care atârnat
rupserăîn bucăţele, iar tâlharii, cu mânerele cuţitelor în de gât, se legăna la adierea vântului^bătu de trei ori din
mână, se uitau
- Am înţeles: unul
zise la altul
atunci unulîncremeniţi.
dintre ei, trebuie să-l palme.La
care zburausemnalul
grăbite,acesta se auzifalnic
şi un vultur un zgomot mare
seaşeză de aripi
în dreptul
spânzurăm. ferestrei.
- Să-l spânzurăm! repetă celălalt.Zis şi făcut: îi legară - Ce porunciţi, frumoasă Zână? zise Vulturul aplecându-şi
mâinile la spate, şi trecându-i o funie ciocul spre semn de închinăciune;pentru că trebuie să ştiţi
după gât, îl atârnară de craca unui copac gros care se că, Fetiţa cu părul bălai, nu era altceva decât o Zână cu
chema Stejarul-uri aş.Apoi se aşezară pe iarbă, aşteptând sufletul blând,care de mai bine de o mie de ani locuia prin
ca păpuşa să-şi dea sufletul; dar după trei ceasuri, vecinătateaacelei păduri.
păpuşicaavea ochii tot deschişi, gura tot închisă şi respira în - Vezi tu păpuşica aia agăţată de craca Stejarului-uriaş?
toată voia.Plictisiţi de atâta aşteptare, se întoarseră către - O văd.
Pinocchio şi îi ziseră rânjind:- Să ne vedem pe mâine. Şi - Bine: zboară repede acolo; şi rupe cu ciocul tău puternic
mâine cândmort
să tegăsim ne-om întoarce,
şi cu sperăm c-o plecară.în
gura căscată!Apoi să ne faci plăcerea
vremea nodul
iarbă lacare-l ţine spânzurat
rădăcina în aer, şiîntinde-l
Stejarului.Vulturul binişor
zbură repede, şi pe
după
aceasta se ridicase un vânt puternic, care suflând şi mugind două minute se întoarse spunând:
cu furie, împingeaîncoace şi încolo pe bietul spânzurat, - Am făcut tot ce mi-aţi poruncit.
făcându-l să se legene ca limba unui clopot în zilele de - Cum l-ai găsit? Viu sau mort?- Când îl vezi, pare mort,
sărbătoare. Şi legănarea aceasta îi pricinuia dureri cumplite, dar nu
iar funia strângându-se tot maitare în jurul gâtului, îi tăia cred să fi murit de-a binelea, pentru că de îndată ce i-am
răsuflarea.încet-încet, ochii i se întunecară; şi cu toate că desfăcut nodul dimprejurul gâtului, ascos un oftat,
simţea moartea apropiindu-se, totuşi nădăjduiamereu că îngânând cu voce înceată: „Acum mă simt mai bine.!"...
dintr-o clipă într-alta o să-i vină într-ajutor vreo fiinţă Atunci Zâna, bătu din palme de două ori, şi apăru un Câine
milostivă.Dar, după atâta aşteptare, văzând ca nu soseşte lăţos minunat, care mergea pepicioarele dinapoi, întocmai
nimeni,
aproapeîşi aduse aminte de bietul lui tată... şiîngână
muribund: ca şi un
gală. om.Câinele
în cap avea unera îmbrăcat
chipiu în trei ca unvizitiu
colţuri în hainădede
cu galoane
- Oh, tăticul meu! Să fi fost tu aici!...Şi nu mai putu să zică aur, o perucă blondăcu cârlionţi care îi cădeau în jos pe
decât atât. închise ochii, deschise gura, întinse picioarele, şi gât, o haină de culoarea ciocolatei cu nasturi de diamant şi
după oultimă zvârcolire, rămase nemişcat. cu două buzunare mari pentru ca să pună oasele, pe care i
le dăruia la masă stăpâna, o perechede pantaloni scurţi de
XVI Fetiţa frumoasă cu părul bălai îl salveazăpe Pinocchio, îl catifea cenuşie, ciorapi de mătase, pantofi şi dinapoi un fel

de săculeţ,din satin albastru, pentru ca să-şi ascundă coada - Dar dumneata nu zici nimic? întrebă Zâna pe Greierul-
pe timp de ploaie. vorbitor.
- Bine-ai venit, Medoro! - zise Zâna Câinelui lăţos. Du-te - ,Eu zic că un doctor prudent, când nu ştie ce spune, cel
repede şi pregăteşte trăsura cea maimândră din grajdul mai bun lucru ce-l are de făcut, e să tacă. De altfel
meu şi ia drumul spre pădure. Ajuns sub Stejarul-uriaş, ai păpuşica asta, nu-mi e o figură nouă; o cunosc de atâta
să găseştiîntinsă pe iarbă o biată păpuşica aproape moartă. vreme! Păpuşa, care până atunci stătuse nemişcată ca
Ia-o binişor de-acolo, aşeaz-o pe perneletrăsurii şi adu-mi-o lemnul, se zvârcoli puternic, de zgâlţâi tot patul.-
încoace.
câteva oriAidin
înţeles? Medoro
săculeţul ca săalbastru
de satin arate căpea care
înţeles, dădu de
îlpurta Prichindelul ăsta - urmă Greierele-vorbitor
de n-are pereche...Pinocchio deschise ochii-şie îiun ştrengar
închise
dinapoi, şi porni ca vântul.Peste câteva clipe, ieşea din grajd numaidecât.- Un drac şi jumătate, un împieliţat, o
o trăsurică frumoasă albastră ca cerul, toată împletită în haimana... Pinocchio îşi ascunse faţa sub plapumă.-
pene de canar şi pe dinăuntru căptuşită cu borangic ca aurul Prichindelul ăsta e un copil neascultător, care o să-i
de strălucitor. Trăsurică era trasăde o sută de perechi de scurteze zilele lui bietul tată-său...în clipa aceasta răsună
şoareci albi, iar Câinele lăţos înţepenit pe capră, plesnea din în odaie un scâncet înăbuşit de plâns şi de sughiţuri.
bici îndreapta şi în stânga, întocmai ca un vizitiu care se închipuiţi-vămutra tuturor, când ridicând plapuma, băgară
teme c-a întârziat. de seamă că cel care plângea şi sughiţa eraPinocchio.
- Când mortul plânge e semn că e pe cale să se lecuiască
Nici nu'trecu un sfert de ceas şi trăsurica se întoarse, iar -adăugă solemn Corbul.
Zâna,
o într-ocare aştepta
odăiţă în prag,
cu pereţii de luăpăpuşica
sidef, trimiseînrepede
braţe, după
şi ducând- -prieten
Mă doare în suflet
şi coleg că Bufniţa
- rosti nu sunt-de părerea
dardupă ilustrului
mine, când meu
mortul
doctorii ceimai renumiţi din împrejurimi.Doctorii sosiră plânge, e semn că nici nu se gândeşte să mai moară.
repede unul după altul şi anume: un Corb, o Bufniţă şi un
Greier-vorbitor. XVIIPinocchio mănâncă zahărul, dar nu vrea să ia
- Aş vrea să ştiu domnilor - vorbi Zâna îndreptându-se către purgativul, însă când vede c-au venit ciocliisă-l ducă, se
.ei trei doctori strânşi în jurul patului lui Pinocchio, aş vrea supune. Apoi spune o minciună şi drept pedeapsă îi creşte
să ştiu, domnilor, dacă nefericita aceasta de păpuşă trăieşte nasul.
sau amurit!...La această întrebare, Corbul înaintând cel îndată ce doctorii au ieşit din odaie, Zâna se apropie de
dintâi, pipăi pulsul lui Pinocchio, apoi nasul, apoidegetul mic Pinocchio, şi după ce-i atinse frunteabăgă de seamă că
de la picior: şi după ce pipăi bine-bine, rosti pompos aceste era60scuturat de nişte friguri grozave.Turnă nişte prafuri
cuvinte:
- După părerea mea, păpuşica a murit; dar dacă din albe într-un
spuse:- pahar
Bea-l, şi încu apă, zile
câteva şi întinzând păpuşii paharul
te vindeci.Pinocchio îi
se uită
nenorocire n-a murit, atunci e semn cătrăieşte încă. lung la pahar, strâmbă din gură, şi întrebă cu voce
- îmi pare rău - adăugă Bufniţa - că sunt silită să mă miorlăită:
împotrivesc părerii Corbului, strălucitulmeu prieten şi coleg; - E dulce ori amară?
după mine. păpuşica trăieşte; dar dacă din nefericire nu - E amară, dar o să-ţi facă bine.
trăieşte, atuncie semn c-a murit de-a binelea. - Dacă e amară n-o beau.

- Ascultă-mă pe mine: bea-o! - Nu ţi-e frică de moarte?

- Dacă e amară, nu-mi place. - Nu mi-e frică! Mai bine să mor decât să beau din doctoria
- Bea-o mai întâi, şi pe urmă îţi dau o bucată de zahăr, ca asta nesuferită.în clipa aceasta, uşa odăii fu dată de
să-ţi îndulceşti gura. perete, şi intrară patru iepuri negri ca cerneala, care
- Unde e bucata de zahăr? duceau pe umeri un coşciug.
- Uite-o, zise Zâna, scoţând o bucată de zahăr dintr-o - Ce vreţi cu mine! strigă Pinocchio, sculându-se îngrozit
zaharniţă de aur. din pat.
-făgăduieşti?
Dă-mi întâi zahărul, şi pe urmă-beau şi doctoria...- îmi -- Am venit
Să mă să te
luaţi? luăm!
Bine, darrăspunse
eu n-amiepurele cel mai
murit încă. încă mare.
nu: însă
-Da!...Zâna îi dete bucata de zahăr, şi Pinocchio după ce o nu-ţi mai rămân de trăit decât câteva clipe, pentru că te-ai
ronţăi şi o înghiţi într-o clipă, ziselingându-şi buzele: încăpăţânat şi n-aivrut să iei doctorii ca să te vindeci de
- Ce bine ar fi să fie şi doctoria dulce ca zahărul!... Aş lua în friguri.
toate zilele. - O, Zână, Zâna mea! începu atunci să strige păpuşica, dă-
- Acum ţine-te de făgăduială şi bea picăturile astea de apă, mi repede paharul... Mai repede,pentru Dumnezeu, că nu
c-o să-ţi facă bine.Pinocchio, de voie de nevoie, luă în mână vreau să mor, nu... nu vreau să mor.
paharul şi îşi vârî în el vârful nasului; apoi îl duse lagură; iar
îşi. vârî nasul înăuntru, şi zise în sfârşit: Şi înhăţând paharul cu amândouă mâinile, îl goli dintr-o
-Prea e amară! Prea e amară! Nu pot s-o beau!- De unde înghiţitură.
ştii,
dupădacă nici n-ai
miros.Mai gustat-o?-
dă-mi Lasă
o bucată de că ştiu eu!
zahăr... Se urmă
şi pe cunoaşte
o -drumul
Nu face nimic! îngânară
degeaba. Şi luând iepurii. De rândul
iarăşi peumeri ăsta airufăcut
coşciugul, ieşiră
beau. din odaie bufnind şi scrâşnind din dinţi de necaz.Iar după
Zâna răbdătoare şi blândă ca o mamă, îi puse în gură încă o câteva minute, Pinocchio sări jos din pat, însănătoşit de-a
bucată de zahăr. Apoi îi întinsedin nou paharul. binelea; pentru că trebuiesă ştiţi că păpuşile de lemn se
- Aşa nu pot s-o beau! se miorlăi păpuşa, strâmbându-se îmbolnăvesc repede dar se vindecă şi mai repede.Zâna,
mereu.- Pentru ce?- Pentru că mă supără perna de la când îl văzu că aleargă şi sare prin odaie vesel şi sprinten
picioare.Zâna îi luă perna. ca un cocoş, îi spuse:
- Degeaba! Nici aşa nu pot s-o beau.- Acum ce te mai - Aşadar doctoria mea ţi-a făcut bine?
supără?- Nu vezi? Uşa... că nu e închisă bine. Zâna se duse - Şi încă ce bine! M-a înviat din morţi!
şi închise uşa odăii. - Atunci de ce aştepţi să fii rugat atât?
- în sfârşit,
asta amară,strigă Pinocchio^izbucnind
nu vreau în plâns,
s-o beau... nu...nu... nu! doctoria - Vezi cădecât
doctorie noi copiii suntem toţi la fel! Mai frică ne e de
de boală.
- Dragă băieţaşule, o să-ţi pară rău... - Ce ruşine! Copiii ar trebui să ştie că o doctorie bună,
- Puţin îmi pasă... dacă o iei la vreme, poate să te scapede boala cea mai rea
- Frigurile o să te trimită pe lumea cealaltă mai iute decât îţi şi chiar de la moarte...
închipui... - Oh! Lasă că altă dată n-o să mai aştept să fiu rugat! O
- Nu-mi pasă... să-mi aduc aminte de iepurii ăianegri, cu coşciugul pe

umeri... şi atunci pun repede mâna pe pahar şi îl dau pe La această a treia minciună, nasul i se lungi atât de tare,
gât...- Acum vino aici lângă mine, şi povesteşte-mi cum se că bietul Pinocchio nu putea să se maimişte din loc. Dacă
face de ai încăput pe mâna tâlharilor? se întorcea la dreapta, se lovea cu nasul de pat sau de
- Uite cum: Păpuşarul Mănâncă-foc, îmi dădu cinci bani de geamurile de la fereastră, dacă se întorcea la stânga, se
aur şi îmi zise: Ia-i şi du-i tatăluitău! Şi eu, în loc de asta, lovea de perete sau de uşa odăii, dacă ar fi ridicat niţel
m-am întâlnit pe drum cu un Vulpoi şi un Cotoi, două fiinţe capul, i-ar fi scos ochii Zânei.Zâna se uita la el şi râdea.
foartecumsecade, care mi-au spus: Vrei să faci o mie, două - De ce râzi? o întrebă păpuşica ruşinată şi îngrijorată de
mii din baniiHaidem;
răspunsei: tăi? Vinoşi cu noi,mai
ei îmi în CâmpiaMinunilor. Iar euniţel
spuseră: Să ne oprim le nasul
- Râd acela care nupe
de minciuna mai înceta
care săcrească.
ai spus-o.
la hanuP'LaRacul Roşu", şi după miezul nopţii, pornim iar ia - De unde ştii c-am spus o minciună?
drum. însă când m-am trezit, tovarăşii meinu mai erau - Minciunile, băiete dragă, se cunosc uşor; ele sunt de
acolo, plecaseră de mult. Atunci am pornit şi eu în toiul două feluri: minciuni care au picioarescurte, şi minciuni
nopţii, şi era un întunericde iad, aşa că mi-au ieşit în cale care au nasul lung: ale tale sunt din cele care au nasul
doi tâlhari înfofoliţi în nişte saci de cărbuni, care mi-au lung.Pinocchio, neştiind unde să se mai ascundă de ruşine,
spus:Scoate banii; şi eu le-am răspuns: N-am de unde; încercă să fugă din odaie, dar nu izbuti.Nasul îi crescuse
pentru că banii de aur îi ascunsesem sublimbă; unul din aşa de mult că nu mai încăpea pe uşă.
tâlhari încearcă să-mi vâre mâna în gură, însă i-am retezat-
o cu dinţii şi cândscuipai jos, băgai de seamă că în loc de XVIIIPinocchio se întâlneşte iarăşi cu Vulpoiul şi cu Cotoiul,
mână,
mine, euscuipasem
am rupt-oo labă de pisică.
la fugă, Tâlharii
şi în sfârşit s-au
m-au luatdupă
ajuns, m-au şi se duc împreună ca să semene ceipatru bani în Câmpia
Minunilor.
spânzurat de gât în pădure,spunându-mi: Mâine o să ne Cum lesne vă puteţi închipui, Zâna îl lăsă pe Pinocchio să
întoarcem, şi o să te găsim mort şi cu gura căscată, aşa că plângă şi să urle aproape o jumătate de ceas din pricina
o să-ţiluăm frumuşel banii de aur pe care i-ai ascuns sub nasului care nu-i mai încăpea pe uşă: şi l-a lăsat să plângă
limbă.- Şi unde sunt cei patru bani? îl întrebă Zâna. ca să-l înveţe minte să se lase de năravulde a spune
- I-am pierdut! răspunse Pinocchio; dar minţea pentru că îi minciuni, cel mai urât nărav ce-l pot avea copiii. Dar când
avea în buzunar.De-abia trântise minciuna, şi nasul lui care îl văzu tras la faţă şi cuochii ieşiţi din cap de bocet, i se
era destul de lung, îi mai crescu de două degete.- Şi unde i- făcu milă de el şi bătu din palme. La semnul acesta, intrară
ai pierdut? înodaie prin fereastră mii şi mii de păsărele care,
- In pădurea din apropiere.La această a doua minciună, aşezându-se pe nasul lui Pinocchio, începurăsă i-l ciugule,
nasul
- Dacăi se
i-aimai lungiînniţel.
pierdut pădurea din apropiere, zise Zâna, şi i l-au
nasul ciugulitde
nesfârşit aşalung
de bine încât îşi
alpăpuşii, peste câteva
căpătă minute,
iarăşi mărimea
putem să-i căutăm şi o să-i găsim: pentrucă tot ce se pierde obişnuită.- Ce bună eşti, Zâna mea, zise păpuşica,
în pădurea aceasta, se găseşte. ştergându-şi lacrimile, şi ce mult teiubesc!- Şi eu te
- Ah! Acum mi-aduc aminte - adăugă păpuşa încurcân-du- iubesc, răspunse Zâna, şi dacă vrei să rămâi cu mine, tu
se - cei patru bani nu i-am pierdut,dar fără să bag de mi-ai fi frăţior şi eu ţie surioară.
seamă, i-am înghiţit când am băut doctoria. - Aş rămâne bucuros... dar bietul tata?

- Am îngrijit eu şi de asta. Tatăl tău a şi fost înştiinţat: şi care ne-a cerut ceva de pomană. Şi cum n-aveam nici un
până să se înnopteze, soseşte.- Adevărat? strigă Pinocchio os de peşte măcar, ce a făcut prietenul meu, care are o
sărind în sus de bucurie. Dacă-i aşa, Zânişoară dragă, lasă- inimă de aur? Şi-a smulscu dinţii o labă de la picioarele de
măsă-i ies înainte. Ard de dorinţa să-l strâng în braţe pe dinainte şi a aruncat-o bietului lup, ca să-şi astâmpere
bietul bătrân, care a suferit atât dinpricina mea! foamea.Şi zicând acestea, Vulpoiul îşi şterse o lacrimă.
- Du-te, dar bagă de seamă să nu te rătăceşti.Apucă pe Pinocchio, înduioşându-se şi el, se apropie deCotoi şi îi
poteca din pădure şi sunt sigură c-o sa-lî întâlneşti.Pinocchio şopti la ureche:
porni: şi de-abia
căprioară. intrat
Dar când în pădure,
ajunseîn începu
dreptul săi alerge
Stejaru-J ca o se
lui-uriaş, -- Dacă toate
Şi acum pisicile ce
ia spune, ar cauţi
semănaprinculocurile
tine, ferice
astea?deîntrebă
şoareci!
opri în loc, pentru că i se păruse c-a zărit mişcare printre Vulpoiul pe păpuşă.
copaci. într-adevăr pe cine credeţi că văzu în mijlocul - Aştept pe tata, care trebuie să sosească dintr-o clipă într-
drumului? Pe Vulpoi şi pe Cotoi,adică pe cei doi tovarăşi de alta.
călătorie cu care poposise la hanul „La Racul Roşu". - Dar banii tăi de aur?- îi am în buzunar, afară de unul pe
- Uite-l pe Pinocchio! strigă Vulpoiul, îmbrăţişându-l şi care l-am cheltuit la hanul „La Racu Roşu".
sărutându-l. Ce cauţi pe aici? - Şi când te gândeşti că, în loc de patru bani, ar putea să
- Ce cauţi pe aici? repetă Cotoiul. se facă mâine o mie, două mii chiar.De ce nu m-asculţi pe
- E o poveste lungă - răspunse păpuşica - şi o să v-o spun mine? De ce nu mergi să-i semeni în Câmpia Minunilor?
pe îndelete. Ştiţi că alaltăierinoaptea când m-aţi lăsat singur - Astăzi nu pot: o să mă duc în altă zi.
la han, mi-auBietul
- Tâlharii?... ieşit tâlharii
băiat! Şiînce
cale?
voiau cu tine? -- în altă zi
Pentru ce?o să fie târziu! zise Vulpoiul.
- Voiau să-mi fure banii. - Pentru că acea câmpie a fost cumpărată de un boier
- Ticăloşii! zise Vulpoiul. mare şi de mâine încolo nu mai dă voiesă se semene bani.
- Nelegiuiţii!... adăugă Cotoiul. - E departe de aici Câmpia Minunilor?
- Dar am luat-o la fugă - urmă să spună păpuşica - şi ei s- - Să tot fie cam doi kilometri. Vrei să vii cu noi? într-o
au luat după mine, până când m-auajuns şi m-au spânzurat jumătate de ceas am ajuns: semeninumaidecât banii, şi
de craca stejarului de colo...Şi Pinocchio arată spre Stejarul- după câteva minute culegi două mii, aşa că diseară te
uriaş, care era la doi paşi de ei. întorci acasă cubuzunarele doldora. Vrei să mergi cu noi?
- S-a mai pomenit aşa ceva? zise Vulpoiul. în ce lume trăim! Pinocchio se codi puţin până să răspundă, deoarece îşi
Ce să mai zicem atunci noi ăştiaoameni cumsecade?Pe când aduse aminte de Zâna cea drăguţă, debătrânul Geppetto şi
vorbeau
şchiop deastfel, Pinocchio
piciorul băgă de seamă
drept dedinainte, pentrucăcăpisoiul eratoată
îi lipsea de prevestirile
făcut şi el catoţiGreieraşului-vorbitor; dar la urma
copiii fără un pic de judecată urmei
şi fără a
inimă:
laba cu gheare cu tot: asta îl făcu să întrebe: dădu din cap şi spuse Vulpoiului şi Cotoiului:
- Unde ţi-e laba?Cotoiul vru să răspundă ceva, dar se - Atunci fie, merg cu voi. Şi porniră.După ce-au umblat
încurcă. Atunci Vulpoiul zise repede:- Pisoiul e cam ruşinos cale de o jumătate de zi, ajunseră într-un oraş care se
şi de aceea tace. O să răspund eu în locul lui. Acum un ceas cheamă Azilulnătărăilor. De-abia intrară în oraş şi
ne-amîntâlnit în cale cu un lup, aproape leşinat de foame, Pinocchio văzu toate străzile pline de câini numai pieleaşi

oasele de ei, oi tunse care tremurau de frig, găini fără XIXLui Pinocchio i se furagalbenii de aurşi drept pedeapsă
creastă şi fără barbeţi, care cereau depomană o boabă de primeştepatru luni de închisoare.
porumb, fluturi mari care nu mai puteau să zboare pentru Pinocchio întorcându-se în oraş, începu să numere
că-şi vânduserăaripile lor frumoase şi colorate, păuni ciunti secundele una câte una; şi când i se păru c-a sosit ceasul,
de porni pe drumul care ducea în Câmpia minunilor.Pe când
coadă, cărora le era ruşine să apară aşa în lume, şi fazani mergea cu pas grăbit, inima îi bătea cu putere şi / făcea
care mergeau agale, trişti,jelindu-şi strălucitoarele lor pene tic-tac-tic-tac, ca un ceasornicde perete iar el îşi zicea în
de aur şiacestor
mijlocul de argint, acumaipierdute
lepădaţi soartei,pentru
trecea vecii vecilor.în
din când în când gând:«Ce
de galbeni?arOri
fi să
în găsesc în copac
loc de două mii,încinci
loc de o mie,
mii? două
Sau în loc mii
de
câte-o trăsurică mândră şi în ea,ori o vulpe, ori o gaiţă cinci mii, o sută de mii? Oh! Ce boier mare m-aş mai face!
hoaţă, ori vreo altă pasăre de pradă. Aş vrea să am un palat măreţ, o mie de cai de lemn şi o
- Dar Câmpia Minunilor unde e? întrebă Pinocchio. mie de grajduri, o pivniţă încărcată cu vinurile cele mai
- E aici la doi paşi.După aceea, ieşind din oraş, se opriră scumpe, şi o
într-o câmpie singuratică ce nu se deosebea cu nimic de cofetărie plină de prăjituri, de bomboane, de ciocolată şi de tot felul
celelalte câmpii. lichioruri.»Şi tot aiurind aşa, ajunse aproape de câmpie, şi se opri în
- Am ajuns; spuse păpuşii Vulpoiul acum aşează-te jos, ca să se uite dacă nu cumva sezăreşte vreun pom cu crăcile încărca
sapă cu mâinile o gropiţă, şi puneînăuntru cei patru galbeni. bani, dar nu văzu nimic. Mai merse câţiva paşi, totnimic; intră în câ
Pinocchio se supuse. Sapă groapa, puse înăuntru banii ce-i se duse chiar lângă groapa unde-şi semănase banii, şi tot nimic!Atu
mai rămăseseră
- Acum, şi apoidu-te
zise Vulpoiul, o astupă cupământ.
la izvorul de colo, umple o cană căzu pe gânduri,
buzunar şi uitând
şi sescarpină regulile
zdravăn bunei-cuviinţe,
în cap.în scoasei osemână
vremea aceasta păru di
că
cu apă, şi stropeşte locul undeai semănat.Pinocchio se duse râde cineva în ureche; şi când se întoarse, văzu pe craca unuicopac
la izvor, şi cum n-avea cană, îşi scoase un pantof din picior, papagal mare, care-şi scărpina puţinii fulgi de pe el!
îl umplu cu apăşi udă pământul unde săpase groapa. Apoi - De ce râzi? îl întrebă Pinocchio arţăgos.
întrebă: - Râd pentru că pe când mă scărpinam m-am gâdilat sub
aripi.Păpuşa nu răspunse. Se duse la gârlă şi umplându-şi
- Ce mai e de făcut? pantoful cu apă, se puse din nou săstropească pământul
- Nimic, răspunse Vulpea, acum putem să mergem. Tu care acoperea bănuţii lui de aur.Iată însă că un alt hohot
întoarce-te peste douăzeci de minute şio să găseşti pomul de râs, şi mai obraznic decât cel dintâi, răsună în
crescut şi cu crăcile încărcate d bani.Biata păpuşă, nebună singurătatea tăcută acâmpiei.
de bucurie,
făgădui mulţumii
orăsplată din inimă Vulpoiului şi Cotoiului şi le
împărătească. -papagalîmpieliţat,
în sfârşit, strigă Pinocchio
pentru cescos
râzi.din fire, aş putea să ştiu,
- Nu vrem nici o răsplată! răspunseră cei doi ticăloşi. Noi - Râd de toţi gugumanii, care cred în toate prostiile şi se
suntem fericiţi că te-am învăţat cum să te îmbogăţeşti fără lasă să fie traşi pe sfoară de unii maivicleni decât dânşii.
trudă. Şi zicând acestea îşi luară rămas bun de la Pinocchio, - Vorbeşti poate de mine?
şi urându-i rod îmbelşugat îşi văzură de drum. - Da, vorbesc de tine, sărmane Pinocchio, de tine, care eşti
aşa de neghiob încât ai crezut căbanii se pot semăna în

pământ, cum s-ar semăna fasolea ori dovlecii. Şi eu am dar jandarmii, care n-aveau vreme de pierdut, îi astupară
crezut odată,însă azi văd bine că rău am făcut. Astăzi, (dar gura şi o duseră in carceră.o ţinură închisă patru luni care
este cam târziu!) m-am învăţat minte că pentruca să pui păreau că nu se mai sfârşesc şi ar fi statşi mai mult dacă
deoparte un ban, doi, trebuie să-i câştigi ori prin munca nu s-ar fi întâmplat un eveniment fericit.
mâinilor, ori prin a creierului.- Nu te înţeleg! spuse păpuşa, Trebuie să ştiţi că tânărulîmpărat care domnea peste
care începuse să tremure de frică. oraşul Azilul nătărăilor, biruindu-şi într-un război duşmanii,
- Ai răbdare! O să te lămuresc numaidecât, adaugă porunci să se dea serbări mari pentru popor, \cu luminaţii
papagalul.
Vulpoiul şiAflă că, pe
Cotoiul s-aucând tu erai
întors aici în
în oraş,
câmpie; au dezgropat de
de artificii,
bucurie şi focuri
mai bengale, alergăride
mare, dădu poruncăbiciclete şi în semn
să se deschidă uşile
banii, şi s-au făcut nevăzuţi. temniţelor şitoţi tâlharii să fie eliberaţi.
Acum prinde-i dacă poţi.Pinocchio rămase cu gura căscată, - Dacă le dă drumul la toţi, să-mi dea şi mie, spuse
şi nevrând să dea crezământ cuvintelor papagalului, începu Pinocchio temnicerului.
cu mâinile şi cu unghiile să sape pământul pe care-l stropise - Dumitale nu, răspunse temnicerul, pentru că nu faci
cu apă. Şi sapă, şi sapă, şi sapă,până când făcu o groapă parte dintre ei...
adâncă de ar fi încăput în ea o şiră de paie, dar banii i-ai de 73
unde nu s.Nebun de deznădejde, alergă degrabă în oraş şi - Ba să mă ierţi dumneata, îngână Pinocchio, şi eu sunt
se duse drept la tribunal, ca să-i dea pe mânajudecătorului tâlhar.
pe cei doi pungaşi care îl jefuiseră.Judecătorul era un - Atunci se schimbă lucrurile, spuse temnicerul, şi
maimuţoi din
înfăţişarea neamul din
serioa-să, gorilelor;
pricinaun maimuţoi
vârstei bătrân şiacu
lui înaintate, scoţându-şi cuîirespect
salutându-l, şapca
deschise şi
uşa carcerii şi îl lăsă ca să plece.
bărbii lui albe şi mai cu seamă din pricina ochelarilor luide XX
aur, fără geam, pe care era silit să-i poarte întruna, din Eliberat din închisoare,Pinocchio vrea să se întoarcăspre
cauză că suferea de o umflătură deochi, care îl chinuia de locuinţa Zânei,dar în drum întâlneşteun Şarpe îngrozitor, şi
câţiva ani de zile.Pinocchio, în faţa judecătorului povesti din e prins într-o cursă de dihori.
fir în păr ticăloasa întâmplare, a cărui jertfăcăzuse, spuse Inchipuiţi-vă bucuria păpuşii, când se văzu liberă. Fără să
numele, prenumele, şi semnalmentele tâlharilor, şi sfârşi mai stea pe gânduri, ieşi repede dinoraş şi apucă pe
cerând să i se facădreptate. drumul care ducea la căsuţa Zânei.Din pricina timpului
Judecătorul îl ascultă cu multă bunăvoinţă, luă parte şi el la ploios, drumul se făcuse ca terciul şi înota în noroi până la
povestire, se înduioşa şi îşi şterse chiar o lacrimă şi când genunchi.Dar păpuşa nu se dădea bătută.Chinuit de dorul
păpuşica isprăvi ce
clopoţel. sunetul avea de spus,
clopoţelului întinse
se iviră mânadoi
în grabă şi câini
sună din să-lpărul
vadăbălai,Pinocchio
cât mai repedealerga
pe tatăl său şi ca
sprinten pe un
surioara lui cu
câine de
„mopşi" îmbrăcaţi în uniformă de jandarmi. Judecătorul, vânătoare şi puţin îi păsa că noroiul îl stropea înobraz.
arătând jandarmilor pe Pinocchio le spuse: . Fugea mereu zicându-şi în gând:«Câte necazuri n-au dat
- Nenorocitul ăsta a fost jefuit de patru galbeni de aur, peste mine!... Aşa îmi trebuie, pentru că sunt o păpuşă
luaţi-l şi băgaţi-l la închisoare. Păpuşîca, auzind această încăpăţânată şineascultătoare... Toate le fac după capul
sentinţă nedreaptă, rămase înlemnită, şi voia să protesteze, meu, fără să ascult de cei care mă învaţă de bine, şicare

au de o mie de ori mai multă judecată decât mine! Dar de aproape amorţit. Ochiii se închiseră, iar din coadă nu-i mai
rândul ăsta m-am hotărât să măschimb şi să mă fac băiat ieşea fum.
de treabă şi ascultător!... Cu atât mai mult cu cât am băgat - Oare să fi murit? zise Pinocchio, frecându-şi mâinile de
de seamăcă atunci când copiii n-ascultă, o nimeresc bucurie; şi fără să mai stea lagânduri, se pregătea să sară
întotdeauna rău, niciodată nu se întâmplă cumvisează ei. peste el, ca să treacă de cealaltă parte a drumului. Dar nici
Dar tata m-o fi aşteptat oare? L-oi găsi eu la locuinţa Zânei? n-apucase să mişte piciorul, şi deodată şarpele se ridică,
De atâta vreme, bietulunchiaş, nu m-a văzut! Am să-l iar păpuşa, dându-se îndărăt, se împiedică şi căzu la
măînăbuş
ierte cumângâierile
că m-am purtatşi aşa
îmbrăţişările
de rău?Şimele.
când DarZâna
mă gândesc o săc- pământ.Şi căzu aşa
mijlocul drumului de picioarele
şi cu rău, că rămase cu capul
în sus.La îngropat în
vederea
am găsit la dânsa atâta bunătate şi atâta îngrijire păpuşii, care dădea din picioare şi se zvârcolea ca un peşte
drăgăstoasă... Numai ei îidatorez minunea că mai sunt încă în undiţă, Şarpeleîncepu să râdă, şi râse, râse, aşa de tare,
în viaţă! S-a mai văzut uncopil mai nerecunoscător şi mai încât de prea mult râsîi plesni o vână în piept şi muri pe
lipsit de inimă decât mine?»Pe când cugeta astfel, se opri loc.Atunci Pinocchio începu să alerge ca să ajungă la
deodată îngrozit şi se dădu cu patru paşi înapoi.Ce văzuse? locuinţa Zânei până nu se înnoptează. Darpe drum, ne-
Un Şarpe mare, întins de-a curmezişul drumului, care avea maiputându-şi stăpâni foamea care-l chinuia, sări sub o
pielea verde, ochii de foc şi princoada lui ascuţită ieşea fum boltă de viţă dinapropiere ca să culeagă câţiva ciorchini de
ca dintr-un coş. struguri.Mai bine s-ar fi lipsit!Abia ajuns sub boltă, crac.
Nu e cu putinţă să descriem frica păpuşii care depărtân-du- simţi că i se prind picioarele
se la vreo
pietriş, jumătate
aşteptând cade kilometru,
Şarpele seaşeză
să plece să-şipe o movija
vadă de
de treaba între
Biata două fiarefusese
păpuşică ascuţite, careîntr-o
prinsă îl făcură să vadă
capcană stele ţăranii
pe care verzi.
lui, şi săelibereze calea trecătorilor.Aşteptă un ceas, două, o întinseseră acolo ca să prindădihorii, care de câtăva
trei, însă Şarpele nu se mişca din loc, şi tocmai de acolo i se vreme mâncau puii de găină.
vedeascânteierea ochilor lui de foc şi coloana de fum care îi
ieşea prin vârful cozii.Atunci Pinocchio, luându-şi inima în XXIPe Pinocchio îl prinde un ţăran, care îl pune în locul
dinţi, se apropie la câţiva paşi, şi cu grai dulce, stăruitorşi unui caine sa păzească un coteţ de păsări.
subţirel, spuse şarpelui:
- Iartă-mă, domnule Şarpe, dar eşti aşa de bun să te dai Pinocchio, după cum lesne vă puteţi închipui, începu să
niţel la o parte şi să mă laşi să trec?Ca şi cum ar fi vorbit plângă, să strige, să cheme într-ajutor;dar toate fură în
pământului. zadar, deoarece prin apropiere nu se vedea nici urmă de
începu din nou cu acelaşi glas76subţirel: casă, iar pece-i
de durerile drum nutrecea
pricinuia ţipenie de
strânsura om.Se înnoptase.Fie
capcanei, fie de spaima
- Trebuie să ştii, domnule Şarpe, că mă duc spre casă unde că se găseşte singur şi peîntuneric în mijlocul câmpului,
mă aşteaptă tata de atâta amar devreme!... îmi dai voie să- păpuşica era cât pe-aci să leşine, când deodată, văzând
mi văd de drum?Aşteptă un răspuns la întrebarea lui, dar de că-itrece pe deasupra capului un licurici, îl strigă.şi îi zise/
răspuns nici vorbă; ceva mai mult, Şarpele, carepână atunci - O, Licuriciule dragă, ai milă de mine şi scapă-mă/de
păruse îndârjit şi plin de viaţă, se făcu deodată nemişcat şi chinul ăsta./

- Bietul băiat! răspunse Licuriciul, oprindu-se înduioşat să-l ţăranul intră în casă închizând uşa cu zăvorul, iar bietul
privească. Cum se face că ţi-ai prins picioarele între fiarele Pinocchio rămase înbătătură mai mult mort decât viu, din
astea încleştate? pricina frigului, a foamei şi a urâtului. Şi din când încând,
- Am intrat în boltă ca să culeg un ciorchine, doi, de vârându-şi mâinile furios sub zgarda care îl strângea de
struguri, şi... - Strugurii erau ai tăi? '-Nu.- Cine te-a învăţat beregată, spunea plângând:
să iei ce nu e al tău? - Frumos îmi sade, n-am ce zice! Aşa îmi trebuie. Am vrut
- Mi-era foame... să fac pe încăpăţânatul, pehaimanaua^, m-am luat după
-- Foamea,
Adevărat,dragă băiete,strigă
ai dreptate! nu e un motivplângând,
păpuşa să iei lucrul
daraltuia.
altă toţi-derbedeii,
necazuri.Dacă deaş fiaceea mi băiat
fost un Se întâmplă
cumintetot
cafelul dealţii,
atâţia
dată n-am să mai fac. dacă mi-ar fi plăcut să învăţ şi să muncesc,dacă n-aş fi
Convorbirea lor fu întreruptă de un zgomot de paşi, care se fugit de acasă de la tata, n-aş fi acum aici, în mijlocul
apropiau. Era stăpânul viei carevenea în vârful picioarelor să câmpului, să fac pe câinelede pază la casa unui ţăran. Oh!
vadă dacă nu cumva vreuna din dihăniile care îi mănâncă Dacă m-aş mai naşte o dată!... Acum însă e prea târziu şi
puiinoaptea, nu s-a prins în capcanăŞi mirarea lui fu trebuie să rabd! După ce îşi descarcă astfel sufletul, intră
nespusă când, scoţând felinarul de sub haină, văzu că în loc în cuşcă şi se culcă.
de un dihor,fusese prins un copil.
- Ah! Tâlharule! strigă ţăranul înfuriat, care va să zică tu îmi XXII
furi găinile? Pinocchio prinde pe hoţi şi drept răsplată că a fost
-boltă
Nu eu, nuculeg
ca să eu! strigă Pinocchio,
doi ciorchini plârigând. Am intrat în
destruguri! Trecuseră două credincios este
ceasuri de pusdormea
când în libertate.
adânc, şi iată că
- Cine fură struguri, fură şi găinile. Lasă că ţi-arăt eu ţie, să aproape de miezul nopţii fu deşteptatde un murmur de
mă ţii minte.Şi deschizând capcana, luă păpuşa în braţe şi o glasuri ciudate, care i se părea că vine din văzduh.
duse acasă ca şi cum ar fi dus un miel de lapte. Scoţând vârful nasuluidin cuşcă, văzu adunate la sfat patru
Ajuns în bătătură, îl trânti jos, şi punându-i un picior în gât, dihănii negre care semănau cu pisicile. Dar nu eraupisici,
îi spuse: erau nevăstuici, animale mâncătoare de carne, care umblă
- E târziu şi mă duc să mă culc. Ne răfuim noi mâine. Şi după ouă şi după pui degăină.Unul din aceşti dihori,
deoarece mi-a murit chiar azi câinelecare mă păzea despărţindu-se de ceilalţi tovarăşi se duse la uşa coteţului,
noaptea, să faci bunătate să-i iei locul. O să fii câinele meu şi ziseîncetişor:- Bună seara, Melampo.- Pe mine nu mă
de pază.Zis şi făcut, îi atârnă de gât o zgardă ţintuită în cuie cheamă Melampo - răspunse păpuşica.
de aramă,
zgardă era şilegat
o strânse
un lanţbine
lungcade
săfier;
nu-iiar
iasăde
lanţulpeera
cap. De
înţepenit Dar atunci cine eşti?
- Pinocchio.
de zid. - Şi ce faci aici?
- Dacă la noapte o ploua - zise ţăranul - poţi să te culci în - Fac pe câinele de pază.
coteţul ăsta de lemn; înăuntru suntaşternute paiele pe care - Dar Melampo unde e? Unde e câinele care locuia în cuşca
s-a odihnit bietul meu câine timp de patru ani; şi ascute-ţi asta?
bineurechile: dacă din păcate vin hoţii, să latri.După aceea, - A murit azi dimineaţă.

- A murit? Săracul de el!... Era aşa de blând!... însă când deschizând fereastra, întrebă:
mă uit bine la tine şi tu îmi pari uncâine de ispravă. - Cine e acolo?
- Te rog să mă ierţi, dar eu nu sunt câine!...I - Hoţii! răspunse Pinocchio.
- Atunci ce eşti? - Unde sunt?
- O păpuşica. - în coteţ.
- Şi faci pe câinele de pază? - Vin acum.
- Cum vezi, asta drept pedeapsă!... Şi într-adevăr într-o clipă, ţăranul sosi, intră repede în
-Melampo,
Ei bine, aş
şi vrea sămulţumit.
o să fii fac cu tine o învoială, cum făceam şi cu coteţ
şi după ce prinse şi vârî într-un sac pe cei patru dihori, le
- Ce învoială? zise nespus de mulţumit:
- Noi o să venim o dată pe săptămână, ca şi până acum, să - In sfârşitam pus mâna pe voi! Aş putea să mă răzbun,
vizităm noaptea coteţul de unde osă furăm opt găini. Din însă nu sunt aşa de mişel. Mă mulţumesc numaisă vă duc
găinile astea, şapte le mâncăm noi, şi una ţi-o dăm ţie, cu mâine la birtul din comuna vecină, care o să vă gătească
condiţia,bineînţeles, să te prefaci că dormi şi să nu-ţi vină repede cu bulion depătlăgele roşii. Nu meritaţi atâta
poftă să latri şi să-ţi deştepţi stăpânul. cinste, dar oamenii cumsecade ca mine nu se uită la
- Aşa făcea Melampo? întrebă păpuşica. asemenea fleacuri!... Apoi, apropiindu-se de Pinocchio,
- Aşa făcea, şi ne înţelegeam de minune. Prin urmare dorrni începu să-l mângâie şi printre altele îlîntrebă:
în pace, şi n-avea nici o grijă căînainte de a pleca o să-ţi - Cum se face c-ai descoperit pe tâlharii ăştia tuspatru?...
lăsăm
mâine.înNe-am
cuşcă înţeles?
o găină grasă şi durdulie pentru prânzul de Şi când te nu
Melampo, gândeşti
băgasecănimic
Melampo,credinciosul meuar fi putut
de seamă!...Păpuşica
- Da, da, vezi bine! răspunse Pinocchio, şi clătină din cap în prea bine să povestească tot ce ştia, ar fi putut, adică, să
chip ameninţător ca şi cum ar fivrut să zică: O să vorbim noi povesteascăînvoielile ruşinoase dintre câine şi dihori; dar
îndată!... Când cei patru dihori se crezură siguri de învoiala aducându-şi aminte că SMelampo murise/îşizise în gând:
făcută, se duseră întinşi spre coteţul găinior care era La ce bun să învinuieşti morţii?... Morţij/ sunt morţi, şi cel
aproape de cuşca lui Pinocchio, şi dupăce deschiseră cu mai bun lucru ce putem face pentru dânşii/e să-i lăsăm să
unghiile portiţa de lemn, care închidea intrarea, se repeziră doarmă în pace!...
înăuntru unuldupă altul. Dar n-apucară să intre bine, şi - Când au intrat dihorii în curte, erai treaz ori dormeai?
simţiră că se închide uşa după dânşii. mai îl întrebă ţăranul.
- Dormeam, răspunse Pinocchio, însă dihorii m-au
Cel care onumai
mulţumit închisec-a
eraînchis-o,
Pinocchio cel credincios, care nu s-a deşteptat
ei cu gălăgia
a venit până la uşălor, ba unul
şi mi-a din„Dacă făgăduieşti că n-
spus:
şi mai puse în dreptul ei un bolovan mare,x^ ca s-o o să latri, şi n-ai să deştepţi pestăpânul tău, o să-ţi dăruim
înţepenii* nească bine, şi începu să latre. Şi lătrând o găină grasă şi durdulie", înţelegi? Să îndrăznească să-mi
întocmai ca un câine de pază, făcea din gură: ham, ■ ham, facămie o asemenea propunere! Pentru că trebuie să ştii
ham, ham... că sunt o păpuşă care o fi având toatecusururile din lume,
La auzul lătratului, ţăranul sări din pat, şi luând puşca şi dar n-am pe acela de a şovăi şi de a-mi da coate cu

persoanele necinstite. spunea:

- Bravo băiat! strigă ţăranul, bătându-l pe umeri. Aceste - O, Zâna mea dragă, pentru ce ai murit? Pentru ce n-am
simţăminte îţi fac mare cinste, şi ca murit eu în locul tău, eu, care sunt atât de rău, pe când tu
să-ţi dovedesc nemărginita mea recunoştinţă, îţi dau drumul erai aşa de bună? Şi tata unde o fi?O, Zâna mea dulce,
să te întorci acasă. spune-mi unde pot să-l găsesc, ca să rămân veşnic lângă
Şi îi scoase zgarda. el, şi să nu-l maipărăsesc niciodată! Niciodată!
Niciodată!... O, Zâna mea scumpă, spune-mi că nu e
XXIIIPinocchio deplângemoartea Fetiţei cu părulbălai,apoi adevăratc-ai murit!... Dacă într-adevăr
găseşte unPorumbel care îl ducepe ţărmul mării, şi deacolo ţiiubeşti frăţiorul, învie, trăieşte iarăşi camă iubeşti...
altădată! Nudacă-
te
se aruncă în apăca să vină în ajutorultatălui său Geppetto. doare că mă vezi singur, părăsit de toţi? Dacă mă prind
De-abia scăpă Pinocchio de povara umilitoare a zgardei din hoţii iar o să mă spânzure de craca Stejarului... atunci o să
jurul gâtului, şi începu să alergepeste câmp, şi nu se mai mor de-abinelea. Ce vrei să mă fac singur pe lume? Acum
opri deloc până nu ajunse în drumul mare, care trebuia să-l când te-am pierdut pe tine şi pe tata, cine osă-mi mai dea
ducădrept la locuinţa Zânei. Ajuns în drumul cel mare, se de mâncare? Unde o să dorm noaptea! Cine o să-mi mai
uită de jur-împrejur, şi văzu cu och.iul liber, pădurea unde facă haine? Oh! Ar fimai bine, de o mie de ori mai bine,
întâlnise Vulpoiul şi Cotoiul, văzu printre copaci, înălţându- dacă aş muri şi eu! Da, vreau să mor! Ih! Ih! Ih!Şi pe când
se vârful Stejarului-uriaş, undefusese spânzurat de gât, dar se tânguia astfel, încercă să-şi smulgă părul din cap, dar
nici încoace, nici încolo, nu-i fu cu putinţă să zărească părul lui fiind de lemn, n-avu de ce să apuce.In vremea
locuinţaFetiţei
un presentimentfrumoase
trist, şi cu părul bălai.Atunci
începând să alerge cuavu deodată
câtă putere îi aceasta, trecu
oprindu-se din pe deasupra
zbor, un Porumbel
dar cuaripile uriaş,
tot întinse, care din
îi strigă
mai rămăseseîn picioare, se pomeni peste câteva clipe în înălţimea văzduhului:
livada unde se ridica odinioară căsuţa cea albă.Dar căsuţa - Ascultă băietele, ce faci acolo jos?
nu mai era acolo. în. locul ei se afla o lespede de marmură, - Nu vezi ce fac? Plâng! răspunse Pinocchio ridicând capul,
pe care erau scrise culitere de tipar, aceste rânduri şi ştergându-şi ochii cu mânecade la haină.
sfâşietoare: - Ia spune-mi, adăugă Porumbelul, nu cumva cunoşti
AICI ZACE FETIŢA CU PĂRUL BĂLAI MOARTĂ DE DURERE printre prietenii tăi, o păpuşă pe care ocheamă Pinocchio?
PENTRU CĂ A FOST PĂRĂSITĂ -Pinocchio? Ce ai spus? Pinocchio? repetă păpuşica sărind
DE FRĂŢIORUL EI PINOCCHIO. în picioare. Pinocchio sunt eu.Porumbelul auzind aceasta,
Cum a rămas păpuşa, după ce a silabisit acele cuvinte, vă coborî numaidecât şi se aşeză pe pământ. Era mai mare
las să vă închipuiţi
acoperind cu mii devoi singuri.
sărutări Căzugrămadă
marmura la pământ,
mortuară, izbucni şi decât uncurcan.
- Atunci cunoşti şi pe Geppetto? întrebă el pe păpuşica.
într-unnesfârşit hohot de plâns. Plânse toată noaptea, şi - Dacă îl cunosc! Dar mi-e tată! Ţi-a vorbit de mine! Mă
dimineaţa următoare, când se ivise ziua, eltot plângea, duci la el? Trăieşte? Răspunde, fie-ţimilă, trăieşte?
măcar că în ochi nu mai avea un pic de lacrimi; iar - L-am lăsat acum trei zile pe malul mării.
strigătele şi tânguirile lui erauaşa de sfâşietoare şi triste, - Ce făcea?- îşi cioplea singur o luntrişoară, ca să treacă
încât toate văile dimprejur le repetau ecoul. Şi plângând peste ocean Bietul bătrân, de mai bine de patruluni de

când colindă lumea ca să te caute, şi neputându-te găsi, s-a atunci când ţi-e foame şi n-aialtceva de mâncat, chiar şi
hotărât să treacă în ţăriledepărtate din lumea nouă ca să te mazărea este gustoasă! Foamea nu cunoaşte mofturi sau
caute şi acolo. nazuri!Pinocchio încalecă iarăşi pe spinarea Porumbelului,
- E departe de aici până la malul mării? întrebă Pinocchio porniră la drum, şi du-te! A doua zidimineaţa ajunseră pe
înduioşat. ţărmul mării.Porumbelul puse jos păpuşa şi nevrând să
- Peste o mie de kilometri. aştepte mulţumiri pentru fapta bună ce făcuse, îşiluă
- O mie de kilometri? O, Porumbelule drag, ce bine ar fi să zborul înapoi şi se făcu nevăzut. ■ ■,-.Pe ţărm era o
am aripivrei
- Dacă ca să
tine!
mergi, te duc eu. grămadă
în de lume,s-a
largul mării.Ce care ţipa şi dădea
întâmplat? din Pinocchio
întrebă mâini, uitându-se
pe o
-Cum? babă. - Ce să se întâmple? Un biet tată, care şi-a pierdut
- încaleci pe spinarea mea. Eşti greu? copilul, s-a suit într-b luntre ca să treacă oceanul să-l
- Greu? Dimpotrivă. Sunt uşor ca frunza. Şi, fără vorbă caute, însă astăzi marea efurioasă, aşa că luntrea e gata
multă, Pinocchio sări în spinarea Porumbelului, şi punându- să se scufunde... - Unde e luntrea?• Uite-o colo, în dreptul
şi un picior într-oparte, şi unul în cealaltă, cum fac călăreţii, degetului meu;'' răspunse baba, arătând o luntre care, de
strigă plin de mulţumire: leparte păreacât o coajă de nucă, şi în ea ^-^ ~un om
Zboară, zboară, căluţule, că ard de dorinţă s-ajung cât mai mic, mititel. Pinocchio îşi aruncă SAV*i\ privireaacolo, şi
repede! după ce s-a uitat bine, scoase un ţipăt ascuţit. - Acolo e
Porumbelul, întinse aripile, şi peste câteva clipe zburase tata! Acolo e tata! ' V\nvremea aceasta, luntrea izbită de
atât de sus că aproape atingea
norii. Ajuns la înălţimea furia furtunii
răstoarne, iaraici apărea printre
Pinocchio, valuri,
din vârful uneiaici părea
stânci să senu
înalte,
aceeaameţitoare, Pinocchio fu curios să se uite în jos, dar l- mai sfârşea che-mându-şi tăticui
a apucat o frică şi o ameţeală aşa demare, încât ca să nu se pe nume, şi făcându-i semne cu mâna, cu batista şi chiar
pomenească răsturnat, îşi încleşta braţele de gâtul calului cu şapca din cap.Părea că Geppetto, măcar că era departe
său înaripat.. Zburară toată ziua. Către rumbelul îi spuse: de ţărm, îşi recunoscuse băiatul, pentru că îşi scoaseşapca
- Tare mi-e sete! şi el şi îl salută, iar prin tot felul de semne din mâini, îi lăsa
- Iar mie tare mi-e foame! adăugă Pinocchio. să înţeleagă că s-ar întoarcebucuros, dar că marea era
- Să ne oprim niţel lângă porumbarul ăsta şi pe urmă o furioasă şi îl împiedica să vâslească pentru ca să se
pornim iarăşi la drum ca s-ajungemmâine în revărsatul apropie de mal.Deodată, se năpusti un val năprasnic, şi
zorilor pe ţărmul mării.Intrară într-un porumbar, unde nu luntrea se făcu nevăzută. Aşteptară s-o mai vadăapărând,
era decât otoată
Păpuşica, doniţă plină
viaţa, nucuputuse
apă şisă'
unsufere
coşuleţmazărea.
plin cu mazăre.
Numai dar luntrea
- Bietul nu se mai
unchiaş... ivi. atunci pescarii care se
spuseră
când o vedea îi şi venea rău, îlapuca stomacul, dar în seara adunaseră pe mal, şi îngânând încet orugăciune se
aceea a mâncat ca un lup, şi după ce o isprăvi, se întoarse îndreptară către casele lor.Iată însă că auziră un ţipăt
către Porumbel şi îi spuse: deznădăjduit, şi uitându-se înapoi văzură un copil care, din
- N-aş fi crezut niciodată ca mazărea să fie aşa de bună! - vârfulunei stânci se aruncase în mare strigând:
Trebuie să înveţi, dragă băiete, răspunse Porumbelul, că - Vreau să-l salvez pe tata!Pinocchio, fiind de lemn, plutea

deasupra apei şi înota ca un peşte. Aici îl vedeai dispărând tristeţe căera mai mai să plângă, când deodată se văzu că
înapă, luat de furia valurilor, dincolo îl vedeai apărându-i, ba trece nu tocmai departe de ţărm, un peşte uriaşcaje înota
un picior, ba o mână, la o maredepărtare de mal. în cele din agale cu capul afară din apă.Neştiind cum să-i zică pe
urmă fu pierdut din ochi, şi nu l-au mai văzut. nume, păpuşica îi strigă cu glas tare, ca să fie auzită.
- Bietul băiat! spuseră atunci pescarii, care se adunaseră pe - Ei, domnule Peşte, îmi dai voie să-ţi spun o vorbă?
mal, şi îngânând încet o - Şi două, răspunse Peştele, care era un Delfin atât de
rugăciune, se întoarseră pe la casele lor. politicos, cum se găsesc prea puţini înlume.
XXIV Albinelor harnice" şi o -sate
Eştiunde
aşa de
Pinocchio soseşte în „Insula să bun
poţi să-mi spui dacă
să mănânci în insula asta
fărăprimejdia de ase
fi găsesc
tu însuţi
regăseşte pe Zână. mâncat?
Pinocchio, însufleţit de nădejdea de a ajunge la vreme ca - Se găsesc bineînţeles! răspunse Delfinul; şi chiar nu j
să-l scape pe bietul său tată, înotătoată noaptea. Şi ce tocmai departe de aici.
noapte îngrozitoare! Turna cu găleata, bătea grindina, tuna - Pe unde trebuie s-o apuc?
groaznic şi fulgere scăpărau,de părea că e ziuă.Spre - Ia-o pe potecuţa aia de colo, la stânga, şi ţine-o drept f
dimineaţă, izbuti să vadă nu tocmai departe o bucată lungă înainte. N-ai grijă că nu te rătăceşti. încă ceva, te rog.
de pământ. Era o insulă înmijlocul mării.începu să facă Dumneata care te plimbi toată ziua şi toată noaptea prin
sforţări disperate ca s-ajungă la mal, dar în zadar. Valurile mare, n-ai
legănându-sefurioase, îl purtau în voia lor ca pe un fir de întâlnit cumva o luntre în care se afla tata?
pai. înîl sfârşit,
încât aruncă spre norocul
dintr-o lui,insulă.Aruncătura
dată pe veni un val cuatâta furie,
a fost aşa -EDar cine
tatăl cele mai
tatălbun
tău?din lume, după cum eu sunt copilul
de violentă, că izbindu-se de pământ, i-au pârâit toate cel mai rău.
încheieturile, darse mângâie repede, zicân-du-şi: Scăpai şi - Cu furtuna de astă-noapte, răspunse Delfinul, luntrea
de rândul ăsta ca prin urechile acului.în vremea aceasta cred că s-a scufundat.
cerul se înseninase, soarele se ivi în toată strălucirea lui, iar - Şi tata?
marea se făcu liniştită şi netedă ca oglinda.Atunci păpuşica - Poate că l-a şi înghiţit fioroasa Balenă, care de câteva zile
întinzându-şi hainele la soare ca să le usuce, începu să se răspândeşte groaza şi urgia înapele noastre.- Şi e mare
uite încoace şiîncolo doar o zări peîntinderea nesfârşită a Balena asta? întrebă păpuşa, care începuse să tremure de
mării vreo luntrişoară cu un om înăuntru. Dar după ce s-a frică.
uitat bine întoate părţile, nu văzu înaintea lui decât cer, apă - Dacă e mare!... răspunse Delfinul. Ca să-ţi faci o idee,
şi o micăDacă
muscă.- pânzăaşdeşticorabie,
cel puţindar
cumaşasedenumeşte
departe,încât
insula,părea
îşi o află
gurăcă e mai
atât mareşidecât
de largă o clădire
adâncă, încât cucinci etaje'
ar încăpea şi are
prea bineo în
zicea el în gând. Dacă aş şti măcar că insulae locuită de ea un tren culocomotivă cu tot.
oameni cumsecade, vreau să zic de oamenii care să n-aibă - Vai de mine! strigă îngrozit Pinocchio, şi îmbrăcându-se
urâtul obicei de aspânzura copiii de crăcile copacilor! Pe cine în grabă, se întoarse către Delfin şiîi spuse: '- Să ne vedem
să întreb că nu văd pe nimeni?...Gândul că se află singur, cu bine, domnule Peşte, iartă-mă că te-am supărat şi îţi
singurel, în mijlocul acelui ţinut deşert, îl umplu de atâta mulţumesc debunăvoinţă. Zicând acestea, apucă repede

pe potecuţă şi începu să meargă aşa de iute că păreacă cărucior.

aleargă. La cel mai mic zgomot, se întorcea să se uite înapoi - Cu atât mai bine pentru tine!răspunse cărbunarul.
de frică să nu fie urmărit deBalena aceea mare cât o casă Atunci, băiete dragă, dacă e adevărat că mori de foame,
cu cinci etaje şi cu gura largă şi adâncă unde încăpea un cere mândriei tale să-ţi dea să mănânci, dar bagă de
tren'culocomotivă cu tot.După ce-a mers mai mult de o seamă să nu-ţi cadă cu greu la burtă.După câteva clipe
jumătate de ceas, sosi într-o ţărişoară care se numea „Ţara trecu pe drum un zidar care ducea pe umeri un hârdău cu
Albinelor harnice". Uliţele furnicau de fiinţe care alergau var.
încoace
de făcut.şiNu
încolo după un
se găsea treaba, toatelucrau,
trândav toate aveau
sau o Haimana, de l-aiceva
fi -biet
Eşticopil
aşa care
de bun să-ţide
moare faci pomană cu un ban pentru un
foame.
căutat culumânarea aprinsă.- Am înţeles, răspunse repede, - Bucuros, vino cu mine de cară var,îi răspunse zidarul, şi
deşucheatul de Pinocchio, ţara asta nu face de mine! Eu nu în loc de un ban îţi dau cinci.
sunt născut ca să muncesc.? In vremea aceasta foamea îl - Dar varul e greu, răspunse Pinocchio, şi nu vreau să mă
chinuia, pentru că de douăzeci şi patru de ceasuri, nu obosesc./
băgasenimic în gură, nici măcar o porţie de mazăre!Ce să - Dacă nu vrei să te oboseşti băiete dragă, du-te la altul
facă?Nu-i rămânea decât două căi ca să-şi potolească să-ţi dea să mănânci pe degeaba.în mai puţin de o
foamea:, jumătate de ceas trecură pe acolo douăzeci de inşi, şi
sau să ceară ceva de lucru, sau să ceară de pomană un tuturor Pinocchio le-acerut de pomană, dar toţi îi
gologan ori un codru de pâine.Să ceară de pomană îi era răspunseră: „Nu ţi-e ruşine? în loc să umbli cască gura pe
ruşine, pentruceară
au dreptulsă că tatăl săubătrânii
decât îi spusese mereu că pomană
şi neputincioşii; săraci n-
cu uliţă,du-te mai binesfârşit
câştigă pâinea!"în de-ţi trecu
cautăode lucru, şi învaţă
femeiuşcă cum
drăguţă, se
care
adevărat, în lumea asta, şi care, merită milă şisprijin, sunt ducea pe umeri două ulcioare cu apă.- îmi dai voie, bună
numai aceia care, fie din pricina vârstei, fie din pricină de femeie, să beau o gură de apă dirr doniţele dumitale?
boală sunt osândiţi sănu-şi mai poată câştiga pâinea de întrebă păpuşa, carese frigea de sete.
toate zilele prin munca lor. Toţiceilalţi sunt datori să - Bea, băietele dragă! spuse femeia, punând doniţele jos.
muncească, şi dacă nu muncesc şi îndură foamea, cu atât După ce Pinocchio sorbi ca unburete, bolborosi cu voceape
mai răupentru ei. în clipa aceea, trecu pe drum un om plin jumătate, ştergându-se la gură.- Setea mi-a trecut! Dacă
de sudoare şi sfârşit deoboseală, care trăgea singur cu aş putea să-mi astâmpăr şi foamea!...
multă greutate două cărucioare încărcate cu cărbuni. 97
Pinocchio, judecându-l după înfăţişare că e om bun, se Femeia, auzind aceste cuvinte, adăugă repede:- Dacă mi-
-apropie de el,şişidă-mi
Fii milostiv plecându-şi
un banochiide ruşine
că nu mai pot îidespuse încet:
foame! ajuţi de
felie să pâine.
duc până acasă una
Pinocchio din la
se uită doniţele
doniţă,astea, îţi dau o
şi nu răspunse
- Nici o parachioară! răspunse cărbunarul. Iţi dau patru, nici da, nici nu.- Şi odată cu felia de pâine o să-ţi dau şi o
numai să-mi ajuţi să duc până acasă aste douăcărucioare cu strachină de conopidă prăjită în oţet şi untdelemn,continuă
cărbuni. femeia.Pinocchio se uită încă o dată la doniţă, şi iarăşi nu
- Ştii că mă uimeşti! răspunse păpuşa aproape supărată. N- răspunsenici da, nici nu.
am făcut /în viaţa mea pe hamalul; n-am tras niciodată la - Şi după conopidă, îţi dau şi o prăjitură cu dulceaţă şi cu

poame. Ispitit de lăcomie,Pinocchio nu se mai putu E o taină.

împotrivi, şi luân-du-şi inima în dinţi, zise: - Spune-mi-o şi mie: aş vrea să cresc şi eu niţel. Nu vezi?
- Ce să fac! La urma urmei o să-ţi duc doniţa până acasă! Am rămas tot ca un băţ de chibrit.
Doniţa era foarte grea, şi păpuşica, neputând s-o ducă în - Dar tu nu poţi să creşti! răspunse Zâna.
mâini, şi-o puse în cap. Ajunşi acasă, femeia, pofti pe - Pentru ce?
Pinocchio să se aşeze la o măsuţă întinsă şi îi puse dinainte - Pentru că păpuşile nu cresc niciodată. Se nasc păpuşi,
pâine, conopidă călită şi prăjitura făgăduită. Pinocchio trăiesc păpuşi şi mor păpuşi.
înghiţea
pustie şi pe nemestecate.
nelocuită de cinciStomacullui părea
luni.După ce o casă rămasă
îşi potoli -scărpinâdu-se
Oh! Sunt sătulîn să fiuCred
cap. mereuc-apăpuşă, strigăsă
sositvremea Pinocchio,
intru şi eu
muşcăturile îndrăcite ale foamei, se uită în sus ca să în rândul oamenilor.
mulţumeascăbinefăcătoarei lui, dar n-apucase să-şi îndrepte - Numai să meriţi...
bine privirea spre dânsa, şi scoase un oftat lungde mirare, - Adevărat? Şi ce'trebuie să fac ca să merit?
rămânând înmărmurit, cu ochii zgâiţi, cu furculiţa în aer şi - Un lucru foarte uşor: să te sileşti să devii băiat cuminte.
cu gura plină de pâine şide conopidă. - Dar ce, nu sunt?
- Vezi că... răspunse bâl-bâindu-se Pinocchio, vezi că... - Deloc! Copiii cuminţi sunt ascultători pe câtă vreme tu...
dumneata semeni... dumneata îmiaduci aminte... da... da, - Eu n-ascult niciodată de alţii.
da, aceeaşi voce... aceiaşi ochi... acelaşi păr... da... da... şi
dumneata aipărul bălai... ca dânsa! O, Zânişoara mea, - Copiilor cuminţi le place cartea şi lucrul, însă tu...
Zânişoara mea!...
dumneata!... Nu măSpune-mi
faqe să că eştiiarăşi!
plâng dumneata...chiar
Dacă ai şti! Am - Eu fac pespun
cuminţi trântorul şi pe haimanaua
întotdeauna toată
adevărul...- ziulica.-
Eu spun Copiii
numai
plâns atât! Am suferit atât! Şizicând astfel, Pinocchio minciuni...- Copiii cuminţi se duc bucuroşi la şcoală...- Şi
plângea cu hohote, şi căzându-i la picioare, îmbrăţişa pe mine m-apucă frigurile când mă gândesc. Dar de azi
genunchii aceleifemei misterioase. înainte vreau să mă schimb.- îmi făgăduieşti?- îţi
XXVPinocchio făgăduieşte Zânei să Be cuminte şi să se pună făgăduiesc. Vreau să mă fac băiat cuminte, şi să fiu
pe învăţătură, pentru că s-a săturatsă mai fie păpuşă şi mângâierea tatei... Dar unde-o fidânsul la ceasul ăsta?- Nu
vrea să devină un băiat ca toţi băieţii. La început, femeia se ştiu. - O să mai am eu parte să-l mai văd vreodată şi să-l
încăpăţâna să spună că nu era dânsa Zâna cu părul bălai, îmbrăţişez?
dar, văzându-se descoperită şi nevrând să întindă gluma - Cred că da: sunt chiar sigură.La răspunsul acesta,
prea departe, sfârşi prin a recunoaşte, şi spuse luiPinocchio: mulţumirea lui Pinocchio fu aşa de mare, încât luă mâinile
Prichindel ştrengar!
- Dragostea Cumm-a
ce-ţi păstrez ai băgat
făcut de seamă că sunt eu?
să ghicesc. Zânei şiîncepu
minţi. să i leochii
Apoi ridicând sărute cu atâta cudrag,
şi privind-o foc, că părea ieşit din
o întrebă:
- Ţi-aduci aminte? M-ai lăsat fetiţă, şi acum mă găseşti - Ia spune-mi mamă: aşadar nu e adevărat c-ai murit?
femeie; atât de femeie c-aş putea să-ţifiu mamă.îmi pare şi - Se vede că nu! răspunse Zâna zâmbind.
mai bine, căci astfel, în loc de surioară o să-ţi zic mămică. - Dacă ai şti cât am suferit şi cum era să cad grămadă,
De-atâta vreme mătopesc de dor să am şi eu o mamă ca când am citit „Aici zace...".
toţi copiii!... Dar cum se face că ai crescut aşa de repede?- - Ştiu şi tocmai pentru asta te-am iertat. Mărturia durerii

tale m-a făcut să văd că ai inimăbună: şi de la copiii cu mării ca să vadă un peşte groaznic carese numeşte
inimă bună chiar de sunt puţin cam ştrengari şi cu apucături Balenă.
rele, tot temai aştepţi la ceva, adică tot mai nădăjduieşti c- A doua zi Pinocchio se duse la şcoala primară, închipuiţi-vă
or să se întoarcă pe calea cea bună. Iată pentruce am venit pe ştrengarii de copii, cândvăzură intrând în şcoală o
să te caut până aici. Vreau să-ţi ţin loc de mamă... păpuşă! A fost un râs, care nu se mai isprăvea. Care îi
- Oh! Ce bine îmi pare! strigă Pinocchio, sărind de bucurie.i: trăgea opăcăleală, care alta, care îi lua şapca din mână,
- O să m-asculţi şi o sa faciîntotdeauna ce-ţi voi spune? care îl trăgea de haină pe la spate, care încercasă-i facă
-- Bucuros, bucuros,
Chiar de mâine, bucuros!
adăugă Zâna, o să începi să te duci la repede cu cerneală
căuta să-i două mustăţi
lege picioarele şimâinilemari sub nas,
cu sfoară, caşisă-l
carefacă
şcoală.Pinocchio se făcu numaidecât mai puţin vesel. să joace.La început Pinocchio nu-i luă în seamă şi îi lăsă în
- Apoi o să-ţi alegi după placul tău un meşteşug... Pinocchio pace, dar în cele din urmă depăşindu-i răbdarea, se
se făcu serios. întoarse către cei care îl necăjeau şi îşibăteaujocdeel, şi le
- Ce tot bolboroseşti printre dinţi? întrebă Zâna cu un ton spuse drept în faţă:
cam supărat.. - Ia, vă rog să vă vedeţi de treabă, n-am venit aici ca săfiu
- Spuneam... îngână păpuşa cu vocea pe jumătate, că, caraghiosul vostru. Eu respect pe alţii şi vreau să fiu şi eu
acum pentru ca să mă duc la şcoală mise pare cam târziu... respectat.
- Nu, domnule. Află de la mine că pentru învăţătură nu e
niciodată prea târziu! - Bravo, paiaţo! Ai vorbit ca din carte! urlară ştrengarii de
Darce!-
- De nu vreau
Pentrusăcăînvăţ,
lucrulnici
măsăoboseşte.
m-apuc de meşteşug... - copii, prăpădindu-se
decât de râs,
toţi, întinse mâna ca săşiapuce
unuldin ei maide
păpuşa obraznic
nas.Dar
- Băiete dragă - spuse Zâna - cei care spun aşa, sfârşesc nu-i prea merse bine, pentru că Pinocchio întinse piciorul
întotdeauna în temniţă ori la spital.Ascultă ce-ţi spun eu, pe sub masă, şi îi trase olovitură zdravănă în ţurloaie.-
omul fie că s-a născut bogat, fie că s-a născut sărac, cât Aoleo, ce mai cotonoage ai! zbieră copilul frecându-şi
trăieşte trebuiesă facă ceva, să nu stea degeaba, să lucreze. vârtătaia pe care i-o făcuse păpuşica.- Şi ce coate!... Şi
Vai de tine dacă te înveţi trândav. Trândăvia e oboală foarte mai tari decât picioarele! spuse un altul care, din pricina
urâtă şi trebuie să ne vindecăm cât mai degrabă de ea, glumelor luinesăbuite, se alesese cu un ghiont în burtă.Ce
chiar din copilărie; altfelcând ajungem mari, nu ne mai mai încoace încolo, cu o lovitură de picior şi cu un ghiont,
vindecăm.Cuvintele acestea îi merseră la inimă păpuşii căci păpuşa câştigase stima şidragostea tuturor şcolarilor,şi toţi
ridică iute capul şi spuse Zânei: îl mângâiau şi-l iubeau din suflet.Chiar dascălul se fălea cu
- Am săcăînvăţ,
pentru am urmei,
la urma să lucrez, am să fac
mi s-aurât cu tot ce-mi
traiul ăstavei
despune, Pinocchio,
deştept pentru că sosind
şitotdeauna îl vedeacelplin de luare-aminte,
dintâi, silitor,
şi ridicându-se cel
păpuşă, şi vreau să devin băiat ca toţi băieţii, cu orice preţ. din urmă, când erau gata de plecare.Singurul lui cusur era
Mi-aifăgăduit, nu e aşa? Ţi-am făgăduit: acum nu depinde că prea se înhăita cu toţi copiii, şi printre ei erau mulţi
decât de tine. ştrengari,cunoscuţi pentru lenea la învăţătură şi
apucăturilor lor deşucheate.Şi tot îi spunea dascălul în
XXVIPinocchio se duce cu colegii lui de şcoală pe ţărmul toate zilele, şi Zâna de asemenea nu uita să-i repete

mereu: avut aripi la picioare.JEMh când în când, întorcându-şi

- Bagă de seamă, Pinocchio! Tovarăşii tăi de şcoală, o să te privirea înapoi, le dădea cu tifla tovarăşilor Iui rămaşi
facă mai curând sau mai târziu să nu-ţi mai placă departe de tot şi văzându-i obosiţi, gâfâind, plini de praf şi
învăţătura, şi din pricina lor cine ştie cenenorocire te cu limba scoasă de un cot, râdeadin toată inima.
aşteaptă. Nefericitul, în clipa aceea, nu ştia ce grozăvii şi ce
- Nu mi-e frică! răspunse Pinocchio, făcând pe grozavul şi nenorociri cumplite îl aşteptau.
atingându-şi fruntea cu degetularătător, ca şi cum ar fi vrut
să zică:zi,
o bună „Am destulă
când minte
se ducea la în cap".Se
şcoală întâmplă însă
să întâlnească că într-
o ceată din eiXVIIMare păruială
Bind rănit, întreePinocchio
Pinocchio şi colegii lui; unul dintre
arestat dejandarmi.
tovarăşiilui obişnuiţi, care ieşindu-i înainte, îi ziseră:- Ai Ajuns la ţărmul mării, Pinocchio aruncă repede o privire pe
aflat ultima noutate? întinderea apei; dar nu văzu nici oBalenă. Marea era
- Nu. liniştită şi netedă ca oglinda.
- In marea noastră a sosit o Balenă mare cât un munte. - Unde vă e Balena? întrebă el, întorcându-se către
- Adevărat?... Nu cumva o fi tot Balena din ziua când s-a tovarăşii lui.
înecat bietul tata? - S-o fi dus să mănânce! răspunse unul din ei râzând.- Ori
- Ne ducem la ţărm s-o vedem. Vrei să mergi şi tu? poate s-o fi întins pe pat ca să tragă un pui de somn,
- Nu: eu mă duc la şcoală. adăugă altul, râzând şi mai tare.Din răspunsurile fără
- Las-o încolo de şcoală! Vom merge mâine. Cu o lecţie mai noimă şi din râsetele lor deşucheate, Pinocchio înţelese că
-mult ori mai
Şi ce-o puţin,
să zică tot acoloajungi.
dascălul? colegii
care nuluiera
îitrăseseră
adevărat;o şipăcăleală, spu-nându-i
necăjindu-se, strigă laun
ei lucru
cuo voce
- Treaba lui! D-aia ia leafă, ca să bombănească toată ziulica. înţepată:
- Dar mama? - Ia vă rog să-mi spuneţi, ce-aţi câştigat născocind
- Mamele nu ştiu niciodată nimic, răspunseră derbedeii. povestea cu Balena?
- Ştiţi ce-am să fac? spuse Pinocchio. Balena vreau s-o - Ştim noi ce!... răspunseră ştrengarii într-un glas.
văd... ştiu eu pentru ce... dar o să măduc după ce-oi ieşi de - Ce anume?
la şcoală. - Am câştigat că te-am făcut să nu te duci la şcoală şi să
- Aoleo! Găgăuţă! spuse unul din ceată. Dar ce crezi tu, ca vii cu noi. Nu ţi-e ruşine să faci toatăvremea pe silitorul la
un peşte de mărimea aia o să te aştepte pe tine? Cum i s-a învăţătură? Nu ţi-e ruşine să înveţi cu atâta sârguinţă?- Şi
urât, a şi pornit-o în altă parte, şicine l-a văzut, bine... cine dacă învăţ, ce vă pasă vouă?- Vezi bine că ne pasă, pentru
-nu, rabdă. de aici până la ţărm? întrebă Pinocchio.- într-un
E departe -căCum
ne dai de gol
asta?- dascălului...
Foarte uşor: Şcolarii care învaţă, fac să se
ceas ne şi întoarcem. cunoască de la o poştă cei ca noi, care numai chefde carte
- Atunci, haidem! Să ne luăm la întrecere cine aleargă mai n-au. Şi noi nu vrem să trecem drept leneşi. Avem şi noi
iute! strigă păpuşa.Semnalul plecării odată dat, ceata mândria noastră!...106
ştrengarilor cu cărţile şi caietele la subţioară, începu să fugă - Atunci ce trebuie să fac, ca să vă fiu pe plac?
peste câmpie; Pinocchio era mereu în frunte, ca şi cum ar fi - Trebuie să-ţi fie şi ţie urâtă şcoala, lecţia, dascălul, care

sunt duşmanii noştri cei mai mari.- Şi dacă eu vreau să-mi cădeau toate în mare. Inchipuiţi-vă bucuria peştilor! Peştii,
văd înainte de carte?- Nici n-o să ne mai uităm la tine, şi crezând că e ceva de mâncat, ieşeau în pâlcuri lasuprafaţa
când te vei aştepta mai puţin, ai să ne-o plăteşti.- Ştiţi că mării; dar după ce morfoleau în gură o foaie sau o copertă,
mă faceţi să râd! răspunse păpuşa dând din cap.- Ei, o scuipau numaidecâtstrâmbând din nas, ca şi cum ar fi
Pinocchio! strigă atunci cel mai mare dintre copii, venind vrut să zică: „Nu e de noi: noi suntem obişnuiţi să
drept la dânsul. Să nu-mi facimie pe grozavul; nu-mi tot mâncămlucruri mai de soi decât acestea".în timpul ăsta.
face mie pe isteţul; pentru că dacă ţie nu ţi-e frică de noi, bătaia se îndârjea şi mai tare, când iată că un Rac de
apoi nicinouă
singur, iar noi nu ne e frică
suntem de tine!
şapte.- ŞapteBagă de şapte
ca cele seamăpăcate
că tu eşti
din mare,pe
până care ieşise
mal, afară
strigă dinapă
cu un glas şi
decare
butiesedogită:-
târâse încet-încet
Ia
Biblie! spuse Pinocchio, izbucnind într-un hohot de râs.- Aţi astâmpăraţi-vă, dezmăţaţilor! Bătăile astea dintre copii,
auzit? îşi bate joc de noi! Ne-a zis cele şapte păcate din rareori se sfârşesc cu bine. Maiîntotdeauna se întâmplă o
Biblie!... nenorocire!...Bietul Rac! Ca şi cum ar fi vorbit vântului.
- Pinocchio, cere iertare, pentru că ne-ai jignit... altfel... e Ceva mai mult. pungaşul de Pinocchio,întorcându-se şi
vai de tine! uitându-se chiorâş lael, îi zise fnojiceşte: - Ia slăbeşte-ne,
- Cucu! strigă păpuşa, dându-le cu tifla. I Rac nesuferit! Ai face mai bi-\ ne să în-j ghiţi
-Pinocchio, o păţeşti! două / guri de licheni
- Cucu! ca să-ţi treacă ră-guşeala. Du-te mai bine acasă, vâră-te
- O să te întorci acasă cu nasul jerpelit. în pat şi caută de năduşeşte.In vremea aceasta copiii,
- Cucu!
Te mănâncă spinarea! care^mai
ceva 'sPrăviseră de aruncat toate ^" cărţile lor, zăriră
- Cucu! încolo, ghiozdanul cu cărţile păpuşii, şi cât ai clipi din ochi
- Stai că ţi-arăt eu ţie Cucu! strigă cel mai îndrăzneţ dintre şi puseră mâna pe ele.Intre cărţile acelea, era una învelită
ştrengari. Până una alta, ţine asta,ca să ai pentru masa de cu coperţi groase, iar colţurile şi marginile le avea de
diseară. Şi zicând aşa, îi trase un pumn în ceafă. Atât a fost pergament. Era o carte de Aritmetică. Vă puteţi închipui
de-ajuns.Pinocchio, după cum era de aşteptat, răspunse şi cât era de grea.Unul dintre ştrengari puse mâna pe carte,
el cu un pumn şi în câteva clipe se încinse obătaie în toată ţinti bine drept în capul lui Pinocchio şi o azvâli cutoată
regula.Pinocchio, măcar că era singur, se lupta ca un viteaz. puterea: dar în loc să izbească păpuşa, nimeri în capul
Cu picioarele lui de lemn, lucra aşa de bine, că-şi ţinea unuia din tovarăşi, care se făcualb ca zidul şi nu rosti decât
duşmanii la o bună depărtare. Şi unde picioarele lui puteau aceste cuvinte:
să ajungă,
Atunci lăsauîntotdeauna
copiii, văzând ca nu seopot
vânătaie
măsuraspre
cu amintire.
păpuşa în -ţărm.
Oh, mamă...
La vedereaajută-mă că mor!...
mortului, apoi căzu
copiiiîngroziţi întins
o luară pe şi
la fugă,
luptă corp la corp, se gândiră să-llovească de departe; şi încâteva secunde se făcură nevăzuţi.Dar Pinocchio rămase
scoţând cărţile din ghiozdane, începură să arunce în el cu pe loc; şi măcar că de durere şi spaimă părea şi el mai
gramatici,istorii, geografii, matematici şi alte cărţi de mult mort decâtviu, totuşi se duse de-şi înmuie batista în
şcoală; dar păpuşa care avea privirea vie şi şireată,se ferea apa mării, şi începu să ude tâmplele nefericitului săucoleg
la vreme, aşa încât cărţile, trecândui pe deasupra capului, de şcoală. Şi, plângând cu hohote disperate, îl striga pe

nume şi îi spunea:- Eugen!,.. Dragă Eugen!... Deschide ochii arate jandarmului.

şi uită-te la mine! De ce "nu-mi răspunzi? Ştii preabine că - Şi a cui e cartea?
nu te-am lovit eu! Crede-mă, că nu eu! Deschide ochii, - A mea!
Eugen... Dacă ţii ochii închişi,mă faci să mor şi eu... Oh! - Ajunge atât: nu mai ne trebuie nimic. Hai, scoală repede
Doamne, Dumnezeule sfinte! Cum o să mă mai întorc şi urmează-ne.
acasă?! Cuce curaj o să mă înfăţişez înaintea mamei? Ce-o -Dar...!
să mă fac? Unde să fug? Unde să mă ascund?Oh! Ce bine - Urmează-ne!- Dar eu sunt nevinovat..
era,cedem-am
De o mieluat
de ori mai bine, dacă
dupătovarăşii mei mă duceameilasunt
de şcoală; şcoală!
toată -înainte
Urmează-ne!...
de a pleca, jandarmii chemară nişte pescari, care
nenorocirea mea! Şi doar dascălul mi-a spus-o; şi mama de tocmai treceau pe acolo cu barca,aproape de mal, şi le
asemenea: „Păzeşte-te de tovarăşii deşucheaţi!" Dar eu spuseră:
sunt un îndărătnic, un încăpăţânat... îi las să spună şi fac - Vă încredinţăm copilul ăsta cu capul spart. Duceţi-l acasă
tot după capul meu! Şi pe urmă numai eu ştiu ce păţesc... la voi şi îngrijiţi-l. Mâine neîntoarcem să-l vedem.Apoi se
Din pricina asta, de când sunt pe lume, n-am avut o clipă de întoarseră spre Pinocchio, şi după ce îl luară în ijlocul lor, îi
linişte. Doamne, doamne! Ce-o sămă fac? Ce-o să mă fac? porunciră cu glasmilităresc: \
Ce-o să mă fac?Şi Pinocchio plângea mereu, se văicărea, îşi - înainte! Şi umblă în pas gimnastic! Altfel vai de tine!Fără
dădea cu pumnii în cap şi striga pe nume pebietul Eugen, să mai aştepte să-i spună de două ori, păpuşa începu să
când auzi deodată un zgomot surd de paşi, care se meargă pe potecuţa care ducea însat. Dar bietul' băiat nu
apropiau. 109 ştia nici elîşipierduse
vis urât! pe ce lume se află.Ochii
minţile. I se lui
părea că visează...
vedeau toate şi ce
Se întoarse: erau doi jandarmi. anapoda: picioarele îi tremurau: limba i se lipise decerul
- Ce faci aici, întins pe pământ? întrebară jandarmii pe gurii şi nu mai putea să închege o vorbă măcar. Totuşi, în
Pinocchio. mijlocul acestei zăpăceligrozave, un ghirhpe ascuţit îi
- îngrijesc de colegul meu de şcoală. sângeră inima: gândul că o să trebuiască să treacă pe sub
- E bolnav? ferestrele scumpei lui Zâne între doi jandarmi. Ar fi vrut
- Da, aşa se pare!... mai bine să moară.Ajunseră, şi erau gata să intre în oraş,
- Cu siguranţă! zise unul din jandarmi, aplecându-se şi ui- când un vârtej neaşteptat îi luă lui Pinocchio şapca dincap,
tându-se la Eugen de aproape.Copilul ăsta a fost lovit în şi i-o duse la o depărtare de vreo zece paşi. .
tâmplă: Cine l-a lovit? - Vă rog, spuse jandarmilor păpuşa, daţi-mi voie să-mi iau
- Nu eu! bâlbâi păpuşa care nu mai avea un pic de viaţă în
trup. şapca. - 111
- Dacă nu tu, atunci cine l-a lovit? - Du-te; măcar că n-ar trebui să te lăsăm.Păpuşica se
- Eu nu! repetă Pinocchio. duse, îşi luă şapca de jos... dar în loc s-o pună în cap, şi-o
- Şi cu ce-a fost lovit? puse în gură, şi începusă fugă de-i sfârâiau picioarele spre
- Cu cartea asta! Şi păpuşica ridică de jos cartea de ţărmul mării. Alerga mai iute decât un glonţ de puşcă.
Aritmetică, legată în carton şi hârtiepergamentată, ca s-o Jandarmii, văzând că le e greu să-! ajugă, asmuţiră pe el

un câine mops care câştigase premiulîntâi la toate alergările 113

de câinii .Pinocchio fugea, şi câinele după el; iar lumea ieşea - Iţi făgăduiesc! Iţi făgăduiesc! Grăbeşte-te pentru
la ferestre ori se năpustea în drum,curioasă să vadă Dumnezeu, căci dacă mai întârzii
sfârşitul unei goane atât de îndârjite. Dar nu putu să-şi puţin, sunt pierdut!Pinocchio se codi o clipă; dar
satisfacă gustul,pentru că Pinocchio şi câinele ridicau în aducându-şi aminte că tatăl său îi spusese de nenumărate
urma lor atâta praf, încât după câteva clipe nu se maivedea ori, sănu se dea în lături de la o faptă bună, se duse
nimic. înotând spre Alidor, şi apucându-l de coadă cuamândouă
XXVIII Pinocchio e în primejdie să fie fript în tigaie cu un mâinile, îl duse
mării. Bietul teafăr
câine şi nevătămat
nu se pe ţărmul
mai putea ţine stâncos al
pe picioare.
peşte. înghiţise fără să vrea, atâta apă sărată, că seumflase ca un
balon. Şi păpuşa, neavând încredere deplină în el, găsi cu
în timpul acestei goane disperate fu o clipă îngrozitoare, o cale să se arunceiarăşi în mare; şi depărtându-se de mal,
clipă în care Pinocchio se crezu strigă către prietenul scăpat de la înec:
pierdut: pentru că trebuie să ştiţi că Alidor (aşa îl chema pe - Rămâi cu bine Alidor; călătorie bună, şi multă sănătate
dulău) tot gonind, gonind mereu, era cât p-aci să-l ajungă. celor de aca,să.
Destul dacă vă spun că păpuşa auzea în urma ei la o - Adio, Pinocchio, răspunse câinele, mii de mulţumiri că m-
depărtare de un pas, gâfâitul obosit alacelei javre, şi îi ai scăpat de la moarte. Mi-ai făcutun mare bine; şi în
simţea până şi aburii calzi ai respiraţiei.Noroc pentru el că lumea asta binele trebuie răsplătit. Dacă vreodată o sosi
ţărmul
văzu peera aproape,
mal, şi marea
şi păpuşica se săritură,
dintr-o vedea la se
câţiva paşi.Abia
azvârli în apă se prilejul,
ţinându-sevomaproape
maivorbi...Pinocchio continuă
de mal. în sfârşit să înoate,
i se păru că a ajuns
ca o broască. Alidor vroiasă stea locului: însă împins de într-unloc sigur; şi aruncând o privire spre ţărm, văzu
furia alergatului, sări în apă şi el. Dar nenorocitul nu ştia să printre stânci un fel de peşteră din care ieşea ocoloană
înoate; începu să dea din labe ca să se ţină deasupra apei; lungă de fum.Odată hotărârea luată se apropie de stânci,
dar cu cât se zbătea mai mult, cuatât se ducea cu capul la dar când dădu să se agate, simţi că ceva sub apă seurcă,
fund. se urcă, se urcă şi îl ridică în sus. încercă numaidecât să
fugă, dar era prea târziu; spremarea Iui mirare se pomeni
Când mai scoase o dată capul afară, bietul câine, avea ochii prins într-o plasă cât toate zilele, în mijlocul unui roi de
speriaţi şi rătăciţi, şi, lătrândstriga:- Mă înec! Mă înec!- peşti detoate felurile şi mărimile, care se zvârcoleau şi se
Crapă! îi răspunse Pinocchio de departe, ştiindu-se astfel zbăteau ca atâtea suflete chinuite.Şi în acelaşi timp văzu
-scăpat de orice
Ajută-mă, primejdie.
Pinocchio, scapă-mă de la moarte!...\ La auzul ieşind
că dinunmonstru
părea peşteră unmarin.
pescarînaşa
locde
deurât, darcap
păr pe aşaavea
de urât,
un
acestor strigăte sfâşietoare, păpuşa, care la urma urmei mănunchi de iarbă verde; verde era şi pielea de petrupul
avea o inimă minunată, seînduioşa, şi întorcându-se către lui, verzi ochii, verde barba lui cea lungă, care îi atârna de
câine, îi spuse: pământ. Părea o şopârlăuriaşă, ridicată în două picioare.
- Dar dacă te scap, îmi făgăduîeşti c-ai să mă laşi în pace şi 114
n-o să mai alergi după mine? Când pescarul îşi trase plasa din mare, strigă plin de

mulţumire: - Să mă mănânci? Dar nu vrei să înţelegi că eu nu sunt

- Slavă ţie Doamne! Şi astăzi prinsei pentru o ciorbă de peşte? Nu vezi că vorbesc şi cuget caşi dumneata?
peşte straşnică! - Aşa e; adăugă pescarul, şi deoarece eşti un peşte
- Păcat numai că eu nu sunt peşte! îşi zise Pinocchio în înzestrat cu darul vorbirii şi al cugetării caşi mine, vreau să
gând, făcându-şi niţel curaj!Plasa plină de peşte fu trasă în mă port cu tine într-un chip cu totul deosebit.
peştera dintre stânci, o peşteră întunecoasă şi îmbâcsită de - în ce chip?
fumîn mijlocul căreia sfâ-râia o tigaie mare cu untdelemn - In semn de prietenie şi de stimă, te las să-ţi alegi singur
care
Ia sărăspândea
vedem acumun cam
miroscedepeşte
candelă, de-ţi tăia respiraţia.-
am prins!. felul
îţi cummaibine
place vrei să să
fii prăjit.
te coc Doreştisă te zeamă
la tingire cu prăjescde
în pătlăgele
tigaie ori
zise pescarul cel verde şi vârând în plasă o mână mare cât o roşii?
lopată o scoase plină de - Să-ţi spun drept, răspunse Pinocchio, dacă mă laşi să
roşioare. aleg, grozav aş dori să-mi dai drumulsă mă înapoiez
- Oh! Ce mai roşioare frumoase! spuse.el, privindu-le şi acasă.
mirosindu-le mulţumit. Şidupă ce le-a mirosit, le-a arunct - Glumeşti! Crezi c-o să pierd eu prilejul să gust dintr-un
într-un hârdău fără apă.Apoi făcu de mai multe ori acelaşi peşte aşa de rar? Nu ţi se întâmplă
lucru; şi pe măsură ce scotea peştii afară, simţea cum îilasă în toate zilele să
gura apă, şi îngâna mereu: prinzi un peşte-păpuşă în mările noastre. Lasă că ştiu eu
- Sunt buni şi guvizii!- Foarte gustoşi şi calcanii!- D-apoi ce-o să fac; o să te prăjesc în tigaie'laun loc cu ceilalţi
chefalii.-
Cum lesneUite
vă şiputeţi
scrumbii.- Niciguvizii,
închipui, lacherda nu e de
calcanii, lepădat!
chefalii, peşti, undee oomângâiere.Nefericitul
tovărăşie, să te simţi foarte mulţumit. Să fiiau-zindu-şi
Pinocchio, prăjit în
scrumbiile şi lacherda se duseră cutoţii în hârdău ca să ţină sentinţa, începu să plângă, să se scâncească, să se roage,
de urât roşioarelor.Cel din urmă care rămase în plasă fu şiplângând spunea:
Pinocchio. De-abia pescarul îl scoase afară, şi holbă de - Ce bine era să mă fi dus la şcoală!... M-am luat după
mirare ochii lui verzi, strigând aproape înfricoşat:- Ce fel de colegi aşa îmi trebuie!... Ih!... In!...In!...Şi pentru că se
peşte e ăsta? Nu mi-aduc aminte să fi mâncat vreodată zvârcolea ca un şarpe şi făcea sforţări de \ necrezut ca să
asemenea peşte. scape din ghearelepescarului verde, acesta luă o frânghie,
Şi începu să se uite la el cu multă luare aminte, şi după ce-I şi după ce îl legă de mâini şi de picioare, ca pe un'.sac, îl
privi bine, bine din toate părţile,spuse: aruncă în hârdău lângă ceilalţi peşti.Apoi, se puse să
- Am înţeles; trebuie să fie un rac de mare. Pinocchio, tăvălească toţi peştii într-o strachină cu făină, şi pe măsură
încremenit
supărat: c-a fost luat drept un rac,spuse peun ton cam ce-i tăvălea,
care începurăîiarunca în tigaie
să sfârâie să se prăjească.
în untdelemn Cei dintâi
fură... gu-vizii, apoi
- Ce tot dai zor cu rac de mare? Vezi cum te porţi cu mine! veni rândul calcanilor,apoi al chefalilor, apoi al ]
Dacă nu te superi matale, află căeu sunt o păpuşă. scrumbiilor şi al lacherdei, şi în sfârşit veni şi rândul lui
- O păpuşă? întrebă pescarul. Să-ţi spun drept, peştele-pă- Pinocchio.Păpuşa văzându-se aşa de aproape de moarte
puşă e pentru mine un peşte nou!- Cu atât mai bine: O să (şi ce moarte urâtă) fu apucată de un tremur şi deo
te mănânc şi cu mai multă poftă. spaimă aşa de grozavă, că nu mai avea nici grai, nici

respiraţie ca sa* se roage.Bietul copil se ruga din ochi. Dar ajutăm unii pe alţii.
pescarul cel verde, îl învârti de cinci-şase ori în făină, 119
umplându-l aşa de bine din cap până în picioare, că părea o - Dar cum se face de-ai nimerit în peşteră?- Stăteam întins
păpuşă de ipsos.Apoi îl apucă de cap şi... pe mal, mai mult mort decât viu, când vântul mi-a adus de
departe un mirosde prăjeală. Mirosul mi-a deschis pofta, şi
XXIXPinocchio se întoarce la locuinţa Zânei,care îi m-am luat după el. Dacă mai întârziam oclipă!...-Taci, nu
făgăduieşte că a doua zi n-are să mai fie păpuşă,ci băiat ca mai vorbi! urlă Pinocchio, tremurând încă de spaimă. Nu
toţi băieţii. Ospăţ
întâmplare mareca să se sărbătorească această
fericită. mai
faţă vorbi! Dacă
aş fi fost soseai
prăjit, cuo secundă
mâncat maiBrrr
şi mistuit. târziu,
! Măînfurnică
clipa de
Pe când pescarul se pregătea să-l arunce pe Pinocchio în prinpiele numai când mă gândesc!Alidor, râzând, întinse
tigaie, intră în peşteră un câine mare,împins de mirosul laba dreaptă păpuşii, care i-o strânse tare în semn de
puternic şi ispititor al prăjelii.- Ieşi afară! strigă la el prietenie, şi sedespărţiră. Câinele "apucă spre casă, iar
pescarul ameninţându-l cu Pinocchio în mână. Pinocchio rămas singur, se duse la o colibă dinapropiere şi
Dar bietul câine flămând cât patru, chelălăind şi dând din întrebă pe un unchiaş care stătea în prag şi se încălzea la
coadă, părea că zice:- Dă-mi o bucată de peşte şi te las în soare:- Ascultă, moşule, n-ai auzit cumva de un copil cu
pace.- Ieşi afară, n-auzi! îi strigă iarăşi pescarul, şi întinse capul spart, care se cheamă Eugen?- Ba da! L-au adus
piciorul ca să-l lovească.Câinele, care când era flămând de-a nişte pescari în coliba asta, şi acum...- O fi murit!
binelea, nu se da înapoi cu una cu două, se întoarsemârâind întrerupse Pinocchio, adânc îndurerat.- Nu, acum e
la pescar,
se auzi în arătându-i
peşteră un colţii lui ceicare
glas stins ascuţiţi.In vremea aceasta
zise:- Scapă-mă, sănătos,
strigă şi s-a întors
păpuşica, sărindacasă.- Adevărat?...
de bucurie. Aşadar Adevărat?...
rana nu era
Alidor! Dacă nu mă scapi, mă prăjeşte!... Câinele recunoscu primejdioasă?...- Dar ar fi putut să fie chiar mortală,
repede glasul luiPinocchio, şi observă,spre marea lui răspunse unchiaşul, pentru c-a fost lovit în cap cu o carte
surprindere, că glasul ieşea din cocoloşul plin de făină, pe cu scoarţele de carton.- Şi cine l-a lovit?- Un coleg de
care pescarul îl ţineaîn mână.Şi ce credeţi c-a făcut el şcoală, unul Pinocchio...
atunci? Dintr-o săritură se repezi şi smulse cocoloşul din 120
mâinilepescarului, şi ţinându-l frumos între dinţi, buzna - Cine e Pinocchio ăsta?
afară din peşteră, şi o luă la fugă cu iuţealafulgerului. - Se zice că e un derbedeu, o haimana, un descreierat de
Pescarul furios că i-a smuls din mână un peşte pe care n-are margini.- Bârfeii! Toate sunt numai bârfeii!
ardea de dorinţa să-lmănânce, serepezi după câine, dar nu - Da ce, îl cunoşti pe Pinocchio?
fu nevoit
făcu nici dbi-paşi
să se întoarcă.în
că, i se puse
vremea
un nod
aceasta
de tuse
Alidor,
în gât,
ajungând
aşa că - Din
Şi tuvedere!
ce crezirăspunse
despre el?
păpuşa.
îl întrebă moşneagul.- Mie mi se
la potecuţa care ducea în sat, se opri şi puse încetişor jospe pare un băiat foarte cumsecade, cu tragere de inimă la
prietenul său Pinocchio. învăţătură, ascultător şicare îşi iubeşte mult părinţii...Pe
- Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc! zise păpuşa. când păpuşa îndruga la minciuni, fără nici un pic de ruşine,
- Nu e nevoie, răspunse câinele, tu m-ai scăpat pe mine, la îşi pipăi nasul şi băgă de seamăcă i se lungise cu mai mult
rândul meu mi-am plătit datoria.La nevoie trebuie să ne de o palmă. Atunci, apucat de groază începu să strige:

- Nu crede, moşule, nimic din ce ţi-am spus, pentru că îl şi bătuîncetişor.Aşteptă, aşteptă, în sfârşit după o jumătate
cunosc foarte bine pe Pinocchio şipot să te încredinţez şi eu de ceas se deschise o fereastră de la etajul de susde tot
că într-adevăr e un derbedeu, un neascultător, un (casa era cu patru 1 etaje) şi Pinocchio văzu că se arată un
descreierat, şi că înloc să se ducă la şcoală, umblă cu colegii Melc uriaş, care avea J pecap o lumânare aprinsă şi care
după ştrengării! Abia rosti aceste cuvinte, şi nasul ise întrebă:
micşoră şi îşi recapătă forma şi mărimea de mai înainte. - Cine bate la ceasul ăsta?
- Şi de ce eşti aşa de alb? îl întrebă deodată unchiaşul. - Zâna e acasă? întrebă păpuşa.
-care
Să vezi... fărăde
era văruit săcurând,
bag de seamă, m-am atins
răspunsepăpuşa, de unruşine
fiindu-i zid -eşti?
Zâna doarme şi nu vrea să fie deşteptată, dar tu cine
să povestească moşneagului cum fusese tăvălit în făină ca - Sunt eu!
un peşte, şicum era să-l prăjească în tigaie.- Dar ce ţi-ai - Care eu!
făcut, haina, pantofii şi şapca? - Pinocchio.
- Mi-au ieşit hoţii în cale şi m-au prădat.Ascultă, moşule - Care Pinocchio?
dragă, n-ai din întâmplare o haină, ca să mă pot. întoarce - Păpuşa care locuieşte în casa Zânei.-
acasă? - Ah! Am înţeles, răspunse melcul, aşteaptă niţel, cobor
- De băiete; nu prea am, dar uite colo un săculeţ în care ţin numaidecât să-ţi deschid.
orzul pentru păsări. Ia-l dacă vrei.Pinocchio n-aşteptă să-i - Grăbeşte-te, pentru numele lui Dumnezeu, că mor de
spună de două ori; luă repede săculeţul care era gol, şi frig.
după ce-i tăiecu
amândouă foarfecile
părţile, o gaură
îl trase pe în fund
cap drept şi câteŞiîmbrăcat
cămaşă. una de -niciodată
Băiete dragă,
Trecu eu
un sunt
ceas,Melc, şi melcii
trecură două nu se grăbesc
şi uşa nu se mai
astfel, se îndreptă spre sat. Dar pe drum nu se simţea deloc deschidea, iar păpuşa, care tremura de frig şi defrică, îşi
la largul lui, aşa că făceacând un pas înainte, când unul luă inima în dinţi şi mai bătu o datăjn uşă, şi de rândul
înapoi, şi vorbind singur, spunea: acesta ceva mai tare.La această a doua bătaie se deschise
- Cum o să mă înfăţişez înaintea Zânei? Ce o să spună când o fereastră de la etajul de dedesubt, şi se arătă acelaşi
m-o vedea?... O să-mi ierte şiştrengăria asta? Mi-e teamă Melc.
că n-o să mi-o ierte!... Oh! Nu, n-o să mi-o ierte de,sigur!... - Melcuşorule frumos, strigă Pinocchio din drum, de două
Şimi se cuvine, pentru că făgăduiesc mereu să mă îndrept, ceasuri te tot aştept! Şi două ceasuri, pe timpul ăsta
şi nu mă ţin niciodată de promisiune!... Ajunse în sat când afurisit, îmi par mai lungi decât doi ani. Grăbeşte-te pentru
se Dumnezeu!
înnoptase de-a binelea, şi deoarece era o vreme urâtă şi - Copile dragă, îi răspunde de la fereastră gângania
ploua cu găleata, se duse drept lalocuinţa Zânei, hotărât să tacticoasă şi liniştită, ţi-am mai spus-o: eu sunt Melc şi
bată lai uşă ca să-i deschidă. Dar când fu aproape, simţi că melcii nu se grăbesc niciodată. Şi fereastra se închise
nu îndrăzneşte, şi în loc să bată se depărta în goană la vreo iarăşi.Peste câteva clipe sună miezul nopţii, apoi unu, apoi
douăzeci de paşi. Apoi se întoarse încă o dată la uşă, şi două după miezul nopţii, şi uşa totînchisă era. Atunci
degeaba, se apropie a treia oară, totnimic; a patra oară, Pinocchio, pierzându-şi răbdarea, apucă furios mânerul de
apucă tremurând mânerul ciocănelului I de metal de la uşă, la uşă ca sătragă o lovitură să răsune casa întreagă; dar

mânerul care era de fier se prefăcu într-un tiparviu, care, vasul cu tot ceera în el, dar în loc de asta, fie din pricina
alunecându-i din mână, se făcu nevăzut într-un râuleţ, care durerii, fie din pricina sfârşelii de stomac, leşină.
curgea prin mijloculdrumului.Ah! Aşa? strigă Pinocchio şi
mai orbit de mânie. Dacă mânerul s-a făcut nevăzut, o să Când îşi veni în fire, se pomeni întins pe un divan, şi lângă
bat cucălcâiele.Şi dându-se puţin înapoi trânti o lovitură el se afla Zâna.
puternică în uşă. Lovitura a fost atât de tare, încât piciorul - Te iert şi de rândul ăsta, îi spuse dânsa, dar e vai de tine
pătrunsese în lemn până la gleznă, şi când păpuşa încercă dacă mai faci!...Pinocchio îi făgădui c-o să se pună pe
să-l tragă prins
rămăsese afară,înseuşă
trudi
ca degeaba, pentru căpiciorul pe
într-un cleşte.Inchipuiţi-vă învăţătură,
ţinu de cuvântşi c-o
totsă se poarte
restul anului.cât s-o putea la
într-adevăr mai bine. Şise
examen, a
bietul Pinocchio! Fu silit să-şi petreacă tot restul nopţii, cu ieşit întâiul din toată şcoala, şiconduita lui a fost aşa de
un picior pepământ şi cu altul spânzurat în văzduh. frumoasă şi de laudă, încât Zâna pe deplin mulţumită, îi
Dimineaţa, când s-a luminat de ziuă, uşa se deschise în spuse:
sfârşit. Melcului cel harnic, pentru casă coboare de la etajul - în sfârşit mâine, dorinţa ta o să fie împlinită.
al patrulea, i-au trebuit nu mai puţin de nouă ceasuri. Şi - Cum asta?
trebuie să maiadăugăm că era leoarcă de năduşeală.- Ce - De mâine încolo n-ai să mai fii o păpuşă de lemn, ci un
faci acolo cu piciorul vârât în uşă? îl întrebă Melcul râzând. băiat ca toţi băieţii!Cine n-a văzut bucuria lui Pinocchio la
- O nenorocire, ce să fie! Ia vezi, Melcuşorule dragă, nu poţi auzul acestei veşti neaşteptate, n-a văzut nimic. Toţi
să mă scapi de chinul ăsta? prietenii şi colegii lui de şcoală trebuiau să fie poftiţi a
- Dragă
mea băiete,
n-am făcutpentru asta trebuie un dulgher, şi eu în viaţa
pe dulgherul. doua zi la fericita
împreună o petrecere mare înŞiZâna
întâmplare. casaZânei, ca sădouă
pregătise serbeze
sute
- Roagă pe Zână din partea mea! de ceşti cu cafea cu lapte, şi patru sute de pâinişoare
- Zâna doarme şi nu-i place s-o trezească nimeni. făcute cu unt.Ziua aceea făgăduia să fie foarte frumoasă şi
- Dar ce vrei să fac toată ziulica spânzurat de uşă? foarte veselă, dar...Dar din păcate, în viaţa păpuşilor, e
- Numără furnicile care trec pe drum. totdeauna un „dar", care strică totul.
- Adu-mi măcar ceva de mâncare, că mă sfârşesc de foame.
- îndată! spuse Melcul. Şi într-adevăr după trei ceasuri şi XXXPinocchio, în loc să devină băiat, pleacă pe furiş cu
jumătate, Pinocchio îl văzu rntorcându-se cu un vas de prietenul său Fitil în „ŢaraDistracţiilor".
argint în cap.în vas era pâine, un pui fript şi patru caise Cum era firesc, Pinocchio rugă pe Zână să-i dea voie să
coapte. umble prin oraş ca să-şi pofteascămusafirii; Zâna îi spuse:
- Uite cina pe care ţi-o trimite Zâna, spuse Melcul.La - Du-te de-ţi pofteşte prietenii la petrecerea de mâine: dar
vederea unei asemenea minuni cereşti, păpuşica nu mai bagă bine de seamă să te întorciacasă până nu se
putea de mulţumire. Care însă nu-ifu mirarea, când înnoptează. Ai înţeles?- Iţi făgăduiesc că într-un ceas mă şi
începând să mănânce, băgă de seamă că pâinea era de întorc, răspunse păpuşica./-Bagă de seamă, Pinocchio,
ipsos, puiul de cartonşi cele patru caise erau de piatră, puiule! Copiii se grăbesc întotdeauna să făgăduiască, dar
vopsite ca şi cum ar fi fost adevărate.îi venea să plângă, să- de celemai multe ori nu se prea ţin de vorbă.- Dar eu nu
şi muşte degetele de turbare, îi venea să azvârle cât colo sunt ca alţii: eu, când spun ceva şi fac.- Să vedem: Ş-apoi

dacă n-asculţi, atât mai rău pentru tine.- Pentru ce?- Pentru - La ce oră?
că, dragul meu, copiilor care nu ascultă de poveţele celor - Cât mai curând.
mari, li se întâmplăîntotdeauna o nenorocire.- Lasă c-am - Şi unde te duci?
păţit destule! spuse Pinocchio. Dar acu>n m-am învăţat -'Mă duc să locuiesc într-o ţară... care e ţara cea mai
minte.- O să vedem noi dacă e aşa.Fără să mai stea mult la frumoasă din lume: un adevărat rai!...
taifas, păpuşica spuse bună ziua Zânei, care îi ţinea loc de - Si cum îi zice?- îi zice „Ţara Distracţiilor". De ce nu mergi
mamă, şicântând şi jucând ieşi în stradă.în mai puţin d-un şi tu?
ceas toţi
dragă prietenii
inimă, lui fură
alţii,mai poftiţi.
făcură puţineUniinazuri;
primirădar
repede
când şi cu
aflară - Eu?
Rău Niciodată.
faci. Pinocchio! Ascultă-mă pe mine, dacă nu mergi,
că pâinişoarele erau cu unt, spuseră cu toţii:- Fiindcă o să te căieşti. Unde vrei să găseştio ţară mai nimerită
stăruieşti atât, o să venim şi noi.Acum trebuie să ştiţi că pentru noi copiii? Acolo nu sunt nici şcoli, nici dascăli, nici
Pinocchio, printre prietenii şi cărţi. În ţara aia binecuvântată nu se învaţă. Joia nu se
colegii lui de şcoală, avea unul mai bun şi mai drag, pe care ţine şcoală şi fiecare săptămână se compune dinşase joi şi
îl chema Romeo; dar toţi îlporecliseră „Fitil", din pricina o duminică. Inchipuieşte-ţi că vacanţa începe la întâi
staturii lui slăbănoage, lungă şi subţire ca un fitil de lampă. ianuarie şi se sfârşeşte înultima zi a lui decembrie. Asta
Fitil era copilul cel mai neastâmpărat şi mai ştrengar din mai zic şi eu ţară! Toate ţările din lume ar trebui să fie
toată şcoala, dar Pinocchio ţinea la elfoarte mult. într- aşa!...
adevăr se duse acasă la dânsul să-l poftească la petrecere, - Şi ce face lumea în Ţara Distracţiilor?
însă nu-l găsi;
mai trecu seîntoarse
şi a treia a doua
oară pe acolo,oară, dar Fitil totsănudea
degeaba.Unde erea;
de - Se joacă
seara. toată
Seara ziulicala şi.petrece
se duce de dimineaţă
culcare, iardimineaţa şi de
o ia până
la
el? Caută-l încoace, caută-l încolo, în sfârşit îl văzu ascuns început. Ei, ce zici?
sub un gard. - Hm!... făcu Pinocchio, dând din cap ca şi cum ar fi vrut
- Ce faci aici? îl întrebă Pinocchio înaintând. să zică: Şi mie mi-ar plăcea oasemenea viaţă.
- Aştept miezul nopţii ca să plec... - Ei, atunci mergi cu mine? Răspunde? Da ori nu?
- Unde? - Nu, nu, nu şi nu. Am făgăduit scumpei mele Zâne ca să
- Departe, departe, foarte departe! mă fac băiat cuminte, şi vreau să-miţin făgăduiala. Şi
- Şi eu care te-am căutat pe-acasă de vreo trei ori! deoarece soarele a început să apună, te- las. Aşadar rămâi
,- Ce vrei-cu mine? sănătos, şicălătorie bună.
- Nu ştii noutatea cea mare? Nu ştii ce noroc a dat peste - Unde te duci aşa grăbit?
mine? - Acasă. Zâna mea dragă mi-a spus să mă întorc până nu
-Nu! se înnoptează.
- De mâine încolo nu mai sunt păpuşă, o să mă fac şi eu un - Mai aşteaptă, că nu mori.
băiat ca tine şi ca toţi ceilalţi. - Se face târziu.
- Să-ţi fie de bine. - Două minute numai.
- Aşa că mâine te aştept la masă la mine. - O să mă certe Zâna.
- Dar n-auzi că plec diseară. - Las-o să te certe. O să ţipe niţel şi o să-i treacă,

răspunse ticălosul de Fitil. isprăveşte la 31 decembrie?

- Şi pleci singur ori ai vreun tovarăş? - Foarte bine.
- Singur? Suntem peste o sută de copii. - Ce ţară frumoasă! repeta Pinocchio. Apoi, luându-şi inima
- Şi vă duceţi pe jos?- Acum o să treacă pe aici carul să mă în dinţi, adăugă repede şi tare:
ia şi să mă ducă între îotarele acelei ţări fericite.- Ce n-aş - Atunci, adio şi călătorie bună.
da dacă ar sosi carul mai iute!...- Pentru ce? - Adio.,
- Ca să vă văd şi eu plecând. - Când o să plecaţi?
Mai stai
- Nu, şi tu niţel
nu; vreau să mă şi oînapoiez
să ne vezi.
acasă. în curând.
- Păcat! Dacă aţi pleca cel puţin peste un ceas, aş putea să
- Numai două minute. mai stau.
- Am întârziat. Zâna trebuie să fie îngrijorată.- - Dar Zâna?
- Biata Zână! Ce, îi e frică să nu te mănânce liliecii? - Tot am întârziat eu!... Aşa că un ceas mai devreme, ori
- Dar ia spune-mi, adăugă Pinocchio, eşti sigur că acolo nu un ceas mai târziu, tot acolo iese.
sunt şcoli? - Bietul Pinocchio! Dar dacă o să te certe?
- Nici urmă de şcoală. - Nu face nimic. O s-o las să mă certe! Ţipă niţel la mine şi
- Şi nici dascăli? – îi trece.în vremea aceasta se înnoptase de-a binelea;
- Nici măcar unul. deodată văzură mişcându-se în depărtare olumină... şi
- Şi nici nu eşti silit să înveţi? auziră un zgomot de clopoţei şi un sunet de trompetă, aşa
Doamne
- Ce fereşte! exclamă Pinocchio, lăsându-i gura
ţară frumoasă! -deUite-l,
slab şistrigă
ascuţit,
Fitil,căpărea zbârnăitul
ridicându-se unui ţânţar.
în picioare.
apă. \Ce ţară frumoasă! N-am fostniciodată pe acolo, dar - Pe cine? întrebă încet Pinocchio.
mi-o mchipui!... - Vine carul să mă ia. Ei, ce faci, mergi şi tu?
- De ce nu mergi şi tu? - Bine, dar e adevărat, întrebă păpuşa, că în ţara aceea
- Degeaba încerci să mă duci în ispită! Am făgăduit Zânei să copiii nu sunt siliţi să înveţe?
devin cuminte, şi nu vreau s-otrag pe sfoară. - Nici gând de aşa ceva!
- Atunci adio, şi salută din parta mea toate şcolile - Ce ţară minunată!... Ce ţară minunată!... Ce ţară
gimnaziale!... Şi chiar şi pe cele liceale, dacă le întâlneşti în minunată!...
drum.
- Adio, Fitil dragă; călătorie bună, petrecere frumoasă şi XXXIDupă cinci luni de fericire, Pinocchio simte spre marea
adu-ţi aminte din când în când şi deprieteni.Zicând acestea, lui mirare că-i cresc urechile şi sepreface în măgar.
păpuşica făcu doi paşi ca să se ducă: dar se opri, şi în sfârşit sosi şi carul, şi sosi fără cel mai mic zgomot,
întorcându-se cătreprie.tenul său Fitil, îl întrebă: pentru că avea roatele de câlţi înfăşu-raţi în pânză.Carul
- Dar eşti absolut sigur că în ţara aia, săptămâna are şase era tras de douăsprezece perechi de măgari, toţi de
joi şi o duminică? aceeaşi mărime, dar cu pielea de altăculoare.Unii erau
- Foarte sigur. cenuşii', alţii albi, alţii pestriţi, alţii vărgaţi cu dungi
- Şi ştii tu bine că vacanţa începe la 1 ianuarie şi se galbene şi albastre. Dar lucrul mai curios era că cele

douăsprezece perechi, adică cei douăzeci şi patru de - Nu, nu,nu!
măgăruşi, în - Vino cu noi şi n-o să te căieşti! strigară alte patru glasuri
loc să fie potcoviţi ca toate animalele de muncă, purtau în din fundul diligentei.
picioare'cizmuliţe albe de piele.Dar vizitiul?închipuiţi-vă un - Vino cu noi şi n-o să te căieşti! urlară deodată peste o
pitic mai mult gros decât înalt, roşcovan şi gră-suliu, cu sută de glasuri.
obrazul roşu camărul, o surită care râdea mereu si o voce - Dar dacă vin cu voi. ce o să zică draga mea Zână? spuse
subţire şi miorlăită ca a unei pisici\are se linguşeşte păpuşa care începuse să şovăiemototolindu-şi în gură
pe lângă stăpâ-nă-sa
îndrăgosteau numaidecâtToţi de
copiii,
el şicum îl vedeau,
se luau se care
la întrecere -mânecade
Nu-ţi mailaumple
haină.capul cu astfel de bazaconii. Gândeş-te-
mai decare să se urce în diligentă, ca să-i ducă în ţara te că mergem într-o ţară undesuntem liberi să hoinărim de
făgăduinţei, cunoscută pe harta geografică subnumele dimineaţa până seara!
ispititor de Ţara Distracţiilor.într-adevăr, diligenta era plină Pinocchio nu răspunse, dar scoase un oftat, apoi încă unul,
de copii între opt şi zece ani, îngrămădiţi unii peste alţii ca apoi un al treilea oftat, până cândzise în sfârşit:
sardelele în cutie. Şedeau rău, şedeau înghesuiţi, abia - Faceţi-mi niţel loc, vreau să merg şi eu!...
puteau să răsufle, dar nimeni nu ziceanici pis, nimeni nu se - Toate locurile sunt ocupate, răspunse piticul, dar ca să-ţi
văita. Mângâierea că peste câteva ceasuri urmau să dovedesc cât ţin la tine, pot să îţidau locul meu de pe
sosească într-o ţarăunde nu erau nici cărţi, nici dascăli. îi capră.
făcea atât de fericiţi şi răbdători, că nu mai simţeau nici - Şi dumneata?
înghesuiala,
setea, nici somnul.De-abia
nici hodorogeala
secarului,
opri carul,
nicişifoamea,
piticul nici - Ah!
Eu merg
Nu, asta
pe jos.
n-o vreau. îmi place mai bine să încalec pe
întorcându-se spre Fitil cu fel de fel de strâmbături şi unul din măgăruşii ăştia! strigăPinocchio.Zis şi făcut, se
ploconeli, îl întrebă zâmbind: apropie de măgăruşul de la roata din dreapta, şi vru să-l
- Ascultă, băietele, vrei să vii şi tu cu noi? încalece, dar dobitocul,întorcându-se cu spatele îi trase o
- Vezi bine că vreau! lovitură în burtă şi îl dădu de-a berbeleacul.închipuiţi-vă
- Dar te înştiinţez, dragul meu, că în car nu mai e loc. Cum hohotul de râs obraznic şi deşucheat al co-piik»r, care
vezi. e plin!... văzuseră întâmplarea.Numai piticul nu râse. Se apropie cu
- Nu face nimic! răspunse Fitil, dacă nu e loc înăuntru, o să blândeţe de măgăruşul răzvrătit, şi prefăcându-se că-l
stau pe hulubele de la roţi. Şidintr-un salt.încălecă pe sărută. îi smulse cu dinţii ju-mătateNdin urechea dreaptă.
hulube. în vretţiea aceasta Pinocchio, ridicându-se furios, se
- Dar tu, puişorule, spuse piticul întorcându-se ademenitor aruncă dintr-o datX călare pe spinareamăgarului. Săritura
spre Pinocchio, ce-ai de gând săfaci? Vii cu noi ori rămâi? a fost aşa de frumoasă, încât copiii începură să urle:
- Rămân, răspunse Pinocchio. Vreau să mă intorc acasă, „TrăiascăPinocchio!", şi izbucniră în aplauze, care păreau
vreau să mă pun pe carte să se mândrească şcoala cu mine, că nu se mai sfârşesc Când deodată pe neaşteptate,
cum se mândreşte cu toţi băieţii silitori.- Să-ţi fie cu noroc! măgăruşul se ridică de picioarele dinapoi, şi dintr-o
-Pinocchio! spuse atunci Fitil, ascultă-mă pe mine, vino cu aruncătură,trânti biata păpuşă în mijlocul drumului, pe o
noi şi n-o să tecăieşti! movilă de pietriş.Hohotele de râs începură iarăşi, dar

piticul, în loc să râdă, simţi atâta milă pentru bietulmăgăruş, jelind un măgar. încalecă şi la drum,noaptea e răcoroasă şi
încât cu o sărutare, îi smulse jumătate din cealaltă ureche. calea destul de lungă.
Apoi spuse păpuşii:- Acum poţi să încaleci, şi să n-ai nici o Pinocchio se supuse fără o vorbă. Carul porni iarăşi la
frică. Măgăruşul avea gărgăuni în cap, dar i-am şoptiteu drum, şi spre dimineaţă, când s-au ivitzorile, sosiră
două vorbuliţe'ia ureche, şi sper că l-am învăţat minte. sănătoşi în Ţara Distracţiilor.Ţara asta nu seamănă cu nici
Pinocchio sări în şa, iar carul se puse în mişcare; dar pe o altă ţară din lume. Populaţia ei era compusă numai din
când măgăruşii galopau şi carul alegaprin glodurile copii.Cei mai în vârstă aveau paisprezece ani, cei mai mici
drumului,
neînţeleasă,păpuşii i se păru că aude o voce tainică aproape
care îispuse: de-abia aveauhăuia
gălăgie de-ţi opt ani. Pe Cete
capul! străzide
oveselie, unpe
ştrengari zgomot,
toate o
- Găgăuţă! Găgăuţă! Iar ai făcut cum ţi-a trăsnit prin cap! uliţele: care se jucau biloaie, care cu mingea, care umblau
Lasă c-o să te căieşti tu!Pinocchio, aproape îngrozit, se uită pebicicletă, care călărea pe un căluţ de lemn: unii se jucau
în dreapta, se uită în stânga, să vadă de unde venea glasul, de-a baba-oarba, alţii se întreceau dinfugă, alţii îmbrăcaţi
dar nu văzu pe nimeni, măgăruşii galopau, carul alerga, ca paiaţele înghiţeau foc, unii spuneau poezii, alţii cântau,
copiii dinăuntru dormeau. Fitil sforăiaca un trântor şi alţii se dădeaude-a berbeleacul, alţii umblau în mâini cu
piticul.pe capră fredona printre dinţi: picioarele în sus, unii se jucau cu cercul, uniistrigau, unii
«Tontă lumea doarme noaptea Numai eu nu dorm deloc...» băteau din palme, unii râdeau, alţii cântau ca găina când
Mai merseră o jumătate de kilometru, şi Pinocchio iarăşi ouă, în sfârşit era oharababură, o gălăgie şi un zgomot aşa
auzi glasul cel tainic spunând:- Bagă bine la cap, haimana de îndrăcit, că trebuia să-ţi astupi urechile ca să n-
ce eşti! Copiii care fug de învăţătură şi dau cu piciorul asurzeşti. La toate răspântiile se aflau teatre de pânză,
căiţilor,şcolilor şi dascălilor, ca să se ţină numai de pline de copii de dimineaţa până seara, şi pe zidurile
hoinăreală şi de joacă, sfârşesc întotdeauna rău!...Eu sunt caselor erau scrise cu cărbune lucruri ca acestea: Trăiască
Stan păţitul... aşa că ţi-o pot spune şi ţie!... O să vină o zi distraţile (în loc de Trăiască distracţiile), nu mai vrem soli
când o să plângi şi tu, cumplâng eu acum... dar atunci o să (în loc de nu mai vrem şcoli), jos cu Artin Mitică (în loc de
fie târziu!...La auzul acestor cuvinte rostite în şoaptă, aritmetică) şi câte alte prostii de felul ăsta. Pinocchio, Fitil
păpuşa speriată mai tare ca oricând, sări jos din şa,şi'se şi toţi copiii pe care-i adusese piticul, cum au pus piciorul
duse să-f prindă pe -măgăruş de bot.Inchipuiţi-vă însă în oraş, seamestecară numaidecât în ceata derbedeilor, şi
mutra lui, când băgă de seamă că mă-l34găruşul plângea... în câteva minute, cum lesne vă puteţi închipui,se
şi plângea ca un copil! împrieteniră cu toţii. Cine era mai fericit şi mai mulţumit
- E, domnule pitic, strigă Pinocchio vizitiului, ştii un lucru? decât ei? în mijlocul atâtorplimbări şi petreceri de tot felul,
făgăruşul ăsta plânge. ceasurile, zilele, săptămânile treceau cu iuţeala fulgerului.
- Lasă-l să plângă, o să râdă el când s-o însura? - Oh! Ce viaţă minunată! spunea Pinocchio de câte ori se
- Nu cumva l-ai învăţatşi să vorbească? întâlnea cu Fitil.
- Nu, a învăţat el singur să îndruge câteva slove, cât a stat - Vezi, nu-ţi spuneam eu? îi răspundea acesta. Şi când te
în tovărăşia unorcâini dresaţi. gândeşti că mai făceai mofturi. Voiaiîn ruptul capului să te
- Bietul dobitoc! întorci acasă la Zână, ca să-ţi pierzi vremea cu învăţătura!
- Haide, haide, spuse piticul, să nu ne pierdem vremea Dacă astăziai scăpat de plictiseala cărţilor şi a şcolii, mie

5/8/2018
mi-o datorezi, sfaturilor mele, nu-i aşa?Numai adevăraţii capul de pereţi: dar cu cât se necăjea mai tare, cu atât
pove ste a lui Pinoc chio - slide pdf.c om
prieteni sunt în stare să-ţi facă asemenea servicii. urechile, îi creşteau, îi creşteau şi se făceau păroase la
- Adevărat, Fitil dragă! Dacă astăzi sunt mulţumit pe deplin, vârf.La zgomotul acestor ţipete ascuţite, intră în odaie un
numai ţie ţi-o datorez. Şi ştiice-mi spunea dascălul de tine? guzgan mare, care locuia în etajul de sus,acesta văzând pe
îmi spunea mereu: „Nu te lua după deşucheatul ăla de Fitil, păpuşă amărâtă, o întrebă repede:
pentru că e un tovarăş primejdios, şi nu poate să te - Ce ai, dragul meu vecin?
îndemne decât la rele!". - Sunt bolnav, guzgane dragă, foarte bolnav... şi sunt bol-
- Vaică
Ştiu denu
capul lui să
putea de mă
dascăl! răspunse
sufere, celălalt,
şisimţea o maredând din cap.
plăcere să lav de o boală care mă îngrozeşte, tepricepi să pipăi
pulsul?
mă vorbească de rău, dar eu am inimă bună şi îl iert! - Puţin.
- Ce suflet de aur! spuse Pinocchio îmbrăţişându-şi călduros - Ia caută de vezi dacă am friguri.Guzganul ridică laba
prietenul, şi sărutându-l peamândoi obrajii.Trecură cinci luni dreaptă de dinainte: şi după ce pipăi ml sul lui Pinocchio, îi
de când copiii o duceau într-o petrecere de dimineaţă până spuseoftând:
seara, fără săvadă dinaintea lor nici cărţi, nici scoli, când - Dragă prietene, îmi pare rău că sunt silit să-ţi dau o
într-o bună dimineaţă, Pinocchio, trezindu-se, se pomeni cu vesterea!...
o surpriză neaşteptată, care nu i-a venit deloc la socoteală - Care anume?
şi i-a stricat tot cheful. - Ai nişte friguri îndrăcite!
- Ce fel de friguri?
XXXII - Friguri măgăreşti.
Lui Pinocchio îi cresc urechile, se preface în măgar şi începe - Nu înţeleg ce fel de friguri sunt astea! răspunse păpuşa
să zbiere. care părea că înţelesese destulde bine.
Şi care credeţi că fu surpriza?O să v-o spun eu, scumpii şi - Atunci să te lămuresc eu, adăugă guzganul, află că peste
micuţii mei cititori: Surpriza fu că lui Pinocchio, dimineaţa două cel mult trei ceasuri n-ai sămai fii nici păpuşă, nici
cânds-a deşteptat, îi veni să se scarpine în cap, şi băiat.>.
scărpinându-se băgă de seamă că...Ia închipuiţi-vă ce?Băgă - Atunci ce-o să fiu?
de seamă, spre marea lui mirare, că urechile îi crescuseră - Peste două-trei ceasuri, o să fii un măgăruş în carne şi
de-o palmă şi mai bine.Ştiţi că păpuşa, din naştere avea oase, ca acei care trag la căruţă -şiduc varza şi salata în
urechile mici mititele: aşa de mici încât cu ochii nu le puteai piaţă.
vedea! închipuiţi-vă cum a rămas, când pipăindu-şi urechile - Oh! Săracul de mine! Săracul de mine! strigă Pinocchio,
cu mâna, simţi că peste noapte ise lungiseră atât de mult, apucându-se cu mâinile de urechileamândouă şi trăgând
încât păreau două foi de varză. Se duse repede să caute o de ele şi zgâlţâindu-le furios ca şi cum n-ar fi fost ale lui.-
oglindă,dar negăsind, umplu o putină cu apă şi oglindindu- Dragul meu, îi spuse guzganul ca să-l mângâie, ce vrei să
se în ea, văzu ce n-ar fi vrut să vadă: îşivăzu chipul faci? E scris în cartea destinului şia înţelepciunii, că toţi
împodobit cu o pereche măreaţă de urechi de măgar. copiii descreieraţi care nu pot să sufere cărţile, şcoala şi pe
Vă las să vă închipuiţi durerea, ruşinea şi deznădejdea dascăli şi îşipetrec zilele în haimanalâc, în jocuri şi
bietului Pinocchio.începu să plângă, să strige, să se dea cu petreceri, mai curând orimai târziu se prefac în măgari.

5/8/2018
- Să fie cu putinţă? întrebă sughiţând păpuşa. - Să fie oare şi el bolnav de aceeaşi boală, să aibă şi el
- Vezi bine că e! Şi acum toate văicărelile sunt de prisos. friguri măgăreşti?

Trebuia să te gândeşti de la început!\ Şi prefăcându-se că n-a băgat de seamă nimic, îl întrebă
- Dar nu sunt eu de vină crede-mă, guzganule, vina toată e zâmbind:
a lui Fitil!... - Ce mai faci, dragă Fitil?
- Cine e Fitil ăsta? - Foarte bine: ca un şoarece într-o roată de caşcaval
- Un coleg de şcoală. Vroiam să mă întorc acasă, vroiam să - Vorbeşti serios?
fiu ascultător,
spus: vroiamdupă
,,Ce tot umbli să-mi văd deşcoală,
plictiseala aia dedar FitilDe
carte? mi-a
ce ţii Adică de ce-aş
- Iartă-mă, minţi?
prietene, dar pentru ce ţi-ai pus în cap
în ruptulcapului să te duci la şcoală?... Haide mai bine cu capişonul ăsta de pânză, care ţi-acoperă pânăşi urechile?
mine, în Ţara Distracţiilor: acolo n-avemgrijă de învăţat, - Doctorul mi l-a dat, fiindcă mi-am jupuit genunchiul. Dar
acolo o să ne jucăm de dimineaţa până seara şi b s-o tu, dragă Pinocchio, de ce ţi-ai pusîn cap capişonul ăsta şi
ducem numai într-opetrecere".- Şi de ce te-ai luat după l-ai îndesat până între urechi?
sfaturile acestui prieten prefăcut şi stricat? - Doctorul mi l-a dat, pentru că m-am lovit la un picior.
- Pentru ce?... Pentru că, guzgane dragă, eu sunt o păpuşă - Oh! Bietul Pinocchio! '
fără de minte... si fără inimă. Oh! Dacă as fi avut un dram -Oh! Bietul Fitil!După aceste cuvinte, urmă o lungă tăcere,
deinimă, n-aş fi părăsit niciodată pe blânda mea Zână, care în timpul căreia cei doi prieteni se uitau nedumeriţiunul la
mă iubea ca o mamă şi care ar fifăcut orice pentru mine!... altul. în sfârşit păpuşa, cu un glas şiret şi diplomat, spuse
în ceasul ăsta n-aş mai fi fost păpuşă... aş fi fost şi eu un tovarăşului său:
băiatîntreg ca atâţia alţii. Oh!... Dar dac-oi pune mâna pe - Ia spune-mi, dragă Fitil, n-ai fost niciodată bolnav de
Fitil, e vai de el! Am să-i spun una să măţină minte.Şi dădu urechi?
să iasă. Dar când ajunse în prag, şi-aduse aminte că avea - Niciodată!... Dar tu?
urechi de măgar, şi fiindu-iruşine să se arate în lume, ce-i - Nici eu! Insă de azi dimineaţă mă doare o ureche de nu
trăsni prin gând? Luă un capişon mare de pânză, şi mai pot.
punându-lîn cap, şi-l îndesă până peste urechi.Apoi ieşi şi - Şi pe mine tot aşa.- Şi pe tine?... Şi care ureche te
începu să-l caute pe Fitil pretutindeni. îl căută |pe toate doare?
uliţele, în pieţe, pe lateatre, peste tot, însă nu-l găsi. |Pe - Amândouă. Dar pe tine?
cine întâlnea, îl întreba de el, dar nimeni nu-l văzuse.Atunci - Tot amândouă. Să suferim oare de aceeaşi boală?
se duse să-l caute acasă, şi ajungând la uşă, bătu.- Cine e? - Mi-e teamă că da.
întrebă Fitil dinăuntru.- Eu sunt! răspunse prichindelul.- - Vrei să-mi faci o plăcere, Fitil?
Aşteaptă niţel... că-ţi deschid.După o jumătate de ceas uşa - Bucuros! Din toată inima.
se deschise: închipuiţi-vă cum a rămas păpuşa, când, - Arată-mi urechile.
intrând înodaie, îşi văzu prietenul cu un capişon mare de - De ce nu? Dar mai întâi să le văd pe ale tale, dragă
pânză în cap, îndesat până în dreptul gurii. 'inocchio.
La vederea capişonului, Pinpcchio se simţi mângâiat şi se - Nu, dragul meu, întâi tu,si pe urmă eu.
gândi în sine. - Ei bine! spuse atunci'păpuşa, să facem o învoială

5/8/2018
prietenească. îşi scrânteşte picioarele şi atunci îl cumpără altul, ca să
- S-o auzim. facă o tobădin pielea lui.

- Hai să ne scoatem amândoi deodată capişonul: primeşti?- Văzând că uşa nu se deschide, piticul cu o lovitură de
Primesc. călcâi o dădu de perete, şi după ce intrăîn odaie, le spuse
- Aşadar primeşti! cu zâmbetul lui obişnuit:
Şi Pinocchio începu să numere tare: - Ah! Ce mai copii! Rageţi bine, v-am cunoscut numaidecât
- Una, două, trei!Când a numărat „trei", amândoi îşi după voce, şi-am şi venit.La aceste cuvinte cei doi
scoaseră
o capişoanele
drăcie, care şi lede
s-ar părea aruncară în dacă
necrezut, sus. Şi s-afiîntâmplat
n-ar măgăruşi
lăsate rămaseră
şi cucoada nemişcaţi,
între picioare.cuLacapul în jos,
început cu urechile
piticul îi netezi
adevărată. S-a întâmplat căPinocchio şi Fitil când se văzură cu mâna, îi mângâie, îi pipăi, apoi scoţândţesala, începu
loviţi de aceeaşi nenorocire, în loc să rămână înmărmuriţi şi să-i ţesale cum trebuie. Şi după ce îi ţesălă bine şi îi făcu
trişti, începură să-şi arate unul altuia cu degetul urechile strălucitori ca oglinda,le puse căpăstrul pe cap şi îi duse în
crescute din cale afară, şi după mii şimii de glume, izbucniră oborul de vite, nădăjduind să-i vândă şi să ia pe ei o
într-un nesfârşit hohot de râs.Şi-au râs, au râs, au râs până sumuşoară cât mai mare de bani.Şi cumpărătorii, slavă
n-au mai putut: când deodată Fitil încetă, şi clătinându-se şi domnului, nu lipseau.Fitil fu cumpărat de un ţăran, căruia
schimbându-se la faţă, spuse prietenului său: în ajun îi murise măgarul, iar Pinocchio fu vândut
- Ajutor, ajutor, Pinocchio! directorului unui circ, care îl cumpără ca să-l înveţe să
- Ce ai? joace şi să sară dimpreună cu celelalteanimale ale trupei.
- Vai de mine! Nu mă mai pot ţine pe picioare.- Nici eu! Aţi înţeles, micii mei cititori, ce meserie înpărţea piticul?
strigă Pinocchio, plângând şi clătinân-du-se. Şi pe când Ticălosul acesta, care la înfăţişareera dulce ca mierea, din
vorbeau astfel, seaplecară în jos şi mergând în patru labe când în când colinda lumea cu carul lui, şi cu fel de fel de
începură să alerge şi să ocolească odaia. Pe cândalergau, şiretlicurişi făgăduieli aduna pe toţi copiii dezmăţaţi, care
mâinile li s-au preschimbat în copite, feţele lor în boturi de fugeau de şcoală, şi după ce-i urca în car, îiducea în Ţara
animale, iar pe spinare le-a crescut un fel de păr cenuşiu, Distracţiilor unde să-şi petreacă vremea numai în jocuri şi
care bătea în negru.Dar clipa cea mai grozavă pentru aceşti petreceri. Iar după ce bieţii copii, bucuroşi că au scăpat de
doi nenorociţi, care credeţi c-a fost? A fost atuncicând au şcoală şi că se pot astfel jucanesupăraţi de nimeni, erau
simţit că le creşte câte o coadă la spate. Zdrobiţi de durere preschimbaţi în măgari, se făcea frumuşel stăpânul lor şi îi
şi ruşine, începură să-şijelească amar soarta lor nemiloasă. scoteala vânzare, în oborul de vite sau prin iarmaroace.
Mai bine s-ar fi lipsit, căci în loc de bocete de plâns, din Astfel că în câţiva ani strânsese grămezi deaur şi se
gâtlejurile lor ieşeau zbierete de măgar. în vremea aceasta îmbogăţise ca un cămătar.Ce s-a mai întâmplat cu Fitil, nu
cineva bătu încetişor la uşă, şi ovoce de-afară spuse: ştiu, ştiu însă că Pinocchio din prima zi dădu cu ochii de o
- Deschideţi! Eu sunt, piticul, căruţaşul care v-a adus până viaţă grea şi necăjită. Când îl duse în grajd, noul lui
aici. Deschideţi repede! Altfel evai de pielea voastră. stăpân îi umplu ieslea de paie darPinocchio de-abia le vârî
în gură ca să le mestece, şi le scuipă repede jos.Atunci
XXXIIIPrefăcut în măgar, îl cumpără directorul unui circ, ca stăpânul, mormăind, umplu ieslea cu fân, dar nici fânul
să-l înveţe să joace şi să sară princercuri, dar într-o seară nu-i plăcu.

5/8/2018
- Aha! Nu-ţi place nici fânul? îi strigă arţăgos stăpânul... şi polca în două picioare.Bietul Pinocchio, de voie de
Lasă, măgăruşule dragă, dacă facinazuri, ştiu eu să ţi le nevoie, a trebuit să înveţe toate acestea, dar până să le
tai!... si ca să-l înveţe minte îl arse cu biciul peste picioare. înveţe, autrebuit trei luni de lecţii, şi câte lovituri de bici,
Pinocchio de durere, începu să plângă şisă zbiere, şi numai pielea lui ştie.Sosi în sfârşit ziua în care stăpânul lui
zbierând zicea: putu să vestească o reprezentaţie într-adevăr neobişnuită.
- I-ha, i-ha! Paiele nu pot să le mistui!... Afişe de toate culorile erau lipite pe străzi, cu următorul
- Atunci mănâncă fân! îi repetă stăpânul care înţelegea cuprins:
-foarte
I-ha,bine
i-ha!limba măgărească.
De fân m-apucă durerea de burtă!...- Nu MARE REPREZENTAŢIE
DE GALĂ
cumva pofteşti, măgăruşule mofturos, să te hrănesc cu Astă-seară în afară de programul obişnuit la care vor lua
friptură de pui şi cu prăjituri?adăugă stăpânul înfuriindu-se partetoţi artiştii şi caii de toate felurile ai trupei, se va
şi mai tare, şi arzându-l încă o dată cu biciul.De frica înfăţişa înainteapublicului pentru întâia dată, celebrul
biciului, Pinocchio se linişti şi nu mai scoase o vorbuliţă MĂGĂRUŞ PINOGCHIO
măcar.Apoi grajdul fu închis, iar Pinocchio rămase singur, şi Supranumit STEAUA DANSULU I.
deoarece de multă vreme nu băgasenimic în gură, începu să Circul va fi luminat ca ziua.
caşte că nu mai putea de foame. Şi căscând făcea o gură în seara aceea, cum vă puteţi lesne închipui, cu un ceas
cât gurasobei de largă.La urma urmei, negăsind altceva în înainte de începutul reprezentaţiei,teatrul gemea de lume.
iesle, se mulţumi să rumege niţel fân, şi după ce îlmestecă Nu se mai găsea un loc, de-ai fi dat o mie de franci pe el.
bine de tot, închise ochii şi îl dădu pe gât. «Fânul ăsta nu e Galeria Circului furnica de copii, băieţi şi fete de toate
tocmai rău: îşi zise în gând, dar tot ar fi vârstele, care ardeau de dorinţă să vadăjucând pe
fost de o mie de ori mai bine dacă îmi vedeam de şcoală!... renumitul măgăruş Pinocchio.Sfârşindu-se partea întâi a
Acum în loc de fân aş fi mâncat obucată de pâine caldă şi o spectacolului, directorul trupei, îmbrăcat în frac, pantaloni
felie de salam. Aşa îmi trebuie!...»Dimineaţa când s-a albi şicizme de piele până peste genunchi, se înfăţişă
deşteptat, căută să vadă dacă mai e fân în iesle; dar nu găsi înaintea numerosului public şi, închinându-sepână la
nici un firmăcar, îl mâncase pe tot peste noapte.Atunci luă o pământ, rosti cu glas răspicat următorul discurs fără
gură de paie tocate şi pe când le mesteca, băgă de seamă noimă:„Onorat public, domnilor şi doamnelor,Subsemnatul
că paiele nu seasemănau la gust, nici cu pilaful de găină, fiind în trecere prin acest oraş minunat, am vrut să am
nici cu macaroanele cu brânză.« Aşa îmi trebuie! zise iar onoarea sau mai bine zis plăcerea de a înfăţişa || înaintea
mestecând mereu. Cel puţin dacă păţaniile mele ar servi de acestui public inteligent şi ales, un măgăruşul miraculos,
învăţătură tuturor copiilor neascultători şi cărora nu le place care a avut ocazia să joace alături de Măria Saj împărtul
să înveţe. Aşa îmi trebuie!... Aşaîmi trebuie!...» celor mai de seamă ţări in Europa. Aici Directorul făcu încă
- Ia ascultă! urlă stăpânul, intrând în grajd. Nu cumva vei fi o plecăciune adâncă: apoi întorcându-se spre Pinocchio îi
crezând, măgăruşule dragă, că te-am cumpărat numai ca spuse:
să-ţi dau să bei şi să mănânci? Te-am cumpărat ca să - Curaj, Pinocchio! înainte de a-ţi începe exerciţiile,
munceşti şi săcâştig parale cu tine. Haide, scoală-te! Vino închină-te înaintea acestui onorabilpublic compus din
cu mine în Circ să te învăţ să sari prin cercuri şisă joci valsul domni, doamne şi copii!Pinocchio se supuse: îngenunche

5/8/2018
pe picioarele de dinainte, şi rămase astfel până când graţie ştii să sari prin cercuri. Pinocchio încercă de două
directorul trosnind din bici, îi strigă: sau de trei ori: dar de câte ori ajungea în faţa cercului, în
-La pas!Măgăruşul se ridică în picioare şi începu să loc sătreacă prin el, trecea frumuşel pe dedesubt. în
ocolească circul, mergând la pas.Puţin după aceea, sfârşit, făcu o sforţare şi trecu prin el, darpicioarele de
Directorul strigă: dinapoi îi rămaseră prinse în cerc; aşa că bietul măgăruş
- La trap! şi Pinocchio, ascultând de comandă, începu să căzu grămadă lapământ.Când se sculă, era şchiop de
meargă la trap. amândouă picioarele şi cu |mare greutate putu să se
- La galop! şi Pinocchio o luă în galop. întoarcă îngrajd.
- în goana mare! şi Pinocchio începu să fugă de-i sfârâiau - Să vină Pinocchio! Vrem să vedem măgăruşul! strigau |
copitele. Dar pe când fugea ca uniepure directoruî ridicând copiii mişcaţi şi înduioşaţi de tristaîntâmplare.Dar în seara
mâna în sus, trase un foc de pistol.La auzul detunăturii, aceea măgăruşul nu se mai arătă. A doua zi dimineaţa,
măgăruşul, prefăcându-se c-a fost lovit, căzu lungit în circ, veterinarul, adică doctoruldobitoacelor, consultându-l, a
ca şi cum arfi murit de-a binelea.Când se ridică de jos în declarat că rămâne şchiop toată viaţa. Atunci directorul
mijlocul unui ropor de aplauze, de urlete şi strigăte, care spusegrăjdarului:
umpeauvăzduhul, îi veni fără îndoială .să-şi arunce ochii în - Ce vrei să fac cu un măgar şchiop? Să-l ţin pe mâncare
sus... şi văzu într-o lojă o cucoanăfrumoasă, care purta la degeaba? Du-l în obor şi vinde-l.Sosiţi în obor, găsiră
gât un lanţ gros de aur, de care atârna un medalion. Pe repede un cumpărător, care întrebă pe grăjdar:
medalion erapictat portretul unei păpuşi de lemn.«Portretul - Cât ceri pe măgăruşul ăsta şchiop?
ăla e al meu!... Doamna aceea e Zâna!» îşi zise în gând - Douăzeci de galbeni.
Pinocchio, recunoscând-onumaidecât: şi nebun de bucurie, Eu îţi dau douăzeci de parale. Crede-mă că nu-l iau ca să
încercă să strige: mă slujesc de el, îl iau pentru piele.Văd că are pielea tare,
- Oh! Zâna mea! Zâna mea dragă! şi vreau să-mi fac din ea o tobă pentru banda de muzicanţi
Dar în loc de vorbe, îi ieşi din gâtlej un zbieret aşa de spart din sat de lanoi.Vă puteţi lesne închipui, dragii mei copii,
şi prelung, încât făcu să râdă petoţi spectatorii şi mai cu ce plăcere simţi măgăruşul, când auzi că o să-i facăpielea
seamă pe toţi copiii care se aflau în Circ.Atunci directorul, ca tobă.Cumpărătorul, după ce plăti cele douăzeci de parale,
să-l înveţe minte că nu stă frumos să răgi în faţa publicului, duse măgăruşul pe o stâncă din margineamării, şi după ce-
îi trase olovitură cu coada biciului peste bot.Bietul măgăruş, i atârnă un bolovan de gât şi îl legă de un picior cu o funie
scoţând limba d-un cot, începu să-şi lingă nasul şi-l pe care o avea înmână, îi dădu un brânci şi îl aruncă în
linse.aproape cinciminute crezând că poate astfel să-şi apă.Măgăruşul cu bolovanul de gât, căzu repede la fund,
potolească durerea.Dar care nu-i fu deznădejdea când iar cumpărătorul, ţinând mereu funia înmână se aşeză pe
uitându-se în sus încă o |dată, văzu că loja era goală şi stâncă, aşteptând ca măgarul să moară înecat, şi pe urmă
Zânase făcuse nevăzută!...Simţi că se sfârşeşte: ochii i se să-l jupoaie depiele.
umplură de lacrimi şi începu [să plângă cu hohote. Nimeni -
însănu băgă de seamă, şi mai-fpuţin decât toţi, directorul, XXXIVPinocchio aruncat în mare, e mâncat de peşti şi se
care trosnind iarăşi din bici, strigă: preface iarăşi în păpuşă ca mai înainte,dar pe când înota
- Haide, Pinocchio! Arată acum acestor domni cu câtă | ca să iasă din apă, e înghiţit de Balena cea îngrozitoare.

5/8/2018
o coadă atât!...Cât mi-era de ruşine, nu poţi să-ţi
După cincizeci de minute de când măgăruşul se afla în închipui!... O ruşine, jupâne dragă, cum nu ţi-aş dori-o
fundul apei, cumpărătorul îşi zise:«Până acum bietul meu deloc du-mitale! Scos la vânzare în oborul de vite, fui
măgăruş şchiop trebuie să se fi înecat. Ia să-l scoatem, şi să cumpărat de directorul unui Circ, careîşi puse în cap să
facem dinpielea lui o tobă straşnică.»Şi începu să tragă de facă din mine un dansator de forţă şi să mă înveţe să sar
funia cu care îl legase de picior, şi trase, trase, trase, până prin cercuri; darîntr-o seară în timpul spectacolului, căzui
când văzu căiese la suprafaţa apei... ia ghiciţi ce? In loc de rău, şi rămăsei şchiop de amândouă picioarele din faţă.
un măgăruş mort, văzu ieşind din apă păpuşicavie care se Atunci directorul nemaiavând ce să facă cu un măgar
zvârcolea ca un tipar.Când dădu cu ochii de păpuşa de şchiop, m-â scos şi el la vânzare, şi dumneatam-ai
lemn, bietului om i se păru că visează şi rămase încremenit cumpărat.
locului, cu gura căscată ji cu ochii zgâiţi.După ce îşi veni în - Păcatele mele! Şi te-am plătit cu douăzeci de parale.
fire, zise plângând şi bombănind: Acuma, ia să-mi spui, cine îmi plăteştemie paguba?
- Dar măgăruşul pe care l-am aruncat în mare, unde e? - Şi pentru ce m-ai cumpărat? Ca să-ţi faci din pielea mea
- Măgăruşul acela sunt eu! răspunse păpuşa râzând. Tu? o tobă!...
-Eu. - Vezi bine, unde să mai găsesc eu altă piele.
- Ah! Pungaşule! Vrei să-ţi baţi joc de mine? - Nu te frământa degeaba, jupâne. Lumea e plină de
- Să-mi bat joc de dumneata? Nicidecum, jupâne: îţi măgari!
vorbesc serios. - Dar ia spune-mi, ştrengar obraznic: povestea ta s-a
- Dar cum se face că tu, care până mai adineauri erai sfârşit?
măgar, cât stătuşi în fundul apei, tefăcuşi păpuşe de lemn? - Nu, răspunse păpuşa, numai două vorbe şi-am isprăvit.
- Poate că din pricina apei de mare. Marea îţi joacă uneori După ce m-ai cumpărat, m-ai adusaici ca să mă omori,
asemenea feste.- Ţineţi gura, prichindelule!... dar, învins de un simţământ de milă, mi-ai legat un
-Ia te rog să nu mai râzi pe socoteala mea. Vai de tine, bolovan de gât şi m-ai aruncat în fundul apei.Simţământul
dacă-miies din balamale. ăsta de delicateţe, îţi face multă cinste, şi o să-ţi fiu veşnic
- Ei bine, jupâne, vrei să ştii toată povestea? Dezleagă-mă recunoscător. Numaică dragă jupâne, când ţi-ai întocmit
de picior şi ţi-o spun.Bietul cumpărător păgubaş, curios să socotelile nu te-ai gândit şi la Zână...
cunoască povestea, desfăcu nodul funiei cu care eralegată - Care Zână?
păpuşa. Pinocchio simţindu-se slobod ca păsările - Măicuţa mea, care, ca toate mamele bune, îşi iubeşte
văzduhului, începu să-i povesteascăaşa: mult copiii şi nu-i pierde din ochiniciodată, îi ajută în
- Trebuie să ştii ca mai-nainte eram o păpuşă de lemn cum nenorocire, chiar când copiii din pricina neascultării şi relei
sunt acum: dar era gata gata sădevin băiat ca atâţia alţii: lor purtări, armerita să fie lăsaţi de capul lor. Aşadar îţi
însă din pricină că nu prea aveam gust de carte... m-am spunem că Zâna, cum mă văzu în primejdie de înec,trimise
luat după repede în ajutorul meu o sumedenie de peşti, care,
nişte haimanale de prieteni, am fugit de acasă... şi într-o crezându-mă mort de-a binelea,începură să mă mănânce!
bună dimineaţă când m-am deşteptatdin somn, m-am Şi cu câtă lăcomie! N-am crezut niciodată că peştii sunt
pomenit preschimbat într-un măgar cu nişte u-rechi... şi cu mainesăţioşi decât copiii! Care îmi mănâncă urechile, care

5/8/2018 botul, care gâtul, care coama, carepielea de pe picioare, trebuie să ştiţi că Balena sufereagrozav de înecăciune, şi
care pielea de pe spinare... şi printre toţi, fu şi un peştişor când răsufla părea că urlă crivăţul.Pinocchio dintru-ntâi,
atât de delicat,c-a binevoit să-mi mănânce coada. încercă să-şi facă puţin curaj: dar când se convinse că se
- De azi înainte, spuse cumpărătorul scârbit, mă jur să nu | află închis înpântecele unui monstru marin, începu să
mai mănânc carne de peşte. Mi-arveni greaţă să spintec o plângă şi. să ţipe şi plângând spunea:
guvidă sau un calcan prăjit şi să găsesc înăuntru o coadă de - Ajutor! Ajutor! Oh! Săracul de mine! Nu e nimeni care sa
măgar! vină să mă scape!
- Te cred, adăugă păpuşa râzând. De altfel trebuie să ştii că - Cine vrei să te scape, nefericitule?... răsună în întuneric o
după ce peştii au isprăvit demâncat tot învelişul măgăresc, voce răguşită ca de chitară spartă.
care mă acoperea din cap până în picioare, au dat - Cine vorbeşte acolo? întrebă Pinocchio, simţind că
bineînţelesde os... sau mai bine zis, au dat de lemn, pentru îngheaţă de frică.- Eu sunt! Biata Lacherdă, înghiţită de
că, după cum vezi, sunt croit dintr-un lemnfoarte tare. Dar Balenă odată cu tine. Dar tu ce fel de peşte eşti?
după ce muşcară de câteva ori, peştii cei lacomi băgară - Eu n-am de-aface nimic cu peştii. Eu sunt păpuşă.-
numaidecât de seamăcă lemnul nu era marfă pentru dinţii Atunci dacă nu eşti peşte, de ce te-ai lăsat să fii înghiţit de
lor, şi scârbiţi de mâncarea asta nemistuitoare îşi căutarăde monstru?
drum, fără măcar să-mi mulţumească... Şi uite cum se face - Nu m-am lăsat eu; el m-a înghiţit! Şi acum ce o să ne
că dumneata, când ai tras defunie, ai găsit o păpuşe vie în facem în întunericul ăsta?
loc de un măgar mort.- Nu-mi pasă de povestea ta! strigă - Să răbdăm şi sa aşteptăm până când Balena ne-o mistui
cumpărătorul îndârjit. Eu ştiu c-am cheltuit douăzeci de pe amândoi...
parale ca să te cumpăr, şi nu vreau să rămân păgubit. Ştii - Dar eu nu vreau să fiu mistuit! urlă Pinocchio, începând
ce am să fac? O să te vând . din nou să plângă.
Dar disputa nu dura mult si un mostru iesind din apa il - Nici eu n-aş vrea să fiu mistuită, adăugă Lacherdă, dar
prinse pe Pinocchio de picioare. Omul incerca sa ia-l tina dar sunt destul de înţeleaptă şi mămângâi cu gândul că atunci
nu izbutea decat să-i întindă picioruşele … când te naşti Lacherdă, e mai frumos să mori în apă decât
Dar era prea târziu! Monstrul îl ajunsese. si, trăgându-şi înuntdelemn!...
răsuflarea, sorbi pe biatapăpuşă, cum ar fi sorbit un ou de - Prostii! strigă Pinocchio.
găină şi o dădu pe gât cu atâta repeziciune şi lăcomie, încât - Asta e părerea mea! răspunse Lacherdă şi, cum zice orice
păpuşa căzând în trupul Balenei, se izbi aşa de tare c-a Lacherdă care gândeşte, păreriletrebuiesc respectate!
rămas năucită aproape un sfert de ceas.Când îşi veni în fire, - în sfârşit vreau să plec de aici... vreau să fug.
nu putu să-şi dea seama pe ce lume se află. în preajma lui - Fugi, dacă poţi!...
Pinocchio eraun întuneric aşa de negru şi adânc, încât i se - E mare Balena asta care ne-a înghiţit? întrebă păpuşa..-
părea că intrase cu capul într-o călimară cucerneală. Trase închipuieşte-ţi că e lunga de un kilometru, fără să socoteşti
cu urechea, dar nu auzi nici o şoaptă, doar din când în când coada.Pe când convorbeau astfel prin întuneric, lui
simţea că-i atingefaţa puternice adieri de vânt. La început Pinocchio i se păru că vede departe, departe, olumină.
nu se dumiri cam de unde venea vântul; dar pricepu - Ce o fi lumina aia de acolo de departe? spuse Pinocchio.
numaidecât că ieşea din plămânii monstrului. Pentru că - O fi vreun tovarăş de nenorocire, care aşteaptă ca şi noi I

5/8/2018 să fie mistuit!...- Mă duc să-l găsesc. Nu s-ar putea oare să ziua în care ţi-ai vândut sumanul şi mi-ai cumpărat un
fie vreun peşte bătrân care să-mi arate pe unde săfug? Abecedar ca să mă duc la şcoală, m-am dus să văd
- îţi doresc din inimă, dragă păpuşo! păpuşile, şi tartorul lor a vrut să mă punăpe foc ca să-şi
- Rămâi cu bine, Lacherdo! frigă berbecul, apoi tot el îmi dete cinci galbeni de aur ca
- Umblă sănătoasă, păpuşico! Şi izbândă bună. să ţi-i aduc, dar m-amîntâlnit cu Vulpoiul şi Cotoiul, iar ei
- Când ne mai vedem? m-au dus la Hanul Racului Roşu, unde s-au ospătat canişte
- Cine ştie?... Mai bine nici să nu ne mai gândim! lupi, şi plecând singur pe câmp mi-au ieşit tâlharii în cale şi
s-au luat după mine, eu amrupt-o la fugă, ei după mine,
XXXVPinocchio găseşte în pântecul Balenei...ia ghiciţi pe până când m-au spânzurat de craca Stejarului-uriaş, de
cine? Citiţi capitolul acesta şi-o să affaţi. Pinocchio, de-abia undeCopilita cu părul bălai a trimis o trăsurică să mă ia, şi
îşi luă ziua bună de la prietena sa Lacherda, şi începu să doctorii când m-au consultat, au spusnumaidecât: „Dacă
bâjbâie prin întuneric, şi mergând pedibuite prin pântecul n-a murit, atunci e semn că trăieşte încă", atunci mi-a
Balenei, se îndreptă încet-încet, spre lumina ce se vedea scăpat o minciună şinasul a început să-mi crească de nu
licărind în depărtare.Pe când mergea, simţea că i se afundă mai încăpea pe uşă, aşa că am plecat cu Vulpoiul şiCotoiul
picioarele într-omocirlă alunecoasă şi moale, care împrăştia să sădesc cei patru galbeni de aur, pentru că unul îl
un miros de peşteprăjit, ca în postul cel mare.Cu cât cheltuisem la han, şi papagalul aînceput să râdă, şi în loc
înainta, cu atât lumina se făcea mai vie şi maistrălucitoare, de două mii de galbeni, n-am mai găsit nici unul, iar
până când ajunse în sfârşit; şi când ajunse, cecredeţi c-a judecătorul cânda aflat c-am fost jefuit, m-a băgat la
găsit? Găsi o măsuţă întinsă, şi pe măsuţă o lumânare închisoare, ca să dea satisfacţie hoţilor, de unde, ieşind,am
aprinsă înfiptă într-o sticlă verde, iar la masă şedea un văzut o boltă de
unchiaş cu părul alb ca zăpadacare ronţăia nişte peştişori struguri în câmp, am fost prins în cursa dihorilor şi ţăranul
vii, dar aşa de vii că uneori îi scăpau din gură.în faţa acestei mi-a pus zgarda de câine ca să-ipăzesc coteţul, şi când mi
privelişti, pe Pinocchio îl apucă o veselie aşa de mare şi s-a recunoscut nevinovăţia mi-a dat drumul, iar şarpele cu
neaşteptată, că pe-aci,pe-aci era să leşine.îi venea să râdă, coada dincare ieşea fum, începu să râdă şi îi plesni o vână
să plângă, îi venea să spună mii de lucruri: şi în loc de din piept, aşa că m-am întors la Copilita ceafrumoasă, care
acestea îngână cuvinteneînţelese şi încurcate. în sfârşit, murise, şi Porumbelul văzându-mă că plâng, mi-a spus:
izbuti să scoată un strigăt de bucurie, şi desfăcându-şi „Am văzut pe tatăl tăucă-şi cioplea o luntrişoară ca să
braţeleşi aruncându-se de gâtul unchiaşului, începu să urle: plece să te caute" şi eu îi zisei: „Oh! Dacă aş avea şi eu
- Oh! Tată dragă! Te-am găsit în sfârşit! De acum încolo nu aripi!", iar el îmi spuse: „Vrei să vii la tatăl tău?" şi eu îi
te mai părăsesc niciodată,niciodată, niciodată! spusei: „Vezi bine, dar cine măduce?" iar el îmi spuse: „Te
- Oare ochii nu mă înşeală? adăugă unchiaşul, frecându-se duc eu" iar eu îl întrebai: „Cum?" iar el îmi răspunse:
la ochi. Aşadar tu eşti dragul meuPinocchio? „încalecă pemine" şi astfel am călătorit toată noaptea, apoi
- Da, da, eu sunt, chiar eu! Nu-i aşa că m-ai iertat, spune? dimineaţa toţi pescarii care se uitau pe mare mi-au spus:
Oh Tăticul meu scump, cât eşti debun!... Şi când mă „E un biet tată într-o barcă, gata să se înece" şi eu de
gândesc că eu... Oh! Dacă ai şti câte necazuri au căzut departe te-am recunoscutnumaidecât, pentru că mi-o
peste capul meu, şicâte am pătimit! închipuieşte-ţi că în spunea inima, şi ţi-am făcut semn să te întorci pe mal...

5/8/2018 - Te-am recunoscut şi eu, spuse Geppetto, şi m-aş fi întors duc sănătos până la ţărm.
bucuros la mal; dar cum era să fac?Marea era înfuriată şi un - Degeaba încerci, copile dragă! adăugă Geppetto dând din
val mi-a răsturnat luntrea. Atunci o Balenă groaznică care cap şi zâmbind cu amărăciune. Ţise pare cu putinţă ca o
se găseape aproape, de-abia m-a văzut în apă şi s-a repezit păpuşă, înaltă de-abia d-un metru cum eşti tu, să aibă
la mine, scoţând limba afară, mă apucădintr-o dată, şi m-a atâta putere sămă ducă înot în spinare?
înghiţit ca pe-o alună. - încearcă şi-o să vezi! în orice caz, dacă ne e scris să
- Şi de câtă vreme stai închis aici înăuntru? întrebă murim, o să ne mângâiem cel puţin c-am murit împreună.
Pinocchio. Şi fără să mai stea la gânduri, Pinocchio puse mâna pe
- De atunci şi până acum, trebuie să fie doi ani: doi ani lumânare, şi luând-o înainte ca sălumineze calea, spuse
Pinocchio, doi ani care mi-au părut cadouă veacuri! tatălui său:
- Şi cum ai făcut să trăieşti până acum? Lumânarea unde-ai - Ţine-te după mine, şi n-avea nici o frică. Merseră astfel o
găsit-o? Chibriturile cu care aiaprins-o, cine ţi le-a dat? \ bună bucată de drum, şi trecură
- O să-ţi povestesc totul. Trebuie să ştii că tot furtuna care prin tot corpul şi stomacul Balenei. Dar când ajunseră
mi-a răsturnat barca, a făcut să sescufunde şi un vapor eu aproape de gura enormă a
marfă. Marinarii au scăpat toţi, dar vaporul a căzut la fund monstrului, se opriră puţin ca să arunce o privire şi să
şi aceeaşiBalenă, care în ziua aceea avea o poftă de aleagă momentul prielnic pentru fugă. Trebuie să ştiţi că
mâncare grozavă,.înghiţi şi vaporul... monstrul fiind tare bătrân şi bolnav de înecăciune şi de
- Cum! L-a înghiţit dintr-o dată?... întrebă Pinocchio mirat. bătaie de inimă, era silit să doarmă cu gura deschisă: aşa
- Pe tot dintr-o dată: a scuipat numai catargul pentru că-i că Pinocchio ducându-se până unde începea gâtlejul
rămăsese printre dinţi. Noroc pentrumine că vaporul era monstrului şi uitându-se însus, putu să vadă afară un
încărcat nu numai de carne păstrată în cutii de cositor, dar crâmpei de cer şi minunata lumină a lunii.
şi de pesmeţi,adică de pâine prăjită, de sticle cu vin, de - Acum e momentul s-o ştergem, şopti el întorcându-se
struguri uscaţi, de caş, de cafea, de zahăr, delumânări de către tatăl său. Balena doarme dusă, marea e liniştită şi
stearină şi de cutii cu chibrituri de ceară. Aşa că mulţumită luminată ca ziua. Vino, ţine-te după mine, peste puţin timp
lui Dumnezeu, amputut s-o duc astfel doi ani: astăzi însă suntem scăpaţi.Zis şi făcut, săriră peste gâtlejul
toate sunt pe isprăvite: nu mai am nimic de mâncat, şi monstrului, şi ajungând în gura lui nesfârşită, începură să
lumânarea asta aprinsă, e singura lumânare ce mi-a mai umble în vârful picioarelor pe limba lui, o limbă aşa de lată
rămas. şi lungă, încât părea un bulevard.Tocmai se pregăteau să
- Atunci?... se arunce înot, când, deodată, Balena strănută, şi
- Atunci, dragul meu, o să rămânem amândoi pe întuneric. strănutând, făcu ozguduitură aşa de puternică încât
- Ascultă, tăticule drag, spuse Pinocchio, nu mai e vreme de Pinocchio şi Geppetto se pomeniră aruncaţi din nou în
pierdut. Trebuie să fugim repede. adâncul stomacului monstrului.Iar în furia aruncăturii,
- Să fugim?... Dar cum? lumânarea se stinse, şi tatăl şi fiul rămaseră pe întuneric.
- Să ieşim prin gura Balenei şi să ne aruncăm înot în mare. - Ei acum?... întrebă Pinocchio, posomorându-se.
- Bine vorbeşti tu: însă eu, dragă Pinocchio nu ştiu să înot. - Acum, băiatul tatei, s-a sfârşit cu noi.
- Ce are a face?... încaleci pe mine, eu ştiu să înot bine şi te - Pentru ce s-a sfârşit?

5/8/2018 -Dă-mi mâna şi bagă de seamă să nu te împiedici. înotă până nu mai putu: apoi întorcând capul spre
- Unde mă duci? Geppetto, îi spuse cu vocea întretăiată:

- Trebuie să încercăm iarăşi să fugim. Vino cu mine şi n- - Tată, ajută-mă... că mor...Şi tatăl şi fiul erau gata să se
avea nici o frică. Zicând acestea, Pinocchio luă pe tatăl său înece, când auziră o voce ca de chitară spartă care zise:
de mână, şi umblând în vârful picioarelor, săriră amândoi - Cine ţipă că moare?
peste gâtlejul monstrului; apoi păşiră pe limbă şi trecură şi - Eu şi cu bietul tata!
peste cele (trei şiruri de dinţi. înainte însă de-a face săritura -Cunosc glasul ăsta! Tu eşti Pinocchio!... Eu sunt Lacherdă,
hotărâtoare, prichindelul spuse lui Geppetto. tovarăşul tău de închisoare din pântecul Balenei.- Cum ai
- încalecă pe spinarea mea şi ţine-te bine. De rest mă scăpat de acolo?- Am făcut ca tine. Tu mi-ai arătat drumul
îngrijesc eu. şi după tine am fugit şi eu.
\De-abia Geppetto se aşezase bine în spinarea fiului său, şi - Lacherdo dragă, soseşti la vreme! Te rog, pentru
îndrăzneţul Pinocchio, sigur de ce dragostea ce-o porţi copiilor tăi:
făcea, se aruncă în apă şi începu să înoate. Marea era ajută-ne, că suntem pierduţi.
liniştită ca untdelemnul, luna străluceaîn toată măreţia ei, şi - Bucuros, din toată inima. Agăţaţi-vă amândoi de coada
Balena dormea un somn aşa de adânc, încât nu l-ar fi mea. în patru minute vă duc la mal.Geppetto şi Pinocchio,
deşteptat nicitunul. după cum lesne vă puteţi închipui, primiră numaidecât; dar
în loc să seagate de coadă, găsiră mai nimerit să se aşeze
XXXVIIn sfârşit Pinocchio încetează de a mai fi păpuşă, şi pe spinarea Lacherdei.
devine băiat. - Suntem prea grei? o întrebă Pinocchio.
Pe când Pinocchio înota sprinten ca să ajungă la ţărm, băgă - Grei? Nici gând: parcă duc în spinare două coji de nucă!
de seamă că tatăl său, care stăteacălare pe spinarea lui cu răspunse Lacherdă, care avea untrup aşa de robust că
picioarele pe jumătate în apă, tremura ca şi cum ar fi fost părea un viţel de doi ani.Ajunşi la ţărm, Pinocchio sări pe
scuturat defriguri.Tremura de frig sau de frică?... Cine ştie? mal ca să ajute pe tatăl său să sară şi el: apoi se întoarse
Poate şi una şi alta. Dar păpuşa, crezând că tremurăde spreLacherdă, şi cu glasul mişcat îi spuse:
frică, îl îmbărbăta spunându-i: - Prietene, mi-ai salvat tatăl! Aşa că nu găsesc cuvinte ca
- Curaj, tată! Peste câteva minute ajungem la ţărm şi să-ţi mulţumesc îndeajuns! Dă-mivoie cel puţin să te sărut
suntem scăpaţi. în semn de veşnică recunoştinţă!...Lacherdă scoase botul
- Dar unde vezi tu ţărmul? întrebă unchiaşul devenind şi mai din apă, şi Pinocchio, îngenunchind la pământ, îi dădu o
îngrijorat, şi strângând din ochi,cum fac croitorii când bagă sărutarecălduroasă pe gură. La această pornire de
aţa în urechile acului. Mă tot uit în toate părţile şi nu văd dragoste duioasă şi sinceră, biata Lacherdă, care nu era
decât cerşi apă. obişnuită, se simţi atât de mişcată, încât de ruşine să nu
- Dar eu văd şi ţărmul! spuse păpuşa. Trebuie să ştii că sunt plângă ca un copil, îşi vârî repedecapul în apă, şi se făcu
ca pisica:văd mai bine noapteadecât ziua.Bietul Pinocchio se nevăzută.în vremea aceasta se făcuse ziuă.Atunci
căznea să fie vesel: dar... încet, încet... începu să se Pinocchio, dând braţul tatălui său, care abîa se ţinea pe
descurajeze: puterile îislăbeau, respiraţia îi era greoaie şi picioare, îi spuse:
obosită... în sfârşit nu mai putea, şi ţărmul era încă departe. - Sprijină-te de mine, dragă tăticule, şi să mergem.

5/8/2018 O să păşim încet-încet, ca furnicile, şi când vom obosi, o să grădinarul; dar astăzi bietul dobitoce gata să-şi dea
stăm jos să ne odihnim. sufletul.

- Şi unde mergem? întrebă Geppetto. - Mă laşi să-l văd şi eu? spuse Pinocchio.
- Să găsim vreo casă sau o colibă, unde să ne dea un codru - Bucuros.Când Pinocchio intră în grajd, văzu întins pe paie
de pâine şi niţele paie să neculcăm.Nu făcuseră nici o sută un măgăruş plăpând, sfârşit de foame şi deoboseală. După
de paşi, şi văzură în marginea şanţului doi cerşetori, care cu ce s-a uitat lung la el, îşi zise în gând, tulburându-se puţin:
mâinileîntinse cereau de pomană. Erau Vulpoiul şi Cotoiul: - Şi totuşi pe măgăruşul ăsta îl cunosc! Figura lui nu mi-e
dar nu mai semănau deloc cu cei dealtădată. închipuiţi-vă nouă!Şi aplecându-se spre el, îl întrebă pe limba
că Cotoiul, tot prefăcându-se orb, orbise de-a binelea; iar măgărească:
Vulpoiulîmbătrânit, cu pielea jigărităşi buburoasă, nu mai - Cine eşti?La întrebarea aceasta, măgăruşul deschise ochii
avea nici coadă. Aşa e. Acest jalnic hoţoman, căzut în istoviţi, şi răspunse silabisind pe aceeaşilimbă:
mizeria cea maiticăloasă, a fost silit într-o bună zi să-şi - Sunt Fi... til.Apoi închise ochii şi îşi dădu sufletul.
vândă până şi coada lui frumoasă unui negustorambulant, - Oh! Bietul Fitil! spuse Pinocchio cu glasul pe jumătate; şi
care o cumpărase ca să-şi facă o apărătoare de muşte. luând un smoc de paie îşi şterse olacrimă care-i aluneca pe
- O! Pinocchio! strigă Vulpoiul cu voce jalnică, fie-ţi milă de obraz.
aceşti doi bieţi schilozi! - Te prăpădeşti cu firea pentru un măgar care nu te costă
- Schilozi! repetă Cotoiul. nimic? spuse grădinarul. Ce trebuie atunci să fac eu care
- Cale bună, şarlatanilor! răspunse păpuşa. M-aţi păcălit o am dat pe el o grămadă de parale?
dată, acum vă pierdeţi vremeadegeaba. - Ştii de ce?... îmi era prieten...
- Crede-ne, Pinocchio, astăzi suntem săraci lipiţi - Prieten cu tine?
pământului, şi foarte nenorociţi!- Foarte nenorociţi! repetă - Coleg de şcoală!...
Cotoiul. - Cum?! strigă grădinarul, izbucnind într-un hohot de râs.
- Dacă sunteţi săraci, vina e a voastră. Amintiţi-vă de Cum? Aveai măgari drept colegi deşcoală?... Ne putem
proverbul care zice: „Banul de haram,de haram se duce". lesne închipui ce mai carte ai învăţat!...
Rămas bun şarlatanilor. Păpuşica, simţindu-se atinsă de aceste cuvinte, nu
- Fie-ţi milă de noi!... răspunse: îşi luă paharul cu lapte aproapecald, şi se
- De noi! repetă Cotoiul. întoarse spre colibă.
- Rămas bun, şarlatanilor! Aduceţi-vă aminte de proverbul Din ziua aceea, cinci luni în şir, se scula de dimineaţă, cu
care zice: „Cine fură hainaoaspetelui său, de obicei moare noaptea în cap, ca să se ducă săînvârtească la roată şi să
fără cămaşă". câştige astfel paharul de lapte care îi făcea atât de bine
- Foarte bine.Giangio duse păpuşica în grădină şi îi arătă sănătăţiizdruncinate a tatălui său. Nu se mulţumi cu atât:
cum să învârtească roata.Pinocchio se puse numaidecât pe încet-încet învăţă să împletească coşuleţe derăchita, şi cu
lucru; dar până să scoată cele o sută de găleţi cu apă, era banii pe care îi lua pe ele, îndestulă cu multă chiverniseală
lacde sudoare din tălpi şi până în creştet. O astfel de caznă nevoile zilnice. Bafăcu singur singurel un cărucior minunat
nu încercase niciodată. ca să ducă la plimbare pe bietul lui tată în zile cusoare, să
- Până astăzi, mi-a învârtit la roată, măgăruşul meu, spuse mai înghită oleacă de aer.Iar seara, se trudea să scrie şi să

5/8/2018
citească.îşi cumpărase din satul vecin o carte mare, căreia îi nouă. Ia-le, Melcule, şi du-te repede de le duZânei mele
lipseau scoarţele şi prima pagină, şi cu eaîşi făcea lecţiile. In scumpe.

ce priveşte scrisul, se servea de un fus pe care îl ascuţise în - Dar haina cea nouă?
formă decondei şi deoarece n-avea nici călimară, nici - Ce îmi pasă mie de haina cea nouă? Mi-aş vinde şi
cerneală, înmuia într-o sticluţă plină cu zeamă dedude şi de zdrenţele astea de pe mine, ca să-i vinîntr-ajutor! Du-te,
cireşe.Aşa că mulţumită voinţei lui de a învăţa, de a munci Melcule, nu mai pierde vremea şi peste două zile întoarce-
şi a merge mereu înainte, nu numai căizbutise sg te ca să-ţi mai dau ceva parale. Până acum am muncit ca
îngrijească destul de binişor de părintele lui bolnav, dar, să îngrijesc de tata, de-acum încolo o să muncesccinci
ceva mai mult pusese de-oparte douăzeci de gologani ca să- ceasuri mai mult ca să îngrijesc şi de măicuţa mea iubită.
şi cumpere o hăinuţă nouă.într-o dimineaţă spuse tatălui Mergi cu bine, Melcule, teaştept peste două zile.
său: Melcul, împotriva obiceiului său, începu să alerge ca o
- Mă duc colea în târgul vecin să-mi cumpăr o haină, o şopârlă în luna lui cuptor.Când Pinocchio se-ntoarse acasă,
şapcă şi o pereche de ghete. Când m-oiîntoarce acasă, tatăl său îl întrebă:
adăugă râzând, o să fiu aşa de frumos îmbrăcat, încât o să - Unde ţi-e haina cea nouă?
semăn a boier mare.Şi după ce ieşi din casă, începu să - N-am putut să găsesc una care să-mi vină bine. Aşa că o
alerge vesel şi mulţumit. Când deodată i se păru că-l să-mi cumpăr altă dată!...
cheamă cineva, şi întorcându-se, văzu un Melc care ieşea în seara aceea, Pinocchio, în loc să stea de veghe până la
din iarbă. zece, a stat până la miezul nopţii şiîn loc de opt coşuleţe
- Nu mă recunoşti? întrebă Melcul. de nuiele făcu şaisprezece.Apoi se aruncă în pat şi adormi.
- Parcă da, parcă nu... Pe când dormea i s-a părut că o vede în vis pe Zână,
- Nu-ţi aduci aminte de melcul care era fată în casă la Zâna frumoasăşi zâmbitoare, care, după ce l-a sărutat, i-a spus:
cu părul bălai? Nu-ţi aduci amintede atunci când am coborât «Bravo Pinocchio! Pentru inima ta bună, îţi iert toate
să-ţi deschid, şi tu ai rămas cu piciorul prins în uşă? ştrengăriile de până astăzi. Copiii careîi ajută cu drag pe
- Mi-aduc aminte de tot, strigă Pinocchio! Dar, ia spune-mi, părinţii lor la nevoie şi îi îngrijesc în caz de boală, merită
Melcule dragă, unde ai lăsat-o pe Zâna? Ce face? M-a multă laudă, chiardacă nu pot fi luaţi drept modele de
iertat? îşi mai aminteşte de mine? Mă mai iubeşte? E supunere şi de purtare bună. Fii cuminte de-acum încolo,
departe de aici? M-aş putea duce s-o văd?La toate şi-o să fii fericit.» Şi în clipa aceea visul se sfârşi, iar
întrebările acestea, făcute în pripă şi pe nerăsuflate, Melcul Pinocchio se trezi cu ochii holbaţi.închipuiţi-vă mirarea lui
răspunse tacticos ca deobicei:- Pinocchio dragă! Biata Zână nespusă, când deşteptându-se, băgă de seamă că nu mai
zace într-un pat la spital!...- La spital?- Aşa cum îţi spun. era o păpuşăde lemn, dar că devenise un băiat ca toţi
Lovită de tot felul de necazuri, s-a îmbolnăvit greu de tot, şi băieţii. Aruncă o privire în jurul lui şi în loc de colibade
nu mai are cuce să-şi cumpere o felioară de pâine.- paie, văzu o odăiţă curată şi gătită de ţi-era mai mare
Adevărat?... Oh! Ce durere grozavă mi-ai pricinuit! Oh! dragul. Sărind jos din pat, găsi uncostum de haine nou, o
Biata Zânişoară! Biata Zânişoară!Biata Zânişoară!... Dacă aş şapcă nouă şi o pereche de ghete, care îi veneau turnate
avea un milion aş alerga degrabă să i-l duc... Dar n-am pe picior.îndată ce se îmbrăcă, îşi vârî mâinile în buzunar şi
decât douălire... uite-le! Mă duceam să-mi cumpăr o haină scoase un portofel de piele, pe care erauscrise aceste

5/8/2018
cuvinte: „Zâna cu părul bălai înapoiază scumpului ei pove ste a lui Pinoc chio - slide pdf.c om
Pinocchio cele două lire, şi îi mulţumeşte pentru inima lui

bună". Deschizând portofelul, în loc dedouă lire, găsi
patruzeci de napoleoni de aur noi-nouţi.Apoi se duse să se
uite în oglindă şi i se păru că e altul. Nu mai văzu chipul
obişnuit alpăpuşii de lemn, ci văzu chipul rumen şi frumos al
unui băieţel cu părul castaniu, cu ochiialbaştri şi cu
înfăţişarea veselă şi zâmbitoare ca un buchet de trandafiri,
în mijlocul atâtorminuni, care veneau una după alta,
Pinocchio nu mai ştia nici el dacă era treaz ori visa cuochii
deschişi.- Dar tata unde e? strigă el deodată; şi intrând în
odaia de alături, găsi pe bătrânul Geppettosănătos, vioi şi
bine dispus ca altădată, care, îşi reluase vechea lui meserie
de tâmplar şitocmai făcea o ramă frumoasă, împodobită cu
frunze, flori şi capete de tot felul de animale.
- Lămureşte-mi un lucru tăticule: cum se explică
schimbarea asta neaşteptată? îl întrebăPinocchio, sărindu-i
de gât şi acoperindu-l de sărutări.
- Această schimbare neaşteptată din casa noastră, e meritul
tău, răspunse Geppetto.- Cum meritul meu? - Pentru că
atunci când copiii, din răi se fac buni, aduc veselia şi
fericirea în sânul familiilor lor.
- - Dar fostul Pinocchio de lemn unde s-o fi ascuns?
- - Uite-l colo! răspunse Geppetto, şi îi arătă o păpuşă
sprijinită de un scaun, cu capul lăsat într-o parte, cu
braţele în jos şi cu picioarele unul peste altul şi îndoite de
la genunchi.Pinocchio se întoarse să-l privească; şi după ce
se uită o clipă la el, îşi zise în gând cumulţumire:«Ce
caraghios păream, când eram păpuşă! Şi ce mulţumit sunt
acum c-am devenit şi eu băiatca toţi băieţii!...»
-

Povestea Lui Pinocchio

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Povestea Lui Pinocchio

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/8/2018 pove ste a lui Pinoc chio - slide pdf.

CARLO COLLODI înlemnit, cu ochii ieşiţi din cap de spaimă, cu guracăscată

puţin în fire, începu să îngâne, tremurândde frică:

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 1/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 2/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 3/57

un zgomot câtdouăzeci de cizme soldăţeşti. - Puneţi mâna sughiţuri:

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 4/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 5/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 6/57

mâncat picioarele? Pinocchio înţelese un singur lucru, şi anume că păpuşica

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 7/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 8/57

- L-am vândut. lume care se îngrămădea în jurul uneibarăci mari de lemn

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 9/57

harababură întreagă. că soseşte păpuşarul cel mare, tartorul, un om aşa de urât

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 10/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 11/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 12/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 13/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 14/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 15/57

păpuşică de vârful nasului, iar celălalt de bărbie, şiîncepură

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 16/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 17/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 18/57

- Ascultă-mă pe mine: bea-o! - Nu ţi-e frică de moarte?

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 19/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 20/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 21/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 22/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 23/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 24/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 25/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 26/57

persoanele necinstite. spunea:

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 27/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 28/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 29/57

pe potecuţă şi începu să meargă aşa de iute că păreacă cărucior.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 30/57

poame. Ispitit de lăcomie,Pinocchio nu se mai putu E o taină.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 31/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 32/57

mereu: avut aripi la picioare.JEMh când în când, întorcându-şi

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 33/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 34/57

nume şi îi spunea:- Eugen!,.. Dragă Eugen!... Deschide ochii arate jandarmului.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 35/57

un câine mops care câştigase premiulîntâi la toate alergările 113

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 36/57

mulţumire: - Să mă mănânci? Dar nu vrei să înţelegi că eu nu sunt

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 37/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 38/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 39/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 40/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 41/57

răspunse ticălosul de Fitil. isprăveşte la 31 decembrie?

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 42/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 43/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 44/57

http://slide pdf.c om/re a de r/full/pove ste a -lui-pinoc chio 45/57

- Vezi bine că e! Şi acum toate văicărelile sunt de prisos. friguri măgăreşti?