CERC OGLINDĂ TRANSFORMARE

de Annie Baker

 
 
 
©  Bogdan  Budeș  -­‐  pentru  versiunea  în  limba  romînă  
  

NOTA AUTOAREI

Vă rog să țineți cont de pauzele și de tăcerile din această piesă. Ele au o importanță
capitală - sunt la fel de importante ca dialogul - și fiecare dintre ele a fost așezată în text
cu mare grijă.

Va exista un moment în procesul de repetiții cînd va părea că aceste pauze și tăceri

încetinesc piesa. Actorii își vor face griji că piesa e plicticoasă – că pierd atenția
publicului – și că trebuie să GRĂBEASCĂ RITMUL.

Vă spun că e o senzație inevitabilă și că trebuie să luptați împotriva ei.

Fără tăcerile ei, această piesă e o satiră, iar cu tăceri este, sper, o scurtă și bizară
meditație naturalistă despre teatru și viață, despre moarte și despre trecerea timpului.

Iar prin "pauză" nu înțeleg o pauză scurtă sau o inspirație rapidă. O "pauză" ar trebui să
dureze aproape două secunde ("un mississippi, doi mississippi"), o "pauză lungă" ar
trebui să dureze aproape patru secunde, o "pauză scurtă" ar trebui să dureze aproape o
secundă, o "tăcere" ar trebui să dureze aproape cinci secunde, și o "tăcere lungă" ar
trebui să dureze cel puțin șapte secunde.

Bun.

Sper că veți înfățișa aceste personaje cu compasiune. Nu sunt niște proști. Și dacă mă
întrebați pe mine, eu cred că Marty e o profesoară nemaipomenită.

  2  
PERSONAJELE

MARTY, 55 de ani

JAMES, 60 de ani

SCHULTZ, 48 de ani

THERESA, 35 de ani

LAUREN, 16 ani

LOCUL

O sală de dans, fără ferestre, în orașul Shirley, Vermont. Un perete e acoperit în

întregime de oglinzi. O minge mare și albastră de yoga.

TIMPUL

Vară.

Notă: Săptămînile (SĂPTĂMÎNA ÎNTÎI, SĂPTĂMÎNA A DOUA) trebuie să fie cumva

proiectate și/sau precizate pe scenă, dar nu și numărul scenelor (I, II etc.)

O bară înclinată spre înainte ("/") indică un dialog suprapus.

  3  
PROLOG

THERESA. Unu.

(O tăcere lungă.)

JAMES. Doi.

(Tăcere.)

LAUREN și SCHULTZ. Trei.

MARTY. De la capăt.

(Tăcere.)

SCHULTZ. Unu.

MARTY. Doi.

JAMES. Trei.

(Încă o tăcere lungă.)

LAUREN. Patru.

MARTY. ... Cinci.

JAMES. Șase.

(Tăcere.)

THERESA și SCHULTZ. Șapte.

SCHULTZ. Hmm.

MARTY. De la capăt.

(Tăcere.)

SCHULTZ și JAMES. Unu.

LAUREN. ... O, Doamne.

MARTY. Ok. Stop.

Nu ne iese.
(Pauză.)
Haideți să... inspirăm toți adînc.
(Pauză.)
OK.

  4  
(Mai trec cinci secunde.)

JAMES. Unu.

(Tăcere.)

THERESA și LAUREN. Doi.

MARTY. De la capăt.

(Întuneric.)

PRIMA SĂPTĂMÎNĂ

JAMES. Bună.
Mă numesc Marty Kreisberg. E prescurtarea de la Martha, dar mi s-a zis Marty
de cînd m-am născut.
Ăă...
(Se scarpină în cap, apoi rîde forțat.)
Chestia asta trebuia s-o facă soțul meu, ă, monologul despre mine, dar el nu prea
știe ce să –
(Marty încearcă să-i facă un semn.)
De ce nu pot să fac asta?
(Dă din cap.)
Bine-bine-bine.
Am 55 de ani și-am, ăăă... Locuiesc în Shirley, Virginia, sunt director executiv
asociat aici la Centrul Comunitar și predau o grămadă de cursuri... ăăă... de olărit, de
confecționat bijuterii, de teatru-improvizație pentru tineri... Am tot insistat să fac un
curs de teatru-improvizație pentru adulți și sunt... și mă bucur că m-au lăsat să-l fac.
(Pauză.)
Ok.
Ăăă... Sunt din New Jersey. De loc. N-am copii, dar sunt o mamă adoptivă
excelentă.
Pe soțul meu îl cheamă James. Și el participă la curs.
Ăăă... ce altceva. Sunt foarte pasionată de tratamente nontradiționale și cumva....
neconvenționale, ăăă...
(Se scarpină iar în cap.)
Am 55 de ani. Îmi place mult în sud-vest. Sper să mă mut acolo într-o zi.
Am mai spus asta?
Bine.
(Heblu.)

  5  
 II
Theresa, Schultz, Lauren și James se deplasează prin cameră în diferite direcții, doar
în șosete. Mișcarea ar trebui să dureze cel puțin 30 de secunde. Toți sunt foarte serioși.
Marty stă pe mingea ei de yoga și privește.

MARTY. ... Mai repede.

(Toți încep să meargă puțin mai repede)
MARTY. ... Și mai repede.
(Toți încep să se miște cu viteză și energie în jurul încăperii, cu excepția lui
Lauren care încearcă să se țină la o distanță sigură de toți ceilalți.)
MARTY. Acum... vreau să încetiniți.
(Pauză.)
Remarcați-i pe toți cei din jur.
(Toți continuă să meargă în timp ce se străduiesc să-i remarce pe cei din jur.)
MARTY. ... Și vreau să descoperiți pe cîte cineva și să-i strîngeți mîna.

(Toți se supun. Mai trec 20 de secunde.)

MARTY. Acum spuneți-vă numele cînd dați mîna!

(Vreo 30 de secunde de deplasări/strîngeri de mînă/spus numele)

MARTY. Perfect! Bun.

Minunat.

Stop.

(Toți se opresc și se uită la ea. Ea le zîmbește.)

MARTY. Cum a fost?

THERESA SCHULTZ

Minunat. Ciudat.

... Bine.

MARTY. E-n regulă.

(Se ridică de pe minge.)

Ăăm.

Bun.

Bine-ați venit.

  6  
 (Pauză.)

Sunt... Abia aștept să vă cunosc pe toți.

(O pauză și mai lungă.)

Ăăă... Nu vreau să vorbeasc prea mult fiin'că asta-i...

(face un gest vag cu mîinile.)

Dar. Ăăămm. Sper doar că vă simțiți cu toții, ăăă, în siguranță. Aici. Și deschiși.

Și că vreți să continuați.

Ăăă... în regulă.

Să continuăm.

(Heblu.)

III

Marty, Theresa, Lauren, James și Schultz stau așezați în cerc.

MARTY. Am

THERESA. Început

LAUREN. Acest

JAMES. Curs

SCHULTZ. Fiin'că

MARTY. Am

THERESA. Aflat

LAUREN. De el

JAMES. Din

SCHULTZ. ... Ziar.

(O pauză ciudată.)

MARTY. Dragoste

THERESA. ... Adevăr!

LAUREN. Ăăă... descoperire.

JAMES. Auto-împlinire
  7  
 SCHULTZ. ... Prieteni

MARTY. Erau

THERESA. Parte

LAUREN. Din

JAMES. Tot

SCHULTZ. Acel

MARTY. Balamuc!

THERESA. Și

LAUREN (Pauză.)

Chestii.

JAMES. ... Enorm.

(O pauză confuză.)

SCHULTZ. Mă

MARTY. Simt

THERESA. Fantastic!

LAUREN. Punct.

MARTY. Oh. Hei. Mda. Am uitat să — nu trebuie să spunem... nu trebuie să spuneți

"punct". Trebuie să / continuați —

JAMES. Durere

SCHULTZ. Ăăă.. a... Singurătate

MARTY. Îmi

THERESA. Hrănește

LAUREN. Mie

JAMES. ... Cerul.

(Pauză.)

SCHULTZ. Răul

MARTY... Albastru

THERESA. Păsări

  8  
 LAUREN. Zboară

JAMES. Deasupra

SCHULTZ. Capului.

(Pauză.)

MARTY. Verde

THERESA. Fermecător

LAUREN. Ăăăm... Soare

JAMES. Alunecă

SCHULTZ. Peste

MARTY. My / Chipul

THERESA. Little / Meu

LAUREN. Tiny / Mic

JAMES. Face / Micuț

(Pauză.)

SCHULTZ. ... Promițător.

(Pauză.)

MARTY. Bun.

Perfect.

(Pauză.)

Poate că săptămîna viitoare încercăm ceva mai aproape de-o poveste concretă.

(Heblu.)

IV

Pauză de curs.

Schultz și Theresa sunt singuri în cameră. Theresa stă pe vine într-un colț, și ascultă
un mesaj pe telefon. Schultz bea apă dintr-o sticlă și o privește.

SCHULTZ. Cît timp a zis?

  9  
 (Theresa ridică un deget și face din buze un "Scuză-mă". După cîteva secunde, își
închide telefonul.)

THERESA. Scuză-mă. Ce?

SCHULTZ. Cît timp a...

(O pauză cît încearcă să-și reformuleze gîndurile.)

Aaa...

Cît durează pauza?

THERESA. Zece minute, a zis, parcă.

(Schultz încuviințează, jenat, și reîncepe să bea apă. Theresa îl privește cum

bea, îi zîmbește. El lasă apa și-i zîmbește înapoi.)

SCHULTZ. Scuză-mă. Ai...

Scuze.

Te / ăăă —

THERESA. Ce?

SCHULTZ. Vroiam doar să, ăăă...

Eram gata să-ți spun că ai... că ai niște ochi foarte vii.

THERESA. O. Oau. Mă —

SCHULTZ. Știu că sună / de parcă —

THERESA. Nu! Mulțumesc.

SCHULTZ. N-am zis-o în sensu' că, ăăă... în sensu' ăla.

THERESA. Nu. E un — e un compliment.

(Își zîmbesc reciproc. O pauză.)

SCHULTZ. Cu ce te ocupi?

THERESA. O. Doamne. Eu / ăăăm —

SCHULTZ. Adică... nu te-am mai văzut pe-aici. E un oraș mic, / și —

THERESA. M-am mutat de vreo cinci luni.

SCHULTZ. Aha.

(O pauză.)

  10  
 THERESA. Locuiești aproape de-aici? Sau / unde —

SCHULTZ. Stau în Brook.

THERESA. Eu... cum? Scuze. / În —

SCHULTZ. E un ansamblu rezidențial. În Brook. Pe Hitchkook. La nr. 7. Vizavi de /

în —

THERESA. A, da. Știu unde vine.

(O pauză în care Theresa îi remarcă verigheta.)

THERESA. Și locuiești singur sau / cu —

SCHULTZ. Singur.

(Pauză.)

Eu și soția am... de curînd... am divorțat. De-aia locuiesc în, ăăă... m-am mutat de
vreun an.

THERESA. A. Ok.

SCHULTZ. Ea stă în casa noastră. E-o casă frumoasă. Cu... ani de zile am muncit la
grădină.

THERESA. Ăhă.

SCHULTZ. În Brook e... e foarte corporate. O senzație foarte corporate.

(Theresa îi zîmbește cu înțelegere. Încă o tăcere.)

THERESA. Nu-nțeleam fiin'că ai... ăăm... încă mai porți verigheta.

(Schultz privește în jos către mînă.)

SCHULTZ. Da. O mai port.

(Intră Lauren, cu telefonul la ureche. Se uită la ei suspicioasă, apoi se duce la geanta

ei, cotrobăie în ea, scoate ceva ce bagă în buzunar, apoi pleacă. Cei doi o privesc.)

SCHULTZ. Poate c-ar trebui s-o scot.

THERESA. Da... Habar n-am. Nu-i nicio grabă, cred.

(Pauză.)

SCHULTZ. Ți-ar plăcea / să —

(Intră Marty și James, sunt în mijlocul unei conversații.)

  11  
 JAMES. Deci te-a sunat ea.

MARTY. Da. Și-am / doar —

JAMES. Și ce-ați vorbit?

MARTY. Mai nimic.

(Ea le zîmbește lui James și Theresei.)

Mai avem vreo trei minute.

(James iese din cameră. O tăcere stranie. Lui Marty îi sună telefonul. Îl scoate și se
uită la el, apoi îl bagă la loc în buzunar.)

SCHULTZ. (Theresei)

Deci ești... îți place cercul de hula hoop!

THERESA. Ăăm. Denumirea corectă e hula hoop.

SCHULTZ. O, Doamne. Iartă-mă.

THERESA. Nu, nu. Lumea-i zice... ăăm, cercul de hula hoop, dar de fapt e doar hula
hoop.

SCHULTZ. A.

(Schultz se tot uită la cerc. Reintră James și se oprește în ușă, se uită la Schultz și la
Theresa.)

SCHULTZ. E mare.

THERESA. Cele mari sunt de fapt mai ușor de folosit. Vrei să vezi?

MARTY. Mai avem puțin și-ncepem. Cînd se întoarce Lauren.

THERESA. Durează două secunde.

(Theresa se duce în fugă în colț, ia cercul, și fuge înapoi în centrul încăperii. Schultz
stă într-o parte, în timp ce ea ridică cercul la nivelul șoldurilor, apoi, din cîteva mici
legănări abile ale pelvisului, începe să-l rotească.)

SCHULTZ. ... Mamă.

(Theresa continuă să învîrtă cercul. După o vreme:)

THERESA. Cheia e, de fapt, cît mai puțină mișcare.

SCHULTZ. Îhî.

(Marty și James privesc acum și ei. Cu toții sunt puțin hipnotizați.)

  12  
 SCHULTZ. Doamne.

(Theresa se oprește și prinde cercul cu grație înainte ca acesta să cadă pe jos.)

THERESA. (Lui Schultz) Încearcă.

SCHULTZ. O. Nu. Nu pot. / Mi-e —

THERESA. E foarte simplu.

(Schultz dă din cap.)

THERESA. Schultz.

SCHULTZ. Nu.

(Reintră Lauren, închizîndu-și telefonul.)

MARTY. Gata. Știți ce? S-a întors toată lumea. Haideți să / începem.

JAMES. (Deodată.) Încerc eu.

THERESA. Așa, James!

(James se duce la Theresa. Ea îi întinde cercul, el pășește în interiorul lui.)

JAMES. Ce trebuie să fac?

THERESA. Bun. Doar, ăăm... pune un picior în față.

(James pune un picior în față.)

JAMES. Îhî.

THERESA. Și-acum... încearcă. Nu te gîndi prea mult.

(James își "aruncă" pelvisul înainte și "trimite" cercul în sus. Acesta cade la pămînt
cam după vreo trei secunde.)

JAMES. (Scutură din cap.) Aa.

THERESA. Mai încearcă. Doar o mișcare scurtă. Ca o mică... rotație.

(James mai încearcă o dată. "Trimite" cercul în sus, legănîndu-și cu stîngăcie

șoldurile înainte și înapoi.)

THERESA. Bine! O, Doamne! E fantastic!

(Toată lumea îl privește pe James, pe jumătate impresionați, pe jumătate consternați.

Cercul cade la pămînt. Schultz, Theresa și Lauren aplaudă. James îi dă Theresei cercul
înapoi.)

  13  
 MARTY. A fost nemaipomenit.

(Heblu.)

Lumina e aprinsă. Toată lumea stă în cerc. Marty e în mijlocul unei povești. Toți sunt
absorbiți.

MARTY. Și-aici la... la nunta asta de... era o nuntă foarte hippie. Dormeam cu toții pe
podeaua... dormeam în holul unui hotel vechi și părăsit din Eureka. Și mi-am întins pe
jos salteluța... la sfîrșitul nopții, cu toții eram puțin cam beți, dansaserăm, și cîntaserăm,
mai aveam puțin și adormeam cînd mi-am aruncat privirea... și lîngă mine, întins pe
salteluța lui, era, ăăă, tipul ăsta.

(Pauză.)

Tipul ăsta frumușel foc. Îl mai văzusem în noaptea aia dansînd cu toate... Era adică
mereu înconjurat de femei.

Și n-am avut nicio ocazie să vorbesc cu el, da'-l remarcasem.

(Pauză.)

Eram cu toții întinși pe jos în întuneric, și nu puteam să zic precis dacă... dar pe urmă
ochii mi s-au obișnuit și mi-am zis: Doamne... tipu' ăsta care stă întins lîngă mine... tipu'
ăsta fermecător se uită întruna la mine și-mi zîmbește.

Am stat întinși acolo și ne-am tot zîmbit unul altuia pentru următoarele cîteva ore.

Fără să ne-atingem sau...

Nici măcar nu mai țin minte cînd am adormit.

Și-a doua zi dimineață ne-am trezit, ne-am zîmbit din nou, și el a zis: eu sunt James.

SCHULTZ. (Încet)

Eram sigur.

MARTY. Iar eu i-am zis: eu sunt Marty.

La care el... Nu-mi venea să cred ce... fără niciun fel de... a zis doar, absolut...
"Mergi mîine cu mine cu cortul? Mă duc spre nord, spre Arcata."

Nu-mi venea să cred ce tupeu avea tipu'! Iar eu aveam o grămadă de obligații...

Da' m-am trezit zicînd... am zis doar:

  14  
 "Sigur. De ce nu?"

(James surîde forțat, jenat. Schultrz aplaudă puțin. O pauză lungă.)

THERESA. Ce frumos!

(Încă o pauză.)

MARTY. Ok. Cine mai zice o poveste? Și, nu uitați să ascultați. Va trebui să ne
amintim toate astea.

(O tăcere împietrită.)

THERESA. Zic eu.

MARTY. Perfect.

(Theresa se ridică în picioare, fără să fie necesar.)

THERESA. Ok. Deci. S-a-ntîmplat cînd locuiam încă în New York. Eram în... și în
vagonul de metrou în care stăteam era și un tip, evreu. Mi-am dat seama că-i evreu
fiin'că... mă rog, era un evreu tipic. Adică nu că toți evreii arată așa, normal, dar ăsta
avea un nas colosal și barba aia lungă, albă, cu ochelari mari, și avea accentul ăla de idiș
pe care-l au evreii bătrîni din Brooklyn, și... ăăă... pantaloni cu bretele.

Mă rog.

Chestia e că era clar evreu și discuta cu niște negri în vîrstă. Care păreau cam săriți de
pe fix. Toți păreau cam săriți. Și ăsta ținea în mînă niște broșuri și țipa la ăia, nu era
nervos, doar țipa la ăia cum se țipă chestiile astea, iar ăia dădeau din cap de parcă ziceau
"Cum zici tu, frate" sau ceva de genu' "Ai perfectă dreptate", și-am început s-ascult,
zicea ceva de-o conspirație evreiască, și-a folosit expresia "Evreu S.A." După care:
"Credeți că Turnurile Gemene s-au prăbușit de capul lor?" Și pe urmă a zis despre cum
l-au omorît evreii pe Cristos, și pe urmă... ăăă... mai ce? A! Ceva despre al doilea război
mondial. Că a-nceput din cauză că evreii controlau Wall Street, și că Wall Street a dat
bani Germaniei sau așa.

(O pauză foarte lungă, stranie. Nimeni nu știe ce să facă.)

THERESA. Cred că asta-i tot.

(Se așază.)

MARTY. Ce te-a făcut să te gîndești la povestea asta?

THERESA. Ăăm. Nu știu. M-am gîndit la ea cînd... cînd, mă rog. Chestia cu ura de
sine sau așa.

  15  
 (Pauză.)

MARTY. Poate că bărbatul ăla nu era evreu.

THERESA. Oo. Hm. Ba cred că era.

MARTY. Poate că se potrivea cu felul în care... poate că se potrivea cu felul în care

crezi tu că arată un evreu, da' poate nu era.

(Încă o tăcere. În cele din urmă, Marty își privește ceasul.)

MARTY. Bun. Se pare că ni s-a terminat timpul.

(Toți încep să se ridice.)

MARTY. Mulțumesc tuturor.

Cred c-a fost un început perfect.

(Toți se duc în colțul în care își au gențile, se încalță, își deschid telefoanele etc.)

MARTY. Ei, Lauren! Era să uit. Înainte să — nu trebuia să-mi aduci un cec?

LAUREN. Mama trebuia să vi-l trimită.

MARTY. Nu cred că l-am... vrei să-i reamintești?

LAUREN. Ăăăm. Da. Sigur.

(Heblu.)

SĂPTĂMÎNA A DOUA

Lauren e în mijlocul scenei, cu fața spre public. Toți ceilalți sunt așezați la
avanscenă, cu fața spre Lauren.

LAUREN. Bună.

Mă cheamă Schultz.

Sunt tîmplar.

Și nu fac doar... Adică fac tot ce face de obicei un tîmplar, dar mai fac și niște
scaune extraordinare care seamănă cu... adică un scaun e ca... partea de sus a spătarului
e soarele și e toată din aur.

(Lauren se uită timidă/cu teamă/intimidată la Schultz.)

  16  
 E cam greu să explic.

Mai e un scaun care arată ca un nor.

Ăăăm... Am patruzeci și opt de ani.

Am crescut în Maryland, și mama a murit cînd eram foarte mic. Era învățătoare. Am
vrut mereu să mă fac jucător de baseball.

Ăăăm...

Sunt amabil cu toată lumea.

(Pauză.)

Pe soția mea Becky am cunoscut-o imediat ce-am terminat liceul, și ne-am...

(Schultz spune ceva, dar noi nu auzim ce anume.)

Da. Știu. Vroiam să —

Doar ce ne-am separat. Divorțat.

Mă doare foarte mult chestia asta.

Dar, ăăă, dacă e să privim partea plină a paharului, acum am mai mult timp să lucrez
la scaunele mele, și, poate, să găsesc o cale să le, ăăă, distribui, ăăă, mai multor oameni.

(Pauză.)

Sunt un artist.

Sunt un artist foarte bun.

(Heblu.)

II

Schultz, James, Theresa și Lauren joacă o versiune foarte încîlcită și haotică a

jocului "Explosion Tag" (Leapșa) în timp ce Marty stă pe mingea ei de yoga.
"Explosion Tag" (Leapșa) e de fapt o leapșă obișnuită, numai că trebuie să "explodezi"
cînd ești atins cu mîna. Cînd ești "tăguit" (atins cu mîna), devii un Lucru, iar ca Lucru
trebuie să explodezi întruna. Cînd se aprinde lumina, Lauren e un Lucru. Toată lumea
aleargă de colo-colo în dezordine prin cameră. Lauren "explodează" vocal, nu fizic
(spune întruna "tfiuuuuuuuu") și aleargă după ceilalți fără prea mare entuziasm.
Fiecare se ferește de ea în felul lui, deși nu e foarte dificil. Toată povestea asta poate

  17  
dura cîteva minute. În cele din urmă, Lauren o "tăguiește" pe Theresa pe umăr. Nu e
limpede dacă Theresa s-a lăsat sau nu intenționat "tăguită".

LAUREN. Ești Lucru.

(Theresa "explodează" grațioasă ca o balerină, un timp, după care îl "tăguiește" pe

Schultz care e încîntat să fie atins de ea. Schultz emite un sunet melodios de bombă în
cădere ("Neeeeeeeeeeeeeee"), prăbușindu-se la picioarele ei. E o pauză lungă timp în
care el rămîne acolo, nemișcat. Toată lumea s-a oprit și privește. În cele din urmă,
Schultz "explodează": în tăcere, grațios, în mii de fragmente. Are brațele aruncate în
aer, ochii larg deschiși, cu gura larg căscată într-un țipăt mut.)

MARTY. ... Minunat.

(Schultz cade pe spate pe podea și rămîne întins pe spate. Urmează o tăcere lungă în
timp ce toată lumea stă în picioare, privindu-l.)

MARTY. Schultz, tu ești Lucrul acum.

SCHULTZ. O. Scuze.

(Schultz se întinde, rapid ca un șarpe, și-l apucă pe James de gleznă.)

JAMES. A! Doamne.

SCHULTZ. Ești Lucru.

(Heblu.)

III

Pauză de curs.

Marty și Theresa stau pe vine lîngă gențile lor în colțul încăperii, vorbind în șoaptă.
Schultz trage cu urechea din celălalt colț al încăperii, și bea apă din sticlă.

TERESA. E natural.

MARTY. Da?

THERESA. Ciudat, nu?

MARTY. Păi... E frumos.

THERESA. Mersi.

MARTY. Te-ai...

(O pauză.)

  18  
 Am... Le-am văzut de curînd la farmacie și-am... le-ai văzut și tu?

THERESA. Stai așa, despre ce vorbești?

MARTY. De alea... ca niște pachețele de vopsea, dar sunt pentru...

(Chicotește, apoi șoptește.)

Sunt pentru... pentru părul pubian.

THERESA. O, Doamne.

MARTY. Erau acolo pe răftulețul lor, și eu... și-am zis: O! Doamne. Doamne.
Dumnezeule. Și l-am chemat pe James, și el a zis: ce mare chestie?

THERESA. Mda. Nor / mal. A —

MARTY. Iar eu eram de-a dreptul jignită, total jignită, după care m-am gîndit...

(Marty se oprește din vorbit și-i aruncă o privire lui Schultz.)

THERESA. (Chicotind.)

Schultz, ne-auzi?

(Schultz lasă sticla de apă.)

SCHULTZ. Ce? Nu.

(Marty și Theresa se topesc în și mai multe chicoteli. Schultz pare torturat.)

SCHULTZ. Trebuie să-mi verific, ăăă, mesajele de pe telefon.

(Schultz își scoate telefonul din buzunar, se duce în mijlocul încăperii și se face
(convingător) că ascultă un mesaj.)

THERESA. Erai deci super furioasă —

MARTY. Eram total jignită de alea, dar pe urmă am... o, doamne. Probabil că tu nu
trebuie să-ți faci griji de-astea. Ești prea tînără. Dar la mine... părul ăla e pe jumătate
gri, și mă scoate din minți... și m-am / gîndit —

THERESA. Și-ai luat?

MARTY. Mă gîndesc să.

THERESA. O, doamne. Minunat.

MARTY. Dar pe urmă James o să... Știu ce-o să zică: că-s o ipocrită.

THERESA. Sunt sigură c-o să-i placă.

  19  
 MARTY. Theresa.

THERESA. Sunt sigură.

(Marty dă din cap.)

MARTY. Trebuie să fac pipi.

(Marty se ridică și iese. Tăcere. Schultz ascultă în continuare mesajul imaginar.

Theresa îi zîmbește.)

THERESA. Hei.

(Schultz își închide telefonul.)

SCHULTZ. Bună.

THERESA. Cum ți-a mers săptămîna asta?

SCHULTZ. Bine.

(Pauză.)

SCHULTZ. Ție cum ți-a mers?

THERESA. În regulă.

(Pauză.)

Mi-am luat o plantă!

SCHULTZ. A, da? Ce fel?

THERESA. Ăăă... Habar n-am. Pe etichetă scrie că-i o "plantă bănoasă". De genu' că
dacă o pui sub — că dacă o pui sub geam o să faci o grămadă de bani.

SCHULTZ. Tare.

(Tăcere.)

THERESA. Cine te-a sunat?

SCHULTZ. Prietenul meu.

THERESA. Oh.

(Încă o tăcere. Theresa se uită la ușă, apoi iar la Schultz.)

THERESA. Deci ce părere ai?

SCHULTZ. Ce... ăăă?

THERESA. De curs.

  20  
 SCHULTZ. Aa! Păi...

(El se uită cu neliniște spre ușă.)

Ăăă... Îmi place. Nu prea mă simt... Cred că azi nu mă prea simt în apele mele.

THERESA. Mda.

SCHULTZ. Mă simt cam complexat/încordat.

THERESA. O să te-obișnuiești.

SCHULTZ. Tu pari atît de... ești atît de bună la toate.

THERESA. Ce să zic. De fapt / sunt —

SCHULTZ. Faci totul atît de... ești așa de grațioasă.

THERESA. O, doamne. Asta-i...

(Ea dă din cap și zîmbește forțat. Se privesc. O tăcere lungă.)

THERESA. Schultz.

SCHULTZ. Ce.

THERESA. N-ai vrea să bem o cafea după curs? Sau, ăăă...

(Schultz stă nemișcat. Theresa e încurcată. După o pauză lungă.)

THERESA. Îmi pare rău. Am greșit cu ceva?

SCHULTZ. Nu.

Adică da.

Am spus da?

THERESA. N-ai spus nimic.

SCHULTZ. O, doamne. Da.

Iartă-mă. Am crezut c-am zis da.

Da!

(Întuneric.)

IV

James, Schultz, Theresa și Lauren sunt rezemați de peretele din stînga scenei. Marty
e în mijlocul sălii, cu fața spre ei.

  21  
 MARTY. OK. O să mă iau pe mine drept exemplu.

(Toți aprobă din cap. Marty se bate ușor cu degetul pe bărbie, gînditoare.)

MARTY. Schultz.

SCHULTZ. Da.

MARTY. Vrei să fii tatăl meu?

SCHULTZ. Cu plăcere.

(El se ridică. Ea îl ia de mînă și-l conduce în mijlocul sălii.)

MARTY. (Grupului.)

Nu vă temeți să vă atingeți între voi și să vă conduceți. Asta-i și ideea. OK.

(Pauză. Lui Schultz.)

Deci. Ăăă... să vedem. Ești... ești... ești foarte condescendent...

Ai mereu un fel de-a PRIVI DE SUS pe toată lumea. Așa că...

(Marty aranjează brațele lui Schultz pînă ce acestea ajung încrucișate pe piept.
Schultz se amuză foarte tare.)

Și... mai ai ceva gen...

(Ea se întinde și-i ridică sprîncenele.)

Un fel condescendent de a...

(Schultz își ridică sprîncenele într-o expresie de dispreț exagerat.)

Perfect.

OK. Rămîi așa.

(Ea se întoarce spre grup.)

Așa. Theresa. Vreau ca tu să fii maică-mea.

THERESA. Tare.

(Theresa sare în picioare. Marty o conduce către mijlocul sălii și o așază lîngă
Schultz.)

MARTY. OK. Tu ești... ești foarte nervoasă. Ești genul ăla de femeie foarte agresivă,
foarte dominatoare... Ți s-a cerut mereu să dai totul și nu ți s-a respectat inteligența, deci
ești foarte...

  22  
 (Marty îi aranjează Theresei mîinile pînă ce acesta se apucă de păr.)

Dacă te-ai putea întoarce acum către Schultz... soțul tău...

(Theresa se întoarce spre Schultz.)

Și...

(Marty o apucă pe Theresa de gură. Theresa e puțin surprinsă.)

Și... țipi la el.

Bun. Bun.

Și Lauren!

LAUREN. (Fără să se ridice.)

Da.

MARTY. Tu ești eu.

(O pauză.)

MARTY. Vrei să te ridici?

(Lauren se ridică. De data asta, Marty nu se mai duce s-o ia de mînă. În schimb,
Lauren se duce încet către mijlocul sălii.)

MARTY. Vreau să stai jos.

(Lauren se așeză pe jos cu picioarele încrucișate.)

MARTY. Doar că vreau să-ți iei genunchii în brațe.

(Lauren se supune.)

MARTY. Așa. Și îngroapă-ți cumva capul între...

Așa.

(Marty îi privește pentru un timp cu atenție.)

MARTY. E perfect.

(Ea se uită la James, care stă încă rezemat de perete.)

MARTY. Nu-i așa c-arată perfect?

(El face din cap semn că da. Tăcere.)

MARTY. Mamă-mamă.

OK. Puteți să vă relaxați.

  23  
 (Theresa și Schultz expiră și-și lasă brațele pe lîngă corp, rîzînd. Lauren își ridică
puțin capul, dar rămîne în aceeași poziție.)

SCHULTZ. Pot să fac eu acum?

MARTY. Sigur! Da. Toată lumea înapoi la perete.

(Toată lumea se îndreaptă înapoi la perete.)

MARTY. Și ăsta-i doar începutul! Săptămîna care vine facem cu mișcare.

(Întuneric.)

Toată lumea e iarăși întinsă pe podea. Lumina e scăzută.

SCHULTZ. Unu.

MARTY. Doi.

THERESA. Trei.

(Pauză lungă.)

THERESA. Patru.

(Liniște.)

SCHULTZ. CINCI.

(Liniște.)

JAMES. Șase.

(Liniște.)

SCHULTZ și LAUREN. Șapte.

MARTY. De la capăt.

(Liniște. Întuneric.)

SĂPTĂMÎNA A TREIA

Schultz e în mijlocul scenei cu fața spre public. Toți ceilalți sunt cu spatele la public
și cu fața spre Schultz.

  24  
 SCHULTZ. Numele meu e Theresa.

Ăăă... Sunt o persoană foarte specială.

(Se uită cu afecțiune în direcția Theresei.)

Am treizeci și cinci de ani.

Sunt dominată de pasiuni. În legătură cu orice. Îmi pasă foarte mult de lucruri.

(Pauză.)

Am crescut într-un orășel în New Hampshire. Am un frate mai mic pe care-l

cheamă Brendan. Se însoară la vară.

Ăăăm... Am locuit la New York aproape... mulți ani. Am fost... Sunt actriță.
Decizia de a mă muta în Vermont a fost grea, dar cred că, una peste alta, a fost bună. În
New York erau o competitivitate și o claustrofobie de nesuportat pentru mine... și mai
era și senzația că oamenilor nu le prea pasă unora de alții.

(El îi mai aruncă Theresei o privire afectivă.)

Am vrut mereu să fiu diferită. Am un suflet minunat, o căldură minunată, pe

care, pe care, pe care oamenii o simt din prima clipă cînd mă văd. Am sperat s-ajung la
oameni prin teatru, dar înțelegerea faptului că așa ceva e probabil imposibil m-a făcut să
reevaluez situația și să încerc să trăiesc într-un loc mai mic, în care să pot munci, ăăăm,
direct cu oamenii. Fac un curs de acupresură, și, ăăă...

Shoot. /Apeși.

Rolfing. / Rotești.

Rolfing. / Rotești.

Cam cu șase luni înainte să plec din New York m-am despărțit de prietenul meu
Mark. Nu se purta prea frumos cu mine. Mă învinovățesc uneori și caut să mă conving
că eu am stricat ceva, că am făcut o greșeală, dar cei care, ăăă, prietenii și oamenii care-
mi sunt apropiați știu că am făcut ce trebuia. Era o relație toxică.

Tata are cancer la prostată. E o, ăăă, o binecuvîntare să fiu la doar cîteva ore de
el, și să-l pot vedea în weekenduri. Mă îngrijorează și mama.

Nu vreau să-mi moară părinții.

(O pauză lungă în care el se gîndește la ce-a spus.)

Da. OK. Asta e.

  25  
 (Întuneric.)

II

Theresa, James și Lauren stau în picioare, rezemați de perete. Schultz stă în mijlocul
sălii, șoptindu-i ceva lui Marty. Ea aprobă din cap, zîmbind.

MARTY. ... OK.

Da.

Da. Frumos.

(El se gîndește, apoi îi mai șoptește ceva.)

MARTY. Sigur.

(Ea se întoarce și-i zîmbește Theresei, lui James și lui Lauren.)

MARTY. Ne imaginăm doar ce și cum.

(Schultz îi mai șoptește ceva.)

MARTY. Mă rog. Ori așa, ori așa.

(Schultz aprobă din cap. Marty se duce înapoi la perete și se reazemă de el alături de
Lauren, Theresa și James. O tăcere lungă, timp în care Schultz rămîne nemișcat,
privind în jurul sălii, tulburat.)

MARTY. De ce nu începi cu patul.

SCHULTZ. (Lui James.)

Vrei să fii patul meu?

JAMES. Ăăă...

(Se uită la Marty.)

Sigur.

(James face un pas în față.)

MARTY. Cum arăta patul tău?

SCHULTZ. ... Era mic.

(Pauză.)

  26  
 Era lîngă geam.

MARTY. Poți să-i descrii lui James... cîteva dintre particularitățile lui deosebite?

(O tăcere.)

SCHULTZ. Mic.

(Pauză.)

Moale.

(Marty se uită la James. Fără grabă, un pic greoi, James se așază în patru labe.
Toată lumea se uită la el.)

MARTY. Minunat. Mai departe?

SCHULTZ. Ăăă —

MARTY. Ce-ți plăcea cel mai tare la dormitorul din copilărie?

SCHULTZ. Pomul de la geam.

MARTY. Perfect.

SCHULTZ. (Theresei)

Vrei să fii pomul?

THERESA. Bine'nțeles.

(Theresa face un pas înainte.)

THERESA. Ce fel de pom?

SCHULTZ. Ăăă... Arțar.

THERESA. Sunt mare sau mic?

SCHULTZ. Mare.

(Theresa se duce lîngă James și rămîne într-o frumoasă poză "pom".)

SCHULTZ. O, da.

(Schultz și Theresa își zîmbesc. Lui Lauren:)

SCHULTZ. Ăăă... vrei să fii mănușa mea de baseball?

LAUREN. Ăămm...

MARTY. Care sunt atributele mănușii tale de baseball pe care-ai vrea să le

întruchipeze Lauren?

  27  
 SCHULTZ. Ăăă...

(Lauren se duce către Theresa și James, și se lasă jos pe podea, cu picioarele

încrucișate.)

SCHULTZ. Da. E bine.

MARTY. Și, altceva? Ce-ți mai plăcea la dormitorul tău?

SCHULTZ. Ăăă...

(Pauză.)

Șarpele meu împăiat.

MARTY. Ăămm —

SCHULTZ. Înainte să moară, mama... mi-a dat un animal împăiat. Ăăăm... Un șarpe
împăiat.

(Pauză.)

MARTY. Vrei să fac eu / să —

SCHULTZ. Da.

MARTY. Unde vrei să stau?

SCHULTZ. Vrei să stai pe pat?

(Marty aprobă din cap. Se așază pe spatele lui James, și mimează cît poate de bine
poziția unui șarpe împăiat.)

MARTY. (În poziția de șarpe împăiat.)

OK. Acum... dă-te un pas înapoi... și privește-ți dormitorul.

(Schultz face un pas înapoi. Toți "îngheață" în poziție. El se uită la ei un timp.)

MARTY. Ce simți?

SCHULTZ. Ăăă...

(Pauză.)

Nu prea...

Îmi pare rău.

(Pauză.)

Eu...

  28  
 Nu prea arată ca dormitorul meu.

MARTY. Aduce măcar cu dormitorul tău?

(Schultz dă din cap că nu. O tăcere tristă.)

MARTY. ... Bine. OK.

SCHULTZ. Îmi pare rău.

MARTY. Nu. Nu. E-n regulă.

(Ea se ridică de pe spatele lui James, un pic jenată.)

MARTY. Haideți să... putem să... toată lumea ne relaxăm.

(James și Lauren se ridică imediat. Schultz îi zîmbește Theresei.)

SCHULTZ. Ai fost nemaipomenită.

(Întuneric.)

III

Pauză de curs.

Theresa e singură, stă jos lîngă geanta ei, își ascultă mesajele. Intră Schultz. El se
duce la ea, îi atinge părul, apoi îngenunchează și încearcă s-o sărute.

THERESA. Stai. Să termin de-ascultat —

(Schultz încearcă în continuare să o sărute.)

THERESA. Schultz. Stai un pic.

(Schultz se oprește și așteaptă. După o clipă, ea își închide telefonul. Se privesc.

După o secundă, el se apleacă iar și se sărută. Ea se oprește și se uită, agitată, prin
sală.)

SCHULTZ. Sunt afară – plătesc parcarea.

THERESA. Și Lauren?

SCHULTZ. (Încet.)

Dimineață m-am gîndit la tine.

În duș.

  29  
 (Încep iar să se sărute. După cîteva secunde, intră Lauren, îi vede, rămîne pe loc, și
iese. Ei n-o văd. După și mai mult sărut:)

THERESA. O, doamne.

OK.

Trebuie să ne oprim.

(Schultz se uită la ceas.)

SCHULTZ. Mai avem trei minute.

THERESA. Schultz.

SCHULTZ. Hai cu mine la baie.

THERESA. Nu cred că-i o idee / prea —

SCHULTZ. Numai puțin.

Numai puțin.

(El pornește spre ușă. Theresa, nu prea convinsă, îl urmează. Sala e goală pentru
douăzeci și cinci de secunde. Apoi, reintră Lauren, cu un aer ușor traumatizat. Își lasă
geanta jos. Nu prea știe ce să facă. Stă acolo, în fața oglinzilor, privindu-se. E
traversată de un fior, apoi se apropie de oglindă și cercetează un coș de pe obraz. După
o vreme, intră Marty, uitîndu-se la telefon. O vede pe Lauren și zîmbește.)

MARTY. Bună, Lauren.

LAUREN. ... Bună.

MARTY. Te bucuri că începi școala peste cîteva săptămîni?

LAUREN. Hm.

Nu prea știu.

(Marty rîde puțin.)

MARTY. E de-nțeles. Presupun că nu-i mereu roz la școală.

(O pauză lungă în care Marty îi zîmbește lui Lauren. Apoi, Marty se duce în colț, la
geanta ei și începe să cotrobăie în ea.)

LAUREN. (Brusc.)

Auziți.

Ăămm.

  30  
 Am o-ntrebare.

MARTY. (Ridică privirea.)

Da.

LAUREN. Ăăă...

(O pauză lungă.)

LAUREN. O să facem și ceva actorie pe bune?

(Încă o tăcere.)

MARTY. ... Cum adică "actorie pe bune"?

LAUREN. Ăăă...

(Pauză.) Ca atunci cînd joci într-o piesă. Sau așa. Nu știu.

(Pauză.)

Ca atunci cînd citești dintr-o...

(Pauză.)

MARTY. Ăăm. Păi. Sincer? Nu prea cred.

(Încă o tăcere.)

LAUREN. OK.

MARTY. Te... te-așteptai la așa ceva?

LAUREN. Ăăă... M-am înscris la cursul ăsta fiin'că am crezut c-o să jucăm.

MARTY. Păi, jucăm.

LAUREN. ... Mda.

(Pauză. Oftează.)

OK. Mersi.

(Lauren iese. Marty se uită în urma ei. După cîteva secunde, intră James.)

JAMES. N-o să răspundă. Are telefonul deschis. Dar n-o să răspundă.

MARTY. Vrei s-o sun eu?

JAMES. Nu. E ridicol.

(Pauză.)

E-atît de culmea nerecunoștinței.

  31  
 MARTY. Nu cred că pot să fiu de-acord cu afirmația asta.

JAMES. OK. Ai putea să —

(Intră Schultz și Theresa ținîndu-se de mînă. Theresa dă drumul mîinii lui Schultz în
clipa în care vede oameni în sală, apoi se duce la geanta ei și începe să caute în ea.
Schultz zîmbește, James se uită la el.)

JAMES. Ce.

SCHULTZ. Poftim?

JAMES. Zîmbești de parcă... de parcă s-a-ntîmplat ceva comic.

SCHULTZ. O. Ăăă... nu. Îmi pare rău.

(Întuneric.)

IV

Theresa și James stau în picioare, față în față. Schultz, Lauren și Marty se uită.

JAMES. (Salut)

Ak Mak.

THERESA. (Salut)

Gulaș.

JAMES. Ak Mak?

THERESA. Aa... gulaș. Gulaș.

JAMES. Ak Mak.

(James chicotește.)

MARTY. Ține-o așa. / Stay in it.

THERESA. (Devine serioasă — "Trebuie să-ți spun ceva")

Gulaș... gulaș gulaș gulaș.

JAMES. (Ce-nseamnă asta.)

Ak Mak.

THERESA. (Uneori, noaptea, mă simt teribil de singură.)

Gulaș, gulaș, gulaș gulaș gulaș.

  32  
 JAMES. (Nu înțeleg ce spui.)

Ak Mak. Ak Mak.

THERESA. (Zac în pat și mă holbez la tavan, și mă gîndesc la cupluri și la familii, la

cei ca tine și Marty.)

Gulaș gulaș gulaș gulaș, gulaș gulaș gulaș gulaș, gulaș gulaș gulaș gulaș.

JAMES. (Ești foarte frumoasă.)

Ak mak, ak mak ak mak ak mak.

THERESA. (Și tu ești trist?)

Gulaș?

JAMES. (Sunt atras de tine.)

Ak mak.

THERESA. (Și tu ești trist, știam eu.)

Gulaș gulaș gulaș. Gulaș.

JAMES. (Mă simt vinovat de-a binelea cînd mă gîndesc cît de atras sunt de tine.)

Ak mak ak mak ak mak ak mak.

(O tăcere lungă.)

THERESA. (Simt că mă înțelegi.)

Gulaș gulaș.

JAMES. (Simt că mă înțelegi cu adevărat.)

Ak mak ak mak.

(Se privesc intens.)

MARTY. OK. E bine. Stop. Ce-și spuneau?

SCHULTZ. ... Păreau foarte conectați.

MARTY. Așa. Buun.

LAUREN. Erau îndrăgostiți.

(O pauză ciudată.)

MARTY. Hm.

Bun.

  33  
 Ăăăm... și, totuși, ce s-a întîmplat? Ce-a fost trist? Scuze. Transmis.

SCHULTZ. Ăăăm... păi... Cred că sentimentul era / cel de

LAUREN. La început ea părea supărată.

SCHULTZ. Părea că împărtășește un secret. Ea.

LAUREN. Da. Ca un...

SCHULTZ. Dar am crezut că... părea că James a înțeles-o.

THERESA. (Moale/Încet)

Îmi pare rău. Scuzați-mă.

(Iese în viteză din cameră și închide ușa. Tăcere.)

JAMES. Se duce / cineva să —

SCHULTZ. Eu.

MARTY. Nu. E-n regulă.

Mă-ntorc imediat.

(Ea iese din cameră și închide ușa. Întuneric.)

Grupul e așezat în cerc, în picioare. Theresa începe să-și balanseze brațele înainte și
înapoi, scoțînd un sunet potrivit/corespunzător.

THERESA. VUUU.

VUUU.

VUUU.

VUUU.

MARTY. Și! I le trimitem înapoi! (mirror it back to her)

(Toată lumea "trimite înapoi" Theresei gestul/sunetul, la unison. După cîteva

secunde:)

MARTY. Lauren, acum! Schimbă! / transform it.

(După o clipă de ezitare, Lauren transformă gestul/sunetul într-un gest/sunet diferit.

Tot grupul i le "trimite înapoi". Jocul — Cerc, Oglindă, Transformare — merge în cerc

  34  
de două ori. Aceasta e singura parte de improvizație din piesă. Mai puțin: exercițiul
trebuie să se termine la Schultz care transformă gestul cuiva într-o formă de rugăciune/
davening solemnă și tăcută. Toată lumea se roagă/davens în tăcere, în genunchi,
pentru o vreme.)

(Întuneric.)

SĂPTĂMÎNA A PATRA

Schultz intră în cameră pe întuneric. E primul care a ajuns. Aprinde lumina. Își pune
rucsacul jos, bea puțină apă, se privește lung în oglindă, după care începe să facă
genuflexiuni și să-și atingă vîrfurile degetelor de la picioare. Intră Theresa, are în mînă
cercul. Se oprește o clipă (she starts a little) cînd îl vede pe Schultz.

THERESA. Bună.

SCHULTZ. Bună.

(O tăcere lungă, sfîșietoare.)

THERESA. Îmi pare rău că nu te-am / sunat —

SCHULTZ. Nu trebuie să te scuzi.

(Tăcere.)

THERESA. Știu.

(Tăcere.)

THERESA. Dar îmi pare rău că nu te-am sunat înapoi.

SCHULTZ. De două ori.

THERESA. Poftim?

SCHULTZ. De două ori nu m-ai sunat înapoi.

THERESA. ... Îmi pare rău.

(Schultz dă din umeri și bea un gît lung din sticla de apă. Theresa îl privește pentru o
vreme.)

THERESA. Pari supărat.

(Schultz lasă sticla de apă și oftează.)

  35  
 SCHULTZ. Ăăăm... Cred că sunt... cred că sunt puțin dezamăgit.

De tine.

Dar... Hm. Nu sunt supărat.

(O tăcere lungă.)

THERESA. Păi... N-ar trebui să fii dezamăgit de mine.

(Pauză.)

Fiin'că am fost... am fost destul de clară că nu / pot —

SCHULTZ. Da. Mulțumesc. OK.

THERESA. Schultz.

SCHULTZ. E doar că e... e comic. Să nu suni.

Fiin'că acum zece zile mă sunai zilnic.

(Pauză.)

THERESA. Da.

SCHULTZ. Deci... e doar că...

(Pauză.)

Sunt într-o etapă foarte vulnerabilă din viață / acum, și —

THERESA. Și eu la fel!

SCHULTZ — Și faptu' că, ăăă, chiar n-am nevoie de cineva care să — care să fie
inconsecvent.

(Tăcere.)

THERESA. Îmi pare rău.

(Pe Schultz îl apucă un rîs convulsiv, îngrozitor, forțat, tăcut.)

THERESA. N-o să fiu... n-o să mai fiu inconsecventă.

Cred că ne-ar... Cred că ne-ar prinde bine să... Poate că n-ar trebui să ne mai
vedem o vreme. Înafara... și-atunci n-o să mai trebuiască să mă —

(Se deschide ușa. Sunt Marty, James și Lauren. Intră cu toții în grup, cu genți,
rucsacuri etc. Lauren și Marty sunt în mijlocul unei discuții aprinse.)

LAUREN. Mi-a spus că ți l-a trimis prin poștă acum trei săptămîni.

  36  
 MARTY. Bine. Sigur. Dar nu l-am primit.

LAUREN. Poate s-a rătăcit în corespondență.

MARTY. E-n regulă. Bine. Dar atunci trebuie să-l anuleze și să...

(Marty îi observă pe Theresa și pe Schultz.)

MARTY. E totu-n regulă?

THERESA. (După o pauză.)

Îhm.

(Întuneric.)

II

Theresa e în mijlocul scenei, radiază, cu fața la public. Restul stau pe jos, la

avanscenă, cu fața la Theresa.

THERESA. Eu sunt James.

Am crescut într-o mulțime de locuri diferite fiin'că tata a fost militar. Ăăă...
Germania. Chicago. Florida. Ultimii, ăăă, trei ani de liceu i-am petrecut în Long Beach,
în California, și a fost bine fiin'că am terminat școala alături de oameni pe care-i știam
și cu care mă-mprietenisem.

La facultate m-am dus la Universitatea din Santa Barbara - ceea ce-a fost o
nebunie în anii șaizeci! În timpul facultății am aflat foarte multe despre mine. Una la
mînă: a fost destul de greu să mă rup de tata și de toate așteptările pe care le avea de la
mine. Și-am mai aflat o mulțime despre femei și despre bărbați și despre politica
sexuală.

Ăăăm... Am o poveste foarte amuzantă despre cum să scapi de armată... /

avoiding the draft...

(Se uită scurt la James și zîmbește forțat.)

Dar, ăăăm, ok.

După facultate, am călătorit mult. Am locuit în Monterey. Am locuit în

campingul ăla nebun, unde-mi, ăăă, cînd îmi spălam rufele, mi le atîrnam afară în
copaci. Ăăăm... Am dat la drept. Aia a fost o lume total altfel. Dar am fost foarte prins
de filozofia mea personală, ăăă, marxistă, și, ăăă, a!... Acolo am cunoscut-o pe prima

  37  
mea nevastă. O chema Sylvia. Ne-am căsătorit cîțiva ani mai tîrziu. Ăăăm... ce altceva.
O, doamne.

Sunt atît de multe chestii bune de povestit.

Sunt o persoană interesantă.

(Ea chicotește.)

Ăăăm. Ok. Am terminat dreptul și mi-am găsit un job foarte tare la o firmă din
Berkeley, și cînd a venit ziua examenului de barou, m-am dus, m-am așezat în bancă,
m-am uitat la foaia de hîrtie din fața mea și-am pus, pur și simplu, pixul jos, și-am ieșit.

Fiin'că în momentul ăla mi-am dat seama că nu vreau să fac parte din chestia asta.
Din sistem. N-am vrut să contribui la... care e fundamental viciat.. la...

(O pauză, se uită la Marty.)

O, doamne. Ok. Scuze. Mă opresc, ăăă...

Am o fiică! O cheamă Erin. E singurul meu copil, dar mi-aș dori să fim mai
apropiați...

(Theresa devine un pic mai gravă.)

Și mi-e greu din cauza asta.

E apropiată de Marty. Marty e soția mea.

(Zîmbește forțat către Marty.)

Marty e nemaipomenită.

Locuim într-o casă minunată lîngă centrul orașului, vopsită în niște culori absolut
fantastice. Violet spre mov și portocaliu și galben –– oamenii opresc mașinile și-i fac
poze. Avem un motan pe nume Coltrane.

Are doar trei picioare.

(Ea chicotește din nou.)

Ăăăm... ok.

Sunt...

(Devine gravă și se gîndește la ce are de spus.)

Sunt un bărbat foarte puternic. Prin puternic nu înțeleg puternic fizic, deși, ăăă, sunt și
asta. Am trecut prin multe. Prima mea soție era alcoolică. Toată familia mea era
alcoolică. Alcoolică. Tata o agresa emoțional pe mama, și, deși eu nu sunt așa, simt în
  38  
mine mult din furia lui. O simt și cred că-n loc s-o înfrunt, o împing, ăăă, o împing
adînc în mine, și mi-o reprim.

(O pauză.)

Dar adevăru'-i că... I mean, I haven't said this. But...

Problema cred că nu e tatăl meu, cît frica mea de a fi tatăl meu. Și că dacă fug prea
tare de el o să devin cineva cu la fel de multe probleme.

Fiin'că, de fapt, știți ce?

Sunt o persoană extraordinară.

(Zîmbește forțat.)

Ok. Mulțumesc.

(Întuneric.)

III

Se aprinde lumina. Theresa, Marty, Schultz și James stau pe un rînd. Lauren e cu fața
la ei.

LAUREN. Ăăăm.

(Tăcere. Lauren face un pas în față. Îl atinge pe James pe umăr.)

LAUREN. Tu ești taică-miu. Neil. Tu ești Neil.

JAMES. Ok.

LAUREN. Doar că... ăăăm...

(Îl ia de braț și-l conduce în alt loc din cameră.)

LAUREN. Asta-i ăăăm. Ești... ăăăm. Stai într-un fotoliu. Citești.

(James dă din cap că da, se așază pe mingea de yoga și se preface că studiază un ziar
invizibil. Lauren se duce înapoi la Theresa, Marty și Schultz.)

LAUREN. Ăăăm.

(Lauren o atinge pe Marty pe umăr.)

LAUREN. Vrei să fii maică-mea?

(Marty face semn că da, zîmbind. Lauren o conduce într-un loc din cameră,
departe/across de James.)

  39  
 LAUREN. (Lui Marty.)

Ești... ăăăm...

Ești furioasă.

MARTY. De ce sunt furioasă?

LAUREN. Ăăăm... fiin'că și el e furios.

(O pauză stînjenitoare.)

JAMES. Pot să...

LAUREN. Trebuie să / să —

JAMES. Stai — ce-ai spus mai devreme? Despre / știi —

LAUREN. Da.

MARTY. Ce-ar fi să-ncepem? Lauren... ne poți opri cînd vrei.

(Lauren face semn că da, apoi se dă cîțiva pași înapoi. Tăcere.)

MARTY. Neil.

(James continuă să-și citească ziarul invizibil.)

MARTY. Neil. Trebuie să vorbesc ceva cu tine.

(O pauză în care James studiază ziarul invizibil. Apoi își ridică privirea.)

JAMES. (Către Marty and Lauren.)

Scuzați-mă. Sunt cam — nu prea-nțeleg.

MARTY. Poți să mergi pur și simplu pe ce-a spus Lauren?

JAMES. Nu prea... Nu prea știu cine-i tipu' ăsta.

MARTY. ... Poți să încerci?

JAMES. Să încerc să ce?

(Marty oftează. O pauză.)

JAMES. Nu contează.

Hai din nou.

(Revine la cititul ziarului.)

MARTY. James. Adică, Neil.

Neil.
  40  
 Trebuie să vorbesc cu tine.

JAMES. Am treabă.

MARTY. Citești ziarul.

JAMES. Ziarul e important pentru mine.

MARTY. Neil, te rog, ascultă-mă.

(După o secundă, James lasă ziarul jos.)

JAMES. Ce e?

MARTY. Sunt singură.

JAMES. Păi, bine. Și eu sunt singur. Toți suntem singuri.

MARTY. Și-atunci de ce ne ignori? De ce ții morțiș să... De ce citești tot timpul la

cină? Sau de ce te uiți la televizor în loc să vorbești cu Lauren?

(O pauză.)

MARTY. De ce nu mai vorbești cu mine?

JAMES. Ești prea nevrozată.

LAUREN. (Din colț.)

N-ar spune asta. Adică, n-ar crede că-i asta.

MARTY. Care ar crede / că e —

LAUREN. Ar spune că-l cicălește întruna.

JAMES. (Lui Marty.)

Mă cicălești întruna.

MARTY. Poate te cicălesc fiin'că mă ignori!

JAMES. Poate te ignor fiin'că mă scoți din minți!

(O pauză.)

MARTY. Neil, atunci pleacă.

De ce nu pleci, pur și simplu?

(Altă pauză.)

JAMES. Sunt blocat.

MARTY. Păi, și eu sunt blocată.

  41  
 JAMES. Și am, ăăăm...

(Îl doare. O pauză lungă.)

MARTY. Și Lauren? Doar fiin'că ești pornit pe mine nu înseamnă că trebuie să te...
poți să fii bun cu fiică-ta!

(Altă pauză.)

JAMES. (Încet.)

Îmi fac griji c-o să mă judece.

MARTY. N-o să te judece. Te iubește.

JAMES. Îmi fac griji c-o să...

(James începe să se frece între ochi. Nu e limpede dacă plînge sau nu.)

JAMES. Eu, ăăăm...

MARTY. Fii direct o dată măcar!

JAMES. ... Mi-e rușine.

MARTY. De ce?

JAMES. De ce-am...

(O pauză lungă.)

De viața mea.

MARTY. Neil, Lauren nu te judecă.

(Pauză.)

Vrea doar s-o iubești.

Neil. Uită-te la mine.

(James ridică privirea, are lacrimi în ochi.)

MARTY. Lauren vrea doar s-o iubești și să-i acorzi atenție.

(Pauză.)

E tot ce ai de făcut.

(După o vreme, James dă din cap că da. El și Marty se privesc cu tristețe. După un
timp, Marty se rupe și se uită la Lauren.)

MARTY. Deci?

  42  
 (Lauren își țuguie buzele, se gîndește. Toată lumea așteaptă nervoasă răspunsul ei.
După o tăcere lungă:)

LAUREN. A fost destul de bine.

(Întuneric.)

IV

Pauză de curs.

Theresa e singură, bea apă din bidonul ei (Nalgene). Se deschide ușa. E Schultz. El o
vede, observă că e singura din încăpere, după care se avîntă afară, închizînd ușa în
urma lui. Theresa oftează. Ușa se deschide iar. E James.

THERESA. Bună.

JAMES. Bună.

(James intră în cameră și închide ușa în urma lui.)

JAMES... A fost intens.

THERESA. Da.

(O pauză.)

THERESA. Te-ai / cam —

JAMES. M-a cam luat valul/worked up.

THERESA. Vreau să zic c-a fost minunat. De asta poate și-avea nevoie, Lauren.

JAMES. Da.

THERESA. E un copil tare drăguț.

JAMES. Da.

Mi-amintește de fi'că-mea. În... în anumite privințe.

THERESA. Erin?

JAMES. Da. Ce memorie.

THERESA. O, doamne. Nu uit niciodată chestiile astea. Adică despre oameni pe

care... pe care îi găsesc interesanți.

(Pauză.)

  43  
 Fostul meu prieten... I-am memorat toată viața. Aduceam vorba de vreo fată pe care el
o sărutase în liceu, iar el făcea: "Cine?", și eu: "Lopie Grossman cu care te vedeai acum
douăzeci de ani", iar el —

Doamne. Chiar așa o cheamă.

Vezi? Încă țin minte.

JAMES. Nemaipomenit.

THERESA. Ba e groaznic.

(Pauză.)

Mă simt bîntuită de toate...

(O pauză.)

JAMES. Deci tu și Schultz sunteți...?

THERESA. Oh. Nu.

Da. Nu.

JAMES. Aha.

(Pauză.)

THERESA. Am fost. O vreme. Adică, am ieșit de / cîteva —

JAMES. Da. Adică, știam.

THERESA. A fost... Mă simt de rahat. A fost o greșeală, și-acum... și-acum totu-i

foarte ciudat. N-ar trebui să vorbesc cu tine despre asta.

(Theresa aruncă o privire înspre ușă.)

JAMES. A zis că încă te mai agăți de Mark.

THERESA. Schultz a zis asta?

JAMES. Da.

THERESA. Deci / a —

JAMES. Ne-a sunat, pe mine și Marty, ieri-alaltăieri. Era foarte dat peste cap. Nu mai
știa nimic de tine și / a —

THERESA. O, doamne. Asta e...

O, doamne. Săracu'. Sunt așa o...

  44  
 (Ea dă din cap.)

JAMES. Ce e?

THERESA. E că... adică, da, chiar sunt întoarsă pe dos în legătură cu Mark. Da' e ca...
adică... aș... mi-ar plăcea să, să încerc să am o relație acum, înțelegi?

(Pauză.)

Da' nu cu Schultz.

O, doamne. Mă urăsc.

JAMES. N-ai de ce să te urăști.

(Pauză.)

A fost că... simțeai că-i prea bătrîn pentru tine?

THERESA. O, doamne. Nu. Mereu m-am văzut cu bărbați mai în vîrstă.

(O tăcere incomodă. Theresa reîncepe să bea apă din bidon. James o privește.)

JAMES. N-ai de ce să te urăști.

(Theresa îi zîmbește.)

THERESA. Hm. James. Ce să... mersi.

Ești mișto.

(James se uită în jos.)

THERESA. Tu și Marty sunteți cel mai mișto cuplu din lume. Mi-a plăcut să aud
toate... toate povestirile voastre... și m-au făcut fericită. Eram toată: ce mișto e cuplul
ăsta!

JAMES. Da. Marty —

(Intră Lauren.)

LAUREN. Bună.

THERESA. Salut, Lauren.

(James salută din cap. Lauren se duce într-un colț, se așază pe podea, scotocește în
rucsac și scoate un sandwich ambalat. Îl desface încet și începe să-l mănînce, în timp ce
se uită curioasă la James și la Theresa. Ei se simt incomod. După o vreme:)

THERESA. Zi-mi despre Erin!

JAMES. O. Ăăă...

  45  
 (James își freacă fruntea.)

THERESA. Cîți ani are?

JAMES. Douăzeci și trei.

THERESA. Ok. Mișto.

JAMES. Ea... ăăă... refuză să... acum, refuză să vorbească cu mine.

(Lauren, care e tot în colț, se oprește din mestecat, James își drege vocea.)

THERESA. O, nu. Ăăă... pot să întreb / de ce —

JAMES. Marty, ăăă...

(Scutură din cap.)

Nu cred că Marty e de vină.

THERESA. Îhm.

JAMES. Ăăă...

(El coboară vocea.)

Acum vreo două luni, i-a spus ceva — Marty — ceva ce n-aș fi vrut să-i spună...
Marty nu și-a — nu știu de ce a — dar Marty nu și-a dat seama că Erin... Că eu nu-i
spusesem nimic lui Erin despre, ăăă, despre ăăă... despre, ăăă...

(Vocea îi coboară și mai jos, aproape de șoaptă.)

... despre o infidelitate minoră pe care am, ăăă, comis-o în timpul căsniciei, față
de, ăăă, mama ei, a lui Erin, adică —

THERESA. A. Ok.

JAMES. — Și, ăăă... or'cum, Marty a pomenit de asta la telefon, așa, în treacăt —
habar n-am de ce a — but that's beside the — și Erin a făcut: "Cine-i Luiza?"

THERESA. O. Doamne.

JAMES. Și-acum nu vorbește cu mine.

THERESA. O, James.

JAMES. Vorbește cu Marty.

THERESA. Păi, da. Normal.

JAMES. Da. Ăăă... chiar e (normal)?

  46  
 THERESA. Îmi pare rău.

JAMES. Da. Doar că mă...

THERESA. O să fie bine.

(James dă din cap în semn că da. Lauren mestecă din sandwich și se holbează la ei
din locul în care stă, în colț. Întuneric.)

Cu toții sunt iar întiși pe jos. Lumina e scăzută.

THERESA. Unu.

JAMES. Doi.

(Tăcere.)

MARTY. Trei.

SCHULTZ. Patru.

(Tăcere.)

SCHULTZ. Cinci.

(Tăcere.)

LAUREN. Șase.

MARTY. Șapte.

(Tăcere.)

JAMES. Opt.

THERESA și SCHULTZ. Nouă.

(O tăcere lungă, dezamăgită.)

JAMES. Unu.

(Tăcere.)

LAUREN. Doi.

(Tăcere.)

SCHULTZ. Trei.

(Tăcere.)

  47  
 MARTY. Patru.

LAUREN. (Întinsă încă pe spate.)

Nu-nțeleg. Nu-nțeleg ce sens are.

MARTY. Lauren, poate aștepți pînă după curs să vorbim despre asta.

(Lauren se ridică brusc.)

LAUREN. (Theresei.)

Ai fost ca o actriță adevărată! De ce nu ții tu cursul?

(Cum stă întinsă pe jos, Theresa închide ochii și dă din cap.)

LAUREN. Ce sens are să numărăm pînă la zece?!

MARTY. Sensul e să fii capabil să fii în întregime prezent. Să nu cazi pe gînduri și să

nu ai dubii în ce te privește. Sau în ce-i privește pe cei din jur.

LAUREN. Vreau să știu cum devin actriță bună.

MARTY. Așa devii actriță bună.

THERESA. Lauren, are dreptate.

(Lauren se uită la Theresa, e rănită. După cîteva secunde se întinde la loc pe jos. O
tăcere lungă.)

THERESA. Unu.

JAMES. Doi.

(Tăcere.)

LAUREN. Trei.

MARTY și SCHULTZ. Patru.

(Întuneric.)

SĂPTĂMÎNA A CINCEA

Marty e în mijlocul scenei cu fața spre public. Are un plasture mic pe frunte. Toți
ceilalți stau la avanscenă cu fața spre Marty.

MARTY. Numele meu este Lauren Zadick-White.

  48  
 Am șaisprezece ani.

M-am născut chiar înainte de miezul nopții, pe 24 octombrie. Ăăă... Sunt

Scorpion, și mama zice că ăsta-i motivu' pentru care sunt atît de silitoare.

Și-atît de încăpățînată!

A!... din toamnă o să fiu boboacă la liceul Shirley. Școala e ok, dar abia aștept să
mă duc la facultate și să mă apuc de ce-mi place, adică de teatru și de dans. Mă mai
interesează să merg la o facultate veterinară. O să vedem. Nu trebuie să iau nicio
hotărîre acum, deși cred că asta și fac.

(Se uită țintă la Lauren.)

Nu-mi place să vorbesc prea mult despre familia mea și despre, ăăă, trecutul
meu, dar e, de fapt, fascinant și pur și simplu... foarte, foarte interesant.

Mama e libaneză, iar tata e irlandez. Nici unul nu s-a născut în State, s-au
cunoscut la Universitatea din Iowa.

Ăăăm... bunica locuiește cu noi. Noi îi spunem Sitti. Așa se spune la "bunică" în
libaneză. Suntem foarte apropiate. Toată lumea zice că semănăm.

(Pauză.)

Am fost de acord să aflați că-n ultimii doi ani tata a avut niște probleme cu, ăăă,
legea. Sper ca asta să rămînă strict confidențial. A fost foarte greu pentru toată familia
mea, mai ales pentru mama și bunica, ele mereu au avut așteptări foarte mari. Bunica
crede că mama ar trebui să-l părăsească pe tata. Și se ceartă din cauza asta.

(Pauză.)

Alte detalii nu mai dau.

(Pauză.)

Îmi vine foarte greu să vorbesc despre asta, și-ar trebui să fiu tare mîndră de
mine că pot împărtăși cu voi chestiile astea.

(Pauză.)

Oh. Și încă ceva. La toamnă, or să facă la liceu West Side Story, și mi-ar plăcea
mult să primesc rolul Maria. Visez la rolul ăsta. M-am înscris la cursul ăsta ca să fiu mai
pregătită pentru el.

(Pauză.)

  49  
 Sper că am...

Poate că-ntr-o zi n-o să mai pun atîta presiune pe mine.

(Întuneric.)

II

James, Lauren și Marty se uită la Theresa și la Schultz care stau față în față, în
picioare, în mijlocul scenei.

THERESA. Dă-mi-l.

SCHULTZ. Nu ți-l dau.

(Pauză.)

THERESA. Dă-mi-l.

SCHULTZ. Nu ți-l dau.

THERESA. DĂ-MI-L.

SCHULTZ. Nu ți-l dau.

THERESA. DĂ-MI-L.

SCHULTZ. Nu ți-l dau.

MARTY. Hai, Schultz. Fă-o pe bune.

THERESA. DĂ-MI-L.

SCHULTZ. Păi, nu ți-l dau.

THERESA. Hai, dă-mi-l.

SCHULTZ. Nu ți-l dau.

THERESA. DĂ-MI-L DRACULUI ODATĂ!

(Tăcere.)

SCHULTZ. Doamne Dumnezeule.

(Schultz își șterge buzele cu mîneca, puțin supărat. Își pune palmele peste gură. Dă
din cap.)

SCHULTZ. Nu ți-l dau.

MARTY. Schimbați frazele.

  50  
 THERESA. Vreau să plec.

SCHULTZ. ... Stai, și eu ce zic?

MARTY. "Am nevoie de tine."

SCHULTZ. Am nevoie de tine.

THERESA. Mă rog, eu vreau să plec.

(Schultz se uită cu tristețe la Theresa.)

SCHULTZ. Am nevoie de tine.

THERESA. Vreau să plec.

SCHULTZ. Am nevoie de tine.

THERESA. Dar eu / vreau să —

SCHULTZ. Am nevoie de tine.

(După o pauză scurtă.)

Am nevoie de tine.

MARTY. E bine.

THERESA. Vreau să plec.

SCHULTZ. Am. Nevoie. De. Tine.

THERESA. Vreau să plec.

(Schultz se duce repede înainte și o apucă pe Theresa de umăr.)

SCHULTZ. AM NEVOIE DE TINE.

MARTY. Ok, fără atingeri.

THERESA. Vreau să plec.

(Lui Marty.)

Îmi pare rău. Trebuie să merg la toaletă.

(Lui James.)

Vrei să intri în locul meu?

JAMES. ... Sigur.

(Theresa iese rapid. Schultz și James sunt în picioare, față în față. Întuneric.)

  51  
 III

Lauren și James sunt în picioare, față în față. Theresa se tot învîrte prin apropiere,
privindu-i. Schultz și Marty stau sprijiniți de perete.

LAUREN. Mark, nu mă mai bîntui.

(O pauză.)

JAMES. Nu trebuia să te desparți de mine.

Ai făcut o greșeală.

LAUREN. Ba nu.

JAMES. Ba da.

LAUREN. Ba nu. Erai posesiv și m-ai făcut să mă simt... m-ai făcut să uit Cine Sunt.

JAMES. Ei și? Acum o să fii singură toată viața.

LAUREN. Ba nu, nu sunt.

JAMES. Ba da, ești.

LAUREN. Ba nu, nu sunt.

JAMES. Ba da, ești.

LAUREN. Ba nu, nu sunt.

JAMES. Ba da, ești.

(Tăcere.)

LAUREN. Ba nu, nu sunt.

MARTY. (Din colț.)

Ok. Hadeți s-o facem un pic / mai —

LAUREN. N-o să fiu singură toată viața.

JAMES. Theresa, sunt cel mai bun pe care-l vei avea vreodată. Am fost cel mai bun
pe care-l vei avea vreodată.

LAUREN. N-ai de unde să știi. I-ai... ce, i-ai cunoscut tu pe toți tipii din lume?

(Lauren e mulțumită de sine și se uită la Theresa.)

JAMES. Nimeni n-o să te iubească vreodată ca mine.

  52  
 LAUREN. Ai fost prea posesiv.

JAMES. Asta a fost una din chestiile care-ți plăceau în secret la mine.

LAUREN. (Uitîndu-se la Theresa)

Ba nu?

(Theresa dă din cap.)

LAUREN. Da, a fost. Ok, da, a fost, dar asta nu înseamnă c-a fost ceva bun pentru
mine. Sunt o femeie frumoasă, ăăă, mișto, și foarte atrăgătoare și există o grămadă de
bărbați pe lume care să mă placă și să se poarte frumos cu mine.

JAMES. Îți faci iluzii.

(O pauză. Lauren oftează.)

LAUREN. Nu știu ce trebuie să zic.

(Theresa vorbește din colț.)

THERESA. Nu vreau să trăiesc cu un bărbat care mă amenință.

JAMES. Nu te ameninț. Îți zic adevărul.

THERESA. (Înaintînd)

Nu. Nu e... e fii'ncă nu ești sigur de tine, Mark. Tu n-ai putea niciodată să mă
lași să te iubesc și să fiu liberă. Ai fost prea... ai fost prea, mă judecai întruna și-mi
făceai morală. Îmi dădeai lecții întruna. Dacă iubești pe cineva cu adevărat, nu-l faci să
se simtă prost pentru tot ce face! Toate chestiile astea negative pe care le spui... e pur și
simplu... e-o dovadă-n plus că nu-ți pasă cu adevărat de mine, așa cum zici. Dacă m-ai
iubi cu adevărat, ai vrea să mă simt bine cînd mă uit la viitor. Ai vrea să fiu optimistă.

(Tăcere. Apoi, James zîmbește.)

JAMES. N-am cuvinte.

(Theresa zîmbește forțat.)

THERESA. Huu.

MARTY. A fost minunat!

LAUREN. (Theresei.)

Îmi pare rău.

THERESA. Nu! Ai fost nemaipomenită.

  53  
 LAUREN. (Lui Marty.)

Ce-mi spunea el mă făcea să mă simt rău.

(Theresa îi face lui James un semn de "super ok".)

THERESA. Frate, ce nebunie a fost! Mi-ai amintit perfect de el!

(James radiază. Schultz se uită la ce se petrece fără nicio expresie. Întuneric.)

IV

Pauză de curs.

Marty e singură în cameră, în picioare în fața oglinzii, se uită la imaginea ei în

oglindă și-și face puțin de treabă cu bandajul de pe frunte. După o vreme, intră Schultz.
O privește.

SCHULTZ. Ce s-a întîmplat?

MARTY. Oh. Doamne. Da. E... am căzut din pat. Acum două nopți. Dacă poți să
crezi.

SCHULTZ. De ce?

MARTY. De ce ce?

SCHULTZ. De ce ai căzut din pat?

MARTY. Oh. Ăăă... Habar n-am. Nu prea știu ce s-a întîmplat. M-am trezit pur și
simplu și eram pe jos. Mi s-a întîmplat de nu știu cîte ori în ultimii ani.

SCHULTZ. Ești somnambulă?

MARTY. Ăăă —

SCHULTZ. Vorbești mult? Te trezești țipînd?

MARTY. Mă rog, James zice că da. Și săptămîna trecută / am —

SCHULTZ. Panici nocturne.

MARTY. Ce?

SCHULTZ. Probabil că suferi de panici nocturne.

(Marty zîmbește.)

  54  
 SCHULTZ. Marty, e ceva real.

MARTY. Ce-s astea?

SCHULTZ. Becky suferea de asta. Sunt ăăă... sunt altceva decît visele fiin'că sunt
doar... sunt doar frică. Și din cauza lor ajungi să ai chestii de-astea, ca niște mici tăieturi.
Și uneori cazi din pat.

MARTY. Hm.

SCHULTZ. Te-a molestat/agresat cineva în copilărie?

MARTY. Poftim?

SCHULTZ. Te-a molestat/agresat cineva în copilărie?

MARTY. ... Nu. Ăăă. Nu. Nu cred.

SCHULTZ. Ok. Fii'ncă e un simptom obișnuit la cei care au fost abuzați.

MARTY. Hm.

(Pauză.)

SCHULTZ. Panici nocturne.

MARTY. Hm. Mda. Poate. Nu știu ce-a fost.

SCHULTZ. Au fost panici nocturne.

MARTY. M-da.

SCHULTZ. Becky a luat pastile pentru... a luat ceva ce se ia pentru epilepsie. I-au
făcut bine.

MARTY. Hm.

(Pauză.)

MARTY. Și e ceva real —

SCHULTZ. E real. E ceva real. Caută pe net.

MARTY. Ok. Da. Mersi.

(Tăcere.)

MARTY. Tu ce mai faci? Ești bine?

(Pauză.)

SCHULTZ. Ăăă... Habar n-am.

  55  
 (Pauză.)

Tu?

(James intră brusc, exuberant, cu o sticlă de apă în mînă.)

JAMES. Am învîrtit cercul.

L-am învîrtit mai mult de-un minut.

MARTY. Bravo.

Minunat.

JAMES. Theresa îi face acum masaj lui Lauren. În parcare. E comic. Ar trebui să vă
duceți să vedeți.

(Marty și Schultz încearcă amîndoi să zîmbească.)

MARTY. ... Foarte bine.

(James o înșfacă deodată pe Marty în brațe și o sărută. Situația e cam penibilă.

Marty îi zîmbește lui Schultz, stînjenită.)

(Întuneric.)

Tot grupul e așezat pe jos, în cerc.

MARTY. Cînd o să merg în India... o să-mi iau eșarfa mov.

LAUREN. Stai. Eu am jucat asta. Nu e cu California? "Cînd merg în California"? L-

am jucat într-a cincea.

MARTY. De data asta îl jucăm cu India.

Cînd o să merg în India, o să-mi iau eșarfa mov. Schultz?

SCHULTZ. Nu înțeleg / ce —

LAUREN. Zici ce-a zis ea și pe urmă mai adaugi ceva.

(După o pauză.)

"Cînd o să merg în India, o să-mi iau eșarfa mov și un "alt lucru", gen. Apoi,
cine urmează înșiră toate lucrurile și mai adaugă ceva.

SCHULTZ. Aa... Cînd o să merg în India, o să-mi iau eșarfa mov și ăăă...

  56  
 (O tăcere lungă.)

MARTY. Ce vrei tu.

SCHULTZ. O șurubelniță Phillips.

MARTY. Ok.

LAUREN. Cînd o să merg în India, o să-mi iau o eșarfă mov și o șurubelniță Phillips
și... o periuță de dinți.

MARTY. Theresa! Repede! Și fii creativă!

THERESA. Cînd o să merg în India, o să-mi iau o eșarfă mov și o șurubelniță Phillips
și o periuță de dinți și... o pelerină mică de catifea.

LAUREN. Ce?

THERESA. Scuze. Doar o pelerină. O pelerină de catifea.

MARTY. Bun! Mai departe! James!

JAMES. Cînd o să merg în India, o să-mi iau o... o... o eșarfă mov și o șurubelniță
Phillips și o periuță de dinți și o pelerină de catifea și... ăăă...

Biblia.

MARTY.
CîndosămergînIndiaosăiauoeșarfămovșioșurubelnițăPhillipsșioperiuțădedințișio
pelerinădecatifeașiunexemplardinBiblie... și o sticlă de vin roșu!

(Pauză.)

Schultz?

SCHULTZ. Ok.

Pot s-o fac.

(Pauză.)

Cînd o să mă duc în India o să iau o eșarfă mov și o șurubelniță Phillips și o

periuță de dinți și o și un și o și un exemplar din Biblie și o... și o sticlă tare de vin roșu!
Am reușit! O. Și o halebardă!

(O pauză lungă.)

LAUREN. Ai uitat pelerina de catifea.

SCHULTZ....Da?

  57  
 (O pauză.)

MARTY. Da?

A remarcat cineva?

LAUREN. A uitat.

JAMES. N-am observat.

MARTY. Nici eu.

(O tăcere în care Theresa se zbate într-o dilemă etică. În cele din urmă:)

THERESA. Cred că... da, a uitat.

(O tăcere rănită.)

MARTY. Ok Ăăăm. Schultz, ai ieșit.

SCHULTZ. Ce-nseamnă asta?

MARTY. Că ești...

Trebuie să ieși din cerc.

(După o vreme, Schultz se ridică. Rămîne nemișcat în picioare preț de cîteva secunde,
apoi iese din cerc. Se mută de pe un picior pe altul, încleștîndu-și și descleștîndu-și
pumnii.)

MARTY. Al cui e rîndu'?

LAUREN. Al meu.

Ăăăm... Cînd o să merg în India o să iau o pele — o eșarfă mov, o șurubelniță

Phillips, o periuță de dinți...

(În timp ce Lauren vorbește, Schultz se duce la peretele de oglinzi și stă acolo în
picioare, privindu-și în ochi, nemișcat, imaginea din oglindă.)

LAUREN. ... o pelerină de catifea, un exemplar din Biblie... o sticlă de vin roșu... și,
ăăă... și o halebardă.

Și un motănel tărcat.

(Pauză.)

Am reușit! Da! Am reușit!

(Marty, care s-a tot uitat în direcția lui Schultz, își drege vocea.)

MARTY. Știți ce? Aș vrea să încercăm altceva.

  58  
 LAUREN Dar —

SCHULTZ. (Care se uită în continuare la imaginea sa din oglindă, fără să se miște.)

Marty, nu-i nimic.

MARTY. Nu. Nu. Doar că uitasem cît de competitiv e jocul ăsta. Și e... adică... ce
facem noi la cursul ăsta n-are legătură cu competiția.

(Tăcere.)

MARTY. Schultz.

Te rog, vino înapoi și așază-te în cerc.

(Schultz se întoarce încet și se alătură cercului.)

MARTY. Perfect. Exercițiul care urmează e... hm. Stați așa. Avem nevoie de hîrtie.

(Marty se ridică și se duce în grabă la geanta ei. Scoate un fluturaș și vine la fel de
repede înapoi în cerc. Începe să rupă fluturașul în cinci fîșii.)

MARTY. Ok. O să... A. Știți ce? Avem nevoie și de creioane/pixuri.

(Se ridică iar și se duce în grabă la rucsacul ei în care scotocește. Toți se uită la ea.)

MARTY. Am unu'... două... trei... ăsta nu se poate folosi, cred... patru...

JAMES. Eu am un pix.

MARTY. Ok. Perfect.

(Ea se reîntoarce în cerc.)

MARTY. Deci. Fiecare să ia...

(Marty le dă creioanele/pixurile.)

MARTY. Ok. Deci vreau ca fiecare să-și ia bucățica de hîrtie și să scrie pe ea... vreau
să scrieți un secret pe care nu l-ați spus nimănui niciodată.

LAUREN. Uauh.

MARTY. Și... nu e nevoie să fiți preciși. Nu-i nevoie să știm care cine e. De fapt, nici
nu trebuie să știm care cine e. Asta-i o ocazie ca oamenii să... să poată dezvălui un
secret în fața unui grup fără să simtă că trebuie să... că trebuie să răspundă pentru el. Sau
cuiva.

(Tăcere.)

THERESA. Și dacă n-avem secrete?

  59  
 MARTY. Trebuie să ai unul.

THERESA. Nu știu. Am fost destul de sinceră în toate relațiile mele. De fapt, le spun
tot partenerilor mei.

MARTY. Ok. Păi, dacă nu poți — încearcă să te gîndești la ceva ce... la ceva ce-ți
vine greu să discuți.

(Theresa aprobă din cap.)

MARTY. Ok. Deci. Doar... să nu dureze prea mult. Scrieți prima mare chestie care vă
vine în minte. Chiar dacă vă sperie.

(Toți aprobă din cap.)

MARTY. Bun. Dați-i drumul.

(Toată lumea, inclusiv Marty, începe să scrie/se gîndească/roadă creioanele, ferindu-

se aplecați în diferite direcții pentru a avea parte de destulă intimitate să scrie/se
gîndească/roadă creioanele. Tăcere, și apoi sunetul creioanelor/pixurilor pe hîrtie preț
de cam 45 de secunde.)

MARTY. A terminat toată lumea?

LAUREN. Încă... numai puțin.

SCHULTZ. Da. Mai am nevoie de cîteva secunde.

(Marty mai așteaptă cam vreo zece secunde.)

MARTY. Ok. Acum împăturiți hîrtia în patru — îndoiți-o de două ori într-un pătrățel
și dați-mi-o mie.

(Toți se supun.)

MARTY. Și-acum să stăm iar la un loc.

(Toți se întorc în cerc.)

MARTY. Ok.

(Ia bucățelele de hîrtie și le amestecă în palmele strînse căuș.)

... Luăm fiecare cîte unul. Și ne ridicăm în fața grupului și citim în gînd ce scrie,
după care citim tare pentru toată lumea. Cît se poate de sincer... de semnificativ.

SCHULTZ. Și dacă-l iei chiar pe-al tău?

MARTY. Îl citești oricum. N-o să știm.

  60  
 (Pauză.)

Ok?

Aveți încredere-n mine.

Lauren.

Ia unu.

(Lauren ia un pătrățel de hîrtie.)

MARTY. Ok... acum...

(Le întinde bilețelele din palme.)

Schultz...

James...

Theresa...

Ok.

Presupun că ăsta-i pentru mine.

(Pauză.)

Ăăăm... Schultz. Vrei să te ridici?

(Schultz se ridică.)

MARTY. Ne spui ce secret ai, te rog?

(Schultz despăturește bilețelul, îl citește în gînd, apoi își ridică privirea.)

SCHULTZ. Se poate ca tata să mă fi atins.

(O tăcere ușor șocată.)

MARTY. Ok. Mulțumesc.

(Schultz se așază la loc.)

MARTY. Theresa?

(Theresa se ridică. Despăturește hîrtia și se uită la el.)

THERESA. În sinea mea cred că sunt cea mai deșteaptă persoană din lume.

(O pauză. Lauren chicotește triumfătoare.)

MARTY. Lauren.

Minunat, Theresa. Foarte bine.

  61  
 (Theresa se așază la loc.)

MARTY. James?

(James se ridică încet, despăturește hîrtia și citește direct.)

JAMES. Am o problemăposibildependență

(Ridică privirea.)

... așa e scris, într-un cuvînt...

... de pornografia online.

(Lauren își acoperă gura cu palma.)

MARTY. Perfect. Mulțumesc.

(James se așază la loc.)

MARTY. Lauren?

(Lauren se ridică. Își citește biletul, după care îl îndeasă în buzunar. Se uită la grup.)

LAUREN. Cred că m-am îndrăgostit de Theresa.

(O tăcere foarte lungă. Lauren e tot în picioare.)

LAUREN. Ăăăm...

MARTY. Poți să te-așezi. Mulțumesc.

(Lauren se așază. Încă o tăcere îngrozitoare de 10 secunde. Schultz se încruntă, apoi

privește rănit, apoi se holbează furios la James, apoi privește iar rănit.)

MARTY. Ok. A...

Cred că-i rîndul meu.

(Marty se ridică. Își despăturește bilețelul și-l citește cu voce tare fără să-și ridice
privirea din hîrtie. Îi tremură vocea.)

MARTY. Uneori, cred că tot ce fac, fac din frica de singurătate.

(O tăcere foarte lungă. În cele din urmă, Marty strînge hîrtiuța în pumn. Refuză/evită
să privească pe cineva în ochi.)

MARTY. A fost foarte bine.

(Întuneric.)

  62  
 VI

Toți sunt întinși pe spate în semiîntuneric. O vreme, tăcere.

MARTY. (Monoton)

Ok. Săptămîna viitoare e ultima noastră întîlnire. Haideți să ne străduim să...

(O tăcere foarte lungă.)

LAUREN. Unu.

(Tăcere.)

JAMES. Doi.

(Tăcere.)

LAUREN. Trei.

(Tăcere.)

THERESA. Patru.

JAMES. Cinci.

(O tăcere lungă.)

SCHULTZ. Șase.

(Tăcere.)

JAMES. Șapte.

THERESA. Opt.

MARTY. Nouă.

(O tăcere foarte, foarte lungă.)

LAUREN. Zece.

(Nimeni nu se mișcă. Întuneric.)

SĂPTĂMÎNA A ȘASEA

Camera, în întuneric. Zgomot de pași pe hol. În cameră intră Marty, cu geanta pe

umăr, și aprinde lumina. Rămîne pe loc o vreme, obosită. Se duce într-un colț al

  63  
camerei și pune geanta jos. Merge la mingea de yoga și se așază. Se leagănă pe minge,
tristă, preț de vreo 15 secunde. Se deschide ușa. Intră James. Marty se oprește din
legănat, James se duce în colț și lasă geanta jos. Stă acolo în colț și se uită la ea. Ea stă
pe minge. O vreme, se privesc.

MARTY. Ai venit.

JAMES. Sigur.

(Ea aprobă din cap. O vreme, e tăcere.)

JAMES. Am vorbit aseară cu Erin. În sfîrșit.

(Marty aprobă din cap.)

JAMES. A zis că n-ai mai sunat-o săptămîna asta. Și că ți-a lăsat / cinci —

MARTY. E bine deci. Ați vorbit.

(El aprobă. Și mai multă tăcere.)

JAMES. Ce face Phyllis?

MARTY. Bine.

(Tăcere.)

JAMES. Deci cum te...

Dormi pe canapea / sau —

MARTY. Saltea pneumatică.

(Și mai multă tăcere.)

JAMES. Marty, vino acasă.

MARTY. Nici de-a dracu'.

(Altă tăcere.)

JAMES. Ai... ai vrut să se întîmple asta sau...?

MARTY. Dacă am vrut să ce?

JAMES. Să ne pui să scriem —

Ai vrut ca eu / să —

MARTY. Ok. Vezi. Asta e. Exact asta-i problema.

Exact asta e.

  64  
 (Se deschide ușa. E Schultz cu rucsacul său.)

SCHULTZ. Salutare.

JAMES. Bună, Schultz.

(Schultz intră și-și pune rucsacul jos, în colț.)

SCHULTZ. Cum v-ați — v-a mers bine săptămîna asta?

(Marty și James fac amîndoi semn că da. O tăcere penibilă se lasă pentru o vreme.
Schultz trage fermoarul rucsacului și scoate un cutiuță.)

SCHULTZ. Ăăă... Marty?

MARTY. Mmm-hm?

SCHULTZ. Vroiam să, ăăă...

(Schultz se duce la Marty și-i dă cutiuța.)

SCHULTZ. Mersi.

MARTY. O, Schultz.

SCHULTZ. Pentru tot. A fost un curs minunat.

(Marty se uită la cutie.)

MARTY. Pot să —

SCHULTZ. Da. Deschide-o.

(Marty rupe hîrtia și scoate capul cutiei.)

MARTY. O, uau.

(Se uită fix la conținutul cutiei.)

SCHULTZ. Mda.

MARTY. Chiar e minunat.

SCHULTZ. Ai deja?

MARTY. Ăăăm... cam da, am, dar e mai mare, și nu așa finuț. E-n sufragerie.

JAMES. (Din partea cealaltă)

Ce e?

SCHULTZ. O plasă de vise/dreamcatcher. (Un talisman/amuletă.)

MARTY. Pe ăsta-l putem pune...

  65  
 Îl pot pune în...

(Marty se îndepărtează. Ridică amuleta din cutie și-o ține în lumină.)

MARTY. Îmi place asta mică mov —

SCHULTZ. Of. Speram să n-ai unu'.

MARTY. Nu. Nu. Îmi place enorm. Enorm.

(Marty îl pune la loc în cutie.)

SCHULTZ. Amerindienii îl foloseau ca să ăăă...

(O tăcere penibilă. A uitat.)

MARTY. Schultz, îți mulțumesc tare mult.

SCHULTZ. Poate că te-ajută cu panicile nocturne.

MARTY. Îhm.

SCHULTZ. Plasă de panici nocturne / Night terror catcher.

(Schultz se uită la James.)

SCHULTZ. Ți-a zis de chestiile alea?

(James face semn că nu. Întuneric.)

II

Toți sunt așezați în cerc.

MARTY. Dacă

LAUREN. Aș fi

SCHULTZ. Vrut

THERESA. Să

JAMES. Devin

MARTY. O

LAUREN. ... Actriță

SCHULTZ. M-aș

THERESA. Fi

JAMES. Pur și simplu

  66  
 MARTY. Dus

LAUREN. (Pauză)

Acasă.

SCHULTZ. ... Am

THERESA. Avut

JAMES. De învățat

MARTY. Atît

LAUREN. ... De multe.

SCHULTZ. (Pauză.)

Eu

THERESA. Voi

JAMES. Încerca

MARTY. Să

LAUREN. Înțeleg

SCHULTZ. Toată

THERESA. Gigant-itatea!

JAMES. Tuturor

MARTY. Posibilităților!

LAUREN. Și

SCHULTZ. Felul

THERESA. În care

JAMES. Îmi

MARTY. Exprim

LAUREN. Furia

SCHULTZ. Este

THERESA. ... Indescriptibil.

JAMES. Pacea

MARTY. Este
  67  
 LAUREN. Absolut

SCHULTZ. Bună

THERESA. Pentru

JAMES. Toți

MARTY. Dar

LAUREN. Noi

SCHULTZ. Vom

THERESA. Reuși

JAMES. Mereu

MARTY. Dacă

LAUREN. Vom

SCHULTZ. Încerca

THERESA. Să

JAMES. Devenim

MARTY. ... Flori.

(Tăcere.)

MARTY. A fost perfect.

(Întuneric.)

III

Toți sunt așezați în cerc.

LAUREN. Ok. Ăăăm.

Eram în metrou. În New York. Și era un tip bătrîn.

Care era... care era probabil evreu.

Avea barbă.

Și-iii...

(Pauză.)

Nu arăta deloc a evreu.

  68  
 (Lauren oftează.)

MARTY. Lauren, e-n regulă.

LAUREN. Altceva nu mai țin minte.

(Lauren se așează la loc.)

LAUREN. Își mai amintește cineva ceva din prima zi?

(O pauză. Nimeni nu zice nimic.)

MARTY. Ok. Deci. Cred că poate mai facem un exercițiu și p'ormă / să-i zicem —

SCHULTZ. Stai! Mi-am amintit.

(Schultz se ridică. Își drege vocea.)

Eram la o nuntă. În, ăăă... Eureka. În California.

Chiar lîngă Oregon border. Unde sunt o mulțime de arbori Sequoia. E foarte
frumos acolo.

Suntem în o mie nouă sute... și ceva.

Și era o nuntă mare. Doi dintre prietenii mei se căsătoreau într-un hotel imens și
vechi. Iar noi toți... ăăă... dormeam pe rogojini. În hol. Al hotelului.

Eram beți cu toții. Și dansaserăm.

Și ăăă... mai era și-un tip. Pe care l-am privit toată noaptea. Un tip foarte
atrăgător, foarte arătos care pur și simplu... care mi-a captat atenția. Dar n-am crezut că
se va întîmpla ceva fiindcă era complet înconjurat de femei. Toate femeile îl plăceau.

(Pauză.)

Era unul din tipii ăia. Tipii ăia care au orice femeie vor.

(Pauză.)

Pe urmă, mă pregăteam să mă culc pe rogojina mea și-am observat că stătea... că

era întins lîngă mine. Pe rogojina lui. Și cu toate că stinseseră toate luminile știam că se
uită la mine.

Și-am simțit...

M-am simțit privită.

Și mi-a zîmbit. Îl simțeam cum zîmbește pe întuneric.

Și i-am zîmbit și eu.

  69  
 Și nici unul dintre noi n-a trebuit să zică ceva fiin'că știam că ne vom petrece tot
/ restul —

MARTY. Schultz?

SCHULTZ. — Vieții noastre împreună.

MARTY. Minunat. Mulțumesc.

SCHULTZ. N-am terminat.

MARTY. Chestia-i că e... e fără un sfert și vreau să fiu sigură că apucăm să facem și
ultimul exercițiu.

SCHULTZ. ... O. Ok.

(Tăcere.)

THERESA. Schultz, a fost frumos.

(Schultz nu prea e-n stare s-o privească pe Theresa, dar face semn din cap că da.)

SCHULTZ. Mda. Mersi.

(Întuneric.)

IV

Schultz și Lauren sunt în picioare în mijlocul scenei, față în față. Marty, James și
Theresa privesc.

SCHULTZ. (Lui Marty.)

Cinci ani?

MARTY. Zece ani. De azi în zece ani.

(Schultz inspiră adînc.)

SCHULTZ. Lauren?

LAUREN. Da?

SCHULTZ. Tu ești?

LAUREN. Da. Bună, Schultz.

SHCULTZ. Bună!

(Tăcere.)

  70  
 SCHULTZ. Ce faci aici în... Burlington?

LAUREN. Ăăă... aici stau acum.

SCHULTZ. Ce ciudat. Și eu la fel!

(Pauză.)

Locuiesc cu soția.

LAUREN. Te-ai însurat din nou?

SCHULTZ. Da. Da. E nemaipomenită.

LAUREN. Ce tare.

(Pauză.)

Cum o cheamă?

SCHULTZ. Aa... Susan.

Da.

E... ăăăm...

E croitoreasă.

LAUREN. Mișto.

(Tăcere.)

SCHULTZ. Tu ce faci?

LAUREN. Fac, ăăă, bine.

SCHULTZ. Cîți ani ai acum?

LAUREN. Am...

(O pauză cît să calculeze.)

... douăzeci și șase.

SCHULTZ. O. Doamne. Ce groaznic.

(Tăcere.)

LAUREN. Trăiesc aici cu prietenul meu.

SCHULTZ. A, minunat.

LAUREN. Todd.

SCHULTZ. E minunat.
  71  
 LAUREN. E, ăăă... e doctor. Veterinar. Avem o clinică veterinară, împreună.

SCHULTZ. Ce-ai făcut cu actoria?

LAUREN. O. Mda.

SCHULTZ. Credeam că vrei să te faci actriță.

LAUREN. Nu. Am... am jucat mult în facultate. Am jucat în multe... dar acum sunt
veterinar.

SCHULTZ. E minunat.

LAUREN. Chiar îmi place.

(Tăcere.)

SCHULTZ. Deci, ești fericită?

LAUREN. Mda, așa cred.

SCHULTZ. Mda.

LAUREN. Tu ești fericit?

SCHULTZ. Da. Sunt. Da. Sunt foarte fericit. Susan e pur și simplu... mi-a schimbat
total viața. Ba și afacerea merge foarte bine.

LAUREN. Mai faci scaune?

SCHULTZ. O, da. O, da.

(Pauză.)

Ai mai auzit de vreunu' din ceilalți?

LAUREN. A. Ăăăm —

SCHULTZ. Știi cumva ce face Theresa?

(Marty deschide gura și se pregătește să-i întrerupă, dar Theresa o oprește.)

LAUREN. Ăăăm. Da.

(Se uită la Theresa.)

E ceva gen expertă în masaj, gen. De succes. În Putney.

SCHULTZ. A, asta-i bine.

LAUREN. Și s-a măritat cu un actor, gen. Destul de celebru.

(Theresa chicotește.)

  72  
 LAUREN. Am uitat cum îl cheamă. Arată foarte bine.

SCHULTZ. Hm. Asta-i bine.

(Pauză.)

Doamne. Ce mi-a mai sucit mințile.

LAUREN. ... Mda.

SCHULTZ. Dar ăăă... Nu mă prea mai gîndesc la ea atît de mult.

LAUREN. Mda.

SCHULTZ. Știi ceva de Marty și de James?

(Marty dă din cap. Lauren se gîndește o vreme.)

LAUREN. Ăăăm... mda. Acum vreo doi ani. Am primit o felicitare de Crăciun de la
Marty.

SCHULTZ. Și ce zicea?

(În următoarele 30 de secunde luminile scad astfel încît Marty, James și Theresa
dispar în cele din urmă, doar Lauren și Schultz rămîn în lumină.)

LAUREN. O. S-a ăăăm. S-a mutat în New Mexico.

SCHULTZ. O. Uau.

LAUREN. Da. A început ceva gen proiect artistic. Pentru copii săraci. Ceva cu teatru.

SCHULTZ. Mm?

LAUREN. Da. Stă în Taos. Într-o colibă de cărămidă, gen, foarte frumoasă. Mi-a
trimis o poză.

SCHULTZ. Deci ați ținut legătura.

LAUREN. Da. Puțin. Am... e comic. În toamna aia, nu luasem rolul principal din
West Side Story, ci rolul Anita. Care era de fapt —

SCHULTZ. O. Mi-ar fi plăcut să știu.

LAUREN. Da. Am sunat-o pe Marty și i-am zis. A venit la spectacol.

(Tăcere. Deja, totul e diferit.)

SCHULTZ. Deci ea cu James nu mai sunt împreună?

(Lauren face semn că nu.)

  73  
 SCHULTZ. Știi unde / e —

LAUREN. Cred că e tot în Shirley. La facultate. Predă economie.

SCHULTZ. Hm.

(Silence.)

SCHULTZ. Ce-ți face familia?

LAUREN. O. Ăăăm... parinții mei au divorțat toamna trecută.

Mda.

După, ăăă... treizeci de ani de căsătorie.

SCHULTZ. Îmi pare foarte rău.

LAUREN. Mda. Nu. Adică eu cred că a fost o decizie bună.

(O tăcere stînjenitoare.)

LAUREN. Auzi? Am o... e comic — dar tu te-ntrebi vreodată de cîte ori ți se termină
viața?

(Altă tăcere.)

SCHULTZ. Ăăă... Nu sunt sigur că înțeleg ce / vrei —

LAUREN. Gen cîți oameni ai... de cîte ori ți se schimbă complet viața și pe urmă o ia
de la capăt. Și că simți că tot ce-a fost înainte n-a fost real și că ce se întîmplă acum e,
de fapt...

(Ea bate în retragere / She trails off.)

SCHULTZ. Ăăă... Habar n-am.

Simt, cred, că viața mea e destul de reală.

LAUREN. ... Mda.

(Tăcere.)

SCHULTZ. Păăăi. Ăăă. Mă bucur că te-am văzut.

LAUREN. Mda.

Și eu.

SCHULTZ. Lauren. Mereu mi-ai plăcut.

LAUREN. Da. Și tu mi-ai plăcut.

  74  
 (Își zîmbesc stînjeniți și fără să se miște. Apoi, încet de tot, auzim zgomotele unei
străzi din Burlington: oameni vorbind, un claxon de mașină, zăngănit de farfurii pe
terasa unui restaurant.)

(Spotul de lumină se stinge.)

Sfîrșitul piesei

  75