INTRODUCERE

Theatrum mundi

Via]a nu-i dect o umbr\ `n mi[care, un biet actor

Care se `mp\uneaz\ [i se-agit\ pe scen\ ct e vremea lui
Iar pe urm\ nici nu mai auzi de el.
(Macbeth, Actul V, Scena 5)

Cnd ne na[tem, plngem c\ ne-am trezit

Pe scena asta mare de nebuni.
(Regele Lear, Actul IV, Scena 6)

Acestea sunt, f\r\ `ndoial\, cele dou\ bine-cunoscute pasaje

care formuleaz\ `n modul cel mai explicit toposul teatrului lumii,
topos central `n dramaturgia shakespearian\, `n gndirea renascen-
tist\ [i `n poetica baroc\... S\ `ncepem `ns\ prin a face un scurt, dar
necesar ocol.

23
 SHAKESPEARE, LUMEA-I U N T E AT R U

Majoritatea numelor teatrelor londoneze din timpul domniei

reginei Elisabeta I [i apoi a regelui Iacob I The Red Lion, The Rose,
The Swan, The Fortune, The Red Bull, The Hope [.a. se refereau la
elemente ale lumii exterioare, `n special la animale, ori la no]iuni
abstracte, la virtu]i etc. ~n raport cu ele, denumirile celor dou\ teatre
unde au fost puse `n scen\ piesele lui Shakespeare The Theatre [i The
Globe constituie excep]ii notabile, prima fiind autoreferen]ial\, a
doua alegoric\. Jum\tate dintre comedii, cele dou\ prime tragedii
atipice Titus Andronicus [i Romeo [i Julieta ca [i cea mai mare
parte a pieselor istorice (cu excep]ia lui Henric al VIII-lea, oper\
tardiv\, [i a lui Henric al V-lea, cu care s-a deschis, `n 1599, teatrul
The Globe) au fost `ntr-adev\r reprezentate `ntr-un spa]iu numit
emblematic The Theatre, Teatrul, situat `n cartierul Hollywell din
nordul Londrei. A[adar, `nsu[i locul unde au `nceput s\ prind\ via]\
crea]iile shakespeariene purta numele generic al acestei arte a min-
ciunii veridice, al acestei arte a iluziei, pentru care ambivalen]a [i
permanenta tensiune dintre reprezentarea referen]ial\ [i distan]are,
dintre mimesis [i stilizare sunt elemente nu numai constitutive, ci [i
definitorii. De fapt, `ntr-o m\sur\ mai mare dect Brecht, Shakespeare
nu `nceteaz\ s\ aminteasc\ ancorarea teatrului, ca fic]iune, `n con-
cretul cel mai palpabil, construirea unui univers fictiv `n parametrii
realului, materialitatea scndurilor pe care se joac\ pove[ti inventate
despre o istorie adev\rat\ a lumii [i a pasiunilor omene[ti. ~n toate
piesele sale, dramaturgul insist\ neobosit asupra caracterului artificial
[i fic]ional al povestirii teatrale. ~n Henric al V-lea, `nfruntarea dintre

24
 INTRODUCERE

dou\ puternice monarhii (Prolog) se desf\[oar\ pe un O de

lemn (Ibid.), loc derizoriu, nedemn de a fi scena acestui grandios
episod istoric dac\ imagina]ia spectatorilor n-ar prelua sarcina textu-
lui [i nu le-ar da cuvintelor rostite puterea de a transfigura, de a face
ca totul s\ par\ absolut autentic. Pe legendara Cleopatra, simbolul
`nsu[i al eternului feminin, o `ncarneaz\ un adolescent ce pare mai
degrab\ un copilandru: temndu-se c\ va fi purtat\ `n triumf la Roma,
ea se `ngroze[te la gndul c\ va vedea O Cleopatr\ scheunndu-i
m\re]ia `ntr-un b\ietan / Ce-o va maimu]\ri `n chip de curv\
(Antoniu [i Cleopatra, Actul V, Scena 2) (Some squeaking Cleo-
patra boy my greatness / Ithposture of a whore) (Ibid.). C\ci, a[a cum
se [tie, eroine la fel de emblematice pentru seduc\toarea lor feminitate
precum Cleopatra [i `naintea ei Julieta sau, `n comedii, Rosalinda
din Cum v\ place, Portia din Negu]\torul din Vene]ia ori Viola din
Noaptea regilor au fost interpretate, toate, de cte un boy actor.
Dramaturgia shakespearian\ `[i denun]\, clip\ de clip\, teatralitatea
care o fondeaz\, ar\tndu-se perfect con[tient\ de ambiguitatea pro-
prie artei teatrale: ac]iune adev\rat\ `n dubla ei dimensiune vocal\
[i gestual\ [i simulacru, artificiu, aparen]\ `n[el\toare. ~n una [i
aceea[i pies\, ba chiar, deseori, `n interiorul unuia [i aceluia[i mono-
log, protagonistul trece de la afirmarea puterilor spectaculare ale
teatrului la con[tiin]a, exaltat\ sau grotesc\, a falsit\]ii lui, a abilit\]ii
cu care [tie s\ se prefac\, s\ imite, s\ am\geasc\, din dorin]a de a crea
o iluzie a adev\rului. Astfel, ascultnd celebrul monolog al Hecubei,
Hamlet, deopotriv\ uluit [i `ncntat, `ncepe prin a admira jocul

25
 SHAKESPEARE, LUMEA-I U N T E AT R U

extrem de conving\tor al actorului care o interpreteaz\ pe Hecuba,

ale c\rei n\scociri i-au adus lacrimi `n ochi, i-au dat un aer de
r\t\cire, / I-au frnt glasul, manifestare urmnd pe deplin / For-
mele pl\smuirii sale?) (Actul II, Scena 2), continu\ prin a observa
cu am\r\ciune z\d\rnicia eforturilor acestuia ({i toate pentru
nimic, / Pentru Hecuba! / Ce-nseamn\ Hecuba pentru el [i el
pentru Hecuba, / Ca s-o plng\?) (Ibid.)... [i sfr[e[te prin a-i
`ncredin]a tot unei reprezenta]ii teatrale misiunea extrem de dificil\
de a interveni asupra realului [i de a-l demasca pe uciga[ul tat\lui
s\u. Totul `n mai pu]in de treizeci de versuri.
Teatrul lui Shakespeare nu se rezum\ `ns\ niciodat\ la simpla
comtemplare (fie ea [i extaziat\) a propriilor sale vr\jitorii. Ambi]ia
lui este aceea de a dezv\lui adev\rurile lumii, violen]a istoriei, rea-
litatea contradictorie a patimilor omene[ti. ~n 1599, cnd, din pricina
unui contract prost `ntocmit, compania teatral\ a lui Shakespeare
(cunoscut\ la acea dat\ sub numele de Comedienii {ambelanului) e
pe punctul de a fi evacuat\ din spa]iul ocupat pn\ atunci, trupa se
vede silit\ s\-[i g\seasc\ un alt sediu. Actorul James Burbage o ia
`naintea demolatorilor [i, f\r\ s\ mai stea pe gnduri, demonteaz\
`n vitez\ scena [i reconstruie[te Teatrul pe cel\lalt mal al Tamisei,
`ntr-un cartier situat `n afara jurisdic]iei municipale, cartierul bor-
delurilor [i al arenelor unde aveau loc luptele de ur[i. A[a se na[te
un nou loc teatral, cunoscut `n curnd sub numele de The Globe,
Globul, denumire emblematic\ a unei alte asocieri simbolice (sem-
nificativ\ att pentru dramaturgia, ct [i pentru filozofia shakespearian\)

26
 INTRODUCERE

prin care se afirm\ r\spicat c\ mica scen\ a teatrului nu este altceva

dect o reflectare a marii scene a universului. P\rticica reflect\
`ntregul, teatrul reflect\ lumea. De altfel, pe frontonul Globului se
putea citi o maxim\ a lui Petronius: Totus mundus agit histrionem, a
c\rei traducere lapidar\ [i lipsit\ de orice echivoc se reg\se[te `n `nce-
putul celui mai cunoscut monolog din Cum v\ place All the world
is a stage (Lumea `ntreag\ e o scen\) (Actul II, Scena 7). Lumea
`ntreag\ este o scen\, iar oamenii, b\rba]i [i femei deopotriv\, nu
sunt dect actorii care joac\ pe ea... Spa]iul teatral este un concentrat
al lumii, iar via]a omeneasc\ nu este dect o fic]iune dramatic\, la fel
de evanescent\ [i de efemer\ ca un spectacol de teatru. Fiec\ruia din-
tre noi `i este repartizat un rol sau, mai degrab\, cteva roluri, pe ct
de arbitrare, pe att de incerte, de nesigure. Aceasta este, `n esen]\,
viziunea despre lume pe care se `ntemeiaz\ [i care traverseaz\ tot
teatrul lui Shakespeare, o filozofie asupra vie]ii afirmat\ [i mai trziu,
`ntr-un mod `nc\ [i mai sistematic, de teatrul lui Caldern, al c\rui
cel mai cunoscut auto sacramental se intituleaz\ El gran teatro del
mundo (Marele teatru al lumii) [i a c\rui comedie cel mai des repre-
zentat\ este La vida es sueo (Via]a este vis). C\ci viziunea lumii ca
teatru apare, `n epoca elisabetan\ ([i postelisabetan\), `n aproape toate
textele ce formeaz\ vastul ansamblu al literaturii Rena[terii: epistola
familiar\, predica, poezia gnomic\, comedia, tragedia sau drama
religioas\. Ea este, `ntr-adev\r, un loc comun al umanismului, c\ruia
Shakespeare i-a dat expresia cea mai des\vr[it\ [i formul\ri cu
adev\rat memorabile. Acest loc comun `[i are r\d\cinile `n gndirea

27
 SHAKESPEARE, LUMEA-I U N T E AT R U

greac\, de unde a fost mai apoi transmis [i reformulat, `ntr-o optic\

marcat\ de cre[tinism, de c\tre scriitorii eclezia[ti ai Antichit\]ii.
~n maxima lui Petronius Totus mundus agit histrionem, `n
traducere literal\: Lumea `ntreag\ face pe actorul verbul agit
evoc\ deja amintita dualitate fundamental\ a teatrului, el semnificnd
deopotriv\ a ac]iona / a face [i a reprezenta / a juca. ~n limba englez\
[i `n numeroase pasaje din Shakespeare, verbul to act are ambele
sensuri. Jocul actorului este o activitate real\, dar produc\toare de
iluzie; simulacrul pe care el `l creeaz\ nu se reduce `ns\ la un simplu
divertisment, la o imita]ie de adev\r, am\gitoare [i, `n consecin]\,
zadarnic\, deoarece `ntre rolul jucat de actor [i destinul individual
exist\ o veritabil\ analogie: lumea [i teatrul sunt analoge.
Teatrul lumii, lumea teatrului: principiul analogiei este, `ntr-ade-
v\r, perfect reversibil. ~ns\[i scenografia teatrului elisabetan ilustreaz\,
`n plan material, aceast\ analogie: scena / p\mntul; bolta scenei /
bolta cereasc\; spa]iul de sub plan[eul scenei / infernul. A[adar, dac\
teatrul este oglinda unei lumi instabile, ve[nic schimb\toare, el este
totodat\ [i reprezentarea acestei lumi, spectacolul ei. Pe scen\, omul
devine actorul ce joac\ mereu alte roluri, mereu `n alte costume,
toate de `mprumut. ~n opera lui Shakespeare ([i `n teatrul baroc, `n
general), referirile la teatru sunt nenum\rate. ~n Hamlet, piesa cea mai
reprezentativ\ din acest punct de vedere, ele constituie un ansamblu
tematic fundamental, ilustrat mai ales prin prezen]a temei pref\c\-
toriei [i a jocului de roluri `ntr-o oper\ `n care conflictul dintre
aparen]\ [i realitate de]ine un loc central, ancheta lui Hamlet

28
 INTRODUCERE

putnd fi definit\ ca o c\utare disperat\ a transparen]ei [i a adev\rului

`ntr-o lume a m\[tilor, a simulacrelor [i a `n[el\toriei. Claudius
pretinde s\ fie acceptat ca rege legitim, dar nu e, `n fond, dect un
prototip al duplicit\]ii; Polonius vrea s\ treac\ drept un tat\ iubitor,
dar trimite spioni pe urmele fiului s\u la Paris [i se folose[te de fiica
lui ca momeal\; Gertrude, so]ia complice la crim\, `[i manifest\
repetat [i ostentativ durerea la `nmormntarea so]ului ei; Ophelia face
pe `ndr\gostita tr\dat\ [i `n[elat\ `n fa]a lui Hamlet; fo[tii colegi [i
prieteni ai lui Hamlet, Rosencrantz [i Guildenstern, consimt s\ se
`ntoarc\ la Curtea regelui pentru a-l ]ine sub observa]ie pe vechiul
lor camarad. Pn\ [i Spectrul ce d\ trcoale castelului apare sub
forma [i avnd chipul r\posatului rege al Danemarcei, `nf\[urat
`n giulgiu, ca [i cum ar fi un actor ce interpreteaz\ un rol dubios. De
altminteri, poate c\ [i este a[a ceva `n mintea unor credincio[i pro-
testan]i: un spirit blestemat (Hamlet, Actul I, Scena 4), un diavol
[c\ruia] `i st\-n puteri s\ ia o `nf\]i[are ademenitoare (Ibid.). Hamlet
`nsu[i, dup\ ce mai `nti respinge dispre]uitor aceste ac]iuni pe
care le poate simula un om (Ibid.), se confrunt\ personal cu bizara
[i ambigua fantom\; `n urma acestei `ntlniri, el se hot\r\[te ca, de
acum `ncolo, s\ fac\ pe m\sc\riciul (Ibid.), s\ simuleze nebunia la
ad\postul c\reia le va spune verde-n fa]\ adev\rul tuturor puternicilor
zilei, p\strndu-[i totodat\ o deplin\ libertate de manevr\. C\ci `n
aceast\ comedie a m\[tilor, `n care fiecare joac\ un personaj, e pri-
mejdios s\ te ar\]i cu chipul descoperit. To]i eroii piesei, cu excep]ia
lui Hamlet [i a lui Horatio, evolueaz\ dinaintea noastr\ ca `ntr-un

29
 SHAKESPEARE, LUMEA-I U N T E AT R U

spectacol de marionete ce-[i etaleaz\, rnd pe rnd, vanitatea, `ngm-

farea, dragostea, onoarea sau ambi]ia. Manechine ale existen]ei, ei
`[i plimb\ derizoria [i trista lor g\uno[enie `ntr-o lume caricatural\,
unde totul se degradeaz\ [i se destram\. ~n fa]a acestei farse a aparen-
]elor mincinoase, `n fa]a acestui carusel al efigiilor goale, Hamlet,
`n ciuda c\ut\rii `ndrjite a adev\rului, nu scap\ totu[i de fascina]ia
imaginii, a teatrului: el alterneaz\ rolurile fiu r\zbun\tor, melancolic
plin de ironie, comediant capabil s\ parodieze la perfec]ie excesele
melodramatice ale tragediilor r\zbun\rii ori sclifoselile curtenilor
[i sfr[e[te prin a-i `ncredin]a unei reprezenta]ii teatrale sarcina de
a prinde `n capcan\ con[tiin]a vinovat\ a regelui uzurpator [i de a
scoate adev\rul la lumin\. Mul]i comentatori se `ntreab\ `ns\ dac\,
`n pofida reac]iilor triumfaliste ale prin]ului Danemarcei, reprezen-
ta]ia actorilor ambulan]i `i aduce `ntr-adev\r lui Hamlet dovada de
net\g\duit pe care o a[tepta. Lumea real\ este o enigm\. Punerea `n
scen\ a jocului dintre aparen]\ [i realitate ilustreaz\ conving\tor
caracterul incert al unei lumi aflate `ntr-o permanent\ schimbare, o
lume cu contururi imprecise [i derutante. Nicio certitudine nu este
posibil\ dac\ lumea `ntreag\ este un teatru.
Toposul teatrului lumii, cel mai vechi [i cel mai constant model
de reprezentare al filozofiei occidentale, `[i g\se[te astfel expresia
privilegiat\ [i orchestrarea tematic\ [i dramaturgic\ cu adev\rat re-
marcabil\ `n teatrul baroc. Un teatru care, `n mod firesc [i inevitabil,
se propune [i se impune spiritului publicului elisabetan ca metafor\
a lumii, tocmai pentru c\ se bazeaz\ pe importan]a acordat\ celor

30
 INTRODUCERE

dou\ mari preocup\ri ale epocii: `n primul rnd, el permite explorarea

raportului dintre aparen]\ [i realitate, `ntr-o `ncercare de cunoa[tere
a naturii realului; `n al doilea rnd, el devine locul cel mai potrivit
pentru punerea `n scen\ a multiplicit\]ii eului, favoriznd dezbaterea
asupra identit\]ii [i con[tiin]ei individuale, dimensiune exprimat\
`n Hamlet prin dialectica ra]iunii [i a nebuniei.
~nainte de a prezenta [i examina principalele ramifica]ii ale
toposului theatrum mundi la Shakespeare, se cuvine s\ reconstituim,
`n linii mari, elaborarea lui [i s\ ar\t\m, urmnd drumul deschis de
Jean Jacquot c\ruia i se datoreaz\ prima sintez\ `n limba francez\
a acestei teme (Jean Jacquot, Le Thtre du monde de Shakespeare
Caldern, Revue de littrature compare, vol. XXXI, Paris, Didier,
1957, pp. 341372) care au fost marile etape ale constituirii [i
transmiterii respectivului topos, de la originile lui grece[ti [i pn\
`n vremea Rena[terii.
Democrit, filozoful care rde [i pe care tradi]ia `l opune lui
Heraclit, filozoful care plnge pare s\ fi fost primul autor tentat
s\ compare, `ntr-un fragment (O kosmos skn; o bios parodos) din
vasta sa oper\, lumea cu un teatru [i omul cu un actor. Teren]iu,
Epictet (`n Manualul [i `n Conversa]iile sale) [i Seneca (`n Scrisori
c\tre Lucilius) formuleaz\ [i ei aceast\ idee, `ndemnndu-[i cititorul
sau discipolul s\ ac]ioneze [i s\ se comporte corect, `n spiritul moralei,
c\ci omul-actor va fi judecat de c\tre zei; prin urmare, el va trebui
s\ se supun\ necondi]ionat ordinii [i legilor lumii. Compararea vie]ii
cu o comedie sau cu un spectacol ce se desf\[oar\ sub privirile zeilor

31
 SHAKESPEARE, LUMEA-I U N T E AT R U

ori ale lui Dumnezeu este un aspect esen]ial al acestei filozofii despre
lume. La distan]\ de aproape cincisprezece secole, vom reg\si ecourile
stoicismului lui Epictet la dramaturgul elisabetan George Chapman,
de pild\, atunci cnd acesta `l pune pe Clermont, eroul tragediei sale
R\zbunarea lui Bussy DAmbois, s\ rosteasc\ un monolog foarte
asem\n\tor cu acela, mai cunoscut, al lui Jaques Melancolicul din
Cum v\ place. Monologul lui Clermont insist\ `n mod deosebit asu-
pra caracterului aleatoriu [i trec\tor al gloriei, asupra sor]ii schimb\-
toare, cnd fericit\, cnd nefericit\, a oamenilor, tem\ `nvecinat\ cu
filozofia Ro]ii destinului. {i Legile lui Platon exprim\ ideea c\ via]a
omeneasc\ este o reprezenta]ie jucat\ `n cinstea zeilor. Omul este
descris aici ca un soi de marionet\ ale c\rei sfori sunt trase de patimile
ce s\l\[luiesc `n el sau ca o juc\rie ie[it\ din minile Domnului. Gn-
direa lui Platon va fi reluat\ [i continuat\ peste veacuri de Plotin, a
c\rui teodicee insist\ asupra necesit\]ii perfec]ion\rii interioare [i
dezvolt\ imaginea oamenilor-actori chema]i s\-[i joace, fiecare, rolul
ce le-a fost atribuit `n drama conceput\ [i dirijat\ de Providen]\.
Concep]ia plotinian\ despre rolul Providen]ei `n istorie va fi ampli-
ficat\ `ntr-o important\ scriere a Sfntului Augustin, Cetatea lui
Dumnezeu. {i astfel, compara]ia `ntre lume [i teatru, drag\ stoicilor
[i platonicienilor, se reg\se[te [i la teologii [i filozofii cre[tini, `n spe-
cial la Ioan Hrisostom, unul dintre cei patru mari P\rin]i ai Bisericii
Ortodoxe, teolog [i predicator pentru care via]a este deopotriv\ fic-
]iune teatral\ [i vis. Ideii stoice potrivit c\reia inegalitatea condi]iei
sociale nu are nicio importan]\, singurul care conteaz\ fiind doar

32
 INTRODUCERE

comportamentul virtuos, el `i adaug\ acum principiul evanghelic al

milei cre[tine[ti. Ioan Hrisostom `nf\ptuie[te practic punerea de
acord a aportului platonician sau stoic cu tradi]ia cre[tin\.
Evul Mediu reia `n repetate rnduri imaginea unui teatru al lumii
supus capriciilor zei]ei Fortuna, cea care putea la fel de bine s\ ridice
un necunoscut pn\ la cele mai `nalte demnit\]i sau s\ coboare un su-
veran de pe tronul lui [i s\-l azvrle `n temni]\. Jean de Salisbury, de
pild\, `[i intituleaz\ astfel un capitol al principalei sale lucr\ri, Poli-
craticus: De mundana comoedia vel tragoedia; capitolul cuprinde un
comentariu al aceleia[i celebre maxime a lui Petronius, preluat\ `ntr-o
variant\ mai r\spndit\: Quod fere totus mundus exerceat histrionem.
Umanismul nu a `mbog\]it considerabil tema, dar a contribuit
activ la transmiterea ei, fie prin traducerile `n limba latin\ ale operelor
lui Epictet, Plotin sau Hrisostom, fie prin comentariile referitoare
la ace[ti autori, prezente `n scrieri de larg\ circula]ie precum Elogiul
nebuniei al lui Erasm din Rotterdam. Marsilio Ficino traduce Tratatul
despre Providen]\ al lui Plotin [i subliniaz\, `n Comentariul s\u, ideea
c\ Dumnezeu trimite oamenii pe p\mnt pentru ca ace[tia s\ participe
la o fic]iune dramatic\ numit\ via]\, de fapt un simplu simulacru al
adev\ratei vie]i `ntru Dumnezeu. Cnd compar\ lumea cu un teatru,
Erasm formuleaz\ [i el ideea conform c\reia adev\ratul chip al oame-
nilor e ascuns sub o masc\. ~n De hominis dignitate oratio, Pico Della
Mirandola `l prezint\ pe Jupiter care, atunci cnd creeaz\ lumea
printr-un act de voin]\, `i d\ `nf\]i[area unui teatru pe a c\rui scen\
se desf\[oar\ un spectacol regizat de el `nsu[i. Iar dac\ protestantul

33
 SHAKESPEARE, LUMEA-I U N T E AT R U

Calvin insist\ mai mult asupra cuvntului divin dect asupra specta-
colului lumii, `n schimb Francesco Patrizi, `ntr-unul din dialogurile
sale despre istorie, vorbe[te mai ales despre omul-actor. Pe marea
scen\ a lumii, unde zeii l-au trimis dndu-i `n[el\toarea aparen]\ a unei
f\pturi de esen]\ divin\, acesta se ded\ la ac]iuni [i ele doar aparent
divine, gr\bindu-[i astfel tragicul sfr[it.
A[adar, cnd John Donne `n predicile sale, Walter Raleigh `ntr-un
poem sau `n Istoria lumii, Philip Massinger `n Actorul roman, Thomas
Heywood `n Elogiul actorilor (An Apology for Actors) [i at]ia al]ii
trateaz\ motivul teatrului lumii, ei nu fac dect s\ `l preia din tezaurul
comun al unei culturi pl\m\dite `n creuzetul gndirii grece[ti [i latine,
`mbog\]it\ cu noi elemente din perspectiva teologilor cre[tini [i
transmis\, `n numeroase variante, filozofiei umaniste, mai `nainte
de a-[i g\si o str\lucit\ expresie `n teatrul Rena[terii, la Shakespeare,
Lope de Vega, Caldern (apoi, `n secolul clasic, la Corneille sau la
Rotrou). No]iunea unui Dumnezeu-artist, care compune [i regizeaz\
dramele istoriei, este prezent\ la majoritatea scriitorilor epocii baroce;
ideea mobilit\]ii [i a instabilit\]ii tuturor lucrurilor de pe lume [i, `n
primul rnd, a condi]iei umane se reflect\ `n estetica teatrului din
aceast\ perioad\ prin exacerbarea sentimentului c\ totul e trec\tor
[i c\ totul e de[ert\ciune. Dac\ la toate acestea mai ad\ug\m [i diver-
sificarea progresiv\ a tehnicilor [i a procedeelor teatrale intro-
ducerea travestiurilor, multiplicarea planurilor, teatrul `n teatru,
actorul care joac\ rolul unui actor etc. avnd drept consecin]\ o mai
mare complexitate a raportului dintre actor [i spectator, vom `n]elege

34
 INTRODUCERE

de ce teme precum teatrul lumii, z\d\rnicia existen]ei, incertitudinea

[i iluziile ce i-au fost h\r\zite dintotdeauna omului vor problematiza
raporturile cu realul [i se vor reflecta `n dramaturgia, `n filozofia [i
`n poetica lui Shakespeare, unde vor fi formulate `ntr-un mod limpede
[i memorabil. Desigur, cnd Shakespeare transpune scenic povestea
unui cer[etor adormit adus `ntr-un palat unde, cnd se treze[te, se
vede tratat ca un mare senior, dup\ care e aruncat din nou `n strad\
[i f\cut s\ cread\ c\ visase tot ceea ce i se `ntmplase (`n prologul la
~mblnzirea scorpiei, spoitorul de tingiri Sly este obiectul unei astfel
de mistific\ri), el prelucreaz\ o legend\ de origine oriental\, dar nu
avem cum s\ nu observ\m aici [i o incontestabil\ influen]\ a plato-
nismului, pentru care lumea nu este dect o simpl\ reflectare a ideilor
divine. Dac\ vom apropia prologul din ~mblnzirea scorpiei de Via]a
e vis a lui Caldern imaginea vie]ii ca vis nefiind dect o variant\
a vie]ii ca fic]iune teatral\ , vom vedea c\ o pies\ precum Regele Lear
se constituie `ntr-o sintez\ `nc\ [i mai frapant\ a numeroase aspecte
legate de filozofia lui theatrum mundi. R\sturnarea brusc\ produs\
`n via]a unui rege ce trece de la m\re]ia conferit\ de rang, de avere
[i de puterea despotic\ asupra supu[ilor s\i la umilin]a cea mai deplin\
a omului deposedat de toate bunurile lui, ajuns s\ r\t\ceasc\ nebun
prin land\, `n plin\ furtun\, confuzia `ntre realitate [i iluzie din care
se na[te delirul, tema lumii nebune, secven]a `n care Gloucester,
creznd c\ se arunc\ `n mare din `naltul falezei de la Douvres, se
pr\bu[e[te pe podeaua de scnduri a scenei, punerea `n eviden]\ a vul-
nerabilit\]ii omului gol, complet despuiat, a omului lipsit de scutul

35
 SHAKESPEARE, LUMEA-I U N T E AT R U

protector al ve[mintelor (Regele Lear, Actul III, Scena 4), redus

la condi]ia unui animal s\lbatic, a unei jivine, a unui biet am\rt devenit
victima nerecuno[tin]ei apropia]ilor lui, nerecuno[tin]\ mai crud\
chiar dect furia naturii dezl\n]uite, toate aceste situa]ii, toate aceste
teme sunt ramifica]ii, figuri, aspecte, reprezent\ri filozofice [i teatrale
ale toposului teatrului lumii. Iar acest topos dezvolt\, de-a lungul
`ntregii istorii occidentale a gndirii [i a teatrului, diversitatea formu-
lelor sub care se prezint\ sciziunea dintre a fi [i a p\rea.
S\ `ncerc\m s\ preciz\m [i s\ analiz\m diferitele componente ale
acestui topos `n tematicile [i `n dramaturgia teatrului lui Shakespeare.
Primul aspect demn de a fi relevat este acela c\ o comparare a lumii
cu o scen\ implic\ divizarea actului teatral `n dou\ spa]ii: unul rezer-
vat interpre]ilor, cel\lalt rezervat spectatorilor care `i privesc (acesta
din urm\ desemnat `n limba greac\ prin cuvntul theatron, etimon
u[or de recunoscut, `n toate limbile romanice, al cuvintelor `nsem-
nnd teatru, `n toate accep]iunile lui). Dac\ via]a oamenilor este
conceput\ ca joc sau ca reprezenta]ie, acestea se desf\[oar\ sub privi-
rea lui Dumnezeu (ori a zeilor). Pericle evoc\ puterile care dau ceru-
rilor ochi f\r\ num\r spre a vedea faptele oamenilor! (Pericle,
Actul I, Scena 1). Cerul este `n acela[i timp spectator [i judec\tor. Un
spectator exigent, `nzestrat cu un deosebit discern\mnt, cum spune
Walter Raleigh `ntr-un poem:

Heaven the judicious sharp spectator is,

That sits and marks still who doth act amiss.

36
Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.