CECILIA DUDU şi D.

TODERICIU

FOC PE CER
ÎN URSA MICĂ

EDITURA TINERETULUI
Coperta de GH. MARINESCU
FOC PE CER ÎN URSA MICĂ
„N u mai credeam, dragi stele ale Ursei,
că-ntors aici, vă vo i privi ca-n vremuri
sclipind peste grădina părintească,
şi oi sta la sfat cu voi de la fereastra
acestei case a copilăriei..."

(Leopardi-Amintirile)
 I

„...o explozie de bucurie ! Lum ina albăstruie a neo­

nului, jocul colorat al reclam elor răsfrîng în ochi luciri
nebănuite... D ar în această seară, dragi telespectatori
şi radioascultători, ochii, to ţi aceşti ochi pe care îi am
în preajm ă, p o artă în ei frîn tu ri din m area bucurie.
E o explozie d e entuziasm şi dacă în glasul m eu veţi
în tîln i ezitări şi to n u ri mai coborâte uneori puneţi-le,
vă rog, pe seama aceleiaşi em oţii generale. C alm ul şi
reţinerea mea profesională sînt depăşite de aplauze, de
urale, de tălăzuirea m ereu (îm prospătată a vocilor...
Mica mea cam eră p o rtativ ă de luat imagini n u poate
cuprinde decît un cad ru lim itat. Totuşi, p en tru acei
ce imă urm ăresc în fa ţa ecranelor televizoarelor, v o r­
bele mele sînt de prisos... A celora ce doar mă ascultă,
vreau să le spun însă că vorbele sînt neîndestulătoare !
Ochii, to ţi aceşti ochi cu lum ini sărbătoreşti, culeg
cu nerăbdare cuvintele închegate literă cu literă ale
telejurnalului, născute ca o cunună strălucitoare pe
frun tea de în tu n eric a cerului.
Această seară e o pagină din ceea ce, cîndva, va fi
istoria.
Au trec u t doar cîteva m inute de cînd bucureştenii
au aflat vestea. D ar străzile au devenit neîncăpătoare.
Statuile din piaţa U niversităţii au fost cucerite, bal­
coanele sînt invadate de vecinii dum neavoastră de
palier, acoperişurile m aşinilor au devenit platform e
m işcătoare.
întreaga piaţă e un m u rm u r ce creşte, creşte m ereu.
D in echipajul celei mai îndrăzneţe expediţii ştiinţifice
organizată vreodată în Cosmos va face parte şi un
rom în : A lexandru Cazacu !

7
 Această expediţie va răpi Cosmosului m ulte tă i­
nuiri. Mă şi văd parcă, undeva, în afara sistem ului
nostru solar, în frîn g în d spaţiile şi poate şi tim pul,
păşind pe n o ri de pulbere interstelară, culegînd im ­
presii p en tru dum neavoastră aşa cum alţi reporteri
tem erari au în fru n ta t cîndva alte înălţim i...
D upă cum aţi aflat, teoria relativităţii va fi supusă
şi ea unei verificări p rin această nouă călătorie in te r­
stelară.
Plecarea de pe co sm oporturi exterioare P ăm întului
va putea fi u rm ărită pînă în cele m ai m ici am ănunte.
U riaşe ecrane v o r fi instalate în pieţe şi la intersecţiile
bulevardelor. D a r pînă la ziua plecării, m ai trăim încă
em oţiile acestei seri.
C om entariile sîn t pe buzele tu tu ro r. P lanuri în d răz­
neţe îşi desfac aripile. în jeturile de lum ină ale fa ru ri­
lor ce-şi dibuie d ru m u l ca nişte uriaşe, transparente şi
ireale tentacule, doi tin eri cu um eri zdraveni se îm ­
brăţişează frăţeşte. Pe pieptul lo r străluceşte o insignă.
Pe fo n d u l im aculat al m icuţei pete de sm alţ alb, acolo,
în d rep tu l inim ii, ei p o artă imaginea unei paraşute
desfăcute. T inerii aceştia fo a rte tineri, cu tim iditatea
ascunsă în spatele gesturilor fo arte largi şi a navalei
spum oase de vorbe, nu se doresc oare în taină stă-
p în i pe arm ăsarul în arip a t al rachetei ?... Să ne apro­
piem .
— S tudenţi ?
— Da, studenţi.
— E un m are succes al ţării noastre.
— Iar p en tru cei care se visează cosm onauţi, o
încurajare...
— Vă n u m ăra ţi p rin tre ei ?
— S înt stu d en t în anul tre i la filozofie. D a r cine
nu se visează azi p rin tre aştri ?... C ercetările în C os­
m osul în d e p ă rta t v o r deschide noi căi în in te rp re ­
tarea u n o r fenom ene ale căror im plicaţii, în viziunea
filozofică asupra universului...
— ...vă b u cu raţi num ai ca filozof ?
— O expediţie în Cosmosul 'îndepărtat e un m a­
nifest al tin e r e ţii!

8
 — A h, o filozofie cu arom ă poetică !...
— O cere epoca ! N u trăim oare în tîiu l cîntec al
unei noi epopei ?...
Acest u ltim răspuns, dragi telespectatori, aparţine
— după cum vedeţi — cenuşăresei care n u va pleca
în C osm os şi a v en it la sărbătoarea noastră gătită cu
cei m ai frum oşi ochi albaştri...
— D e ce n-aş pleca ?... Şansele ar putea fi ch iar
m ai m ari de partea mea. S tudiez d o ar electronica !
P o t să vă spun chiar că studiul influenţei m ateriei
difuze interstelare, m ai precis al fenom enelor ei de
cîm p, asupra oscilaţiilor u n o r anum ite dispozitive elec­
tron ice care echipează azi maşinile autom ate de tele­
com andă, v a cîştiga enorm prin această călătorie. R a­
p o rtu l în tre frecvenţa..."

R ep o rtaju l cules de pe teren ar fi p u tu t oferi în acest

m om en t telespectatorilor o im agine veselă dacă re­
p o rteru l, năuc, copleşit de avalanşa declaraţiilor unei
fete cu ochi intens albaştri şi cu un zlîmbet abia schi­
ţat, dar oricum ironic, n u ar fi m ărtu risit sincer :
— Iu b iţi telespectatori, voi încerca — de data
aceasta nu p e n tru dum neavoastră, ci p e n tru m ine — o
retragere strategică...

„T elejurnalul lum inos şi-a stins u ltim a scânteiere..

M ica m ea hoinăreală profesională prin cele cîteva săli
de spectacol s-a sfîrşit şi iată-ne ajunşi din nou la
locul d e plecare.
P iaţa U n iv ersităţii găzduieşte în tîrz ia te gru p u ri de
tineri prinşi în clocotul unor discuţii, nu greu de
presupus.
E liberat, larg, bulevardul îşi înşiruie găteala de
lum ini. L im uzine elegante, m ulticolore, lunecă pe sal­
telele lo r de aer, ca în z b o ru ri tăcute de flu tu ri noc­
turn i... Stop ! C lipirea ochiului roşu e neîngăduitoare.
A utoglisorul de lîngă m ine e negru, prelung, ultra, ul­
tram o d ern . Pe aripa stîngă are... D ar, iubiţi telespec­
tato ri, pe aripa stîngă arborează fanionul C om itetului
naţional de astronautică. La volan... la volan e însuşi
T om a Prisecaru !“

9
 C u b ra ţu l sprijinit în ram a portierei şi m icrofonul
in tro d u s în in terio ru l maşinei, tiînărul re p o rter în ­
cearcă fo rm u la trad iţio n ală :
— Vă rog, cîteva vorbe... p en tru radioteleviziune...
Aş fi fe ricit ca ultim ele cu v in te ale reportajului acestei
seri să fie ro stite de dum neavoastră...
C ucerit de dîrzenia tînărului, preşedintdle C om itetu­
lui n aţional de astronautică deschise p ortiera ; îşi in ­
vită oaspetele neaştep tat să i se aşeze alături şi luă
m icrofonul :
— Echipajele celor d o u ă nave a căro r plecare va
avea loc iîn curând v o ţ în trep rin d e un im p o rta n t p ro ­
gram de cercetări ştiinţifice... C a rep rezen tan t al ţării
noastre, d u p ă cu m ştiţi, a fo st ales inginerul A lexan­
d ru Cazacu...
C u b ra ţu l sp rijinit de speteaza fotoliului, T om a P ri-
secaru, cu ţigara aprinsă, îm părtăşea publicului am ă­
n u n te d e u ltim m o m e n t:
— ...cînd am p rim it din partea Federaţiei in te rn a ţio ­
nale d e astronautică in v itaţia de a com pleta unul d in ­
tre cele două echipaje, gîndul mi s-a în d re p ta t de fa p t
spre trei oam eni. C el d in tîi se afla însă departe, în
m isiune. în treg eşte un echipaj angajat în prim ele cer­
cetări în trep rin se pe una d in tre planetele „veşnicului
am urg". Al doilea şi al treilea, erau în C apitală, la
dispoziţia C o m ite tu lu i: fra ţii gem eni Ascaniu şi
A lexandru Cazacu, din u ltim a p ro m o ţie internaţională
de p ilo ţi cosm onauţi. Bine pregătiţi, cu o condiţie fizică
excelentă, aceşti doi tin eri au trec u t cu succes iprin în ­
cercările prim ului z b o r circum m arţian. Ascaniu C a­
zacu a z b u ra t de rep etate ori pe nave de serviciu
în tre P ăm în t şi L ună. A lexandru este şi un cosm ochi-
m ist de v iito r. D ar în tr e cei doi fraţi, cu toate că
p erfo rm an ţele lor de an tren am en t au fo st identice,
noi, cei care trebuia să hotărâm , n u am şovăit.
A lexandru are o calitate în plus. Este vorba de în ­
crederea pe care acest tânăr o răspîndeşte în jur, o
încred ere a tît de preţioasă vieţii de echipaj. Ea izvo­
răşte din p ro fu n d a lui căldură sufletească, îm binată
cu calmul şi siguranţa.

10
 Ca un vechi p rieten al fam iliei C azacu, m ai adaug că
nu siînt străin de h o tărîre a celor do i gem eni de a se dărui
vieţii pline de în d ră z n e ţ av în t şi grele încercări a cos­
m onauţilor. D e altfel, A scaniu C azacu va pleca -şi el
cu rîn d pe term en m ai lung la o staţie de observaţie
cosmică instalată pe un asteroid de centură.
Tom a Prisecaru tăcu, trăg în d adînc d in ţigară.

O d ată legătura cu studioul în tre ru p tă , tîn ăru l îşi

strînse aparatele.
— Şi acum , în a in te de a ne despărţi, v ă rog să m ă
iertaţi pentru ...
— N -a m ce ierta. în situaţii excepţionale, co m p o rtări
ieşite din com un...
— Vă m ulţum esc ! T otuşi... v ă rugam să m ă iertaţi
d in tr-u n alt m otiv. Gralba cu care conduceaţi, ţin u ta
dum neavoastră şi aceste flori... In terv en ţia m ea în ­
seamnă desigur o în tîrziere.
— Ajh, indiscreţie gazetărească ! D acă n-ai fi în tre ­
ru p t legătura, ai mai fi avut u n capitol de adăugat
repo rtaju lu i dum itale. M ă în d rep tam spre familia C a­
zacu. D oream s-o felicit pe m am a tin erilo r cosm onauţi
şi m ai ales să-i fiu a,proape. M aria Cazacu e azi, înainte
de toate, m am a u n u i fiu ce porneşte pe d ru m u ri necu­
noscute, e o m am ă cu tem eri strînse în inim ă... Aş mai
putea adăuga ceva, tin ere ?...
— Da, dacă îm i îngăduiţi... R espectul m eu tovarăşei
C azacu şi to ate u rările !...

ir

Irina apăsă la în tîm p lare unul din butoanele ap aratu ­

lui m uzical m o n ta t în perete. G hem uită în fo to liu l
adînc, cu picioarele adunate sub ea, urm ări mişcarea,
înceată a m icului b ra ţ sidefiu ce prinse discul, îl înălţă

11
 ro tin d u - 1 pe ju m ătate şi îl fixă apoi uşor în 'dintele de
alum iniu.
A bia ghicită, vocea Ingei Borg cînta insinuant, foi
acel fel d o ar al ei de a-şi începe şi frînge melodiile.
U n fel ce lăsa im presia oricui o asculta, că lui şi nu­
m ai lui îi şopteşte.
Inge c în ta 'uşor, în joacă parcă, cu inflexiuni nebă­
nuite în glas. Şi te pierdeai în căutarea m elodiei, care
părea că se în firip ă p en tru a se destrăm a. A poi, d in tr-o
dată, glasul cald rupea zăgazul şovăirii şi se înălţa lim ­
pede, v ib rîn d to t m ai bogat, m ai puternic. E ra ca o
cascadă de aur, ca o pasăre uriaşă scăldată în strălu­
cirea soarelui, u rcîn d , b iru in d văzduhul cu aripile
desfăcute, îm b ătată de lum ină şi de p ro p ria-i dăruire...
Irin a simţi o unduire ciudată în piept. O durere. O
frîng ere. Vocea Ingei, care vibra triu m făto are, cînta
bucuria tinereţii, viaţa, dragostea.
Inge era tânără şi frum oasă. Inflexiunile vocii ei de­
săvârşi te, calda m oliciune a intonării, duioşia şoapte­
lor ca şi izbucnirile pătim aşe îţi pătru n d eau p înă în
•cele m ai ascunse unghere ale sufletului.
Irina îşi acoperi ochii cu palmele, în cercîn d parcă
să-şi oprească lacrim ile. îşi dorise a tît de m u lt un
„bun ă dim ineaţa" în g în a t ou pleoapele în că îngreunate
de som n ; grijile unei gospodării proaspete, în care
nim ic n u e cum trebuie, d a r to tu l e m in u n a t; fră-
m întarea a tîto r şi a tîto r nim icuri u lu ito r de im p o r­
tan te, în sfîrşit îm părtăşite ; m inunea aceea de necre­
z u t cînd din unul singur te afli d in tr-o dată doi, cu
«cineva alături, al tău, d in tre to ţi doar unul, num ai
unul, al tău. Şi goana aceea am eţitoare în întîm pinarea
fericirii, m înă în m înă...
Şi acum to tu l se oprise în loc. T o tu l p'înă la re în to a r­
cerea lui. N u , nu va putea spune niciodată acel „D a"
am eţito r, cu degetele strînse în m ina lui Ascaniu, cîtă
vrem e el, A lexandru...
A lexandru... Ştia că pleacă duoînd cu el nădejdi
nem ărtu risite, nerăbdări, vise...
Irina îşi în ălţă palm ele, netezindu-şi apăsat fruntea.
„ D a r îl iu b e s c ! A lexandru e fratele m eu !“ Şi iar i
se învălm ăşiră gîndurile. ,yDar el ? C e e în inim a lui ?

12
 Eu... E u am fu g it din calea dragostei lui... D oar pen­
tr u că lîntr-o seară, A scaniu ?“...
Da, în seara aceea, Ascaniu, cu glasul cald şi parcă
m ai şo p tit ca niciodată, i-a d at ram ul acela de m agno­
lie în flo rită :
— L-am fu ra t p en tru tine, Irin a !
A tunci, atunci s-a în tîln it ea, în gîndurile ei cele
m ai tainice, cu Ascaniu. D e atunci, to ate privirile ei
au av u t parcă o şovăire în fa ţa lui A lexandru.
„D ar d e ce ? N u m ai p en tru că A lexandru îm i aduce
flori, sim plu şi firesc, pe negîndite, fă ră şoapte ?“
Nu,' nici azi nu ştia despre ei m ai m u lt decît atunci,
cîn d în ibancă, la teza d e m atem atică, i-a v ăz u t pe
am îndoi ivindu-se pe furiş în josul ferestrei deschise,
gata să-i şoptească.
A p u fn it-o rîsul şi a p rim it un „ u n u “ cît pagina de
m are... Irina clătină în d îrjită d in cap : „N u , azi nu
m ai ai voie să capeţi n o ta „ u n u “, Irin a ! Azi, nim eni
nu te va putea ajuta !“
O clipă, chipul lui Ascaniu i se strecură în gînduri,
m îngîindu-i parcă frăm ântarea. D a r A lexandru pleca...
„A h, m agnolia aceea !“ şi Irin a izbi cu pum nul în
b ra ţu l fo to liului, 'înciudată.
N u , nu s-a jucat. A fost întotdeauna bucuroasă să-i
ştie pe am îndoi în preajm ă, prietenoşi şi buni, fă ră
grija alto r gânduri. D a r a v en it u n ceas în care A scaniu
a în cep u t să însem ne parcă mai m ult.
„Ştiu eu ? Să fie v in o v ată d o ar m agnolia aceea ?“ se
în treb a acum Irina, descum pănită.
A m fu g it m ereu de clipa în care, alegerea odată fă ­
cută, u nul d in ei ar fi tre b u it să zîm bească trist, cu
inim a grea, şi să rămână singur.
Irina în ălţă bărbia. Linia ochilor i se îngustă. Săltă
în picioare îşi o clipă în tu n ericu l ce o înconjura o spe­
rie. Păşi spre pata cenuşie a ferestrei, cău tîn d cu fru n te a
m îngîierea d u ră şi rece a geamului.
C îte generaţii de tinere fete nu şi-au lăsat fruntea
zbucium ată de fu rtu n a gândurilor pe netezim ea rece
a unui geam ? C îţi oohi nu au cău tat în fream ătul
frunzelor, în pustiul unei străzi adorm ite răspunsul
u n o r în tre b ă ri fără răspuns ?

13
 Irin a îşi lunecă iîncet vîrfu l unui deget în josul gea­
m ului, pînă cîn d prinse în ureohi un scîrţîit uşor, ca
de greier. A poi se întoarse şi, cu m îinile la spate, cu
vocea cum inte şi bună, vorbi răspicat de parcă cineva
anum e s-ar fi aflat acolo în preajm ă, aşteptîndu-i v o r­
bele :
— Voi aştepta !... V om aştepta întoarcerea ta, eu şi
Ascaniu. M ai presus de orice, voi sînteţi fra ţii mei,
prietenii mei. M ai presus de fericirea m ea aş vrea să
fiu un om în treg , să p o t gîndi cin stit şi fără şovăire
la dragostea ce vă leagă pe voi doi, d o rin d fericirea
voastră.
Irina îşi apăsă p u m n ul stiiîns peste inim a ce abia
îi bătea, înnăbuşindu-şi o răsuflare adîncă, de parcă
s-ar fi tem u t să nu o audă cineva.
„T rebuie să gîndesc astfel, trâbuie ! Da, e bine aşa !
Iată, m -am regăsit pe mine cea dintotdeauna... P ot
chiar să şi zâmbesc, dacă vreau."
în ochii Irinei zîm b etul se ivi p rin tre lacrim ile ce
lunecau pe obraji, şir liniştit. A poi, c u b ra ţu l în tin s,
află speteaza fo to liu lu i, îşi în d o i genunchii şi cu faţa
în palm e se lăsă în voia plînsului...
O căutare îi rătăcea p rin m inte. înţelegerea veni
în tr-u n -târziu.
C u obrajii 'înfiedbîntaţi şi genele ude, Irina îşi smulse
haina din cuier, trîn ti uşa şi coborî în fugă scările.
P o rn i în josul străzii, cu paşi repezi, m ai m ult alergînd.

Deschisă, fereastra M ăriei Cazacu da înspre stradă.

Crâm peiul de lum ină, răzb it în noaptea p o rn ită spre
zori, zăgăzui graba Irinei.
„V a treb u i să-i spun to tu l, to tu l." G îndul trem ura
şovăielnic. Păşi abia auzit, dar prundişul aleii scrîşni.
M aria Cazacu se aplecă peste parapetul scund al bal­
conului. Irina îşi sim ţi inim a îngheţată şi d in tr-o dată
o cuprinse un sim ţăm 'înt de team ă.
— Irina, fa tă dragă, tu eşti ?
— E u ! bîigui Irina.
— U rcă ! Uşa e deschisă.
Irin a u rcă trep tele cu paşi de plum b. Şi d in tr-o dată,
în încăperea cu ungherele p ierdute în cenuşiul nerăz­

14
b it de lum ină, team a aceea a acîtor nedum eriri n u i
se mai p ăru de neînvins, atunci cînd M aria C azacu îi
cuprinse m îinile în gheţate în palmele ei calde.
— Ţ i-e frig !... A m să-ţi fac un ceai. Stai aici ! îi
înfoie o p ern ă în adîncul unui fotoliu. Aşa !... Scoa-
te-ţi haina ! E mai b in e acum ?
Irina îşi pierdu o clipă privirea în ochii M ăriei. „C e
bine-i să fii m am ă ! gîndi. Ştii d in ain te cînd inim a al­
to ra e tristă şi «grea !“
A d în cită în fo to liu , Irina aiştepta. A ştepta să poată
vorbi. D ar igîndurile fugiseră ca şi lacrim ile sau, poate,
doar se ascunseseră. Bîndu-şi ceaiul, cu sorbituri scurte,
privi peste ceaşcă, p rin destrăm area aburilor, la chipul
uşor înceţoşat al M ăriei C azacu.
„E ca un copil speriat", gîndea M aria, cu palm ele
adunate în poală, cu privirile p ierdute spre cerul lăp­
tos al zorilor abia ivite. C linchetul linguriţei o făcu
să tresară. C a o con tin u are a g în d u rilo r ce o stăpîneau,
vo rb i fără să^şi lîntoarcă o c h ii:
— Băieţii n u au ven it încă. M -au sunat însă. A lexan­
d ru a fo st re ţin u t la o discuţie în legătură cu plecarea,
iar Ascaniu a răm as cu el. Te-au căutat, dar n-ai
răspuns.
— N u , n-am răspuns, îngînă Irina, cu acelaşi glas
fu ra t d e gînduri.
Se ridică apoi din m oliciunea fo to liu lu i :
— Aş vrea să^ţi spun...
Tăcu.
„ N -a r treb u i să-mi vorbească acum, îşi spuse M aria
C azacu. E am ărîtă, frăm în tată. în clipe ca acestea ne
pierdem în am ănunte, rătăcim , n u realizăm proporţiile.
T o tu l e exagerat şi am en in ţăto r ca nişte um bre uriaşe...
C e i-aş p utea răspunde ? M îine... M îine mai e o zi şi
to tu l va fi altfel, o dată cu prim a rază de lum ină. Şi
p entru ea, şi pentru mine, totul v a fi desigur altfel..."
— Ai v ru t să-mi spui ceva, Irina ? în tre b ă totuşi
cu voce tare.
— Aş vrea să plec.
„D e ce nu p o t vorbi, de ce tac ? g în d i Irina. M i-am
d o rit doar a tît să plîng în braţele ei, să m ă m îngîie,
să-mi spună ce e bine şi ce n u ...“
 — D a, fata mea, eşti obosită. E tîrziu . C u rîn d va fi
dim ineaţă. T rebuie să te odihneşti, Irin a ! Te aşteaptă
o zi de m uncă... M unca... U neori o dorim cît mai
dură, m ai aspră, m ai istovitoare. A tunci scăpăm de
gn ji- A
Se întoarse şi privirea îi căzu pe paharul de coniac
rămas pe colţul m ăsuţei, acolo unde stătuse mai d e­
vreme T om a Prisecaru. „Bunul prieten T om a“, gîndi
M aria.
îngrijorarea din inim a ei îşi găsise m îngîiere în
această seară de tăceri şi vorbe îm p letite în tovărăşia
lui Prisecaru.
C u inim a cuprinsă de duioşie, strînse cu braţul
um erii Irinei.
— Eşti am ărîtă tare, Irina dragă... ii spuse cu obra­
zul ap ro p iat de al fetei. T rebuie să ne înălţăm peste
am ărăciunile vieţii... D e ţi-e u rît, răm îi aici să stăm
de vorbă.
— M ă duc, în g în ă Irina. A cum e altfel. M ă duc...
C o b o rî treptele, lunecîndu-şi m îna peste luciul balus­
tradei de lem n.
Sus pe cerul pălit m ijea, ici-colo, cîte o stea tăcută
şi înd ep ărtată. Pe asfaltul în tu n eca t frunze m ari, gal­
bene, păreau stelele unui alt cer, răsturnat.

III

«Două păsări călătoare, pornite spre zările chem ării

lor... D esfăcute, nem ărginite aripi de flăcări au în v o l­
b u ra t cerurile, în dem nîndu-le urcuşul pieptiş.
Căi nesfîrşite şi-au tăiat în negura văzd u h u rilo r să­
geţile de foc şi lum ină — „A lbatrosul" şi „R îndunica".
Larsen, Stevenson, Priroga, C azacu, P latonov, Rouill£,
p riv iţi înapoi, prieteni ! D incolo de h o taru l îngăduit

16
ochilor, au ră zb it înso ţindu-vă gîndul nostru, dragos­
tea inim ilor noastre...
Vă mai am in tiţi cîntecul lui E tana cel v ră jit de ch e­
m area alto r lum i, înalte, plutitoare, lum ea b olţii nesfîr-
şite şi a aştrilo r scînteietori :
„ — A i mai putea, prietene, P ăm întul,
Să-l mai cunoşti azi de-ai privi în zări f
— P ăm întul, nu încape îndoială,
La fel cu discul Lunii astăzi e.
Iar Marea, cea de to t nemărginită
A zi parcă s-a topit şi-n locul ei
D in ape-a mai rămas o grămăjoară..."

C a şi E tana — eroul străvechii legende sum eriene,

cel rid icat pe aripile aprigului v u ltu r — priv in d în
jos cît m ai departe, în zad ar aţi căuta P ăm întul. în
u rm a voastră, pe cărarea cerului, cît un grău n te de
pulbere a rămas...»
Tom a Prisecaru întinse m îna căutând pachetul de
ţigări, fără să lase ziarul. Pe prim a pagină, sub data
5 octom brie 1986, titlu l a rtic o lu lu i: „Şi-au lu at z b o ­
rul !“
U riaşul interes stîrn it de plecarea dublei expediţii
cosm ice stăpînea de săptăm îni în treg i paginile zia­
relor.
Frăm întiînd antre degete ţigara, Prisecaru căută cu
ochii cele cîteva rîn d u ri ale citatului. îl fermecase ideea
auto ru lu i de a scu tu ra de p raful celor p a tru milenii
aripa v u ltu ru lu i lui Etana.
„Etana, g^îndi Prisecaru. O m ul... A devărat fe rm en t
al acestui bu lg ăre de p ăm înt, om ul a d ă ltu it propriei
lui lum i o faţă nouă... D ar bu n u l şi ibătrlînul P ăm înt,
despuiat de învelişul tain elo r lui, şi-a p ierd u t farm ecul.
A tu n ci om ul şi-a rid icat ochii spre stele, şi spaţiul a
fost în frîn t, tim pul a fo st ajuns din unmă... în d ră z ­
n ind dincolo de h o ta ru l cerului, om ul de azi e om ul
U niversului.
Ce bogăţii v o r p u rta la întoarcere, în braţele lor în­
cărcate, solii P ăm intului, ce v o r smulge Cosmosului, ce
ne v o r aduce dru m eţii p rin tre stele ?...“

2 17
 îm p ătu ri la în tîm plare ziarul, lăsîndu - 1 să lunece
peste vraful în ă lţa t la picioarele mesei de lucru. C u
cotul sprijinit de speteaza fotoliului şi pleoapele în ­
creţite, p rim in d în ochi destrăm area firişorului albăs­
tru i al ţigării, zîmibi dus p e gînduri, apoi îşi lunecă
privirea spre fereastră în căutarea unui petic de cer.
„D a ! C e ne v o r aduce ? O recoltă, o nouă şi bogată
recoltă de date care, prelucrate, in te rp re ta te şi apoi
aplicate, v o r însem na un nou salt uriaş înainte."
Supoziţii, teze îşi previziuni bazate pe principii p u r
ştiinţifice sau lăsate în voia de necuprins a imaginaţiei,,
toate au fost o fe rite publicului dornic să afle şi să ştie
to tu l cu un ceas mai devrem e, de presa m ondială, tele­
viziune, jurnalele cinopanoram ice...
D ezlegarea pro b lem elor încă nu cu to tu l lăm urite
ale oîm purilor de m aterie interstelară, verificarea în
m od practic a u n o ra d in tre aspectele particulare ale
teoriei relativităţii, „deschiderea" navigaţiei cosmice
de „cursă lungă", studierea fenom enelor legate de
gravitaţie... toate, to ate acestea erau ipoteze şi teorii
frăm în tate, dezb ătu te, acceptate net sau categoric res­
pinse. Lim pezirea o v o r aduce „ei" !
D a r om enirea voia m ai m ult, voia am ănunte. Şi
le-a aflat. A aflat nu num ai cum arată A nastas P avlo-
vici P riroga, „fizicianul care a zlburat două m iliarde
de k ilo m etri", sau Sven Larsen, „cel mai m arţian "
d in tre cosm onauţii epocii, ci îşi o în treag ă lum e de
detalii tehnice, am ănuntele fu n cţio n ării navelor, marea
taină a m în u irii n o ilo r corăbii astrale...
M îini — zeci, sute, m ii de miîini tinere ş.i b ătrîn e —
au scris scrisori, au îm p ach etat daruri... Peste ani şi
ani, răsfoind gazetele vrem ii, oahii se v o r în tîln i cu
scrisoarea trim isă echipajului de pe nava „A lbatros"
de C ristina O laffson, o -fostă in stitu to are de lîngă
Sognefjord din N orvegia, bătrlînă de aproape optzeci
de ani.
„Iu b iţii mei copii, începea scrisoarea, vă trim it aceste
rîn d u ri ca să ştiţi ce m u lt m ă interesează călătoria
voastră. A m citit to ate gazetele cu to t ceea ce s-a scris
despre voi. Ş tiu că veţi în tîln i în scurgerea celor cinci
ani de zb o r ceea ce nim eni niciodată n-a mai în tîl-

18
nit. N u am un fiu şi nici m ăcar un nep o t care să aibă
o meserie şi o m isiune a tît de m inunată ca voi. Vă
socotesc ca pe fiii îşi nepoţii mei şi, din în d ep ărtatu l
m eu co lţ de lum e, vă trim it u rări de sănătate şi noroc !
L or le m ai alătu r un dar neînsem nat. P oate nu este cel
m ai p o triv it lucru... V -am îm p letit, copii, cîte o pereche
d e mănuişi călduroase..."
D aru ri, d aru ri n en u m ărate şi felurite au fost trim ise
astro n au ţilo r. U n eo ri chiar bizare. O chelari de soare,
truse de alpinism şi bocanci ţin tu iţi, biscuiţi fragezi
vrem e îndelungată, lanterne, m uzicuţe de gură, u m ­
brele...
D arul Gristinei O laffson, însă, îi însoţi în drum ul
lor. A tîrn a te în cabina navei „A lbatros", trei perechi
de m ănuşi roşii, migălos îm podobite cu ciucuri, m ăr­
gele şi blăniţă de ren, însem nau Pămiîntul, dragostea,
gînd u l bun al celor răm aşi acolo, undeva departe.
„ D a r.c e m u lt neaflat şi neştiut a răm as", îşi spuse
d în d din cap Prisecaru. Pe dinaintea ochilor m inţii i
se depănau secvenţă cu secvenţă cele petrecute în
preajm a p le c ă rii:
Priroga îşi strînge la piept fetiţa care rîde voioasă,
prinzîn d u -i obrajii iîn palm ele mici. D ar dacă p rin tr-o
m inune, din paginile sutelor de ziare ce au p u rta t de-a
lungul şi de-a latul P ăm întului acest ultim rămas bun
al astronautului, ochii lui ce căutau spre rîsul Taniei
s-ar fi ridicat d in tr-o dată, priv in d d re p t în ochii citi­
to rilo r, s-ar fi desluşit în ei strîngerea inim ii lui de
ta tă în acea ultim ă clipă de fericire păm înteană, om e­
nească şi sim plă ?...
C in e a cules trem u ru l din glasul M ăriei Cazacu cînd
şoptise acel u ltim : „Să-mi vii cu bine ?"
C ine a v ăzu t fulgerarea aceea de team ă abia ghicită
din privirea Irinei N ico dim la capătul celei din urm ă
clipe de răm as b u n , atunci cînd cea din u rm ă fărîm ă
d e zîm'bet era o bogăţie de n ep reţu it ?
P oate cineva şti ce şi-au d ăru it sufletele în clipa
ultim ei îm b răţişări frăţeşti ? O chii lui A scaniu au rîs,
lum ina din ochii lui A lexandru a răspuns rîsului, v o r­
bele au adus căldura celei din u rm ă urări... D ar ini­
mile ?...

2* 19
IV

M îna alerga grăbită peste faţa de satin alb a h îr -

tiei. Dese, rîn d u rile alcătuite d in tr-o egală în şiru ire
de litere mici, cu co n tu ru rile uşor ro tu n jite, răm îneau
în u rm a tocului care, neobosit, um plea pagină după
pagină.
„Ş tiinţa m o d ern ă a stabilit în m od indubitabil că
form area elem entelor chim ice în n a tu ră este strîns
legată de m area problem ă a originii energiei din stele.
A fost însă un tim p în care unii fizicieni şi astronom i
susţineau că elem entele chim ice grele şi m ai ales cele
radioactive s-ar fi fo rm a t de-a lungul perioadei în care
U niversul se afla chipurile în tr-o stare pe care, în
m od c u to tu l greşit, au n u m it-o „originară". O stare
— p retin d eau ei — cu to tu l diferită de cea de azi,
caracterizată p rin existenţa unei m aterii foarte dense
şi fo arte fierbinţi. Leg'înd teoria despre existenţa aces­
tei pretinse fo rm e a m ateriei, căreia îi găsiseră şi un
num e, „ylem “, de ipotezele to t a tît de arb itrare cu
privire la o co n tin u ă expansiune a U niversului, to ţi
aceşti oam eni de ştiin ţă greşeau profund. D e fap t, ideile
lor se reduceau la p reten ţia absurdă a existenţei iniţiale
a unui soi de ou alcătuit din m aterie foarte densă şi
foarte fierbinte, în sînul căruia s-ar fi fo rm a t toate
elem entele chim ice p rin interacţiunile n eu tro n ilo r, p ro ­
to n ilo r şi electronilor prezenţi. R ăspîndindu-se apoi
— aşa cum susţin diversele ipoteze expansioniste —
această m aterie ar fi u m p lu t p u r şi sim plu Cosm osul,
Cosmos pe care to ţi adepţii acestor teorii creaţioniste
îl m ai gîndeau pe deasupra şi ca un spaţiu absolut vid.
D a to rită tocm ai acestor prem ise — o eroare o cheam ă
doar şi pe cea u rm ăto are — aceiaşi oam eni de ştiin ţă
au ajuns şi la părerea, la fel de nefondată, că p ro p o rţia
de răspîndire a elem entelor chim ice în Cosm os a ră­
mas aceeaşi, fixă, în g heţată. D upă ei, elem entele nu
s-au mai p u tu t fo rm a în continuare..."
A jungînd aici, m îna se opri. A lexandru C azacu îşi
ridică privirile. T im pul pe care şi-l acordase în vede­

20
 rea redactării unui n o u pasaj din lucrarea sa de diser­
taţie, trecuse.
R ăsfoi paginile scrise. Form ule, argum ente, conside­
ra ţii închegtfndu-se în tr-u n eşafodaj unic, strîns, logic,
trebuiau să ducă în cele din u rm ă la o concluzie con­
cretă, o concluzie ale cărei idei izvorau din constată­
rile şi m ai ales din confirm ările p e n tru a căror în re ­
gistrare se afla aici, observator şi părtaş al unei expe­
rien ţe cum n u m ai fusese alta.
T ihon Sem ionovici P latonov, şeful echipajului —
„G eneralul A lb atrosului", cum fusese n u m it în tr-u n
m om ent de „pe loc repaus" de profesorul Rouille, fra n ­
cezul, în tim p u l unei discuţii de „ strict program de
b o rd " — i se aplecă peste um ăr. A vea faţa largă, spe­
cific asiatică, cu pom eţii săltaţi, arcadele puternice şi
ochii mici, vii, de culoarea păcurii. P ătru n ză to ri, duri,
ochii aceştia izbuteau uneori să-i îm blînzească uim itor
chipul aspru, cu prim a m ijire a unui zîm bet iv it în
lum ina lo r în tunecată.
„K utuzov" îl m ai numise Rouille. D a r generalul,
aprigul, cru n tu l, în d îrjitu l, neîngăduitorul P latonov,
era bun ca o pîin e coaptă în spuză. în to td eau n a, înainte
de a-şi începe vorba, buzele lui aveau o frăn iîn tare.
D ar asta nu însem na nerăbdare. P latonov vorbea rar
şi to td eau n a parcă din adînc de gînduri. Poate chiar
asta însem na frăm în ta rea g u rii lui. E ra întocm ai ca
zbaterea ciu tu rii ce trage căldarea plină din adîncul
fîntînii.
A plecat peste u m ăru l lui A lexandru, buzele i se
fră m în ta ră u n răstim , apoi spuse :
— Saşa, tu l-ai v ăz u t pe „Si-fu-ian“...
Palm a lui P latonov, cu degetele lă ţite spre capete, îl
b ă tu părin teşte pe um ăr. Zîmibetul ivit sub sprînce-
nele stufoase îi ascunse aproape ochii în doilă pliuri
trase spre tîm ple :
— N u , nu e num ele de cod al unui dispozitiv elec­
tro n ic ! E un zeu din A ltai cu şaptezeci şi doi de
copii...
— M on d ieu ! şuieră R ouille p rin tre dinţi. C e de
copii... Ce de num e ! P robabil : regretul, neînţelegerea,
'sărăcia, durerea de cap, nostalgia...

21
 — P rin tre cei ai lui „Si-fu-ian“ mai e u n u l : izbînda.
— 1 N ici n u e de m irare, m on general ! zîm bi în
colţul gurii francezul. iDa, da, nu-i de m irare $i... e
prietenul lui A lexandru ziceai ? P e rf e c t!
— E prieten u l m u ltora, R ouille. P oate fi to t atît
de bine şi al dum itale. Eu l-am în trev ăzu t o clipă în
în d îrjire a cu care îşi apleacă Saişa um erii asupra stu ­
diului său.
— F o arte b in e ! D ar eu am voie să pun o în tre ­
bare ? în ălţă două degete A lexandru C azacu : U n d e
locuieşte acest dom n zeu ? D acă to t p lu tim prin înal-
tu ri celeste, de ce n u i-am face to ţi trei o v izită ?
— Locuieşte pe P ăm în t, ca to ţi zeii. P oate la re în ­
toarcere, dacă v eţi voi să-mi fiţi oaspeţi, îl vom
vizita.
— S-a f ă c u t ! N e v om o p ri d irect acolo ! se repezi
Esteban Rouille. E u n u-m i p o t îngădui să p ierd un
asemenea prilej : o în tîln ire cu îtzibînda !
Şi rîsul era ra r la P latonov, dar atunci oînd se în-
tîm p la să rîdă, părea p o rn ită o năvală de tunete...
—• A lexandru, controlează coordonatele de b o rd !
C u rîsul său, şeful schim bă direcţia. Se cu tre m u ră
nava...
— lîntîi să aflu am ănunte despre „Si-fu-ian“ .
— A m să vi le spun. E o poveste scurtă — începu
T ihon Sem ionovici — tăin u ită în „C en -fu -d u n “ *. T ăl­
m ăcit în graiul n o stru , asta ar însem na „o m ie de peş­
teri sacre“, nişte vechi altare... B olţile acestor sanctuare,
pereţii lor, SÎnt acoperiţi cu chipuri, n en u m ărate chi­
pu ri, basoreliefuri m iniaturale, statuete, statui, num ai
zeităţi. U n u l din idolii aceştia e „Si-fu-ian“, un uriaş
în co n ju ra t de 72 de zeităţi mai mici. C u n ep u tin ţă să-i
priveşti m ai îndelung. îţi joacă am eţito r pe dinaintea
ochilor în lum ina firavă.
P lato n o v povestea cu popasuri scurte în vorbă, cu
pleoapele din cînd în cînd lăsate, de parcă şi-ar fi is­
c o d it gîndurile :
* C en-fu-dun — denumirea unui vechi sanctuar mongol din
m unţii A ltai (n.a.).
 — C opii fiind, ne furişam în gro tă, d ăru in d fiecăruia
d in aceşti 72 de fii o anum ită putere. Stăptînirea cu­
rajului, a înţelepciunii, a m ăririi. La prim a re în to a r­
cere, în cercam să-i deosâbim recunoscând pe unul
anum e d in tre ei. Era greu. A proape im posibil. M ai ales
zeul îzbînzii se lăsa greu dibuit. Cine-1 vedea m ai
întîi...
— E ra ţi nişte copii înţelepţi, îngînă dus pe gînduri
Rouille.
— T o ţi copiii sînt în ţelep ţi. înţelepciunea inim ii nu
se cheam ă to td eau n a experienţă.
— Ai dreptate, K utuzov ! Acum cred că am înţeles
de ce Cazacu l-a văzu t pe „S i-fu-ian“...
A lexandru se aplecă, făcîndu-i francezului cu m îna
un semn de ro tire pe deasupra frunţii.
— Ai viziuni ?
. — Viziunea, dragul m eu, e arta de-a vedea lucruri
invizibile...
C u aceeaşi m înă întinsă, A lexandru trase scurt o
linie dreaptă, pe deasupra capului său de astă d a t ă :
— P în ă aici sînt plin azi de filozofie şi înţelepciune !
Voi ajunge să am com plexe de v îrstă şi excese de... în ­
fu m u ra re, bătrânilor.
A dunîndu-şi h îrtiile, A lexandru le săltă pe o m uchie,
p otriv in d u -le.
în cel de al nouălea deceniu al secolului al douăzecilea,
întocm irea unei lucrări de disertaţie ştiinţifică în
cursul unei călătorii cosmice nu m ai constituia un
lucru ieşit din com un. însuşi (Platonov îşi dobândise
titlul de candidat în fizică, susţinând o lucrare pe care
o întocm ise în tim p ce înconjura lum ea a tît d e rece
şi inospitalieră a în g h eţatului N e p tu n . Tem a lucrării
lui A lexandru C azacu era de o arzătoare actualitate.
T ra ta despre stările sub care se găseşte m ateria în
galaxie. Să supui focului criticii vechile ipoteze creaţio-
niste n u este u n lu cru prea greu p e n tru cine a studiat
c u atenţie filozofia m aterialist-dialectică. Să dem aşti
ipotezele abil cam uflate în nedeterm inism şi care aş­
teap tă parcă bagheta supranaturalului p en tru ajşi jus­
tifica logica, necesită o analiză m ai subtilă şi cunoştinţe
solide nu num ai filozofice, ci şi de astrofizică. D a r să
descrii şi m ai ales să explici, pe baza u n o r constatări
pro p rii, fenom ene din a căror logică în lăn ţu ire să re­
zulte im aginea co ncretă şi reală a proceselor, văzute
în plina lor dezvoltare, inu e lucru uşor. Acest obiectiv
şi-l propusese A lexandru C azacu, iar Federaţia in te r­
naţională de astronautică, făcîndu - 1 responsabil de cer­
cetările ştiinţifice de pe „A lbatros", îi dăduse prilejul
de a strînge o im ensă recoltă de date şi observaţiuni.
La acestea trebuia să-şi aducă co n trib u ţia şi K R 107,
un al patrulea personaj foarte im p o rtan t, im p u n ăto r şi
categoric, aflat pe b o rd u l „A lbatrosului". „M îna
d reap tă" a lui A lexandru Cazacu, decretase francezul,
botezîndu-1 in tim „A ristotel". A lexandru reacţionase
p ro m p t:
— îm i d aţi voie ? ! se plecase tîn ăru l în faţa maşinii
n etu lb u rate de om agiul adus. îţi p re zin t pe profesorul
Esteban R ouille. P o ţi să-l tutuieşti, dar numeşte-1 cu
to t respectul „D o m E steban". îl p o ţi scoate chiar şi
din eventuale în cu rcătu ri. T e declar „m îna lui
stîngă" !...
A risto te l, d e v o ta t, îşi îm p ă rţe a m u n c a în tr e cei doi,
ţin în d p e n tr u p rim u l, „la se cu n d ă", g raficu l de starea
m a te rie i difuze, ia r p e n tru al doilea, v erifica n e o b o sit
elem entele de re p e ra j ale p o z iţie i navei.
C o n to ru l de m aterie, care îl interesa îndeosebi pe
C azacu, se dovedi p în ă la u rm ă cu m u lt mai constant
în aprecieri decît co m p arato ru l care-i furniza date fra n ­
cezului.
„A cu l acesta a re to tu şi m işcări d e n e lin işte ", rum ega
în sinea lui R o u ill£ .
D a r, p re o c u p a ţi de c e rc e tă rile lui A le x a n d ru C azacu ,
a stro n a u ţii n u d ăd eau o p rea m are im p o r ta n ţă sla­
b e lo r oscilaţii ale c o n c o rd a n ţe i sistem elo r de re p e ra j ale
„ A lb a tro su lu i" .
— P riv iţi şi ju d e c a ţi !... A h , m o n sie u r C azacu , d a r
eşti ră sfă ţa tu l b o rd u lu i, d ra g u l m eu ! se în fie rb în tă în -
tr - o z i R ouill£. P u r şi sim p lu n u te m ai în ţe le g ! î n ­
reg istrările co n to ru lu i sîn t a tît d e co n stan te, în c ît eu,
u n u l, î n locul d u m ita le , în c h e ia m d e m u lt cu acest
c a p ito l al lu crării...

24
 — A re d rep tate D o m Est£ban. C iteşti doar m ereu,
Şmereu aceleaşi valori m edii ale densităţii substanţei
(■difuze interstelare, interveni şi Platonov.
—■D ragii mei, eu totuşi voi m ai zăbovi. N u m ă
lansez în vreo teo rie nouă. D ar n u închei p en tru că
•nu-mi plac ştersăturile...
: — C rezi oare în vreo diversitate p articu lară a m a-
'Vteriei din spaţiul in terstelar ? C în d eram copil aveam
p i n vis p referat. îm i cădeau, de undeva de sus, to t
felul de m in u n ăţii pe care le ascundeam sub pernă.
K — C ine ştie cu ce o fi populat Cosm osul în gîndu-
prile lui Saşa... com pletă P latonov. D in fericire, n u în -
Itîln im în calea noastră decît m aterie difuză a cărei
|d isc re tă densitate se m enţine stăru ito r la valoarea m ij-
lio cie de 1 0 la p u terea m inus douăzeci şi trei de gram e
ji'pe ce n tim etru cub. Mai p u ţin de şase atom i la centi-
| m etru l cub. N u zău, Cazacule, ai putea fără nici o
r grijă să închei acest capitol !
| — D a r şi voi recunoaşteţi că această valoare este
(m ijlocie... şi nici A ristotel nu arată altceva. Ştiţi ce
; M i s-a fă cu t foame, o foam e de lup. C e spuneţi ? Se
pare că ne aşteaptă o masă grozavă, n u ?
— „D escoperirea unui nou fel de m încare contribuie
i m ai m u lt la fericirea om enirii, decît aflarea pe ce r a
unei stele n o i“, spunea B rillat-Savarin *. El însă nu cu-
i,notştea cu adevărat nici stelele şi nici algele din care
u n b u n b u cătar au to m at de b o rd poate să com bine
1 0 0 de felu ri de m încare, dar... to t alge se cheam ă că
sînt, scăzu din patosul începutului Rouille. Totuşi, dacă
ţi-e foam e... D e altfel nici n u s-ar putea să n u -ţi fie,
cîtă vrem e co n to ru l de m aterie este a tît d e constant
în aprecieri.
— N u pricep...
—• V reau să spun că m ie indicaţiile com paratorului
de reperaj îm i cam taie din p o fta de m încare. Osci­
laţiile astea...
— Să nu exagerăm, D om Est&ban, in terv en i şeful
de echipaj. N u ai de ce să te îngrijorezi. „R îndunica",
* Brillat-Savarin — scriitor şi re s tit gastronom francez, autor
al unei renumite lucrări asupra „psihologiei gustului" (1755— 1826)
(n.a.).
 deşi fo arte departe, trebuie să se afle totuşi în aceeaşi
zonă cosmică cu noi.
— Să nu uităm diferenţele de construcţie...
M aterializ'înd o în d răzneaţă idee concepută în anul
1959 de savantul sovietic K. G hilezin, „A lbatrosul",
spre deosebire de sora sa cosmică, fusese prevăzut cu
un dispozitiv de autoalim entare. U n uriaş ca p tato r de
substanţă cosm ică îi asigura reîm prospătarea „com ­
bustibilului" p rin aspirarea particulelor cosmice în tîl-
nite şi transform area lor u lterio ară în fo to n i. D ar
aceasta n u însem na num ai o mai m are autonom ie de
zb o r, ci în acelaşi tim p — şi poate de aici izvorîse
îndoiala lui R ouille — o m u lt mai rapidă in trare în
viteza de regim. P en tru „R îndunica“, atingerea ei
reprezenta din capul locului o etapă cu m u lt m ai greu
de îm p lin it. D ar graficul de zbor, în cadrul căruia u r­
m au să ia co n tact p rin radio cu „R în d u n ica", ţinuse
seama de acest decalaj d in tre nave.
— Şi apoi, co n tin u ă Platonov, am u rm a t doar iti­
n eraru l fixat, calculat în funcţie de steaua direcţio­
nală. iMai avem doar trei zile îşi şaptezeci şi două de
o re p'înă o prim m o to ru l. V om lua legătura şi ne vom
regăsi la aceeaşi masă de discuţie cosmică to ţi şase...
— C u to ate acestea, diferenţele, T ihon Sem iono-
vici... P en tru m ine această aproape im perceptibilă lipsă
de suprapunere a celor două sisteme de reperaj are
un caracter... Este de-a dreptul antipatică, dragul meu !
P înă acum nu găsisem expresia potrivită.
— D om Esteban, nu m ă p refac că aş fi mai bine
dispus d ec ît dum neata... O bservaţia este destul de im ­
p o rtan tă . iNu contest existenţa deviaţiei. Ea este însă,
după cum ai spus, aproape im perceptibilă. N e fu rn i­
zează un p rile j de noi observaţii. D esigur, trebuiesc
căutate pricinile din care s-a născut, dar, deocam dată,
repet, nu v ăd de ce să ne îngrijorăm . M ai bine hai s-o
mai m ăsurăm o dată experim ental !
Fiecare la postul lui de bord încercară o m ică ve­
rificare. în calea lor, dincolo de geam ul pe jum ătate
ro tu n d , spaţiul îşi tăinuia întinderile în întunericul
presărat cu stele. A u to locatorul electronic indica în
perm an en ţă aceeaşi densitate a m ateriei difuze in ter-

26
 stelare. A cul m ăsurătorului de densitate al locatorului,
care traducea în cifre obişnuite rezultatele perm anen­
tei p alpări a m ateriei p rin care alunecau, oscila cu ­
m in te în tre valori fo a rte apropiate.
— Zece la p u terea m inus 24 gram e la centim etrul
cuib, zece la puterea m inus 23 gram e la centim etrul
cuib... citi cu voce tare Rouille. D ensitatea acestei sub­
stanţe este cît se p oate de obişnuită.
Oscilările, care interesau mai m u lt decît cifrele ab­
solute, d a to rită faptului că la uriaşa viteză a navei
,yv îrfu l p riv irilo r" locatorului preceda doar cu o oră
bord u l „A lbatrosului", erau cît se poate de obişnuite.
(Sistemul de autoalim entare al navei lucra norm al. D a r
A lexandru Cazacu se gîndea că tim pul de in terv en ţie de
« iz e c i de m inute lăsat de lo cato r n u ar fi perm is,
ţocm ai d ato rită vitezei cu care zburau, o schim bare
■jţ direcţiei cu un unghi mai m are de cincisprezece
grade.
■| — D in fericire, în oceanul interstelar n u se întâl­
nesc obiecte neprevăzute — obstacole care să im pună
albateri din d ru m cu m ai m u lt de 2— 3 grade. N u,
D o m Esteban... O o ră de d ru m şi cincisprezece grade
stau la dispoziţie, reprezintă
putere de m anevră.
1 — Să cercetăm abaterea — sau poate o fi dispărut
în tre tim p şi te pomeneşti că generalul n e v a pune
s-o căutăm ...
% — Eu, unul, n u ! p ro testă cu energie P latonov. M ăcar
de a r fi d ispărut de-adevăratelea !
— M arginea p riv irilo r locatorului se află la peste
un m iliard de k ilom etri, cîm pul cercetat de el este
t mai u niform d ec ît în tin d erile stepei...
— N u -m i arde d e poezie, A lexandru.
U — D e ce nu, D o m Estâban ? în ju ru l nostru se pe-
1 trec destule evenim ente care p o t justifica in terp re tări
din cele m ai avlîntate. D a r acum , cred că e nevoie să

u n uşor declic tre z i ia v ia ţa u n m inuscul ecran o m

,j: p u p itru l
b o rd u lu i de c o m an d ă. C a d ra n u l acestui n o u
 locator, un dispozitiv special, m aterializa toate sursele
de lum ină invizibilă ochiului omenesc. Şi acest aparat îşi
transfo rm a p rin calcul constatările în densităţi, indi-
cînd astro n au ţilo r n atu ra m ateriei aflate în calea n a­
vei. U n dublu co m p arato r de im agini şi de cifre a!
celor două locatoare oferea oam enilor de la bordul
„A lbatrosului" posibilitatea tragerii concluziilor nece­
sare în cel m ai scurt tim p.
— A m îndouă dispozitivele „văd" acelaşi lucru, ci­
tesc aceleaşi valori... arătă P latonov, cu u n semn scurt,
spre ecranul aprins.
— D a r m ăsurătorile de densitate oscilează în m od
diferit, co n tin u ă Rouille. S-ar zice că acolo, departe,
în faţa noastră, au ap ă ru t goluri...
— A u to lo cato ru l p en tru lum ina invizibilă nu se
poate co m p o rta astfel deoît atunci cîn d întîlneşte un
spaţiu lipsit de substanţa obişnuită. C uplez detectorul
suplim en tar de antisubstanţă, interveni A lexandru C a-
zacu.
— D acă undeva, în regiunile cosmice spre care ne
în d rep tăm , s-ar afla antim aterie, co o rd o n ato ru l elec­
tro n ic general al navei ar fi sem nalat de m u lt acest
lucru. Locaţia lui este mai p u tern ică decît a autoloca-
to ru lu i de b o rd . Aici însă este v o rb a de altceva. D ar
ce se în tîm p lă ?... P riv iţi indicatorul... indicatoarele !...
D iferenţele se accentuează ! C resc ! C reşte densitatea în
invizibil !... Rouille, C azacu, la p o s tu ri!
Abia atunci, becurile avertizoarelor de pericol înce­
pu ră să clipească şi b îzîitu l în tre ru p t al dispozitivu­
lui de alarm ă să răsune.
M îna lui E stâban R ouille se ridică încet, cu degetul
ară tă to r în tin s spre ecranul locatorului în lum ină invi­
zibilă. S ubţire ca o abia z ă rită geană de foc, o săgeată,
- tăiată în în tu n e ric parcă de-o lam ă de bisturiu, înainta
dinspre m argine, spre centrul ecranului. U n p u n ct lu­
m inos, albăstrui, indica poziţia navei care-şi continua
fantasticul d ru m . V îrful săgeţii de pe ecran se în d rep ta
înspre p u n ctu l albăstrui luminos.
— D a r n u se p o ate ! izbucni Rouille. T o t ce-am
c itit, to t ceea ce cunosc, to t ceea ce p o t să-mi închipui
m ă în d rep tăţeşte să resping o asemenea absurditate !

28
 In C osm os nu se poate în tîm p la una ca asta ! U n
dbiect, un perete care se co m p o rtă ca şi cum ar fi
lipsit de masă se în d rea p tă înspre locul în care ne
vom aifla n o i înşine 1
■j-;— D ru m u l lui şi cu drum ul n o stru fac p arte deo­
cam dată din două planuri perpendiculare, unul pe
cielălalt. Vitezele... Cele două viteze par a fi apropiate.
Qinci şesimi din viteza lum inii... D ar ,să ne păstrăm
C alm ul. A lexandru, cere soluţia coord o n ato ru lu i gene­
ral electronic. Exagerează datele problem ei cu 25% .
ţi bine să m ărim m arjele de siguranţă.
“n pîlnia dispozitivului de intervenţie, legat de coor-

i
îato r, A lexandru Cazacu dictă problem a cerînd
aunsul în trei variante. Maşina de calculat electro-
ă — care prim ise în registrările şi d irect de La loca-
re — avea nevoie p en tru rezolvarea unei asemenea
ibleme de aproxim ativ p a tru m inute.

’lato n o v îşi frăm lînta fru n te a în podul palmei. Din

d în cînd trăgea de sprîncenele stufoase, sm ulgînd
: un fir aspru şi răzv ră tit.
tatru m in u te de aşteptare era un tim p uriaş. Să fie
e aparentul perete un fond invizibil alcătuit din
;tro n i cu energii negative ? U n golf din tu lb u răto -
„ocean“ al lui D irac ? U n ocean cosmic ale cărui
lu ri“ nu au nici cîm p gravitaţional, nici electro-
;netic, nici alt cîm p şi de aceea singurul factor
;-i poate d em o n stra existenţa e dezacordul d in tre
ratele de locaţie ? Sau p oate că există în această
.-zo n ă m isterioase fo rm aţii elem entare neobişnuite, aflate
,’fîn să în stare energetică norm ală, de pildă electroni
Jlîjttcărcaţi cu sarcini pozitive în stare de energie pozi-
m ţivă. O asemenea situaţie ar putea indica totuşi o insulă
 în tîm p le ! V or lu p ta !... D a r cu cine ? Pe m icul ecran,
încet, sigur, m isterioasa dungă de foc se apropia de
p un ctu l lum inos, albăstrui...
U n semnal. Calculele coordonatorului general elec­
tro n ic luaseră sfîrşit. A lexandru C azacu, cu b an d a de
răspuns în rnînă, îşi trecu privirile grele de la unul
la celălalt. Pe fru n te a lui broboane m ici de sudoare îşi
adunau picăturile :
— C o o rd o n ato ru l general cere inform aţii suplim en­
tare.
— Sacre n om de mom de D ieu !* Ce p u tem să-i
m ai spunem peste to a te datele pe care şi le-a extras din
înregistrările aparatelor de b o rd ?
— A re nevoie de un nu m ăr sp o rit de determ inări
ale densităţilor... citite de ambele locatoare.
— N u înţeleg, reluă om ul de ştiinţă francez. N u
poate trage concluzii din to t ce s-a înregistrat pînă
acum ?
— N e cere să m ai străbatem un d ru m de 30 de
m in u te p rin actualul m ediu exterior p en tru ca să se
poată p ro n u n ţa. *
— R en u n ţăm . Să căutăm o altă soluţie. Să calculeze
elementele schim bării direcţiei în condiţiile unghiului
de abatere m axim , dar cu păstrarea vitezei. A m pier­
d u t p atru m in u te preţioase. Se p are că proiectanţii
co o rd o n ato ru lu i n o stru s-au preocupat m ai m u lt de-al
înzestra cu p u tin ţa de a face studii, dec'ît cu găsirea
la tim p a soluţiilor cerute...
A propierea liniei viu colorate de p unctul lum inos
albăstrui se accentua cu fiecare fracţiune de secundă.
A cum se părea că v îrfu l de foc, puţin m ai îngroşat,
se proiectează pe un fond în c o n ju ră to r negru, m at.
— A lexandru, D o m Esteban, chem ă şeful de echi­
paj. P riv iţi !
Cu u n gest h o tă rît, puse în funcţiune dispozitivul
de ap ro p iat cu care era p rev ăzu t locatorul în lum ină
invizibilă. D ispozitivul — pe care m ulţi oam eni de
ştiinţă îl socotiseră in u til la b o rd u l unei nave de
felul „A lbatrosului", construit pentru drum ul printre
* Expresie tipic franceză — echivalentă cu : Dumnezeule ! (n.a.)

30
 stele — era destinat unei fo a rte p u ţin probabile nevoi
de a investiga de aproape obiecte cosmice aflate în
mişcare. El conducea la obţinerea u n o r rezultate de-a
d rep tu l uluitoare. „Lentilele" m ecanism ului, alcătuite
din particule subatomi.ee, ar fi îngăduit, de pildă, pă­
m ântenilor să distingă o construcţie cu două etaje aşe­
zată pe su p rafaţa planetei S aturn !
? E cranul m ărito ru lu i se aprinse. P rivirile încrem eniră,
uluite. La capătul d u n g ii de lum ină — propria ei rază
reactivă — în ain tîn d năprasnic, apăruse „R îndunica" !
C o o rd o n ato ru l general semnaliză. Calculase elem en­
tele schim bării de drum . C u m intea răvăşită, năuc,
A lexandru citi abia închegîndu-şi cuvintele :
I — P en tru a ocoli prim ejdia spre care n e în d rep tăm
$Ste nevoie de o abatere de 17 grade iîn acest m om ent,
de 23 grade peste cinci m inute, de 37 grade peste zece
m inute... Singura deviere posibilă, sub lim ita de sigu­
ran ţă de 14 grade şi 55 de m inute, m u tă doar im per­
ceptibil locul în tîln irii. Peste cinci m inute însă n u vom
înai putea devia cu m ai m u lt de 1 0 grade, iar peste alte
yapte m inute, cu mai m u lt de cinci grade...
j- — C o o rd o n ato ru l ne învaţă geom etrie acum !... P rie­
t e n e P lato n o v şi dum neata A lexandru, nu m ă deran­
je a z ă '‘fap tu l că pierim în tr-u n mod stupid, d ar murim
fă ră să pricepem nim ic din această istorie... P e n tru ce
fie ciocnim ? E i sînt, adică ar trelbui să fie, atifc de
departe, îneît... A poi, ei n u văd ? N u au aparate ?
— C h ia r dacă ar vedea, se află probabil în situaţia
în care ne aflăim şi noi. Şi atunci... D um neata ce-ai face
în locul lo r ?
| — D a ! D a r de ce nu-i vedem în lum ina obişnuită ?
De ce ?
— N u este asta cea m a i m a re enig m ă. A le x a n d ru ,
o p re şte m o to ru l ! Să frîn ă m cu o ric e p r e ţ !
•— în acest caz nu ne vom m ai .întîlni cu ei nici­
odată...
— N u m e ş ti în tâ ln ire exp lo zia care se p re g ă te şte ?
O p re şte m o to ru l !
C u mişcări nervoase, cu degetele trem u rîn d de în ­
cordare, ro m în u l apăsă pe declanşatorul de frânare.

31
U n b îzîit energic răsună în cabină îşi sem nalizatorul
coord o n ato ru lu i general începu să clipească.
— Ce m ai vrea ? se întoarse R ouille spre A lexandru
C azacu. C u o sfîşietoare dezam ăgire în tip ă rită p e faţă,
palid, tîn ăru l făcu cîţiva paşi, apropiindu-se de p u te r­
nicul ap arat electronic şi m anevră cîteva com enzi. In ­
dicatoarele sem nalizatoarelor legate de sistemul de frî-
nare răm îneau însă to t neclintite.
— F rîn area este blocată ! spuse el cu glasul stăpînit,
sacadat. C oordonatorul general electronic nu o per­
m ite. N u o tran sm ite mai departe sistem ului de apli­
care. Fiind în afară din program şi n eizvorînd din ana­
liza auto m ată a p ro p riilo r săi param etri de intervenţie,
se opune. M odul lui de construcţie îi îngăduie să se
opună. P e n tru el n u există m o tiv de frfnare. Va trebui
să revenim peste cincisprezece m inute, tim p după care
autoreglarea aparatului încetează în fa ţa voinţei om u ­
lui. D eocam dată însă, aparatul ne sfătuieşte să n u frî-
năm , acordîndu-ne, sau m ai bine zise obligîndu-ne, să ne
mai gîndim cincisprezece m inute. D upă scurgerea lor,
v a fi cel mai supus executant.
— P e n tru ca d u p ă alte două m inute, în care n u se
m ai poate face nim ic, să se volatilizeze o d ată cu noi !
N -am ce zice ! Alh, p ro iectanţii ăştia !... Inteligente şi
mai ales prudente,, aparatele cu care ne-au în z e s tr a t!...
— Stăpîneşte-te, R ouille !
— D a, ai d rep tate ! D a r cînd ţi se refuză prilejul
d e a da ultim a luptă, nu p o ţi să n u te revolţi. Şi cei­
lalţi ? strigă, aproape cu sălbăticie. Şi -ei ? Iartă-m ă,
m on general !
Auzindu-1, P lato n o v înţelese că francezul îşi recăpă­
tase controlul.
— Iartă-m ă, d ar lasă-imă să tra g o în ju rătu ră . La
naiba ! D o ar n u ne-am căţărat p în ă aici cu to t cala-
balîcul ăsta în spinare ca să ne tran sfo rm ăm în pulbere,
fie ea şi stelară. Şi to t studiul lui A lexandru... N ava...
Să n u se aleagă nim ic din ele ? !
„T rebuie să vorbesc, trebuie să-i -fac să n u se mai
gîndească"... îşi spunea însă cu febrilitate R ouille. N u ­
mele lui Larsen îi strafuigeră o clipă p rin m inte. Ce
excelent om !... P riroga, Stevenson...

32
 — Să n u ne pierdem în aceste ultim e clipe ! Desfăcu
braţele cuprinzîndu-şi tovarăşii pe după uimeri : H ai-
! deţi, prieteni !... îi atrase uşor înspre el, în ain tîn d că­
tre b o rd u l principal al navei. ,
Pe ecranele ap aratelor şi în bezna de dincolo de
jjgeam, în ain tea celor trei oam eni în picioare, lucrurile
î'în inexorabila lo r desfăşurare îşi înfăţişau chipul stra-
Şţiiu, co n trad icto riu . P rin geam, în tu n ericu l spuzit de
stele şi pulberi cosmice îi chem a în ain te pe o cale li­
tieră de orice obstacol ; pe -ecranul locatorului în lu­
m ină invizibilă, apropiindu-se, aproape atingînd punctul
ide în tîln ire , cenuşie-violacee „R îndunica" creştea în
| fiecare clipă.

|
® Trei minute, două m inute şi jum ătate, două minute,
un m inut, o ju m ătate de m inut, tim pul îşi tăia trep te
|d e piatră în gîndurile .celor trei cosm onauţi.

D eodată, sm ulgîndu-se din îm brăţişarea ceilorlalţi,

‘P la to n o v se aruncă asupra com enzilor, acţionînd declan­
şatorul d e im agini fotografice,
i — Ce faci ? zbieră Rouille.
| P lato n o v izbucni în tr-u n h o h o t de rîs. U n rîs săl-
| batic, aproape neom enesc, care îi îngrozi pe ceilalţi
. doi. A poi cu rîsul curm at dintr-o d ată le arătă lo­
ji cato ru l în luimină invizibilă. Daspicîndu-<şi calea, o
um bră, proiectarea pe ecran a corpului propriei lor
nave, 'trecu, aşa cum a r străbate un om pînza de apă
a unei cascade, p rin tru p u l navei fotonice surori.
— A m fo to g rafiat imaginea...
— Prim eşti dum neata, în num ele coordonatorului
general electronic, scuzeile p en tru aprecierile mele oare-
, cum defavorabile p e care mi le-am îngăduit ceva mai
în ain te ?
iu R ouille redevenise el însuşi, cu ironia regăsită. T o­
tuşi, simţea u n d ev a spre ceafă o apăsare.
— A m c itit zeci de rom ane de anticipaţie ştiin ţi­
fică a căror acţiune se petrece iîn Cosmosul pe care
unii autori, mai înfierbântaţi, ar fi în stare să-l popu-
|leze p în ă şi cu balauri. D a r despre Fata M organa
Win deşerturile interastrale, proiectată, din particule
; de lum ină care n u se văd, pe fondul u n o r în tîm p lă-
Ijtoare ecrane fotonice, nu a scris p înă astăzi nim eni.
 — U nde mai pui că, spre deosebire de fenomenul
sim ilar care joacă în faţa însetaţilor din deşerturi,
feericele decoruri ale oazelor ce se şterg cu cît te gră­
beşti să te apropii, aici, în d ep ărtata im agine a unei
nave surori, p ro iectată pe aparentul ei ecran „im ate­
rial", a persistat pînă cînd am trecut literalm ente prin
ea, spuse p ierd u t în gînduri încă nelăm urite A lexan­
d ru C azacu.
— Da, p rietene ! îl bătu pe u m ăr Platonov, avem
norocul de ,a fi fost eroii unei ciocniri cosmice care —
p e n tru p ro p riu l n o stru credit de oam eni de ştiin ţă —
e o fericire că a fost în registrată fotografic...

Strînglînd în tre d in ţi m uştiucul pipei sale, totdeauna

goală în tim p u l izborului, Sven Larsen se oprise în
faţa m arelui geam circular. Privea. D oar atît. D incolo,
în afara platoşei transparente, se desfăşura nesfîrşitul
„vid" cosmic.
A nastas Pavlovici P rirag a, „cazacul", lucra la o
masă a cărei tăblie se trăgea din perete. U m erii lui
largi o acopereau aproape în întregim e. D in cînd in
cînd schim ba tainice în treb ă ri cu m icul aparat p o rt-
m em orie ce-i sta alături, um p lîn d de cifre filele unui
caiet. A rareori bătea cu vîrfu l ascuţit al creionului
la p o arta nedeschisă a vreunui cu v în t rămas în urm a
gîndului. A tu n ci P riroga îşi luneca privirea lui de cer
albastru spre cerul no p ţii veşnice, d ăru it contem plării
lui Larsen.
Larsen — căruia i se încredinţase funcţia de şef de
echipaj d ato rită priceperii cu care organizase două ex­
pediţii p e M arte — nu se dezm inţise nici de data
aceasta. C o o rd o n a cu m eticulozitatea-i cunoscută în ­
treaga activitate de pe [bordul „R îndunicii". Biofizi-

34
 cian, cu lucrări ştiinţifice cunoscute iîn întreaga lume,
norvegianul intrase în astronautică — aşa după cum
el însuşi o m ărturisea nu fără un anum e tîlc — „pe
scara de serviciu". D a r aceasta se petrecuse de m ult,
prin anul 1967. în cercînd acţiunea transm etaibolinei —
o substanţă chim ică albia descoperită de u n sav an t v iet­
nam ez — asupra respiraţiei celulelor din ţesuturile
vii, Sven Larsen avu sur(p riza să constate un neaşteptat
efect de stim ulare a activităţii generale a organismului.
Aşa s-a iv it mai în tîi în biologie şi apoi în m edicină
„efectul Larsen".
E x trao rd in ara rezistenţă la eforturile de suprasoli­
citare a celor cărora li se adm inistrase substanţa, che-
zăşuise intrarea p reparatului în arsenalul din ce în ce
mai bogat al farmiacopeei cosmice. O doză zilnică de
0 , 1 og de transm etabolină, în cursul unui zbor, echi­
vala în rezultate cu efectul celor mai îndelungate an­
tren am en te în condiţiile suprasolicitărilor de accelera­
ţie. U tilizarea transm etabolinei contribuise m u lt la
perfecţionarea zb o ru rilo r cosmice, înlăturlînd m etoda
cu m u lt m ai greoaie de plecare a echipajelor în stare
de hipoterm ie.
A m eliorând condiţiile de zbor, uşurând străbaterea
an u m ito r etape mai grele aîle fiecărei călătorii, redu-
’.c'înd m unca de an tren are a v iito rilo r cosm onauţi,
transm etabolina fusese puntea de legătură în tre om ul
de ştiin ţă de ieri şi cosm onautul de azi. Larsen z b u ­
rase p en tru în tîia oară ca să verifice „pe v iu “ efectul
substanţei pe care o trezise la o nouă şi preţioasă u ti­
lizare. C u tim p u l însă, „m -am d ăru it cu to tu l, m-a
cucerit, nu ştiu cum , beţia asta... cosm ică", m ărturisea
zîm b in d vag, cu o un d ă de visare în ochi.
Avea 55 de ani şi to t ceea ce trăise în viaţă înce­
pea cu farm ecul şi chem area neprevăzutului. .A pro­
fundarea unui studiu, pînă la uitarea de sine, consti­
tuia p en tru el o m in u n ată aventură, aşa cum o aven­
tu ră ştiinţifică fusese şi prim ul lui zb o r în Cosmos.
C a astro n au t îşi dobândi o m are faim ă. Desigur că re­
p o rterii exageraseră scriind că om ul de ştiin ţă nordic
n u p ro n u n ţă mai m ult d e 3-65 de cu v in te pe an. în
intim itatea vieţii de pe b o rd , de-a lungul m arilor
i
3* 35
peripluri cosmice, Larsen devenea aproape vo rb ăreţ.
Aceasta .nu num ai atunci cînd to tu l se petrecea aidom a
prog ram u lu i m inuţios stabilit, ci şi ori de cîte ori în ­
tâm plarea aducea v o rb a despre flu tu ri şi păsări.
T rei specii de „zb u rătoare" — glum eau prietenii —
a tît de diferite in tre ele, cuceriseră inim a lui Larsen :
fluturii, păsările tşi navele cosmice. Ştia despre fă p tu ­
rile fău rite de degetele migăloase ale n atu rii to t atît
de m ulte, c'ît îşi despre uriaşa corabie astrală a cărei
cîrm ă i se încredinţase.
Deseori, în orele ilibere, sau cum spunea P riroga în
tim pul de : „lăsaţi să ne jucăm de capul no stru " şeful
de echipaj îşi p u rta tovarăşii de zb o r p rin lum ea flu­
tu rilo r, prezen tîn d u -le cu o m ăiestrie de adevărat
negustor oriental, to ată bogăţia strălucitoare, t o t far­
mecul, to t nevăzutul idin simpla bătaie a unei aripi,
poezia unei pete c u irizări de b ru n îşi aur, m inunea
unei poposiri pe o corolă neclintită.
Im aginile flu tu rilo r se succedau caleidoscopic, înviau
săltate pe umerii unei raze de lum ină cu ajutorul mi-
croteleproiectorului. Salamis D uprei din M adagascar,
Papilio M aohaon din E uropa C en trală, aerianul A che-
ro n tia A tro p o s din Balcani îşi aprindeau şi îşi stingeau
succesiv m in u n atu l joc policrom al aripilor. M inuscu­
lul străn ep o t al ap aratu lu i de pro iectat diafilm e de
altădată — echipat cu tranzistori, cu un m icrocristal
în care se înm agazinaseră în tr-o rapidă succesiune mii
de imagini — restituia pe rînd com oara de înregis­
trări. Şi Priroga şi Stevenson le urm ăreau cu to t mai
m are entuziasm .
Larsen avea cu el cîteva zeci de mii de im agini în ­
chise în ,cîteva duzini tle cristale m inuscule. La nevoie
ar fi p u tu t să încapă foarte bine în pipa şi aşa stinsă
a norvegianului.
Al treilea m em bru al echipajului, Stevenson, părea
că abia apucase să coboare de pe „scara de pisică"
a tîrn a tă de bastingajul u n u i vapor decrepit d in tr-o n u ­
velă de Josepth C o n rad p en tru a se strecura p rin trapa
de in trare etanşă în cabina de com andă ia „R îndunicii".
U scat, avînd o paloare cenuşie, cu to a tă tinereţea lui,
englezul p u rta în scobiturile obrajilor urm ele unei

36
ît’c la u stră ri v o lu n ta re ca o b s e rv a to r cosm ic p e u n as-
I ţe r o id .
— Prim eam o dată pe an vizita, cu urările de ri
goare pentru anul viitor, a „personalului de M arte" şi
apoi cea a „acceleratului de Jupiter" care îm i ridica
m ulţum irile, povestea el cu secul lui um or anglo-saxon.
| Stevenson avea picioarele exagerat de lungi şi uşor
j'curbate — am ănunt care îi îm prum uta aerul acela
:; bizar, greu de precizat, mai ales în costumul de cos-
Im o n au t a tît de m ulat pe corp. Părea un fiu al nesfîr-
şitelor preerii, abia descălecat de pe un m ustang ima-
5 ginar. Lui Priroga îi am intea de m ister Thin din
cartea de engleză a fetei lui mai m ari :
I „The thin M ister Thin takes a w alk his thin strik
f'am ong thin cactuses.“*
fe /-m.: ____ . :u glumele colegilor, mai ales în faza de
fcpregătire a „dublului" antrenam ent, cum îi spunea el,
IfcCel de zbor şi de suportare reciprocă", lunganul echi-
pei îşi avea pregătit răspunsul ori de cîte ori surprin-
■dea privirile cuiva aţin tite asupră-i :
ţ — M -am h o tărît să mă dedic cosmonauticii numai
■după ce mi s-a g aran tat că nu mă voi întîlni cu Pro-
cu st ** p rin eter...
Larsen scruta noaptea presărată cu stele, aşteptînd
. parcă un răspuns. Răspunsul la cea mai arzătoare în-
| trebare pe care şi-o puseseră nu num ai constructorii
I navei, ci şi toţi oam enii de ştiinţă de pe P ăm înt, ră ­
m aşi acum a tît de departe. U n răspuns pe care mii şi
m ii de calcule, efectuate de maşinile electronice şi ve­
rificate de oamenii de ştiinţă, îl prevăzuseră favorabil.
|:3n el se ascundea cheia navigaţiei interastrale la vi­
teze apropiate de cea a luminii. El constituia, de fapt,
examenul, supremul examen al u tilităţii navelor fotonice.
* Slabul domn Slabu se plimbă cu bastonul lui subţire printre
' cactuşii subţirii (joc de cuvinte — netraductibil, din lb. engleză)
<n.a.).
** Procust — brigand din Grecia A ntică — vestit prin cru­
zim ea cu care îşi schingiuia victimele aşezîndu-le pe un pat de
aram ă şi scurtîndu-le picioarele şi capul dacă erau mai lungi, sau
dim potrivă cînd erau mai scurte, zdrobindu-le os cu os pentru
a le aduce la lungimea patului (n.a.).

37
 Cu ani şi ani în urm ă, felul în care se puneau pro­
blemele acestui sistem pînă atunci încă neîncercat de
navigaţia cosmică era lipsit de im portanţă practică.
Pe atunci, păm întenii nu-şi tăiau încă fantastice cărări
în Cosmos, zburînd cu 5 şesimi din viteza lum inii,
decît prin capitolele rom anelor de anticipaţie ştiinţi­
fică. în ele greutăţile ivite pe drum izvorau din cauze,
ce e drept, destul de diverse, de obicei neprevăzuturi
cosmice sau m ărunte întîm plări de pe bord. D rum ul
în sine, p rin m ediul in terstelar aşternut sub ,apaşii"
rachetei, fie că aceasta înainta p rin tr-o continuă ac­
celeraţie sau prin gigantice pulsaţii progresive, ori alu­
neca cum inte şi constant printre aştri, drum ul nu
ridicase problem e prea com plicate în romanele de an­
ticipaţie.
C înd s-a ajuns însă să se zboare cu adevărat, să se
forţeze porţile Cosmosului îndepărtat, senzaţia şi en­
tuziasm ul au început să facă loc unei explicabile în­
grijorări ş tiin ţific e ; au ap ăru t greutăţi înainte prea
puţin luate în seamă.
„N a v a fotonică este inutilă ! au început să susţină
unii specialişti. Ea nu va ajunge nicicînd să dezvolte
viteza p e n tru care a fo st concepută."
„La viteze m ari energia cinetică relativă a materiei
întîlnite creşte cu p ătra tu l vitezei. în cazul vitezelor
supercosmice rezistenţa la avansare va creşte propor­
ţional cu cubul vitezei dobîndite şi va frîna nava. O
va opri chiar în cazul unei foarte slabe cantităţi de
m aterie prezentă în spaţiul pe care îl va străbate",
susţinuse plin de energie, la Congresul de astronautică
din 1968, academ icianul G rigori A rk adie viei M anilov,
cunoscut specialist, profesor de electrodinam ică cos­
m ică ila U niversitatea din Taşkent.
„V ă daţi seama că la o viteză de num ai 200 000
kilom etri pe secundă rezistenţa opusă de un spaţiu în
care nu se află decît 1 0 atom i de hidrogen în fiecare
centim etru cub cere învingerea unei puteri de 500 de
w aţi pe centim etrul p ă tra t al secţiunii corpului ce
înaintează ?... Am calculat personal aceste date. A pli-
cîndu-le la dim ensiunile navei, a cărei construcţie o
discutăm , cifrele arată că veţi fi nevoiţi să navigaţi

38
 fS 1:
cu p artea dinainte a navei încinsă la o tem peratură de
8 000 °C !“ îşi rosti părerea, ca pe o sentinţă ce con­
dam n a la nerealizare întreg proiectul, inginerul am e­
rican G ilbert — rep u tat specialist în tehnica navelor
cosmice.
M „ C ît de uşor este acum, gîndea Larsen, cînd nava a
fost nu num ai realizată, ci iat-o în plină cursă ! A r fi
însă nedrept să considerăm începutul acestei gran­
dioase aventuri, acolo, pe cosm oportul extraterestru, în
| m om entul pornirii. Prim ele bătălii, cele dintîi dram a­
tice întîlniri cu neprevăzutul, avuseseră loc mai înainte
— în perioada planurilor, a construcţiei... Ipotezele
|! constructive abandonate nu erau ele oare to t atîtea
| accidente, uneori p o ate chiar catastrofe, evitate ?“
O dată cu un zîrnbet, îi reveni în m inte interven
ţia lui Priroga. E ra tîrziu, aproape de miezul nopţii,
© discuţie ce părea că nu se m ai sfîrşeşte opunea ta-
i b ă ra astrofizicienilor celei a mecanicilor constructori.
Aceştia din urm ă erau cu totul descurajaţi, în pană
I de noi argumente. A strofizicianul german Thunberg îşi
| încheia tocmai expunerea :
— C u alte cuvinte, deşi m ateria interstelară se pre-
1 zin tă în tr-o stare de „discreţie aparentă", pe drum ea
|s e va m anifesta spectacular. R ezistenţa va ajunge să
[ echivaleze în perm anenţă cel puţin efectul la care sînt
Fsupuse, în tim pul de faţă, navele cosmice obişnuite la
. rein trarea lor în păturile mai dense ale atmosferei...
A tunci intervenise Priroga, tunător, pasionat :
— D ar dum neata însuţi, dom nule Thunberg, ne
iiiarăţi calea pe care trebuie să mergem !... Nu,, dragii
mei ! Concluziile discuţiei noastre nu înm orm întează
triava fotonică în adîncul fără fund al utopiei. D im ­
p o triv ă , fundam entează premisele de la care vom
porni ca s-o realizăm . în definitiv, ce susţineţi dum ­
neavoastră, astrofizicienii ? C ă m ateria interstelară di-
I fuză, a tît de vagă, încît în condiţii de repaus este
|&ceva“ cu p uţin mai m ult decît nimic, „ceva“ pe care
tim p de zeci de ani fizica l-a num it „vid cosmic", va
opune navei o asemenea rezistenţă, în cazul zborului
j$a m are viteză, ca şi aceea pe care o întîm pină nava
.in condiţiile zborului în păturile dense ale atmosferei.

39
 în acest caz nu avem decît să pregătim nave care
să lucreze în perm anenţă ca în condiţiile reîntoarcerii
în p ăturile dense ale atmosferei, deşi nu este sigur că
„afară" în Cosmos, lucrurile se vor petrece cum pre­
văd astăzi unii dintre cei de faţă. Ştiu, cunosc obiec-
ţiunile pe care sînteţi gata să mi le aduceţi. în special
faptul că la reîntoarcerea actualelor nave, trecerea şi
deci încălzirea lor p rin efectul de străbatere a p ătu ­
rilor de aer mai dense este de scurtă durată, pe cînd
în cursul traseului navei fotonice efectul produs de
mediul străb ătu t va fi perm anent. Am însă două idei :
un înveliş de p iatră pentru rachetă şi un plug m ătu­
ră to r de m aterie, pentru deschiderea căilor de acces...
Senzaţia stîrnită de propunerile lui P riroga trans­
form ă însufleţirea în tr-u n adevărat vacarm . Şi să-
m în ţa aru ncată de savantul ucrainean încolţise în
m intea constructorilor. Acum „R îndunica", una din
cele două nave surori, realizate de ştiinţa şi tehnica
păm întenilor, cucerea Cosmosul datorită soluţiei date
de el. Şi învelişul de p iatră şi plugul m ăturător deve­
niseră o realitate.
P ia tra to p ită fusese realizată încă din anul 1962 în
U niunea Sovietică. O încărcătură de m aterial pietros,
topită în cuptoare ro tative obişnuite, furnizase de pe
atunci lichidul omogen, uşor de tu rn a t în forme, care,
după o cristalizare şi o coacere succesivă, se transform a
într-o substanţă excepţional de rezistentă la marile
tem peraturi. U tilizată la confecţionarea de m ateriale
refractare sau la tu rn area şoselelor, m ateria pietroasă
fusese mereu îm bunătăţită. încercat pe nave fără pasa­
geri, în condiţii care să îngăduie cea mai serioasă
apreciere a calităţilor lui, noul m aterial se dovedise
mai m ult decît prom iţător. Perfecţionarea continuase
obţinîndu-se, în cele din urm ă, un strat protector —
pe cît de subţire pe a tît de rezistent — capabil să
apere părţile navei solicitate de „frecarea" cosmică.
C hiar şi uriaşul geam circular din bordul cabinei de
com andă a „R îndunicii", prin care privea Larsen
acum, fusese confecţionat din „m icrolit" — o variantă
transparentă a m antalei de p iatră protectoare, obţinută
în condiţii speciale.

40
 « P r o ie c ta n ţii doriseră ca învelişul rachetei să „ ţin ă “
J* o p erm an en tă încălzire de 8 000°C, iar construc­
torii realizaseră pînă la urm ă o protecţie ce nu se topea
decît la 28 0 0 0 grade. D ar dacă acum, cînd n av a încă
jiu atinsese viteza de regim a călătoriei sale, Larsen se
Simţea asigurat de rezistenţa învelişului navei, nu ace­
laşi lucru l-ar fi p u tu t susţine, cu to ată tăria, despre
■plugul „m ătu răto r" de materie. D eocam dată îşi făcea
f'datoria. P entru ca să-şi demonstreze însă pe deplin
fo lo su l, în d ep ărtîn d p ur şi simplu m ateria din calea
navei, „aşa cum fac plugurile de zăpadă pe tim p de
ja rn ă “ — com paraţia aparţinea to t lui Priroga — era
m evoie ca n av a însăşi să-şi atingă viteza de regim
pentru care fusese construită.
ij V itezom etrul arăta 80 0 0 0 kilom etri pe secundă. In
^pustiul de întuneric de afară, ici-colo — lumini în­
crem en ite — stele îndepărtate ţintuiau spaţiul nem ăr­
g in it. „în to cm ai ca nişte focuri răzleţite pe întinsul de
'•necuprins al stepei, în tr-o noapte adîncă de v ară...“
igîndea nostalgic ucraineanul, o p rit un tim p din am ă-
p u n ţita lui verificare de calcule m atematice.
I Constelaţiile stăruiau în geamul bordului încă tot
aşa ca în oricare ochi de fereastră păm înteană. Lebăda
tîşi întindea gîtul şi aripile celeste cu acelaşi avînt.
[Casiopeea desena acelaşi „M “ zugrăvit pe cer de în­
ch ip u ire a astrologilor antichităţii, iar în brîul cu care
îşi încingea O rion mijlocul străluceau aceleaşi trei m ari
sdiamante.
Trecînd în spatele norvegianului, Stevenson se lăsă
cu am îndouă braţele pe speteaza fotoliului ocupat de
şeful de echipaj, întorcîndu - 1 încet cu fa ţa spre dînsul.
— Ce este ? m orm ăi Larsen, surprins.
• . — R andam entul m otorului urm ează graficul obiş­
nuit. C îm purile m agnetice inelare dirijează fluxurile
Şde m aterie şi de fotoni...
I I — A i citit asta în ziarul de dim ineaţă ? întrebă
norv egianul după o lungă tăcere, mestecîndu-şi pipa.
— N u ! D a r valorific adevăratele lecţii de pilotaj
in terastral pe care cu zgîrcenie ai avut din cînd în
rCÎnd am abilitatea să mi le dai. A paratele de control

41
 arată că înăuntrul camerei de combustie m agnetică
arderea se desfăşoară norm al.
— Ce zici, prietene P riroga ? făcu Larsen cu ochiul
vecinului său. Prom ite tînărul... nu ?
— D acă ţineţi seama că în adolescenţă am rămas
de v reo două ori corigent la fizică, ba odată era chiar
să şi repet clasa din pricina proastelor mele relaţii cu
legile generale ale mişcării corpurilor, se pare că, efec­
tiv, am făcut unele progrese.
— Eu, unul, cu geografia nu m ă îm păcăm . La fizică,
dim potrivă, am luat şi m enţiuni. N u mi-aş fi putut
închipui însă, pe vremea aceea, că voi avea vreodată
ocazia să mă mişc cu o viteză a tît de mare, încît să
nu o p o t m ăsura decît cu ajutorul „deplasării" stele­
lor fa ţă de mine însumi. Ehei... pe atunci mă m ărgi­
neam la visul de-a ajunge profesor de fizică în micul
meu orăşel din Donbas.
— Se pare că pînă la urm ă nu ţi-ai abandonat cu
totul vocaţia, com entă cu o aparentă indiferenţă nor­
vegianul. G rav itaţia aparţine tot fizicii.
— D acă puţinele mele observaţii, adunate într-o
broşură despre unele aspecte noi în teoria gravităţii,
a r fi considerate drept un pas înainte, într-un domeniu
în care toţi fizicienii lumii se pot socoti însă nişte
simpli începători, atunci probabil că mi s-ar potrivi
cu ad evărat titlul de astrofizician. P oate că în drum ul
nostru... M ă gîndesc uneori cît de bine ar fi dacă toată
această ap aratu ră de cercetare, m ontată în laboratorul
de lucru al „R îndunicii", ar reuşi să scoată gravitonul
din culcuşul uriaşelor sale energii. Ce m ult aş dori să
putem prezenta la reîntoarcere colegilor noştri de pe
P ăm înt nişte concluzii clare şi precise !
— Să nu ne grăbim, dragii mei ! A p aratu ră de cer­
cetare, şi încă din cea mai perfecţionată, nu ne lipseşte.
Problem a însă răm îne foarte grea. Eu, unuil, nu ezit
să cred că ad ev ărata înţelegere a legăturilor dintre
gravitaţie şi electricitate este încă to t a tît de îndepăr­
ta tă ca pe vrem ea în care Einstein însuşi recunoştea
acest lucru. E drept că num ai o călătorie ca a noastră
a oferit, cu adevărat, pentru întîia oară prilejul de a
studia „la fa ţa locului" anum ite fenomene particulare

42
d in structura cîm purilor de gravitaţie. N u mă îndoiesc
de abilitatea de fizician a lui A nastas Pavlovici. El
este gata să interpreteze foarte corect datele citite şi
apoi p relu crate de către co o rd o n ato ru l electronic de
bord . M ă tem însă de altceva. Să n u surprindem cum va,
prin m ăsurătorile pe care le efectuăm, alte fenomene,
noi şi neaşteptate, care să-i lase în um bră pînă şi pe
gravitoni, am înîndu-le studierea pentru altă dată. N u
uitaţi că de m ulte ori, în explorările cosmice în tre­
prinse pînă acum, s-au în tîln it şi asemenea situaţii.
— în acest caz, am să procedez după exemplul d at
de însuşi şeful nostru de echipaj.
— N u ştiam că se ocupă şi el în mod deosebit de
această problem ă...
— M ă gîndeam la fluturi, dragă Stevenson. N u ţi-a
povestit Sven K nutovici cum fac unii entom ologi ca
să-şi completeze colecţia de fluturi ? D upă unii aleargă
cu plasa, alţii, în schimb, le in tră singuri în plasă.
F ără plasă însă...
— N u lim ita im aginaţia creatoare a oam enilor de
pe bord, A nastas Pavlovici ! interveni Larsen. Aşa a
fost odată. Cu plasa n u mai prind astăzi fluturi decît
diletanţii. Specialiştii îşi capturează exemplarele de care
au nevoie folosind curse selective. Ele lucrează pe bază
de arom e şi substanţe de atracţie specifice, instalate în
locurile potrivite.
— Ce păcat că nu am luat cu noi şi un asemenea
dispozitiv, m urm ură englezul cu jum ătate glas.
— P entru fluturi ? se nedum eri Priroga. Poate pen­
tru stele !
— N u... p en tru gravitoni !
„Este ora şaisprezece, se auzi vocea m etalică a aver­
tizorului autom at de bord. începe program ul de odihnă."
P riroga îşi strînse h îrtiile şi le aşeză în p u p itru l pe­
retelui dublu. Apoi deconectă aparatul care-1 ajutase
în calculele sale. Stevenson, apăsînd cîteva comenzi,
schimbă înfăţişarea cabinei. Fotoliile se transform ară
în paturi comode. Cei trei se culcară im ediat şi închi­
seră ochii.
Larsen, cu schema de funcţionare a m otorului foto-
nic în minte, plănuia cum să ridice în continuare vi-

43
teza la cifra lim ită de cinci şesimi din viteza luminii.
Ce simple i se păruseră lucrurile la început, în linii
m ari cel puţin. M otorul, „lam pa nucleară" cum spu­
neau cunoscătorii, nu funcţiona pe principiul autoali-
m entării, ca la „A lbatros". D e cîte ori nu schiţase el
însuşi, în cursul discuţiilor purtate cu proiectanţii, con­
turul „camerei de combustie" magnetică, în care m ateria
şi antim ateria dădeau naştere puternicului jet de reac­
ţie, care acum îi îm pingea cu zeci de mii de kilom etri
pe secundă în plin necunoscut.
„Plugul" lui Priroga fusese realizat de constructori
în modul cel m ai original. D ouă uriaşe vîrtejuri de
materie, artificial create, la anum ită distanţă de o
parte şi de alta a drum ului, îndepărtau difuza m aterie
interstelară din calea navei, deschizînd acesteia un
adevărat tunel de „aproape vid". A trase în hora celor
două vîrtejuri, de fap t două imense cîm puri magnetice,
pînă şi ultim ele resturi de m aterie se îndepărtau, fe-
rindu-se singure din calea navei.
„V eţi aluneca fulgerător prin necunoscut, între pe­
reţii unui canal de vid, pe care nava şi-l va tăia sin­
gură în spaţiul interstelar", îi asiguraseră specialiştii.
Şi iată, acum n ava înainta cu 80 000 kilom etri pe se­
cundă ! V îrtejurile se form aseră şi m ateria difuză nu
mai era o piedică în calea impetuoasei săgeţi cosmice
— „R îndunica". T em peratura peretelui exterior al n a­
vei, care în absenţa plugului m ăturător de m aterie
difuză s-ar fi încălzit pînă la 6 000 de grade Celsius,
abia trecea de 1 2 0 de grade.
în cu rîn d avea să aibă loc „m area m inune" : legă­
tu ra radio cu Păm întul şi cu cealaltă navă, cu „A lba­
trosul". Legătura, imposibil de stabilit în condiţiile
funcţionării m otorului, urm a să fie luată la sfîrşitul
prim ei m ari etape de drum . Atunci...
„Este ora şaisprezece şi cincisprezece minute, răsună
din nou în cabină glasul avertizorului. A ctivitatea
cerebrală a şefului de echipaj depăşeşte lim ita stabilită
prin program ul de relaxare. Peste cinci m inute începe
emisiunea de liniştire obligatorie."
P riroga nu-şi putu stăpîni un zîm bet. C oordonato­
rul general electronic era foarte grijuliu. M ăsurînd

44
" ’il
pînă şi cele mai neobservate oscilaţii ale biocurenţilor
emişi de organismele celor din echipaj, devenea neîn­
d u răto r ori de cîte ori era vorba de asigurarea relaxă­
rii lor. Ia r dacă vreunul din astronauţi „îndrăznea"
să-i tragă chiulul, continuîndu-şi activitatea cerebrală,
îl „sim ţea" im ediat. O emisiune de bruiaj — pe lungi­
mea de undă specifică — îl „cupla" de-a dreptul la
reţeaua odihnei, scoţîndu-i atenţia din „circulaţie". Cu
gîmdurile „cu m in ţite", om ul se cufunda apoi în somn.
D ifuzorul începu să transm ită în surdină aria lui
Solveig din Peer G ynt. Supravegheată de coordonatorul
general electronic, uriaşa navă luneca înainte, mereu
înainte...

VI

«330 pe 406 pe 517 din cubul L... Alo, Ulise, Alo,

:Nestor, Alo, Leda... 330 pe 406 pe 517 din cubul L...
„V iking" anunţă...»
C hem area îl smulse brutal pe Ascaniu C azacu din
în d ep ărtata lume a gîndurilor.
„330 pe 406 pe 517 din cubul L... Alo, Ulise..."
Sem nalizatorul verde-roşu îşi zbătea scînteia de lu­
mină, mai vie, mai plină de lucire parcă decît oricare
din m iriadele de stele.
«330 pe 406 pe 517 din cubul L... „V iking" anunţă...»
U n declic : cuplarea locatorului de control. O apăsare :
declanşarea legăturii radio bilaterale. O rotire a bu­
tonului de acord : captarea imaginii pe canalul de
em isie-recepţie. încă o răsucire, şi tîn ăr, în alt şi semeţ,
pilotul navei „V iking" se ivi pe ecranul lum inat.
— S în t U lise, am c u p la t, vorbeşte...
— 330 pe 406 pe 517 din cubul L... Preia-m i le­
gătura cu P ăm întul !... O biect cosmic necunoscut în
cubul M !... O biect necunoscut în cubul M !...

45
 A lt declic, altă apăsare de buton. C onvorbirea din­
tre postul individual de observaţie extraterestră Ulise
şi nava de serviciu „V iking" trecu din receptorul om u­
lui instalat sub cupola blindată a postului de pe aste-
roid în aparatele de recepţie ale celor de „jos", de pe
P ăm înt.
A scultătoare, m îna porni spre contactul izolat, în ­
crem enit în roşu, tem ut de ochii tu tu ro r singuraticilor
observatori. în trebătoare, privirea lui Ascaniu ţintuia
butonul acela cu luciri sidefii. Nu-1 atinsese încă ni­
ciodată.
Degetul mijlociu află netezimea răcoroasă a micu­
lui nasture încrem enit în aşteptare nepăsătoare. Lu­
necă şovăielnic, urm ărind îngustim ea reliefată a celor
şase litere înflăcărate : „A larm ă". Se smulse îndem nu­
lui în tr-o ultim ă fracţiune de secundă. Ochii îi cerce­
tau reci ecranul transm iţător de imagini.
„E Ted Lund, suedezul, îşi spuse cu gîndurile lim ­
pezite. A m z b u rat o idată cu el p e circuitul inter-
lunar."
Cursa navei „V iking" era reprezentată pe graficul
m ic de co n tro l, poziţia 2 2 , îşi am inti Ascaniu. Zbura,
spre M arte.
„...U n obiect cosmic necunoscut în ciibul M .“
P rivirea îi mai alunecă o dată, repede, peste astro-
radiolocator. „C o n tro laţi sem nalizările navelor înainte
de a le retransm ite P ăm întului." E ra o frază din re­
gulam entul de serviciu al posturilor exterioare de obser­
vaţie. Ce fel de obiect cosmic necunoscut ? Şi totuşi
Lund nu-şi pierde m intea uşor...
— Alo, Ulise... Alo, Ulise... „V iking" anunţă... Alo,
Păm întul, „V iking" anunţă prin Ulise... O biect cosmic
necunoscut de m ărim ea 12 în cubul M...
A utom at, m îna ce zăbovise o frîn tu ră de tim p asu­
p ra contactului de alarm ă se ridică, apucă o manşă din
panou şi trase. P uternicul radiolocator astral al pos­
tului de observaţie in tră în funcţiune. Pe noul ecran
se m aterializa, născîndu-se din emisiunile radio sur­
selor locale captate şi traduse în imagine, lumea de
întuneric a cubului M de pe h arta tridim ensională a
spaţiului cosmic din jurul P ăm întului. în irizaţiile di­

46
 fuze ale unor inexplicabile luciri, de-un ireal roz-vio-
let-fum uriu, cu contururi imprecise, asemenea destră­
m ării unui văl desfăşurat, um bra creştea, stăruia, se
apropia, am eninţa. „O biect cosmic de m ărim ea 12“,
desigur. Pe P ăm înt ar avea dimensiunile A ustraliei !
Jos, sub locator, pe cele 3 cadrane, indicatoarele os­
cilau frenetic p rin tre cifre. Viteză, direcţie, densitate.
O biectul era opac. O rb ita pe care se mişca pătrundea
în cubul L, o în tretăia pe aceea a navei „V iking"...
— Lund ! M anevra... Ce faci ! ? se pomeni strigînd
din toate puterile Ascaniu Cazacu şi m îna, ridicîndu-se
din nou, apăsă de astă dată h o tă rît pe b u tonul de
alarm ă.
în acelaşi tim p , sub m ina energică a suedezu­
lui, nava căuta să se smulgă de pe propria orbită, în -
cercînd un transfer. L und realiza succesiv, cu mişcări
precise, program ul de lucru care trebuia să-l apere, fe-
rindu - 1 din calea neobişnuitului oaspete al sistemului
solar.
C lipirea insistentă a sem nalizatoarelor nu reuşi să-i
desprindă lui Ascaniu privirile de pe ecranul ap aratu ­
lui de locaţie. Bolidul, căci ce putea fi altceva decît
bolid, îşi continua neînduplecata cursă. O uriaşă învol­
burare, o fu rtu n ă se p ărea că - 1 tîrăşte,' îl însoţeşte şi-l
împinge.
Ascaniu îşi dădu seama că viteza de mişcare a m a­
teriei cosmice in terp lan etare — care depăşea iuţeala de
1600 kilom etri pe secundă num ai în cursul celor mai
puternice p erturbări ale atmosferei solare — atinsese şi
depăşise valoarea de 2800 kilom etri pe secundă. F ur­
tuna din Cosmos creştea, dobîndind proporţii uriaşe.
T rohoida, curba m atem atică care o exprim a grafic şi se
desena am eninţătoare pe unul d in tre indicatoarele de
bord , dovedea că o fo rţă străină, irezistibilă, colosală
acţiona în cîm pul electrom agnetic, iscînd pertu rb aţii
cosmice fără preced en t, activînd pro b ab il plasma az-
v îrlită din cînd în cînd de Soare în spaţiul din jur,
stîrnind un ad evărat uragan.
R ecepţia, legătura de circuit cu P ăm întul şi cu N es-
to r, cel mai apropiat p u n c t de Observaţie, era tu lb u ­
ra tă , în treru p tă. Im aginea cabinei „V ikingului" adusă

47
 de canalul de emisie-recepţie, care, prezentând observa­
torilor bordul de com andă ale navelor îngăduia un
co n tro l m ai eficace, al zborului, 'începu să trem ure, apă-
rînd tot mai estom pată, m ai zdrenţuită. P entru a-şi
asigura legătura, Ascaniu C azacu m ări doza de ener­
gie a aparatelor. Lund se lupta cu nava. în plină des­
făşurare, fu rtu n a îi îm piedica manevrele. „N u a izbutit
decît prea puţin să-şi modifice orbita", se îngrijoră
Ascaniu Cazacu. Viteza bolidului creştea şi ea o aată
cu năprasnica fo rţă a fu rtunii.
— A tenţiune, Ulise, aici N estor, retransm it : P ăm în-
tul cere să repeţi coordonatele galactice ale poziţiei
bolidului şi viteza. Treci pe recepţie.
M aşinal, Ascaniu Cazacu cuplă legătura directă cu
P ăm întul. Im aginea lui Lund pieri. în locul cabinei
navei „V iking" apăru chipul în cru n tat al observato­
rului de pe staţia terestră de legătură.
— Lund să nu-şi părăsească orbita !...
C uvintele Păm întului i se păreau nefireşti. Cum
adică ? Să se lase zdrobit ?... Sau poate ei cred că bo­
lidul e un bob de m azăre scăpat dintr-o păstaie ?...
Cum să nu-şi părăsească orbita ? ! U m bra pătrunsese
doar în cubul L. F urtuna a crescut la culme. Ia r Lund...
întrerupse legătura cu P ăm întul. O încercă pe cea cu
nava. Stărui. Obosi. Ecranul răm înea m ut, orb. Apoi
în m icrofon răsună aproape ireal chemarea lui N es­
tor :
— Alo, Ulise... Alo... Lund a sărit !
Ştiind că altfel nu-şi mai putea salva pilotul, creie­
rul electronic de bord a declanşat dispozitivul de
salvare. Lund închis în cabina lui etanşă a fost proiec­
ta t în spaţiu. N av a, epavă abandonată, neştiutoare, îşi
continua drum ul...
O zguduitură puternică. A dînc în fip tă în solul de
rocă m o artă a asteroidului, cupola groasă, blindată
a postului de observaţie primise încă una din obişnui­
tele m îngîieri ale „înaltului sublim", cîntat de lirica
poeziei păm întene. Ascaniu îşi trecu m îna prin p ăr şi
săltă din umeri. O nouă trepidaţie, prelungă de astă
dată ca o vibrare. Se obişnuise însă cu aceste daruri
din Cosmos.

48
 A păsă stăruitor pe un buton şi Ulise reluă legă­
tu ra cu P ăm întul. Im aginea observatorului îndepăr­
ta t în tîrzia însă. A păru în răstim puri mereu întretăiată,
sfîşiată, deform ată. Zbuciumul, nebunia, clocotul aces­
tui Cosmos sălbăticit continua să crească...
„C om unicaţi elementele bolidului !... C ătre toate sta­
ţiile exterioare... Aici P ăm întul !... Com unicaţi..."
E cranul radiolocatorului se um bri, invadat, cucerit,
în g h iţit de vălătucul uriaş. Acele indicatoarelor se zbu­
cium au înnebunite, izbind neregulat bariera lim itatoare.
3200 kilom etri pe secundă, citi în lunecarea ochilor
Ascaniu, 3270, apoi iuţeala furtunii depăşi 3300 kilo­
m etri pe secundă. Ascaniu îşi trecu m îna peste faţă,
in ch izîn d ochii. D in d ărătu l pleoapelor fierbinţi ţîşniră
parcă fărîm e de scîntei, ace înroşite.
întreag a cabină începu să se legene, ca o corabie
în urgia vîntului, cu pînzele um flate, izbite, smulse.
Legănarea crescu. Pereţii păreau elastici. C adranele săl­
tau în zigzaguri inegale. Luminile clipeau, stropi vii,
uniţi în linii trase la întîm plare. Se prinseră apoi în
cercuri strălucitoare. C ercuri roşii, verzi, violete,
cercuri negre...
Ascaniu se ridică cu greu. Era o rotire de scrînciob.
Zeci de ro tiri albe-negre. M îna scăpă bara de p rotec­
ţie a panoului. R idică braţul îndoit, ferindu-se de
cercurile care-i jucau în faţă. Lunecă. Cu braţele larg
deschise într-o ultim ă căutare de sprijin, cu nedum eri­
rea cercurilor în tip ărită în priviri, se prăbuşi.
„C om unicaţi elementele bolidului, com unicaţi elemen­
tele bolidului !... Aici P ăm întul !...“
„A lo, Ulise !... Aici N estor... Ulise !... Alo, Ulise !...
Bolidul..."

Bolidul ? A paratele de pe P ăm înt nu l-au găsit,

în afară de cele două posturi de observaţie exteri­
oară, din releul general, Ulise şi N estor, care au dat
pentru el aceleaşi elemente ca şi Lund, nimeni nu l-a
văzut.
N estor revenise asupra datelor comunicate, d ar che­
m area lui rămase neinterceptată...

I 49
 — D ar l-am înregistrat ! C red că nu se îndoieşte
nimeni de to t ceea ce am citit tim p de peste nouăzeci
de m inute cu aparatele postului meu de observaţie...
Apoi program ul de m odificare a orbitei navei şi chiar
aruncarea în spaţiu a lui Lund au fost îndeplinite la
com anda creierului electronic de bord. Şi el s-a înşe­
lat ? !
— N u, dragul meu Ascaniu ! Eu nu mă îndoiesc cu
totul de existenţa acestui pretins obiect cosmic venit
din exterior. C hiar dacă bolidul ca atare nu a fost re­
găsit, uriaşa fu rtu n ă de plasm ă, care-a bîntuit apoi în
zona cosmică respectivă, corespunde cu aceea pe care
ar fi stîrnit-o acolo trecerea unui asemenea corp cos­
mic. Viteză, direcţie, masă... Toate aceste caracteristici
corespund. Şi apoi, aşa după cum spui, coordonatorul
electronic al navei ar mai fi declanşat oare dispozitivul
de salvare dacă nu ,ar fi fost cu adevărat cazul ?...
D eviind, nava s-a p ierd u t fiind atrasă în braţele ire­
zistibilei atracţii a lui Jupiter. N u vom m ai putea şti
niciodată ce s-a în tîm p lat cu aparatele de pe bordul
ei. Poate că şi-a aruncat în spaţiu om ul nu ca să-l fe­
rească de im inenta ciocnire cu bolidul, ci din nepu­
tin ţa de a m ai ieşi la liman de pe noua o rb ită m odi­
ficată, care o ducea spre o pieire catastrofală.
— Poate... Este o îndoială pe care nu o vom putea
niciodată lăm uri. N u-m i po t însă ierta clipa de slă­
biciune.
— Uneori, dragul meu, continuă Tom a Prisecaru,
ne grăbim să ne facem o vină din com portări în care
avem totuşi un m erit. în condiţiile în care te aflai,
cu inform aţiile culese, alarm a era inevitabilă. Elemen­
tele drum ului unui bolid cosmic trebuiau anunţate, tre­
buiau d e te rm in a te ; bolidul trebuia localizat şi apoi
distrus, nu ? C ît A frica să fi fost de m are, şi, p rin tr-o
explozie term onucleară dirijată, am fi scăpat de acest
suspect client cosmic. Să nu m ai revenim .
— T oată lumea vrea să m ă consoleze. P robabil că
la fel i se spune şi lui Lund. Cu toate că num ai noi
am îndoi am alarm at o întreagă planetă cu gogoriţa
acestui bolid despre care nici acum nu ştiu prea bine
ce să cred.

50
 — D a r despre care totuşi voi veţi lăm uri lucrurile.
Voi, cei doi oameni care — real sau nu — aţi in trat
în contactul cel mai direct cu el. Specialiştii care l-au
exam inat pe Lund, după reîntoarcerea lui din Cosmos,
spun acelaşi lu cru ca şi despre dum neata, Ascaniu.
A rată că judecata lui nu a suferit nici un fel de al­
terare în ultim ele 24 de ore.
— D a, ştiu ! P ilotul „V ikingului" a văzut bolidul,
eu şi observatorul de pe N esto r am constatat „efectele"
fizice ale trecerii acestuia prin spaţiul interplanetar.
Om ul a încercat să ferească nava am eninţată de o ine­
vitabilă ciocnire şi a pierdut-o. A fost salvat el însuşi
d e sistemul de securitate al maşinii pe care o conducea
şi acum, cînd to ată lumea se îndoieşte de existenţa aces­
tu i bolid, medicii constată că om ul nu a avut totuşi
„vedenii". N u -i jş a ?
— Greşeşti, Ascaniu ! Lucrurile sînt în realitate ceva
m ai complicate.
— N u . T re b u ie să m i se sp u n ă a d ev ăru l în faţă. îm i
c e r ie rta re p e n tru to n u l m eu cam rid ic a t, d a r am to ate
m otivele.
— Ascaniu, băiatule, în a fara noastră, a acestora
care ne p reocupăm direct de zb o ru rile cosmice, mai
există...
— Desigur, ştiu... Psihologia cosmică, nu ?
— D a ! N icăieri omul nu este mai h ărţu it de gre­
lele încercări ale scurgerii tim pului decît în Cosmos.
O a re în condiţiile zb o ru lui de lungă durată, cînd om ul
este un singuratic, desprins din mediul lui obişnuit, nu
se nasc reacţii neprevăzute ?
Ascaniu îşi ridică privirile. Prisecaru citise desigur
to t ceea ce scriseseră specialiştii în legătură cu bizara
întîm plare. Psihologii aveau poate dreptate, d ar în Cos­
mos se trim it oameni aleşi, sănătoşi, cu reflexe nor­
male şi care răspund încercărilor la care i-ar supune
cea mai încordată dintre aşteptări, prin cea m ai bună
capacitate de concentrare. Totuşi, ceea ce ştim pînă în
clipa de faţă despre m odul de funcţionare al creie­
rului...

4* 51
 — Lund a fost exam inat. Temeinic. N u s-au consta­
ta t urmele vreunei tulburări în judecata lui. N u, As-
caniu ! N u fu rtu n a a fost creată de bolid, ci invers.
— Şi asta n u e ab su rd ?
— A stăz i ştim d o a r că, în C osm os, plasm a a z v îrlită
de Soare în sp aţiu l din ju r ia adeseori aspectul u n o r
a d e v ă ra te fu rtu n i. D e ce să ne m irăm că, în cursul
urgiei în tîm p in a te de „V ik in g ", v ite z a m işcării care a
a g ita t m a te ria in te rp la n e ta ră a atin s v a lo ri a tît de ri­
dicate ? în re g istrîn d însă fu rtu n a , „V ik in g " a căzut
p ra d ă unei p e rtu rb a ţii d a to rită tocm ai in flu en ţei acestei
plasm e activ e a su p ra cîm p u lu i electrom agnetic.
— A r trebui să fie vorba de o perturbaţie pînă acum
încă nestudiată în am ănunţim e, ripostă Ascaniu C a-
zacu.
— Indiferent. în condiţiile ei s-a produs o prăbu­
şire nervoasă, de scurtă durată, a cosmonautului ; atît
de scurtă şi de trecătoare, încît nu şi-a încrustat urm a
în activitatea lui nervoasă din ultim ele 24 de ore. încă
din anul 1963 savantul sovietic F. D. G orbov consi­
dera că p ot exista astfel de prăbuşiri.
— Bine, şi ?...
— T re c ă to are a prăb u şire a perm is in sta la re a unei
stări de sugestiv itate crescută. A şa s-a n ăscu t bolidul...
apoi m anevrele...
— D a r c o o rd o n a to ru l general e le c tro n ic de b o rd ?
A p a ra te le nu p o t avea h a lu c in a ţii. Şi apoi... A m v ă ­
z u t ! A m m ă su ra t ! L u n d la fel. P o a te ceva m ai accen­
tu a t, d a r la fel !
— Să nu crezi că este greu de răspuns. O dată ce
ne-am îm barcat în ipoteză, să navigăm cu ea pînă la
capăt. Am îndoi cunoaştem ce înseam nă rezonanţa.
— A dică în tre m ine şi a p a ra te să se fi creat...
— O clipă ! D e unde putem şti că nu s-a produs
un fenomen de inducţie ? O are n atu ra particulară a
cîm pului electrom agnetic pe care-1 străbateau omu! şi
nava nu a creat posibilitatea ca slabii biocurenţi um ani
să poată influenţa funcţionarea delicatelor circuite elec­
tronice ale coordonatorului ?...
— Şi l-a făcut să v adă şi să simtă bolidul ? D ar
aceasta ar fi...

52
 .— P rea m ult ? D a, dacă te-ai gîndit la aparatura
electronică în ansamblul ei. A r fi simplu, însă, să fi
influenţat doar un singur etaj al coordonatorului, vreun
circuit de control suplim entar. De pildă, cel destinat
verificării m odului în care este condusă nava de pro­
priul ei pilot, în funcţie de datele obiective culese din
mediul exterior.
— Deci perturbaţia a venit, omul a acţionat, coor­
donatorul nu s-a opus şi... D acă nu mă înşel, din
această ipoteză se desprinde chiar şi o regulă : ori de
cîte ori sînt în fru n tate vînturi de plasm ă cu o inten­
sitate de peste 3 000 de k ilom etri pe secundă, apar dere­
glări traduse în psihologia omului prin tulburarea
gravă a stării de sugestivitate.
— A scultă-m ă ! Tom a Prisecaru se ridică din fotoliu.
C azul Lund ne relevă o altă latură a com plexităţii
•problemelor legate de cucerirea Cosmosului. Am aler­
g at aici o în treagă comisie tocm ai p e n tru că ne-au
chemat specialiştii care l-au consultat pe Lund. C on­
statările lor au o mare însem nătate astăzi. N u peste
m u lt tim p va sosi vrem ea stabilirii legăturii radio
cu cei şase. N avelor surori va trebui să li se comunice
în p rim u l rînd concluzia p ractică trasă din catastrofa
navei de serviciu „V iking".
— în tr-u n an de zile s-au făcut atîtea noi desco­
periri în domeniul navigaţiei cosmice, încît va trebui
să le încărcăm m em oria coordonatoarelor generale de
b o rd cu volume întregi de date.
— Şi mai ales de măsuri posibile, adăugă abia au­
zit Tom a Prisecaru. Va trebui să li se recomande pe
cît e cu p u tin ţă să evite separările. U n om, de unul
singur, în navă sau în afara ei, începe să mă îngri­
joreze...
— D in cîte îmi amintesc, atunci cînd s-a întocm it
program ul lor de activitate pe etape s-a admis această
alternativă. Sper că nu se îndoieşte nimeni de com por­
tările funcţionale, ca să zic aşa, în orice îm prejurări,
ale fiecăruia dintre cei şase.
— N u , d ar acum... Faptul că în această aventură,
cu bolidul care nu a fost ceea ce se credea că este, s-a
p ierd u t o navă interplanetară, nu reprezintă poate ni­

53
mic în com paraţie cu cîştigul adus astronauticii de ac­
cident. Se v a trece la o studiere riguroasă a com por­
tării, a stabilităţii nervoase a oam enilor la perturbaţiile
stării lor de sugestivitate. U n studiu strict ştiinţific,
d ar rapid. Concluziile lui v o r fi de cel mai m are folos
celor de pe „R îndunica" şi „A lbatros". C înd vor lua
legătura cu P ăm în tu l le vom com unica rezultatele.
Federaţia internaţională de astronautică nu-ţi repro­
şează alarm a pe care ai dat-o. D ato rită ei s-a p u tu t
realiza recuperarea lui Lund. D im potrivă, mă însărci­
nează să-ţi spun că, atunci cînd îţi vei relua m unca,
te vei ocupa cu studierea acestei probleme.
— D acă-i aşa... va trebui să pornim la bătălie cît m ai
curînd.
— Cei plecaţi au în tr-ad ev ăr m are nevoie de rezul­
tatele u n o r cercetări în această direcţie.

VII

G îndurile îşi urm au hoinăreala cu paşi imenşi. Vo­

lumul, cît să-l acoperi cu palm a, rămăsese deschis acolo
unde ochii îşi aflau popas adesea, foarte adesea...
„ Irin a “... G îndul se înscrise luminos printre stele.
C ărţulia era darul Irinei, prim it laolaltă cu ultim a p ri­
vire şi trem urarea buzelor pînă atunci nem aiaflată —
din „ziua cea d intîi" aici şi „cea din u rm ă“ acolo,
jos, pe P ăm înt.
Săptăm îni, luni, ani de zbor îl despărţeau de tre­
m urarea aceea aflată pe buzele Irinei cînd, in trîn d ul­
tim ul în navă, acţionase dispozitivul de închidere a
trapei etanşe.
Ce poţi lua cu tine în asemenea clipe ? U n zîm bet,
o vorbă pe care să nu o uiţi şi setea căutării. Toate,
toate trăiau în inim a lui A lexandru, în fiecare clipă
de singurătate. îi stîrneau mereu acelaşi fream ăt în

54
 suflet, acelaşi dor, reînnoindu-i frăm în'tările, durîndxte-
meiurile reîntoarcerii...
„Străbătând a haosului v ăi“ , în tr-u n mereu „m ai de­
p arte" din care lipseau ziua şi noaptea aşa cum le
cunosc păm întenii, „A lbatrosul" îşi avea zilele şi nop­
ţile lui. N o p ţi şi zile pe care oamenii le luaseră cu ei
să le ţină de urfit, pe cărarea rătăcirii prin tre stele,
să le păstreze m ăsura vrem ii şi a drum eţiei. N o p ţi şi
zile a căror scurgere era prinsă în capcana aparatelor
cu m igală ticluite...
C ălătorim pe căi nem aium blate, ne croim drum p rin ­
tre aştri... Singuri ? N u . Fiecare îi avem pe ceilalţi şi
to ţi lao laltă ne avem pe noi, echipajul...
Tihon Semionovici Platonov, apropiat, înţelegător,
creat p arcă anum e să stăpînească stihiile v ă z d u h u lu i;
Dom Esteban, preocupat în tr-u n a şi oricînd desprins
d e 'o ric e , ca să-ţi fie alături, cu gîndurile vraişte, dar
cu hăţurile lor straşnic stăpînite, sarcastic şi risipind
o zadarnică strădanie în în frăţirea cu cinismul... înce­
peau să se asemene în urm a îndelungatei trăiri laolaltă.
P oate nu a tît personalitatea lor se contopea, cît mai
ales pasiunea ce-i făcuse pe toţi trei să se dăruiască
„aflării celor nem aiaflate".
Lui A lexandru îi plăcea să găsească, în prefirarea
întîm p lărilo r de zi cu zi, o în treită prezenţă topită
a tît de ades în tr-o singură vorbă gîndită în trei m inţi,
rostită de o singură gură, în tr-u n singur zîm bet sau
în tr-o singură încruntare.
A m intirile veneau şi se îndepărtau. V iitorul era
acolo, undeva, un punct luminos. Prezentul era aici,
era acest clocotitor azi, mîine...
înm ănunchiere de file de zbucium şi vise, de gîn-
dire pro fu n d ă ticluită în o m ă şi vers, cărţulia, la în­
ceput doar un fir de legătură între inim a lui şi zîm-
betul Irinei, îl fermeca acum parcă într-altfel. Simţea
parcă m ai tem einic m ăreţia în făp tu irii la care era părtaş.

„Căci unde-ajunge nu-i hotar,

N ici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea încearcă în zadar
Din goluri a se naşte..."

55
 Abia aici, rătăcito r el însuşi pe aripile fulgerului,
scăpărat în lumea de gînd a poetului, A lexandru îl
preţuia total şi copleşitor pe marele Eminescu şi era
m îndru că lui, un com patriot al aceluia ce „la masa
lui de b ra d “ dăltuise nem uritoarele versuri, îi este dat
să îm plinească zborul cîntat cu mai bine de un veac
în urm ă de o inspirată închipuire.
Ajunsese... în faţa lui îşi desfăşura întinderile spa­
ţiul „fără ho tar". Şi se afla aici pentru a cunoaşte,
între altele, şi cum încearcă tim pul, nu în zadar, „din
goluri a se naşte".
Tim pul... Ce uriaşă verificare trebuia să aducă pe
P ăm înt acest zbor, slujit de cea mai iute maşină scor­
nită de inventivitatea omului, nava fotonică !...
înain te de plecare, în perioada de intensă pregătire,
ore întregi de instructaj fuseseră în întregim e închinate
„tim pului propriu al navei".
„P o triv it supoziţiilor iniţial admise, spusese unul
dintre oamenii de ştiinţă care asista m unca de pregătire
a echipajelor, nava, deci şi echipajul, se deplasează cu
o viteză proprie, cu o acceleraţie proprie, pe distanţe
proprii şi în tr-u n tim p propriu. Toate acestea au v a­
lori diferite de acelea pe care le au pe P ăm înt." A m in-
tindu-şi, A lexandru Cazacu nu putu să-şi stăpînească
un zîm bet. în faţa lui, indicatorul „propriu" de masă,
m arca valoarea „e" la puterea a doua.
C ît de m ult îl chinuise la început acest term en :
„pro p riu ". Totul e propriu aici, în racheta fotonică —
şi viteză, şi tim p, şi spaţiu, şi acceleraţie. P ătrunzînd
repede în miezul lucrurilor, trăindu-le, ajunsese să le în ­
ţeleagă. Faptul că toate elementele fantasticului drum
al navei îşi aveau valorile lor proprii, diferite de cele
pe care le-ar fi av u t pe P ăm înt, se explica uşor. D ife­
renţa îi apărea acum limpede. P entru navă, sistemul
de referinţă de pe P ăm înt nu mai avea nici o valoare.
La început, acolo jos, „lucrase" cu greu cu aceste
„ficţiuni". Aici însă, „ficţiunea" devenise palpabilă,
reală.

56
 De-abia acum realiza esenţa însăşi a vitezei, a fan ­
tasticei viteze de zbor. E a nu mai era o simplă no­
ţiune pe hîrtie, un element dintr-o problem ă rezolvată
jla seminar sau pe foaia unui caiet. Devenise o parte
din realitatea pe care o trăia în fiecare zi.
Mo_
D e cîte ori nu scrisese el acea form ulă simplă r
pentru lăm urirea term enilor căreia îşi însemnase în
caiet că r, rap o rtu l propriu de masă, rezultă din ra­
portul dintre masa iniţială a navei şi cea pe care o are
| î n mom entul opririi m otorului fotonic. O scrisese şi o
subliniase cu creionul roşu. Acum cînd, aşezat la pu­
pitrul de com andă al navei, determinase de atîtea ori
valorile acestei fracţii, fără a ţine seama de nici o le­
gătură cu cadrul înconjurător, ştia că este suficient
ca raportul propriu de masă să devină egal cu 2,72,
adică cu num ărul sim bolizat de m atem aticieni prin „e“
pentru ca viteza proprie a navei fotonice să o atingă
pe aceea a luminii. în faţa lui, însă, indicatorul de
' viteză m arca „e “ la puterea a doua. T înărul cosm onaut
nu-şi putu stăpîni un gînd de adm iraţie pentru nava
a cărei viteză proprie, în acel moment, întrecea de
două ori viteza luminii...
P rivirile lui A lexandru alunecară, oprindu-se asupra
unui alt indicator, cel al num ărului propriu Einstein.
Acesta arăta raportul dintre viteza proprie a navei
K fotonice şi viteza luminii. Şi acest num ăr se afla în
t creştere. Tihon Semionovici îl considerase însă pînă
$ nu de m ult drept încă neinteresant.
— E m ult prea mic. D e-abia de la valori de la 18
| în sus începe să oglindească o adevărată perform anţă.
— Optsprezece ? m urm urase cu adm iraţie Rouille. O
secundă de drum pentru noi, un an pentru un observa-
I
tor terestru.
| — La valoarea 32, pentru num ărul propriu Einstein
\ egal cu această cifră, în tim p ce noi am parcurge o
S secundă din tim pul deplasării noastre, pe P ăm înt ar
I urm a să se scurgă nu m ai puţin de un milion de ani !

57
 A r treb u i să fie aşa *. In cadrul actualei noastre călă­
torii însă, experienţele şi cercetările asupra vitezei se
vor m ărgini la cifre cu m ult, cu foarte m ult m ai mo­
deste. Le-am prom is doar păm întenilor să-i revedem
după num ai cinci ani de hoinăreală...
„în to arcerea ?... Da, ea singură va dezlega m ulte
problem e la care acum ţi-e şi team ă să te gîndeşti."
Deschise din nou micul volum de poezii :
„Din sînul veşnicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer,
S-aprinde iarăşi soare.

P rins de v raja versului, A lexandru se auzi recitînd

ca în vis :
„Părînd pe veci a răsări
D in urmă, moartea-l paşte
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte !
Iar tu..."

D a r gîndul îi rămase neîm plinit. C artea îi fu smulsă.

B ordul în treg se cu trem ură d in tr-o dată, cu un zgom ot
neobişnuit. întunericul înghiţi totul. U rm ă un scrîşnet
infernal, apoi altul... O învălm ăşeală de voci şi zgo­
mote de lucruri rostogolite, izbite, sparte. A lexandru
îşi descleştă m îna de pe speteaza fotoliului de care se
agăţase în mom entul şocului. Se pomeni în gol. O izbi­
tură îl opri în loc. Prim i lovitura în genunchi, d ar nu
el, altceva parcă îl răsuci, îl întoarse, îl împinse. Apoi,
izbit, um ărul trosni.
— Cazacu, Rouille, unde sînteţi ? Am nevoie de o
lam pă de siguranţă ! Lîngă mine s-a răsturnat ceva.
încerc să pipăi... N u ştiu unde am ajuns.
* Se presupune că racheta fotonică se poate deplasa cu viteze
proprii mai mari decît viteza luminii, dar vitezele sale relative,
m ăsurate de pe Păm înt, răm în în perm anenţă sub 300 000 km pe
secundă. N econcordanţa dintre rezultatul m ăsurătorilor efectuate
în nava fotonică şi pe Păm înt rezidă în faptul că echipajul navei
determină propriile sale elemente de mişcare, neţinînd seama de
evenimentele din spaţiul înconjurător (n.a.).

58
 Era, de undeva din întuneric, vocea lui Tihon Se-
m ionovici Platonov.
— O cau t eu. A m să cobor. S înt lipit de tavan.
în aceeaşi clipă, A lexandru sim ţi ceva foşnitor şi m ă­
tăsos lunecîndu-i peste obraz. R ecunoscu m aterialul
costumului unuia din cei doi tovarăşi ai săi.
— C ine-i ?
— Eu, Tihon...
A lexandru Cazacu se avîntă de la locul lui, dar cal-
culîndu-şi greşit mişcările, nedezm eticit, neştiind de
care anum e obstacole nevăzute să se ferească, „ în o tîn d "
p rin beznă, se opri cu o izb itu ră înnăbuşită. O durere
ascuţită i se înfipse în ceafă, în tîm ple...
— A m să încerc s-o găsesc eu, blestem ata de lam pă !
I bom băni francezul.
— D e ce naiba reuşeşte a tît de p ro st acest exerciţiu
de im ponderabilitate ? D oar nu am tras chiulul la antre­
nam ent ! Băieţi, să nu ne pierdem simţul um orului !...
— M ăcar pînă ajungem să vedem despre ce-i vorba,
îl com pletă R ouille pe şeful de echipaj. Ei, A lexandru,
i unde eşti ?
— A lexandru ! repetă Platonov, cu îngrijorare. C a­
zacu !... I s-a în tîm p lat ceva. D om Esteban, stai la locul
dumicale ! Voi încerca eu !
L unecîndu-şi palm ele p e fiecare obstacol în tîln it, Pla­
tonov izb u ti în cele din u rm ă să coboare. N im eri du­
lapul m o n ta t în peretele navei. Găsi lanterna. C onul de
lum ină m ătu ră încăperea, zăbovind asupra tabloului de
com andă. Indicaţiile aparatelor erau norm ale. Singur
co n to ru l de m aterie difuză interstelară arăta o p ro n u n ­
ţa tă scădere a densităţii m ediului exterior. N ava îşi
continua cursa. A lunecînd mai departe, lum ina îl află pe
Cazacu, prins în tre scaun şi perete, cu capul în podea
şi picioarele în aer, încrem enit într-o poziţie pe care
num ai starea de im ponderabilitate o putea justifica.
R ouille coborî uşor, cu gesturi m ai m u lt lunecate.
Fiecare m işcare co o rd o n ată îi cerea un deosebit efort
de atenţie.
— Să-l aşezăm în fotoliu.
— încearcă să-i cuprinzi um erii. P rinde-te cu picioa­
rele de scaun. Aşa...

59
 — T ihon Semionovici, ar trebui să-l răsucim.
încercară. Izb u tiră să-l aşeze în fotoliu, fixîndu-1
apoi cu ajutorul curelei de siguranţă.
— C azacu ! Ei, viteazule, deschide ochii !... Te laşi
făcut cnocaut de un perete ?
— Tihon Semionovici, Tihon Semionovici ! bîigui
A lexandru, în cercîn d sănşi salte m îna spre ceafă.
— Te-am legat de scaun ca să n u dărîm i cu to tu l
cabina. Ai un cucui în fru n te cît to ate zilele. C um te
sim ţi ?
— Cu un cap cît o baniţă... D ar ce dracu ’ s-a în-
tîm p lat ?
— R ăm îne să pipăim „cucuiul" navei, se auzi glasul
lui Rouille. A paratele m erg. D ar şocul şi pana de lu­
m ină trebuie să aibă o explicaţie !
— Să nu ne alarm ăm ! P aram etrii zborului nu s-au
m odificat. Singur co n to ru l de m aterie interstelară ne
indică p rin oscilaţiile acului său ceva oarecum deosebit.
M ateria difuză de afară pare a fi m ai p uţin densă.
— Ca să dispară grav itaţia artificială, trebuia să fi
fost ceva. Ce naiba ? Problem a asta era rezolvată încă
de cînd m -am născut eu !
— O m ie de vorbe, doi bani nu fac. D eocam dată,
in d icato ru l acceleraţiei pe direcţia de m işcare este sen­
sibil. V alorile sînt norm ale. Sîntem prea agitaţi şi este
foarte firesc. M ă duc să fac un m ic raid interior. Voi
m ai lua o lam pă de siguranţă. N u vă alarm aţi ! N u trec
în zona prim ejdioasă a navei, ca să am nevoie de echi­
pam entul special de p rotecţie. R evin im ediat.
— Şi lum ina ? Să m ă ocup eu de ea ? întrdbă Rouille.
— N u , aşteptaţi ! în funcţie de ceea ce voi constata,
va urm a restul...
Ajuns în capătul cabinei, şeful de echipaj se agăţă de
m înerele uşii glisante, o crăpă cu greu şi se strecură în
com p artim en tu l alăturat. Cei doi îl urm ăreau cu pri­
virile.
D eodată A lexandru tresări. Ceva rece şi fluid, ca o
lunecare de şarpe, îl lovise peste faţă, scurgîndu-i-se pe
obraz. în to rse capul cu repulsie. Translucidă, substanţa
care-1 asaltase cu o clipă m ai înainte se apropia din
nou. Suspină uşurat. N u era decît apă. Scăpase din

60
 !;yreun recipient ră stu rn at în cabină şi acum, im pondera­
bilă „circula", p lu tin d pe o traiectorie plină de nepre-
Ivăzut. R idicîndu-şi ochii ca s-o urm ărească, A lexandru
Jpări şi paharul din care scăpase. E ra acolo sus, unde fu­
sese şi el lipit de una din lăm pile stinse.
T ihon Sem ionovici apăru în deschizătura uşii.
— D ragii mei, p utem să ne declarăm m u lţum iţi. S-ar
?părea că am scăpat destul de uşor... O singură consta­
t a r e ieşită din com un : com partim entele de legătură cu
postul de co n tro l al m o torului auxiliar sînt uşor ava-
|ria te . V reau să sper că nu e ceva prea grav. Vom vedea
îm preu n ă cum stau lucrurile, m îine. D eocam dată, însă,
consider că este absolut necesar să luăm to ate m ăsurile
p e n tru ca nici un alt accident să n u ne mai poată lua
î pe neprevăzute. A m să trec co o rd o n ato ru l general elec­
t r o n i c în starea de navigaţie în alarm ă.
V orbind, P latonov se apropie în salturi uşoare de
b o rd u l de com andă, alarm ă co o rd o n ato ru l general şi,
după ce m ai p riv i o d a tă aparatele indicatoare, reveni
| la fotoliul său, îşi puse „ham urile" — nesuferitele curele
: de fixare — şi u ră tovarăşilor săi n oapte bună.
— N o a p te bună, T ihon Semionovici.
— Cu to ată convingerea ! încercă Rouille o glumă.
— Cu to ată convingerea şi m ai ales cu to ată încre­
derea !
R ouille zîm bi în sinea lui : „ C ît suflet are om ul
ăsta !...“
Lum ina lanternei de siguranţă îi veghea. Şi fiecare se
străduia să doarm ă. Fiecare respecta strădania celuilalt.
D ar odihna şi m ai ales som nul nu veneau uşor. Pe
R ouille îl îngrijora um bra din ochii şefului de echipaj.
Văzuse şi poziţiile acelor indicatoare. D ensitatea scă­
z u tă a m ateriei difuze interstelare... în aceste condiţiuni
apăruse „n o u l", luîndu-le cu o singură m înă gravitaţia
artificială. Totuşi, P latonov socotea că m îine... m îine...
A lexandru adorm ise cel dintîi, alunecînd în tr-u n
som n greu, agitat. îşi smulgea legăturile, se răsucea,
lupta... D eodată, se trezi uluit.
K. Era soare, era cald... Pe m alul arg in tat al m ării, cu
| o centură de nisip în ju rul m ijlocului, cu b ra ţu l în d o it

61
peste obraz, adorm ise. A r fi treb u it să-i ducă Irinei
scoicile pe care ea fi le dorise. V ru să se ridice. D ar se
gîndea că p o ate îl v o r vedea ceilalţi şi atunci n u ar mai
fi o surpriză. Să se tîrască ? Da, aşa va face !... Sm ulgîn-
du-se din strînsoarea cingătorii de nisip, se ridică şi
pătrunse în cabină. D ar ce fel de costum era acesta ?...
Izb u ti totuşi cu greu să-l îm brace. încercă să facă
un pas. E ra ca de piatră. N u se putu urni. Şi totuşi va
trebu i să se scufunde, să aducă scoicile. Făcu un efort,
altul, dar se prăbuşi cu faţa în nisip. Se sufoca. C o stu ­
m ul îl apăsa, îl strivea. încercă să se zbată, să scape,
să-şi smulgă clopotul acela apăsător de plum b...
Tîm plele îi zvîcneau. Deschise ochii m ari. C onul de
lum ină ţîşnea d e sus, din perete, despicînd încăperea.
E ra jos, la picioarele scaunului pliant, desprins cine ştie
cum din cureaua de siguranţă, strîns în chingi, strivit,
cu plăm înii încătuşaţi în tr-o încleştată apăsare. C u un
glas pe care abia şi-l recunoscu, în d ep ărtat şi şovăielnic,
chem ă î n g r o z it:
— Tihon S em io n o v ic i! D om Esteban ! Tihon,
T ihon !...

VIII

Acul in d icato r m ai oscilă o dată, de două ori, apoi

înţep en i în d rep tu l p u n ctului zero de pe cadranul apa­
ratului. C om bustia nucleară din uriaşul cazan m agne­
tic în care, tim p de luni şi luni, raza reactivă se năs­
cuse din interacţiunea d in tre substanţă şi antisubstanţă
luase sfîrşit.
La capătul unei imense traiectorii curbe, în tr-o zonă
de „gol“ interstelar, „R în d u n ica“ îşi contenise năpras­
nica cursă. A cum , încet, im perceptibil p en tru oam enii
de la bord, nava fotonică devia sub influenţa atracţiei
generale, în braţele căreia se afla nesfîrşitul cîm p de

62
 m aterie d ifu ză în care... „ancorase". L ocatorul de de­
rivă — cum se num ea noul supraveghetor electronic
al navei — intrase în acţiune. Pregătindu-şi lungile
curele de legătură cu nava, cei trei ocupanţi ai „R în -
dunicii", îm b răcaţi în scafandrii lo r supli, individuali,
erau gata p e n tru cel d in tîi co n tact d irect cu exteriorul.
A cţionată de m ecanism ul ei, trap a etanşă se deschise
de trei ori pe rîn d . U n u l cîte unul, Priroga, Larsen, Ste-
venson îşi părăsiră nava. Subţiri, rezistente, elastice ca
nişte funii d in „garderoba" de ascensiuni a alpimiştilor
păm în ten i, curelele de legătură îi m enţineau în preajm a
navei. P lu tin d în voie, aidom a u n o r păsări fantastice,
păm întenii se „d ezm o rţiră" în ceea ce Larsen num i glu­
m ind „aerul" de afară. Im ponderabili, îm pinşi de orice
m işcare în tr-o indiferentă alunecare, la în cep u t cînd
răstu rn aţi, cînd în picioare, oam enii se obişnuiră rapid
cu lipsa de greutate, cu care nu se m ai întîlniseră de
m ult, din vrem ea antrenam entului.
D upă ce-şi m ai verificară o dată m icile rachete indi­
viduale cu gaz prinse de costum , cu ajutorul cărora pu­
teau realiza deplasări dirijate prim spaţiul din jur, Ste-
venson, cel dintîi, se desfăcu din legătură. Ceilalţi doi
îl urm ară. P lu tin d apoi în şir indian, astronauţii încer­
cară un „ tu r" al navei. în frunte, acum , se afla Larsen,
după el aluneca Priroga. în urm a lor, în liniştea abso­
lută, Stevenson.
Im ensă, nava defila p rin faţa ochilor celor trei pă­
m înten i — sau poate că ei înşişi se mişcau în ju ­
ru l ei...
P riroga îşi ream inti de discuţiile „p ăm în ten ilo r", ale
celor m ai re p u ta ţi fizicieni, pe tem a „cine se depla­
sează" ? E ra v o rb a de p o ziţia reciprocă a două obiecte
în Cosmos. „Aici sînt p atru ", se gîndi el, p atru
„obiecte", d in tre care u nul era el însuşi. Glasul lui
Stevenson v ib ră în m icrofon, smulgîndu-1 din oceanul
astrofizicii în care se cufundase.
— H ello !... M ister Priroga, m ister Larsen ! H ello...
se auzi vocea, la în cep u t co n trariată, apoi de-a drep ­
tul s p e ria tă : M ă duce... Alunec... N u pot să ies...
H ello...

63
 R o tin d u -şi capul, P riroga constată dispariţia engle­
zului. U luit, îşi întoarse privirile spre Larsen.
— Stevenson... vorbeşte !... V orbeşte to t tim pul !...
Ce se în tîm p lă ?... U nde eşti ?... V orbeşte !
— N u pot... Aici... Cad... Mă duce...
— îl duce ? i se adresă norvegianul lui P riroga. N u
înţeleg nim ic ! Cine-1 duce ? U nde ?
— T o re n tu l ! A m călcat în torent... A veţi grijă !...
M ă scufund... A ju to r ! Larsen !...
Vocea lui Stevenson nu se mai auzi. Larsen îşi con-
tro lă iute aparatele fixate de costum — dozatorul de
radiaţii, m ăsu răto ru l de densitate şi cîm p m agnetic,
locatorul. Stevenson pierise de lîngă ei. N ava, cum inte,
îi aştepta acolo unde au lăsat-o. Larsen încercă să ci­
tească cu ajutorul ceasului de locaţie şi reperaj locul
unde se afla dispărut. înţelegîndu-i to ate gesturile,
Priroga repetă şi el operaţia. C ostum ul m etalizat al
unui cosm onaut, p rev ăzu t de altfel şi cu un dispozi­
tiv de sem nalizare perm anentă, trebuia să fie sim ţit
de ap arat de la o distanţă care echivala cu peste 100 de
kilom etri pe P ăm în t. Da, acul locatorului se mişcă,
descrise o curbă deasupra m inusculului ecran şi... N e ­
d u m erit, P riroga îl căută din p riv iri pe norvegian.
Glasul acestuia îi răsună în u r e c h i:
— Se p are că e un brîu...
— U n b rîu cu însuşiri m agnetice, aflat în rapidă
deplasare. L-am prins şi eu în locator, dar aparatul
m eu îl „vede“ pe Stevenson peste to t, de acolo şi
pînă dincolo, descrise el un vast semicerc cu m îna
întinsă spre spaţiul în care nu se zărea nim ic. D ar
d in tr-o dată i se făcu lum ină în m inte.
— Larsen, Larsen, vino ! strigă el în em iţătorul
căştii şi, reglîndu-şi jetul de gaz al uneia d in tre micile
rachete individuale, se azvîrli în direcţia necunoscu­
tului b rîu m agnetic.
în tr-u n elan la fel de viguros, norvegianul ţîşni şi el.
Stăteau la m arginea to ren tu lu i, căci brîul sem nalizat
de locatoarele individuale era în tr-ad ev ăr un to ren t,
to ren tu l în care din nebăgare de seamă, sau poate mai
cu rîn d din cu rio zitate ştiinţifică, intrase Stevenson,
to ren tu l care îl furase şi-l ducea cu el.

64
 — R ăm îi aici. D acă nu m ă-n to rc, program ul... Fără
nici o m odificare, şuieră grăbit Larsen în m icrofonul
său şi dispăru după perdeaua de scîntei lum inoase a
\ unui jet de gaz.
In stin ctiv , P riroga îşi privi detectorul de energie.
Sarcini electronice în creştere, apoi în scădere. M o­
leculele de gaz ieşite din ajutajul rachetei de in terv e n ­
ţie care îl îm pingea acum pe Larsen se desfăcuseră,
gazul se ionizase. R eglîndu-şi cu grijă una d in tre p ro ­
priile sale rachete propulsive, P riroga o porni şi el în
direcţia ciudatului to re n t. Ajunse în apropierea lui. De
departe, destul de m are, silueta fam iliară a „R în d u -
n icii“ îi m ustra parcă p en tru lipsa de prevedere cu
; care se aventuraseră în necunoscut. N e răb d ăto ru l fu-
sese chiar el. C u to ate acestea nu se învinui p rea m ult.
Locatoarele de b o rd arătaseră de jur îm p reju r doar
m aterie difuză. A tunci to ren tu l, el de unde apăruse ?
Stfăbătea probabil spaţiul de-a lungul unui drum
propriu. D a r dacă nava... ? Cu o tresărire, abia stăpî-
nită, P riroga alungă din gînd o astfel de eventualitate,
în com paraţie cu corpul „R îndunicii", to ren tu l acesta
b izar nu însem na d ec ît vreo cîţiva stropi...
O străfulgerare lum inoasă, ivită p en tru o .clipă pe
m icul ecran, îi chem ă privirile spre locatorul de la în ­
cheietura m înecii. A proape, mai aproape, to t mai
aproape... îşi întoarse capul. Larsen, îm pins de ultim ul
je t de gaz al rachetei sale, îl aducea în braţe pe Ste-
venson. P rivirile neliniştite ale englezului răzbeau prin
geamul incasabil al măştii. O uşoară şuviţă de sînge i
■ se prelingea din colţul gurii, peste bărbie.
— Eşti ră n it ! ? izbucni Priroga.
— N u , s-a lovit în cască, în tim p ce încerca să
„ în o a te “, explică laconic Larsen. Abia l-am scos din
piscina dum nealui zb urătoare. A re cel puţin o m în-
gîiere, ca p erfo rm an ţă sportivă vorbesc... P uţini au
av u t prilejul de a face în o t ritm ic în tr-u n fluviu de
alice de fier !
N orvegianul tu rn ă în m îna înm ănuşată şi făcută
S căuş a lui Priroga un p u m n de bile de m etal, grosolane,
m ari cît o alună fiecare. C u o cău tă tu ră obosită, ame-
j ţit, englezul încercă să zîm bească :

5 — Foc pe cer în Ursa Mică 65

 — A m v ru t să iau o probă... N u m ai văzusem aşa
ceva p în ă acum.
T ăcuţi, se în d rep ta ră spre navă. C u obişnuitul in ­
stin c t al păm înteanului, Anastas Pavlovici P riroga nu
se pu tea stăpîni să nu privească din cînd în cînd în jos,
aşa cum făcea odată, cum făcuse dintotdeauna, în a­
in te de a deveni m em brul un u i echipaj cosmic.
— Sven K nutovici, dar asta ? Asta ce e ? în treb ă
el, u rm ărin d cu degetul a ră tă to r ceva aflat „sub“ pi­
cioarele, „su b “ paşii lor.
în ain te ca Larsen, la fel de uim it, să-i poată răs­
punde, o violentă rafală de fulgi argintii, imenşi îi
învălui, ridicîndu-se de undeva „de sub ei“ şi pierzîn-
du-se „sus“, departe, deasupra căştilor lo r transparente.
P riroga căută cu p riv irea ju r îm prejur. Stevenson zîm -
bea copilăreşte la doi paşi de el. A d u n în d în palm a
m ănuşii cîţiv a fulgi, Larsen îi întinse lui Anastas P av­
lovici. A dm irînd splendidele steluţe, .alcătuite din ace­
leaşi cristale simetrice, alipite după aceeaşi cunoscută
geom etrie a n atu rii, P riroga m u rm u ră aproape nostalgic
în cască :
— N in g e !... N inge în C o sm o s! V ezi? Sven K n u ­
tovici... Ce p ăcat că sîntem azi în 16 iulie ! D acă am
fi ştiu t din tim p , am fi planificat popasul n o stru în
acest loc p e n tru n o ap tea de revelion !...
— N u are a face, m ister Priroga ! rîse Stevenson.
N u avem decît să ne închipuim că sîntem în nord ul
Patagoniei sau în A rgentina... Acolo ia m a îşi face
sim ţită p u terea în toiul verii noastre, exact ca şi aici...
C u u ltim ii fulgi ce-şi ridicau grăbiţi cortina, cosm o­
n au ţii ajunseră acolo unde trebuia să se afle nava.
„R îndunica" însă nu m ai era ! Ia r locatoarele indicau
scurgerea p rin n ean t a u n u i to re n t de particule de
fier cu m u lt m ai p u tern ic de c ît acela ce-1 răpise vre­
m elnic pe curajosul Stevenson...
D ar căutarea n u fu lungă. C hem area o sim ţiră
aproape în acelaşi tim p cu toţii. D e astă dată, „R în ­
dunica" era aceea care-i căuta. P orniră înspre navă,
u rm în d direcţia sem nalizată de co o rd o n ato ru l general
electronic de pe b o rd . O lum ină m ulticoloră se ivi
în zarea spre care se în d rep tau , d în d c o n tu ru ri ireale

66
corăbiei astrale. E rau particulele ionizate, scînteietoare,
răm ase de pe u rm a jetu rilo r de gaz din agregatele
auxiliare de corectare a p oziţiei navei. Mai „prevăză­
to r" d ecît Stevenson, creierul electronic, „sim ţind"
to re n tu l m etalic în calea căruia ancorase, căutase na­
vei un alt loc de popas, mai liniştit.
Larsen m anevră trap a etanşă, deschizînd accesul.
Cel d in tîi p ătru n se în in terio r Priroga. Politicos, Ste­
venson se dădu la o parte, făcînd loc şefului de echi­
paj. Acesta îl privi cercetător şi am uzat totodată,
apoi sprijinindu-se cu o m înă de bara in tră rii îi făcu
v în t cu cealaltă p rin trap a etanşă :
— D upă dum neata, A rgonautule !

IX

G îfîind, A lexandru Cazacu $e taîrî spre co o rd o n ato ­

ru l electronic general. N u izb u ti să se ridice. C iti în
genunchi, încovoiat, indicaţiile cadranelor. Era evi­
dent. Se aflau în tr-u n uriaş n o r de gaze. Prizonierii
lui. Cel d in tîi observase nenorocirea T ihon Sem iono-
vici. Se p are că imensa lum ină, în jurul căreia se ro ­
teau de atîta vrem e, nu era decît o stea d in tre acelea
pe care astronom ii le num esc de clasă spectrală B, iar
ei navigau în cerc în ju ru l centrului de văpaie de care-i
lega, p u tern ic şi nem ilos, firul nevăzut, d ar a tît de sim ­
ţit al unei inexorabile gravitaţii.
A bia urnindu-se, îm piedicat de greoiul său costum
antigravitaţional, P latonov, cu ochii pe h arta cosmică,
îi v o rb i cu un glas sfîşiat, în tretăiat, ale cărui sunete
se căzneau parcă să se urm eze unele pe altele : .
— C azacu, va treb u i să însem năm această cursă ro
tito a re p e n tru ca să nu m ai păţească şi alţii ca noi !
înregistrează ! în zona h ărţii K 4 ...C oordonatele C 1 2 —
C 1 4 în direcţia Bs— B6 în ascensiune. U n sistem stelar,

5* 67
dublu, asem ănător grupului B din Lira. N oua strălu­
cire? din faţă este o altă stea, din clasa spectrală F. E
aşezată pe însuşi v îrteju l cosmic de gaze în care ne
rotim , în co n ju rîn d -o ipe cealaltă. Şi e reunită cu prim a
p rin tr-u n .curent d istinct de gaze, această bifurcaţie —
arată şeful de echipaj, cu degetul pe h artă. U rîtă îm ­
prejurare, nu ?
— Da, T ihon Sem ionovici ! C um ne vom sm ulge
din această veritabilă capcană ro tito are ?...
Locatorul arăta limpede deznădăjduita situaţie a ra ­
chetei. C u m o to ru l aprins, fu n c ţio n în d din plin, nava
nu p utea ţine p iep t puternicei derive care, im placa­
bil, o apropia de cel m ai m ic d in tre cei doi sori ai
dublului sistem.
O re lungi şi zile ch inuitoare treceau fără să aducă
nici o dezlegare. O are ce altceva s-ar fi p u tu t face de-
cît stingerea m o to ru lu i fotonic ? Aceasta însă i-ar fi
dat cu to tu l în puterea curentului de gaze. D eriva
continua, nem iloasa gravitaţie se accentua. C ostum ele
antigravitaţionale, care, creînd presiuni suplim entare în
anum ite regiuni ale corpului, m ăreu rezistenţa aces­
tuia la efectele gravitaţiei sporite, nu m ai elim inau su­
ficient surplusul de apăsare. Părea că şi ele obosiseră.
O n eîn d u răto are sfîrşeală îi strîngea în m enghinele ei
nevăzute, dar din ce în ce m ai puternice, pe cei trei.
— Deviem , deviem , deviem...
In d icato ru l de poziţie al locatorului arăta lim pede
că abaterea navei de la dru m u l ei norm al se accentua
văzînd cu ochii. D upă ce în ain tară o vrem e, vertigi­
nos, în in terio ru l im ensului inel de gaze, o nouă îm ­
pingere începu să-şi m ăsoare puterile cu nava.
T o tu l inu d u ră decît o clipă. A lexandru Cazacu
pierd u din ocularul aparatului de m ăsură lum ina stelei
centrale. A poi cu to ţii sim ţiră nava căzînd pradă sti­
hiilo r necunoscutului, vibrînd, m işcîndu-se, după cum
o arăta locatorul, în tr-o dezordine neîngăduită. Se
părea că racheta se dă p u r şi sim plu peste cap. P rin
geam ul circular, P latonov văzu steaua centrală schim -
bîndu-şi de m ai m u lte ori locul, în tim p ce neiertă­
toarele variaţii ale acceleraţiei exercitară o strînsoare
to t m ai c ru n tă asupra oam enilor .neputincioşi, cu res­

68
 p iraţia sufocată, din cabina de com andă a navei „A l­
batro s".
O pîclă neagră înceţoşă privirile lui A lexandru.
T ransm etabolina părea că nu m ai are nici o eficacitate,
în tu n ericu l fu sfîşiat de im agini colorate, sfîrtecate la
rîndu l lor. Părea că se încheagă un chip, al lui Tom a
Prisecaru poate... Ba nu, era un vechi prieten din co­
pilărie... în destrăm area liniilor lunecate se îm pleti mai
în tîi o şuviţă din p ărul Irinei... D ar o altă Irină, ne­
cunoscută, străină, ciudat de străină. Apoi se pierdu
şi ea.

„N u ştiu !“ îşi spuse Ascaniu în gînd, cu b raţu l

în ălţat sprijinit de ram a ferestrei, în tr-o discuţie cu
zările fum urii, îndep ărtate. „N u ştiu !“ repetă cu glas
tare şi săltă din um eri. Se aplecă apoi uşor, încercînd
să ghicească p rin îm p letitura ram u rilo r golaşe o spăr­
tu ră de cer.
D ar gînduri erau m ulte. îşi aveau ungherele lor,
•culcuşurile în care aşteptau ascunse. Şi n u se lăsaţi în ­
lătu rate cu o în ălţare din umeri. îşi aveau potecile lor.
Ştiau să m uşte din inim ă, să smulgă bucăţi din suflet
atunci cînd m intea nu izbutea să le alunge.
în ochii Irinei n-a fost nici o tresărire atunci cînd
a a n u n ţat-o că va trebui să plece p e asteroid... Apoi
o nălucă, o „stafie" s-a strecurat, gonind nebună, în
sufletul s ă u : bolidul...
D ar anii, ei s-au scurs. Studiul asupra psihologiei
; om ului în Cosmos a fost încheiat. A lte căi noi s-au
deschis. L upta d in tre om şi Cosmos !... Subiectul e
nelim itat. Stabilitatea neuropsihică a omului pus în
condiţiile speciale ale contactului cu Cosm osul...
R eacţiile em oţionale se desfăşoară în tr-u n adevărat

69
codru de posibilităţi. La fiece cotitură apare, mereu
nou, chipul cu m ii de înfăţişări al neprevăzutului...
T oate acestea l-au cucerit. Singur, faţă în faţă cu pro-
pria-i m irare, a descoperit în el izvorul unei noi şi
sincere dăruiri. G îndirea lui îndrăzneaţă, intuiţia, p ro ­
funzim ea, posibilitatea unei largi cuprinderi s-au do­
v ed it a fi cele ale u nui om de ştiinţă, ale unui creato r
şi deschizător de dru m u ri.
A fost o zi în care Ascaniu şi-a sim ţit sufletul co ­
pleşit, descoperind că nesfîrşitul Cosmos i-a deschis larg
o altă fereastră... A ştiinţei, a studiului celui m ai înalt...
D ar iată că term enul h o tă rît p en tru stabilirea prim ei
legături radio cu navele plecate trecuse.
«Ce se în tîm p lă cu „A lbatrosul", cu „R în d u n ica“ ?...»
Şi din nou acelaşi răspuns n ec ru ţăto r : „N u ştiu !“
Zile lungi de aşteptare se îngrăm ădeau la capătul
anilor. Ascaniu p riv i zările, cu ochii m icşoraţi, prin
jocul zăbrelit al genelor. Izbi cu pum nul în ram a fe­
restrei.
„D e ce tac ? D e ce ?“
Se întoarse. în faţa mesei de lucru şovăi. Trase ser­
tarul. îşi lunecă m îna în ău n tru . A colo aştepta darul lui
A lexandru. D aru l p e n tru noaptea unui An nou, prim ul
fără veşti de la el...
S-au aştern u t şi s-au to p it zăpezile iernilor rîn d pe
rîn d . Ascaniu nu-şi află în suflet tăria să scoată din
învelitoarea-i tran sp aren tă banda înregistrată. An de
an o ştia acolo şi o lăsa acolo, închisă în tăcerea ei.
P rim ul A n no u p o rn i nădejdi către al doilea. Al
doilea credea în cel ce-i va urm a. Veni apoi al treilea.
Şi iată, acum va u rm a al patrulea...
Degetele lui Ascaniu prinseră rola. O fixă. Apăsă
b u to n u l de p o rn ire. îşi adînci pum nii în buzunare şi
aşteptă.
„A scaniu, dragul m eu, sînt ultim ele clipe în ain te de
plecare. Aş vrea să-ţi spun ceva p e n tru to t tim pul cît
voi fi departe. G în d u l acesta să fie darul m eu p en tru
cel d in tîi A n nou fără veşţi de la m ine.
îţi am inteşti de seara aceea tîrzie, din pragul unui
alt An n o u ?... E ra frig, ningea şi noi hoinăream pe
străzi — doi ţîn ci cu m intea înflăcărată. A tunci am

70
p o rn it în p rim ul n o stru zbor, cu cea d in tîi navă a în ­
chipuirii...
N u ştiu dacă şi tu , în inim a ta, cînd ai z b u ra t pen­
tru în tîia dată cu adevărat, ţi-ai găsit o fericire mai
copleşitoare ca atunci ?
Z orii noului an ne-au în tîln it în colţul unei străzi,
în tre un felinar şi o fereastră aburită. E rau acolo m o r­
m ane de covrigi... In ju ru l fularelor ni se prinseseră
ciorchine de chiciură...
D ar... s-a d at sem nalul de îm barcare. Tovarăşii de
d ru m îm i fac semne, m ă cheam ă... Mai am un singur
m inut...
...V ă^îm brăţişez, pe m am a, pe Irina, pe tine. N u e
m u lt plînă la întoarcere... Poate vei înţelege ceea ce
am v ru t să-ţi spun...“

Ascaniu se ridică, opri ro tirea bandei, desprinse rola,

o trecu în plic. Şi-l lunecă în buzu n aru l hainei. D ar
în d ată se răzgîndi. Scoase plicul, îl îm pinse în sertar
şi răsuci de două ori cheia.
R idică receptorul. F orm ă un num ăr.
— Alo, Irin a ?
— D a !...
— P o t veni la tine ?
— Desigur, Ascaniu ! Te a ş te p t!... Te aştept, repetă
şi ca o pasăre speriată liniştea fugi din glasul Irinei.

M îna apăsă în tre ru p ă to ru l lăm pii. Mica pată de lu­

m ină, răzbind p rin apărătoarea de dantelă, depunea pe
tavanul scund o co ro n iţă strălucitoare. Lunecări pale,
prelungi coborau în josul pereţilor.
Irina se ridică, pprindu-se în faţa oglinzii. P riv i 'înde­
lung în ochii ce-i întorceau privirea din apele cristalului.
Săltă capacul unei cutii şi degetele, în voia lor, scoaseră
la iveală m inuni scînteietoare. în privirea răsfrîntă de
luciul oglinzii se aprindeau ca să se stingă lum ini mici
de o clipă...
M îinile Irinei prinseră pe rîn d cerceii strălucitori în
lobul urechilor. Veni rîn d u l m ărgelelor ce zornăiau
vesel. B răţara încercui tăcu tă încheietura m îinii.
 O p rit sub arcuirea uşii, Ascaniu îşi căută în fugă un
zîm bet.
— Irina !... îi prinse m îinile, am îndouă, în m îinile
lui. N u te-am v ăzu t nicicînd aşa îm podobită... C e
ascunzi în d ărătu l a tîto r străluciri ?
„A m spus tocm ai ceea ce nu trebuia" — gîndi şi
se opri stînjenit.
O clipă, ochii li se în tîln iră în unduirea oglinzii.
Irina potoli în palm ă clinchetul m ărgelelor. Degetele-i
cum inţi desprinseră pe rîn d cerceii, şiragul, brăţara...
— A m venit să te iau cu m ine, v o rb i in tr-u n tîrziu
Ascaniu.
U m b riţi, ochii Irinei nu ajungeau la pragul albastru
al ochilor lui. D ar şi aşa, ascunşi în dîra de um bră a
lămpii, se p utea ghici în ei o lum e de gînduri şi de
tem eri.
— S-a în tîm p la t ceva, A scaniu ? Vin ! A şteaptă-m ă
în m aşină !...

Cale albă de lum ină strălucitoare deschideau străzile

cu aştern u t de zăpadă afînată. A rătări ghem uite în
şube de nea, p u rtîn d cuşme ţuguiate în în altu l h o rn u ­
rilor, iscodeau clipind p rin ochiuri de geam. N ăm eţi
se îngrăm ădeau în căuşul curţilor. F unii de vată legau
stîlpii ce alergau în tr-o tru d a zadarnică, în iţrm a să-
getării negre, de rîn d u n ică în zbor, a autoglisorului.
încă un ocol, apoi un parc tro ie n it — o îngrăm ădire
de bro b o ad e albe cu ciucurii de chiciură neclintiţi...
încercu in d volanul cu braţele, p uţin aplecat, Ascaniu
stopă.
Z gîriind cerul negru cu destrăm ări fum urii, ram urile
copacilor, strălucitoare, se clătinau izbindu-se, trosnin-
du-şi crusta de gheaţă. O fulguire răzleaţă se cernea
din sita de aur a felinarului. Prelungi, bizare, um brele
se frăm în tau pe albul m at al unui perete...
P rin deschizătura ferestrei, Irina culese în palm ă le­
gănarea u n o r fulgi. Bobiţe mici luceau ici-colo, în
v îrful ro tu n jit al degetelor.
G eam ul ab u rit era acolo, în faţă, şi cozonaci rum eni,
cu ochi de stafide, priveau p rin fereastră... în tre

72
A scaniu şi Irina se rostogoli, caldă, o îngrăm ădire de
covrigi.
— Ascaniu, dacă ai să-mi spui ceva, spune-m i
repede...
Ascaniu apăsă dem arorul. Maşina lunecă abia sim ţit.
— E noaptea A nului nou, Irina... E ram copil, şi gea­
m ul ăsta ab u rit ne-a în tîm p in a t în tr-u n zori de zi al
unui alt An nou, pe m ine şi pe A lexandru. M ergeam
pe străzi visînd rachete, călătorii în Cosmos, descope­
rin d lu cruri fantastice... Era frig, răsuflarea ne îngheţa,
ne răsuceam în tr-u n a fularele în căutarea unui colţişor
mai cald... N e-am în şirat covrigii fierbinţi, din gura
cupto ru lu i, pe m îini... A fost ca un popas pe un satelit
cu dulci arom e de vanilie. A poi am p o rn it p rin zloată
m ai departe...
A stăzi am în d răzn it... A m ascultat o bandă im p ri­
m ată de A lexandru în clipa plecării. U n d ar pen tru
prim u l A n nou fără veşti...
— înţeleg, Ascaniu, d ar m am ei nu-i putem spune...

XI

Linia vie, albastră-violetă a indicatorului lum inos de

pe cadranul m ăsurătorului de densităţi a m ediului in ­
terstelar pulsa calm, ridicîndu-şi şi coborîndu-şi regulat
oscilaţiile de egală am plitudine. A lbastre, roşii, violete,
verzui, sem nalizatoarele din panoul de cofîiandă îşi
clipeau lin iştito r lum inile. în fiecare clipă zeci, sute,
mii, inform aţiile culese de aparatele de b o rd ale uriaşei
rachete fotonice in trau p rin canalele lor electronice
în circuitele co o rd o n ato rului general, fu rnizîndu-i indi­
caţii asupra desfăşurării zborului. S trăbătînd drum ul
contrar prin mii, prin zeci şi sute de mii de contacte, in­
dicaţiile stabilite de com partim entele puternicului creier
electronic pătrundeau la rîndul lor în aparatele de co­

7$
m andă a tu tu ro r m işcărilor imensei nave, dirijînd-o auto­
m at, corectîndu-se singure, la nevoie, j-ealizînd, pas cu
pas, complexul ei program de zbor.
O am enii, stăpînii ei, astronauţii se m ai aflau încă aşa
cum îi surprinsese ultim a încercare. Tihon Semionovici
P latonov, răstu rn at pe spate în fotoliul său, cu h arta
cosmică lunecată la picioare, Rouille cu fa ţa în jos şi
m îinile d ep ărtate p arcă în tr-o ultim ă încercare de a
se ridica.
Deschizînd ochii, sfîşiinid cu p riv irea negurile stră ­
vezii, A lexandru lîşi săltă capul.
înţepenit, cu «degete nedibace, îşi desfăcu costumul.
R espiră adînc şi dureros. Se răsuci şi trecu o m înă
în frig u ra tă peste fru n tea lui P latonov. Se aplecă des-
chizîndu-i — p în d in d zlbaterea pleoapelor — costum ul,
pentru ca decom prim area să se producă încet.
E ra a tîta bucurie în p rivirea lui A lexandru — bucu­
ria unei regăsiri şi liniştea izgonirii unei clipe de
spaimă.
— Ei, generalule, şopti, ai dorm it destul !
C risparea de pe faţa lui P latonov făcu loc m irării :
— Am dorm it ? Şi d in tr-o dată tresări : N u se
poate ! Se aplecă peste Rouille : Şi el !?
îl aju tară să-şi regleze respiraţia, d a r aceasta a în ­
sem nat cîteva ore d e eforturi. P înă la urm ă, izbutiră
să-l trezească.
Francezul simţea lîn (piciorul drept o înţepătură.
— D o ar at)ît, D om Estehan ? în treb ă, frăm întîndu-şi
buzele, Platonov. Sigur ?
— A tît, K u tu zo v !... P oate cineva îndrăzni m ai m u lt
în fa ţa dum itale ? D a r m ă ţine al dracului !...
— Sora de caritate te aşteaptă...
C u fişa sim ptom elor rezolvată d e „m edicul de b o rd “,
cu seringa încărcată, A lexandru îi zîm bea cu cel mai'
cu cerito r şi profesional zîm bet de soră m edicală :
— H ai, Dom E s te b a n !... C uraj, a s tro n a u tu le ! în ­
tinde braţu l... ridică rnîneca...

P rin chepengul înguist al culoarului de control, Ale­

x andru se strecură *în 'sera navei. O chii îi iscodeau,

74
I palm ă cu palm ă, încheieturile pereţilor, nervurile lor
H de întărire, îm bucarea geam urilor de m icrolit.
„N u , aici încă nu muşcase hăm esita gură. D inţii ei
1 nevăzuţi nu se înfipseseră încă...“
> V ictim a unui lan ţ de accidente greu de explicat, cu
'j unii idintre pereţi atacaţi, m încaţi 'de tem uta eroziune
& cosmică, „A lb atro su l", abia -evadat din capcana stelei
| duble, înainta purtîndu-şi rănile. Şi neliniştea creştea.
D rum ul era însem nat mereu de noi şi noi şubreziri în
trupu l navei. Pe de o p arte nebănuite transform ări
| chimice suferite de însuşi m aterialul constructiv al ra ­
chetei, pe de altă parte îngrijorătorul proces de roadere
a pereţilor exteriori ai navei şi m ai ales ai cabinei.
| La început, eroziunea nu era un m otiv de îngrijo­
rare pentru echipaj. D a r rapiditatea cu care cucerea
| nava era neaşteptată. D e cînid, cu cîteva luni în urm ă,
cristalele de cuarţ ale aparatelor de m ăsură începuseră
să indice progresiva degradare a unor porţiuni din în ­
velişul navei, oameni şi aparate căutaseră icu aceeaşi
în d îrjire o soluţie, d ar fără nici u n rezultat.
„ N u veţi ânregistra o eroziune m ai m are de 0,2 ang-
ştrom i * pe zi“, îi asiguraseră proiectanţii.
C onstructorii fuseseră m ai precauţi. Ei prevăzuseră
pentru „bordurile de atac“ ale navei cea m ai preţioasă
p ro te c ţie : un subţire strat de aur, întins pe cîteva
duzini de învelişuri escamotabile.
„C um creşte densitatea m ateriei difuze peste zece la
puterea minus optsprezece gram e pe centim etru cub,
v ă d ra p a ţi n ava în faldurile ei de aur..."
Erau şi poeţi aceşti co n stru cto ri !...
? „A lbatrosul" însă era înzestrat cu un dispozitiv de
autoalim entare. P oate tocmai acest aspect constructiv
ap arte contribuise la pierderea navei. „M icrobii" mis­
terioşi ai degradării nu erau oare înghiţiţi o d ată cu
h ra n a m otorului fotonic, culeasă îp plasa de m aterie a
captatorului ? Oricum , realitatea era că proiectanţi şi
constructori la un loc nu izbutiseră să-i asigure „A lba-
. 1
* Angstrom — unitate de măsură egală cu { q 000 000 mm
(n .a .).

75
trosului" o suficientă rezistenţă la încercările nepre­
văzutului.
Rouille observase cel d intîi eroziunea. Accentuarea
ei îi determ inase să încerce navigaţia cu învelişurile de
protecţie. La început, lucrurile reinitraseră în norm al.
Apoi...
— Este de neînţeles, spuse cu glas tare A lexandru.
E confecţionat d o ar din aur, m etalul cel mai rezistent
la eroziunea cosmică ! Cu toate acestea, învelişul nostru
se lasă ros, m încat de această hăm esită „term ită"- de
parcă ar fi o pavăză de tu rtă dulce !
Consiliul de b o rd al navei, susţinut în concluziile
sale de rezultatele investigaţiei coordonatorului electro­
nic, hotărîse oprirea m otorului fotonic. P latonov pă­
răsise n ava pentru a cerceta la faţa locului starea în­
velişului suplim entar de protecţie.
R eîntoarcerea şefului de echipaj în cabina de co­
m andă se petrecu în tr-o linişte apăsătoare. T ih o n : Se-
m ionovici le întinse, fără nici o vorbă, bucata aceea
zdrenţuită, găurită, m îneată parcă de carii — un rest
al uneia dintre suprafeţele de protecţie, un rest care
altăd a tă fusese o foaie subţire de aur. i ,
— N u se poate... A sta nu mai este F ata M organa,
prietenii mei ! V ă d aţi seama ? îşi m anifestă Rouill£
revolta.
Şeful de echipaj preferase însă să aştepte rezultatul
analizei chimice, înainte de a blestema. D a r verdictul
analizorului autom at le confirm ă bănuielile. Esenţa m a­
teriei din care era confecţionat învelişul de protecţie se
schimbase. M aterialul analizat nu mai era din aur, ci din
am algam, u n aliaj de au r cu m ercur... m ercur apărut de
nu se ştie unde.
O re întregi neaşteptata concluzie a analizorului
fusese răstălm ăcită în toate chipurile. A urul a fost,
fără nici o îndoială, transm utat. A urul în întregim e ?
N u ! O parte din el. M ercurul se unise cu restul.
Aceasta era singura explicaţie a apariţiei amalgamului,
a cărui rezistenţă la eroziune nici nu putea fi luată
în seamă. Deci peretele exterior era fă ră apărare...
— Transm utaţie... D e ce transm utaţie ? N u, prie­
teni ! N u putem răspunde deocam dată. D a r eu p ro ­

76
 pun» stărui să trecem acum, pe loc, la analizarea pere­
telui de p iatră. încălzirea lui, m ai m ult decît permisă,
din ultim ul tim p, nu este întâm plătoare, se aprinse
Rouille.
La num ai o zi, urm ase adevărata lovitură. T ransm u­
ta ţia ap ăru şi în învelişul de piatră. Victim a, de astă
dată, era alum iniul, alum iniul din alum inaţii, feldspaţii
şi corindonul care alcătuiau cea mai im portantă parte
din piatra artificială a peretelui exterior. El se trans­
formase în siliciu, un siliciu am orf, pulverulent, cu uşu­
rin ţă dislocat de eroziunea cosmică. G ăurile ajpărute în
peretele de piatră începuseră să fie unite pe alocuri de
şerpuitorul fir al unor foarte subţiri crăpături.
C edarea întregului perete devenise o chestiune de
tim p. C îţiv a pereţi auxiliari, barele unor pasarele de
pe culoare, ba chiar şi o pată opacă, o plagă apărută
pe geamul circular, dovedeau un adevăr de necrezut.
N a v a era contam inată de o stranie transm utaţie chimică.
Aceasta o „infecta" ici şi colo, în ain tîn d lent, d ar fără
oprire. Peste cîteva luni nava va trebui poate părăsită.
D ar cum ? Există doar o singură p o sib ilitate: abate­
rea d rum ului înspre cel mai apropiat sistem stelar cu
planete proprii. C ăutarea unui adăpost pe o planetă
oarecare, ori, în cel mai rău caz, satelizarea în jurul
acesteia.
Asta însem na abandonarea navei fotonice, trecerea
pe bordul rachetei auxiliare pe care o purtau cu ei şi
care era destinată aterizării la sfîrşitul călătoriei.
Să părăsească „A lbatrosul" ?... D a r nava însemna
v iaţa !
H o tărîrea luată era un nou program , în care tim pul
însem na totul. M unca îi fură. P entru o vreme, îngri­
jorarea dispăru din preocuparea lor. N u trebuiau să se
gîndească. Viaţa se dovedea încă o d ată b iruitoare.
M otorul fotonic fu oprit. Trebuia în ştiin ţat Păm în-
tul. Mesajul înregistrat în program ul unui ap a rat de
emisie, închis într-u n container special, fusese încredin­
ţa t spaţiului.
: Astfel, „A lbatrosul" vestea Păm întului şi „R îndu-
nicii" surori inevitabilul său sfîrşit.

77
 R acheta auxiliară păxea, din fericire, încă neconta­
m inată. Rouille se dăruise cu totul stelelor. Unei anum e
stele a unui anume sistem stelar. Şeful de echipaj porni
din nou m otorul fotonic şi „A lbatrosul", sfârşit de
puteri, >se lu ă lîncă o d a tă d e piept cu Cosmosul ipe
drum ul către o stea nu cu m ult mai m are decît Soarele.
Şi astfel trecu o zi, în că una... R ouille calcula. P lato-
nov, la p u p itru l de com andă, supraveghea cadranele
ap aratelo r de ibord. A lexandru îl seconda. T rei perechi
d e m ănuşi roşii atîrn a u în stînga bordului. Acele indi­
catoarelor îşi stăpîneau liniştite bătaia, lum iniţele pîlpîiau
po to lit... alte lum ini m ici lunecau nepăsătoare, o dată
cu şuvoiul negru de afară. în navă to tu l părea în cre­
m enit : m îna lui Rouille şi umerii lui aplecaţi, ochii lui
P latonov eu lum ina zîm betelor stinsă...
T îrziu, ridiaîndu-şi capul, cu jocul cifrelor încă în
privirea obosită, Rouille întrebă :
— C eva nou ?
— E roziunea continuă în acelaşi ritm . T ransm utaţia
ap aren t staţionară...
U ndeva, departe, b iru in d întinderile tulburi ale ace­
luiaşi ocean cosmic, „R îndunica" se în d rep ta înspre
p ătra tu l stabilit din h a rta de referinţă, fără ca echi­
pajul ei să bănuiască m ăcar zbucium ul care îi stăpînea
pe cei trei de pe „A lbatros"...

X II

— N u conectăm am plificatorul auxiliar ? P oate că

aju tat d e el, vom reuşi să ne facem auzit glasul în
receptorul celor de p e P ăm înt.
— N u mai ştiu ce să răspund, Sven K n u to v ic i!... N u
mai ştiu !... C a să fiu sincer, nu cred că vom izbuti.

78
 S-ar părea că, din această zonă a C osm osului, legătura
: prin radio nu se p o ate -pur şi sim plu stabili. Stevenson
ridică neputincios din um eri : .am prelungit destul de
m ult tim p d u ra ta rezervată acestei încercări de legătură
radio-intergalactică. Şi pentru ce ? C a să captăm tot
felul d a semnale, d a r nici un răspuns din p arte a
Păm întului.
— Să pornim mai d eparte la drum ! h o tărî Priroga.
I,poteza nerealizării acestei legături fusese prev ăzu tă
şi ea ca o v arian tă a program ului. Vom lua legătura
după o nouă oprire. Poate că în alte condiţii...
D a r pe neaşteptate izbucni vocea lui Stevenson :
— A nastas Pavlovici, A nastas Pavlovici ! P ăm întul !
A uziţi-i ! Ei 9Înt ! Ai noştri !... Releul de legătură !...
C u totul întâm plător... O emisiune d irijată pe o altă
gam ă de lungimi de undă decît cele stabilite ! Totuşi
sînt e i ! A uziţi indicativul cosmic interplanetar.
Semnalele radio se auzeau acum limpede, difuzate
în cabină prin m icrofonul coordonatorului general
electronic. A păsînd pe o clapetă, Larsen porni traducă­
torul :
«...„A lbatrosul" ! Aioi „A lbatrosul" ! N T 3, N T 3,
„A lbatrosul" cheamă P ăm întul ! „A lbatrosul" cheamă
„Rândunica" ! Aici „A lbatrosul" ! P ătratu l 288 al hărţii
cosmice L3. C oordonatele stelare de referinţă A12-B25 la
direcţie, şi C 8-C9 la adîncim e... P ă tra tu l 288 al h ărţii
cosmice... Aici „A lbatrosul" !...
Am pătruns în tr-o zonă periculoasă. N a v a este a ta ­
cată de un proces necunoscut de descom punere. E ro­
ziunea atinge -valori neperrîiise. Echipajul se pregăteşte
să-fi părăsească nava, trecînd pe racheta auxiliară.
C ău tăm o planetă. P rogram ul de radiocom unicaţii cu
„Rândunica" şi P ăm întul nu a fost realizat. N u am
ca p ta t nici un mesaj. A pelurile navei „A lbatros" au
răm as fără răspuns. A n u n ţa ţi nava soră ! R etransm iteţi
Păm întului ! Aici „A lbatrosul" ! R epetăm coordonatele
stelare de referinţă : P ătratu l 288 al h ărţii cosmice L 3 .
D irecţia A12-B25. Adâncimea C 8 -C 9 . „A lbatrosul" trans­
m ite : V om lu p ta pînă la c a p ă t!»

79
 Glasul am uţi. în cabina „R;îndunicu“ încremeni li­
niştea. Larsen, Priroga, Stevenson o simţeau uriaşă,
grea, apăsătoare, aproape m aterială.
— M ai încearcă, Stevenson ! vorbi Larsen şi tresări
la auzul pro p riu lu i său glas. Mai încearcă !... Rămînem
pe recepţia „A lbatrosului".
O oră, zece ore, o noapte, o zi şi încă o zi, apoi,
una după alta zile nenum ărate se scurseră în aşteptarea
unui nou semnal.
D a r „A lbatrosul" părea că-şi pierduse pentru to t­
deauna glasul. Păm întul tăcea şi el.
Accidentul, căci era limpede că nava soră suferise
o catastrofă, nu fu com entat pe bord. R înd pe rînd
însă, Larsen, Priroga, Stevenson se adînciră în studierea
p ătratu lu i 288 al h ărţii cosmice Ls. R în d pe rînd îşi
închiseră în ei nedum erirea. O zonă obişnuită, de vreme
ce h arta însăşi fusese desenată de „creionul" radio-
sondelor, a radioecourilor şi a celor m ai plauzibile
presupuneri ştiinţifice. Ls — un ocean de m aterie di­
fuză... poate chiar mai puţin difuză decît media obiş­
nuită.
Larsen, în picioare, cu pipa stinsă în încleştarea din ­
ţilor, cu braţele încrucişate pe piept, în spatele imensu­
lui geam circular, căuta răspunsuri la aceste întrebări,
întrebări... întrebări... Cosmosul — un spaţiu uriaş în
care foarte slaba densitate a m ateriei este asociată cu
o extraordinară diversitate de alcătuire a ei. D a ! Despre
acest dublu caracter al spaţiului interplanetar şi apoi
interstelar vorbiseră m ulţi. P raful cosmic — atom ii care
se plim bă răzleţi în imenşi nori de m aterie, particulele
de calciu şi fier sau de fier şi nichel, cristalele de gaz
carbonic sau de gheaţă obişnuită... Cursele întinse de
lumină, de la graiul culorilor ce nu mai corespunde în­
totdeauna tem peraturii obiectelor care le emit şi pînă la
ciudatele fenomene de reflexie şi refracţie luminoasă din
arsenalul cărora, cine ştie, poate că nici iluziile optice
inu lipsesc. Excepţiile chiar puteau fi justificate, expli­
cate, d a r abia după ce te-ai în tîln it cu ele şi ai reuşit să
le învingi. Lui însuşi i se întînnplaseră atîtea. Nu-1 scosese

80
 ■oare pe Stevenson d intr-un veritabil curent de particule
m ari de fier, nu fusese nins de la tălpi spre creştet, un­
deva în tr-o convenţională vale a acestui Cosmos a tît de
„altu l" de fiecare dată cînd te întîlneşti cu el ? D a r ei...
Cu ei ce se întâmplase ? îşi vor fi părăsit nava ? Şi-i
închipuia instalaţi în cabina rachetei auxiliare de reîn­
toarcere, bună să te poarte doar cîteva m iliarde de ki­
lometri prin Cosmos, să te ducă de pe o în d ep ărtată staţie
interplanetară înapoi pe P ăm înt... C ăutau o planetă...
P oate că au şi găsit-o... O d a tă ajunşi acolo însă ? Ce
vor face şi, mai ales, cîtă vreme vor rezista ? P latonov,
R ouille şi Cazacu se v or adăuga oare lungului şir de
eroi căzuţi la datorie în spaţiul extraterestru ?...
E ra tîrziu, în cursul unei dim ineţi, poate în a cinci­
sprezecea din ziua prim irii m esajului.
N u. E ra zadarnic să mai încerci. Echipajul „A lba­
trosului" nu putea fi ajutat... îi îm piedica natura, ra ­
ţiunea... Program ul de zbor trebuia reluat... acelaşi fără
nici o m odificare. Cu un glas ce voia să p ară firesc, ne­
păsător chiar, P riroga îl făcu atent pe Stevenson :
— Am verificat starea dispozitivelor de control. Pre-
găteşte-te în vederea trecerii din nou a navei în regim
de zbor activ...
F ără vorbe, Larsen răspunse doar cu un semn aproba­
to r din cap privirilor englezului şi rămase m ai departe,
în picioare, în mijlocul cabinei. M esajul „A lbatrosului"
îl făcuse să fie şi m ai în g rijo rat de nereuşita stabilirii
contactului cu P ăm întul. Venea să-i întărească o bă­
nuială de m ult încolţită în gîndurile lui. Şi ân cursul
u n o r alte drum uri cosmice, chiar în strîm tul cadru al
sistemului solar, se întîm plase uneori să nu se reuşească
stabilirea legăturii radio. E ra un fenomen a cărui cu­
noaştere ar fi p u tu t să lămurească ultim ele nedum eriri cu
privire la perturbările radiaţiei radio a nebuloaselor
extragalactice.
Trecuseră mai bine de 30 de ani de cînd savanţi cu
renum e m ondial, ca R ab er şi T. S. Sklovski, căutaseră
dezlegarea acestei enigme. „U n subiect demn, cu ade­
v ărat, de o întreagă cercetare, gîndea Larsen. Priroga
are perfeotă d reptate cînd susţine cu a tîta convingere

e 81
că to t ceea ce se cunoaşte p în ă în prezent despre n atura
şi propagarea radioundelor nu ajunge pentru a ne ex­
plica destul d e lim pede cauza neputinţei noastre de a
in tra în legătură cu P ăm întul. Recepţia mesajului emis
de conteinerul „A lbatrosului" avusese totuşi loc. O lun­
gime de undă este ca şi o fereastră deschisă, comunici
p rin ea. Tehnica radioastronom iei cunoaşte existenţa
m ultor astfel de „ferestre" deschise spre nesfîrşit. Le-a
aflat ea oare pînă astăzi p e toate ? N u !...
— C om partim entul de legătură cu m otorul auxiliar
este în cea mai .perfectă stare. Instalaţiile funcţionează
norm al. Izo laţia peretelui etanş de protecţie dinspre
m oto are bu n ă, an u n ţă din pragul culoarului, care co n ­
ducea spre postul de control al com partim entelor de
legătură, Stevenson.
— P riroga ? se auzi glasul şefului de echipaj.
— Am declanşat, răspunse Priroga, trăgînd cu o
scurtă sm ucitură m aneta.
Stevenson deconectă legăturile staţiei de radioemisie
şi recepţie ; erau inutile, o d ată cu reluarea cursei active
a rachetei. închise apoi aripile de protecţie ale aparatului
care se plia în perete.
în bord, lum iniţe roşii, galbene, verzui şi albastre-albu-
rii începură să clipească pe rund. U nul d u p ă altul, ca-
dranede ap aratelo r se treziră la viaţă, trem urîndu-şi cu
tim iditate, cu emoţie parcă, acele indicatoare. E tapă cu
etapă, program ul autom at al ipornirii, impus uriaşei
rachete de declanşatorul electronic, intra în acţiune, de­
venea o realitate.
— Priroga, eşti bun să-m i întinzi h arta cosmică ?
— Poftim , Sven K nutovici !
C u h a rta în m înă, şeful de echipaj îşi aţinti o clipă
privirea în ochii albaştri, luminoşi ai ucraineanului.
— Stevenson ! chemă el, cu un glas parcă neobişnuit,
şovăitor. N o tează, Stevenson : C oordonatele stelare de
referin ţă ac eleaşiB 3 3 -H ia la direcţie şi Cs-Ce la adîn-
cime.
Apoi, cu o m işcare hotăirîtă, apăsă un mic buton abia
ieşit din peretele lateral.
Liniştea cabinei prim i gingaşa m elodie a Pastoralei de
Bach. D in tr-o dată, b o rd u l rece, întreaga cabină cu apa-

82
K. >
rate, manete, comenzi, ceasornice, semnale căpătă o
căldură de cămin... E ra căminul lor, singurul, ani şi
ani în şir, dăruit, regăsit în tr-o frîn tu ră de melodie.
...Şi Larsen, şi P riroga, şi Stevenson îşi rumegau gân­
durile şi le închideau în inimile lor...

X II I

Soarele „an o n im ", în a cărui atm osferă m agnetică

pătrunsese „A lbatrosul", îşi avea m inuscula lui familie,
alcătu ită din p a tru planete, răspîndită pe o întindere
de cinci ori m ai m are decît aceea a sistemului solar.
Platonov, Rouille şi Cazacu le cercetară rîn d pe rînd,
în ochi cu întrebarea m ută a oricărui drum eţ rătăcit
ce bate în p o a rta prim ei case răsărită în cale : N e v o r
adăposti ?...
Cel dintîi corp p lanetar şi cel m ai mare, com parabil
p rin dimensiuni cu Ju p iter, era un foc viu, din v atra
căruia uriaşe protuiberanţe îşi revărsau p în ă departe
în jur limbile de jar...
A doua planetă, cu m ult mai mică, părea a fi un
deşert încins, asem ănător poate lui M ercur, uscat, fără
pic de apă, fă ră atm osferă, oglindindu-se mereu cu
aceeaşi faţă în undele de lum ină ale Soarelui central.
O uriaşă sferă de gaze — amoniac, m etan, oxizi de
azot — citise analizatorul autom at, urm a fantom atică,
o prelungă orbită eliptică, rotindu-se cu fantastică re­
peziciune în jurul unui ax de două ori mai înclinat
decît cel al P ăm întului. E ra cea de a treia p o artă la
care bătuse „A lbatrosul".
Rămăsese încă cea mai în depărtată, cea din urm ă...
N a v a gonea în direcţia ei. De departe părea un corp
ceresc răcit, av în d probabil o orustă solidă. C iudata
sferă apărea albăstrie şi volum inoasă atunci cînd o lu­
m inau razele Soarellui, mică şi cu totul neagră atunci

6» 83
 cînd, trecînd în m işcarea-i aparentă peste discul aces­
tuia, era p riv ită dinspre p arte a ei întunecată. Părea a fi
un întreg din două jum ătăţi a lip ite ; una mai m are
decât cealaltă, u na cu atm osferă densă, alta lipsită de
orice înveliş gazos.
C alculîndu-i prim ele caracteristici astronomice, Rouilie
stabili existenţa unei foarte lente mişcări de rotaţie, in­
fluenţată de schimbările de volum. „P are să alerge gî-
fîiind în lungul unei o rbite nestabile. E bizară...“
— O vom cerceta, spuse Platonov, parcă răspun-
zînd gîndurilor lui Rouilie.
Planul lui Rouilie era destul de logic. C u m otorul
stins, „A lbatrosul" urm a să devină o planetă a rtifi­
cială — un al cincilea corp ceresc gravitînd în jurul
soarelui necunoscut. D oi dintre astronauţi trebuiau să
„recunoască" enigm atica planetă nestabilă cu racheta
auxiliară, în tim p ce aii treilea, din navă, urm a să în ­
cerce stabilirea legăturii radio cu nava soră ori chiar
cu în d ep ărtatu l P ăm înt. D esfăşurarea în continuare a
lucrărilor atîrn a de rezultatul investigaţiilor prim ilor
doi. Existau două alternative : sau abandonarea navei
şi stalbilirea pe planetă, sau satelizarea perm anentă a
rachetei auxiliare în jurul planetei, dacă solul planetar
s-ar fi dovedit neprielnic. F aptul că rezervele de oxigen
şi posibilităţile p ro p rii ale micii nave auxiliare asigu­
rau o supravieţuire de aproape un an terestru le îngă­
duia astronauţilor să lucreze la înfăptuirea planului lor
cu calm ul necesar.
Salvarea m aterialului ştiinţific adunat pe parcursul
imensului drum străb ătu t p rintre stele fusese rezolvată.
D ouă duzini de cutii pline cu cristale, care înregistra­
seră totul, cifră cu cifră, imagine cu imagine, se aflau
acolo, în dulapul scund de m etal din peretele cabinei,
în ain te de abandonarea navei un conteiner special, con­
ţinând to ată recolta de d ate ştiinţifice a îndelungaţilor
ani de zbor, va fi lansat în spaţiul interplanetar pe o
orbită circum solară. U n em iţător perm anent alim entat
de baterii stelare va asigura cel puţin 10— 15 ani sem­
nalizarea.
în d ep ărtatu l P ăm în t !... G îndindu-se la toţi cei ră ­
maşi acolo, T ihon Semionovici ştia că niciodată echi­

84
pajul navei „A lbatros" nu va m ai avea prilejul să calce
pe pământul m inunatei planete albastre.
îşi privi pe furiş tovarăşii. Rouille pregătea aparatele
de investigaţie a planetei de care, cu fiecare oră, se
apropiau tot mai mult. A lexandru Cazacu, adîncit în
caietele lui, rezolva problem ele de calcul ale eventualei
coborî ri...
N u arătau ca nişte condam naţi. D om Esteban nu-şi
uitase glumele. Mereu scotea la iveală altele şi altele,
din m iraculosul său sac, ca şi cum inevitabilul sfîrşit
nu ar veni niciodată.

X IV

— N u , dragii mei ! îşi încheie expunerea T hor R a-

w endahl. Cu to ată durerea, trebuie să recunoaştem ade­
vărul aspru şi necruţător : sînt pierduţi !
O am enii de ştiinţă ascultară concluziile preşedintelui
Federaţiei internaţionale de astronautică în cea mai
adîncă tăcere. D upă ani de investigaţii, în decursul
cărora fusese epuizat to t arsenalul m ijloacelor tehnice
de care dispuneau păm întenii, nu se reuşise stabilirea
contactului radiointergalactic cu cele două nave surori
plecate în explorarea C osm osului.
Trecuseră de atunci mai bine de şapte ani şi nimic
nu furnizase vreo indicaţie cît de neînsem nată despre
soarta celor două echipaje. La început, specialiştii ex­
plicaseră tăcerea navelor prin raţiuni care ţineau de
n atura p articulară a întinderilor cosm ice: brîuri de
m aterie difuză, insule sau nori de particule opace,
uriaşe cîm puri magnetice gata oricînd să împiedice şi
să tulbure orice contact radio...
D a r cu num ai un an în urm ă, staţiile de recepţie
din releele interplanetare „vorbiseră" cu o altă navă
astra lă , aflată încă pe drum spre un în d ep ărtat sistem

85
stelar. în tr-o etapă de zbor pasiv, corabia siderală îşi
făcuse auzit glasul de la o distanţă de nu mai puţin
de 30 de trilioane de m iliarde de kilom etri. Scurtul
mesaj p rim it din Cosmos de la o asemenea depărtare,
adînci convingerea m ultora că cele două nave se pier­
duseră cu adevărat.
R aw endahl considera că alte încercări de a stabili
cu ei vreun contact nu m ai aveau nici un rost. C eru
chiar să se comunice în mod oficial lucrul acesta.
L uînd în continuare cuvîntul, profesorul Alexiu,
din Bucureişti, in terv en i cerînd să se m ai am'îne totuşi
publicarea concluziilor la care ajunseseră a tît preşedin­
tele, cît şi o bună p arte dintre membrii com itetului de
conducere al Federaţiei :
— N u num ai recunoştinţa pe care o datorăm celor
ce nu-şi precupeţesc eforturile şi uneori nici chiar v ia ţa
pentru a supune n atura, dezvăluindu-i tainele, ci şi o
datorie pro fu n d um anitară m ă îndeam nă să vă cer
această am înare. Eu nu p o t uita că la Kiev şi M oscova,
la Oslo şi la Paris, la L ondra şi la Bucureşti, şase fa ­
milii aşteaptă cu statornică răbdare şi cu crescîndă
nelinişte cea m ai mică, m ai neînsem nată veste despre
„R înd u n ica“ şi „A lbatros". T u tu ro r acestor oameni nu
avem dreptul să le răpim p rin tr-u n com unicat, dat
acum, orice speranţă în reîntoarcerea celor plecaţi. C u
toate că apreciez pe deplin referatul preşedintelui nos­
tru , eu, unul, declar aici că mai cred încă în posibili­
tatea revenirii lor !
C uvintele savantului rom în deşteptară în sală o vie
rum oare. D o cto ru l M aurice de la M artini£re, director
de studii al laboratorului de astrofizica de la C ham o-
nix, merse m ai departe :
— O comisie de savanţi este convinsă că după şapte
ani de la plecare şi doi ani de întîrziere, echipajele
navelor surori nu se mai întorc. P erfect ! C ine spune
asta ? Cifrele, cercetările infructuoase, legăturile neiz­
butite şi to ate celelalte adevăruri pe cafe nu le contest
şi a căror înşiruire a d u ra t mai bine de două ore şi
jum ătate. Concluzia ? P ropunerea preşedintelui nostru
de a se înceta încercările a tît de costisitoare de stabi­
lire a legăturii şi de a aduce la cunoştinţa întregii lumi

86
acest lucru. N u, dragi prieteni ! Trebuie mers m ai de­
p arte ! Eu, unul, sprijin n u num ai continuarea în ace­
laşi ritm a cercetărilor, ci chiar intensificarea lor.
F aptul că alţii au v o rbit de foarte departe, în tim p ce
ei continuă să tacă, nu mi se pare un argum ent sufi­
cient de convingător. Să se stăruie ! Şi apoi, v ă rog
să-mi perm iteţi să aduc o critică felului în care au
fost efectuate aceste cercetări. Să^ afectezi doar două
staţii exterioare şi un singur radlotelescop de pe P ă-
m înt înseam nă să oferi prea puţine şanse de captare a
vreunui mesaj de la cei care lipsesc. O are nu ar fi
fost m ai p o triv it ca, pe o anum ită durată, toate staţiile
extraterestre de ascultare şi m arile radiotelescoape din
sistemul internaţional de radioinvestigaţii cosmice să
fie m obilizate pentru această căutare ? P oate că de
m ultă vreme mesajul lor ne-a şi trecut, cum s-ar zice,
„pe lîngă urechi“, fără să-l fi băgat în seamă...
D iscuţia se aprinse. A strofizicianul sovietic Staniu-
kovski sprijini cu căldură cererea lui D e la M artiniere.
Alexiu reveni la cuvînt, asociindu-se şi el părerilor
acestuia.
P en tru a limpezi lucrurile, propunerea savantului
francez fu pusă la vot.
T îrziu, în cursul nopţii, com itetul de conducere al
Federaţiei h o tărî să am îne cu încă doi ani anunţarea
oficială a pierderii celor două nave, prelungind cu
acelaşi răstim p şi chiar intensificînd cercetările desti­
nate unei eventuale captări a semnalelor emise de către
cele două echipaje.

G înd peste două luni cinci dintre staţiunile exterioare

ale Păm întului cap tară de repetate ori mesajul echi­
pajului de pe „A lb atro s", T h o r R aw endahl îl chemă
pe savantul francez p rin videofon :
— D a, dom nule D e la M artiniere ! i se adresă el
înd ep ărtatu lu i său interlocutor. A ţi avut dreptate !
F aptul că glasul lor a străb ătu t pînă aici, chiar dacă
ne aduce dram atica veste a accidentării unei nave şi

87
 probabil a pierderii ei — căci cine ar mai putea crede-
azi cu p u tin ţă salvarea lor ? — ne întăreşte totuşi
încrederea că în tr-o zi vom „vorbi" poate şi cu cei­
lalţi şi, mai ales, că cel puţin ei se vor reîntoarcc.

XV

Esteban Rouille contem plă filmul în tăcere. Foto­

grafia planetei de care se apropiau, făcută în lum ină
infraroşie, începea să-şi dezvăluie tainele. I-o înapoie
lui C azacu :
— A h ! c’est şa... Apă, vapori de apă, num ai apă...
— Ceea ce înseam nă că de fa p t nici nu avem de-a.
face cu o planetă. N e învîrtim în jurul unei...
— ...mingi, o minge de gheaţă, gravitînd în jurul
Soarelui. C înd o lum inează, încălzind-o, se transform ă
în vapori. C înd se lasă noaptea, volum ul aparent se
„strînge", mingea de gheaţă se reface. Ia r rotaţia...
— ...două sute patruzeci de ore terestre, murmură.
A lexandru Cazacu.
— D a ! R o taţia care durează zece zile, m înă, ca
un imens tăvălug, schimbul continuu de apă dintre
gheaţă şi vapori, d e la răsărit spre apus.
— Peste faţa acestei uriaşe lacrimi îngheţate.
— în că un poet !...
— Poezia nu m oare niciodată, p e n tru că poeţi se
nasc mereu, Dom Esteban ! Ia tă !... Priveşte această
linie galbenă !...
— D u m n ezeu le! exclamă uluit Rouille. D a r are
foarte m ultă sare ap a aceasta !
— C înd vom in tra pe orbita de satelizare, înconju-
rînd acest corp ceresc, ne vom da mai bine seama cu
„cine" avem de-a face. Va trebui să-l studiem cu aten­

88
 ţie ! N u pare să p rovină din lumea Soarelui în jurul
căruia gravitează.
— D ar sarea ? Sarea se depune ! C u fiecare nouă
evaporare, sarea din apă alcătuieşte o p ătu ră care se
îngroaşă. Bobul acesta de gheaţă trebuie să fie alcă­
tu it din straturi succesive de gheaţă şi sare.
— Şi apa ? Cu apa ce faci ?... S-ar putea să existe
şi apă lichidă, prinsă undeva în interior. Totul depinde
de felul în care s-a născut această ciudăţenie.
— Şi noi, bieţii de noi ! Am luat-o drept planetă
veritabilă ! Mais c’est affolant * ! Şi totuşi este o pla­
netă... U neori mi se pare că to t ce se întîm plă e prea
m ult pentru puterea de înţelegere a unui biet om.
Discuţia se încinse, aprigă. A lexandru, de dragul
unei explorări imediate, ar fi fost în stare să coboare
pe loc, în scafandrul său individual, pentru a afla cît
mai repede adevărul despre n atu ra enigm aticului corp
ceresc.
— Mais vous etes fou, mon vieux ! Eşti curat nebun t
— Costum ul rezistă la tem peraturile extreme de mi­
nus 175 grade Celsius, pe tim p de noapte, şi 160 de
grade la Soare. A tm osfera perm ite o cădere paraşutată
de la înălţim ea de 20 kilom etri. D acă vom trece pe o
orbită de apropiere convenabilă...
— Şi apoi ? întrebă Rouille. A poi te vei .îneca în
saram ură sau mai ştiu eu în ce ! Să lăsăm gluma !....
în tîi satelizare, studiu şi abia după aceasta descinderea.
V a trebui să-l anunţăm şi pe P latonov. N u ne putem
angaja orbeşte în aventura unei explorări propriu-
zise, realizate cu orice preţ. E nevoie să ştim mai m ult
despre n atu ra planetei înainte de a întreprinde m a­
nevra de coborîre.
O dată, de două ori, de trei ori, de nenum ărate ori,
racheta auxiliară dădu ocol ciudatei planete. V apori
de apă şi gheaţă. G heaţă şi vapori de apă. în cele din
urm ă, hotărîrea de-a coborî fu totuşi luată.
— Vom încerca să abordăm această lume de gheaţă,
a tît de schim bătoare, în tr-una din zonele ei polare. E
* înnebunitor — în limba franceză (n.a.).

89
o regiune m ai p uţin expusă la schim bări extreme. Vom
lua contact cu...
— C u gheaţa, dragul meu ! preciză sarcastic Dom
Esteban. Solul este rezervat pentru alţii m ai norocoşi !

XVI

M aria Cazacu privea pe fereastră. E ra linişte în

laborator. Irina, care venise cu scrisoarea, nu mai găsea
acum, în noianul gîndurilor învălm ăşite, nici o vorbii.
Ce i-ar fi p u tu t spune ea, Irin a ? în clipele de des­
curajare, regăsise speranţa mereu pîlpîind în glasul
dom ol al M ăriei C azacu, în gesturile ei potolite, în
dîrzenia şi în încrederea ei de nezdruncinat. Cu cîtă
tărie aştepta neobosită, muncea, trăia...
E ra toam nă. Frunzele îngălbenite cădeau pe alei.
Soarele p ălit juca pete de lum ină aurie în luciul fe­
restrei. U n copil alerga p u rtîn d în ă lţa t avionul cu
h îrtia aripilor întoarsă de vînt. O sm ucitură scurtă
şi botul cu muchiile ascuţite se înalţă...
C u o m înă sprijinită de geam, M aria C azacu u r­
m ări cu p riv irea avîntarea de-o clipă. G îndurile i
se întoarseră la scrisoarea lui Ascaniu.
„M am ă, astăzi nici un om de ştiinţă nu poate răs­
punde cu siguranţă dacă ei se vor m ai întoarce. N u
are rost să mă pierd în explicaţii ştiinţifice şi relatări
prea lungi.
C ap tarea mesajului conteinerului a mai prelungit
totuşi aşteptarea, cercetările. Vom continua să emitem
semnale...
M am ă, curajoasa m ea mam ă, aş vrea să te îm bră­
ţişez, să fiu lîngă tine ca să-ţi spun... să-ţi spun că
vom mai fi fericiţi. Scrise, vorbele îşi pierd căldura.
M am ă, atunci, atunci cînd au înregistrat mesajul, ei
trăiau. în adîncul inim ilor noastre să nu şovăim. Eu

90
 vreau să cred şi cred în succesul zborului lor. Să crezi
şi tu, m am ă ! N u te lăsa copleşită ! N u e totul pier­
d u t atunci cînd se abandonează o n avă...“
R ăscolind p rundişul aleii, copilul alerga cu ochii
în Soare.
„Cresc copiii, şopti gîndul M ăriei Cazacu, cresc...
M ai ieri Ascaniu, nu m ai în alt decît iarba săltată,
îmi strivea în palm ă cu gura lacom ă frăguţele culese
pentru el... Acum iată-1, omul m are care m ă ocro-
| teşte..."
Pe luciul alb al peretelui de faian ţă se căutau
um brele ram urilor frăm întate, răsfrînte prin fereastră.
M aria C azacu îşi întoarse privirile. C u palm ele adu-
| nate în poală, Irin a îi zîm bea cu ochi trişti. Prea
trişti...
— D ar Irina, fata mea ! N u sînt de loc deznădăj­
duită. Eu cred că se va întoarce. C red ! Şi totul v a
fi ca m ai-nainte...
„C a m ai-nainte ?... D ar şuviţa asta aproape albă
I; ce-ţi lunecă pe tîm pla stîngă nu o aveai m ai înainte,
M aria C azacu — curajoasa mea M aria C azacu", îi
răspunse în m inte Irina, repetînd pe negîndite vor­
bele din scrisoarea lui Ascaniu.

X V II

C urentul circular îi îm pinse cu iuţeală dincolo de

m arginea prom ontoriuJui. Şi aici acelaşi peisaj polar,
încrem enit în gheaţa translucidă, învăluia insula —
o insulă înaltă, cu g o lfu l♦îndrăzneţ decupat în con­
turul coastelor, cu av în tate surplom be îm pietrite peste
undele netulburate de valuri, p u rtîn d îngheţatele am ­
p re n te ale nenu m ăratelo r fu rtu n i, care îngrăm ădiseră

91
 pe alocuri adevărate hum ockuri *, făurind o bizară v a­
rietate de privelişti. Vîslind cu nădejde din ramele
im provizatei lor am barcaţiuni, cosm onauţii abordară
ţărm ul de gheaţă. C îteva ore mai tîrziu, în cel dintîi
igloo ** extraterestru în ălţat vreodată, cei doi explo­
ratori îşi consumau prim ul lor ceai. D e alge, bine­
înţeles !...
De la p rim a „luare de contact" cu gheaţa, Esteban
Rouille şi A lexandru Cazacu desfăşuraseră minuni de
efort şi ingeniozitate. Singurul necaz era deteriorarea
aparatu lu i de radioemisie de la bordul rachetei. O ul­
tim ă m anevră — nu cu totul fericită — pricinuise
acest accident. Lucrurile însă se puteau remedia. Vor
construi o bază stabilă pe „păm întul" de gheaţă, o v o r
înzestra cu a antenă şi se vor strădui să redea glasul
em iţătorului p en tru a-şi păstra legătura cu şeful de
echipaj.
R acheta auxiliară se afla nu departe, dincolo de
insulă, pe ţărm ul dom ol al golfului „A lbatrosului".
Insula, o dată recunoscută, fusese „ocupată" în numele
echipajului de Dom Esteban, în care — după cum
susţinea el — se treziseră latentele v irtu ţi de explo­
rator, m oştenite de la un strămoş în d ep ărtat, fost
m arin ar de lungă cursă în gloriosul echipaj al lui. C a­
valier de la Sal le ***. T o t Rouille avusese ideea construi­
rii unei case de gheaţă. M otoraşele celor doi scafandri
individuali, tran sp o rta te şi ele pe insulă şi rânduite cu­
m in te acum în spatele noii lo r locuinţe, fuseseră de
nepreţuit în săparea adăpostului şi apoi chiar la tăie­
rea m arilor blocuri de gheaţă. Slaba atracţie gravita­
ţională a globului de gheaţă pe care se aflau le uşurase
munca. A ctivitatea n eîntreruptă, căreia i se dăruiseră
din plin de cînd descoperiseră insula, crease o atm o­
sferă de optim ism , în tă rită de prim ele constatări făcute.
E xistenţa apei, din belşug, în zona în care coborîseră
şi posibilitatea de a-şi com pleta rezervele de oxigen
* G răm adă de zăpadă spulberată de vîn t — în ţinuturile po­
lare (n.a.).
** Casă de gheaţă, locuită de eschimoşi (n.a.).
* '* * îndrăzneţ navigator francez din sec. a l X V II-lea (n.a.).

92
; p rin extragerea lui din apă sau chiar din gheaţă, to ate
acestea readuseseră buna dispoziţie în noua lor existenţă.
— Sîntem azi nişte foşti astronauţi, Cazacule.
— Abia aştept să instalăm antena, Dom Esteban.
A bia atunci... Eh ! Vom mai vorbi...
— Cinstea de a fi robinsonii acestei imense sfere
d e! gheaţă nu ne scuteşte de posibilitatea unor sur­
prize. Şi surprizele pot fi şi neplăcute. Ele nu sînţ în­
chise întotdeauna în tr-o cutie cu bom boane de cioco­
lată !
D eterm inînd elementele astronom ice ale ciudatului
corp planetar, Rouille aflase încă dinainte de coborîre
lucruri surprinzătoare. Deşi înzestrat cu o lentă miş­
care de rotaţie, globul îngheţat prezenta totuşi zone,
ca aceea în care poposiseră ei, în care pe o restrînsă
suprafaţă de gheaţă apa şi vaporii de apă se păstrau
oarecum în echilibru. Analizele dovedeau că, de fapt,
uriaşa minge de gheaţă avusese iniţial o alcătuire om o­
genă. D iferenţierile apăruseră probabil ca urm are a
repetatelor topiri şi îngheţări ale m ateriei din care
era alcătuită. Foarte curînd cei doi păm înteni se con­
vinseră şi de alte ciudăţenii. N u lipseau nici furtuni
de zăpadă, nici adevărate uragane, aducînd de de­
parte, dinspre zonele ecuatoriale ale corpului ceresc,
ploi fierbinţi.
U m orul dulce-am ar al francezului era stîrnit pe loc :
— La o ra cinci nu conta pe mine ! îm i voi lua
baia „fierbinte"...
— A sta num ai dacă „cerul" va binevoi...
M area Leningradului, arhipelagul tirolez, peninsula
P aris se adăugară golfului A lbatrosului, iar alte noi
descoperiri aşteptau să fie înscrise pe atlasul închinat
de R ouille celei dintîi investigări geografice a noii pla­
nete „T ethys“.
— Eu aş mai aştepta, mon vieux ! N u ştiu dacă
avem de pe acum suficient temei s-o num im astfel.
„T ethys“... N u zic că un asemenea nume nu s-ar cu­
veni unei planete adevărate, acoperite de apă în în ­
tregime, dar...

93
 — Astea sînt prejudecăţi, Dom Esteban ! com entă
A lexandru C azacu. Pe m ine m ă preocupă m ai m ult
originea acestui corp ceresc.
Lăsîndu-1 pe A lexandru C azacu la baza din insula
„G heţii eterne“, ocupat cu instalarea antenei şi repara­
rea em iţătorului, Rouille colinda zi de zi meleagurile
din jur, lărgind sfera de cunoaştere geografică a pla­
netei. N o i insule, golfuri, depresiuni de gheaţă, din
care nu lipsi nici „valea celor 30 de gheizere", se
adăugară celor în tîln ite şi consemnate în atlas.
în cea de-a opta zi de la debarcare — era spre
seară — em iţătorul prinse glas :
— C ondiţii de rezistenţă îndelungată, transm iteau
cei de pe insulă.
— S ituaţia staţionară. N ici un nou efect de tran s­
m utaţie, inform ă Platonov.
Şi după ce fu ră schim bate prim ele impresii, şeful
d e echipaj h o t ă r î :
— Vă acord încă 10 zile p e n tru a lărgi baza de in ­
fo rm aţii despre „T eth y s". P înă atunci voi continua să
c a u t legătura radio cu cei de acasă.
E x p loratorii îşi continuau activitatea. Şeful de echi­
paj avea dreptate. A veau nevoie de inform aţii cît mai
precise p en tru a lu a o h otărîre de care atîrn a propria
lor soartă. Recunoaşterile deveneau din ce în ce mai
îndrăzneţe. Pe zi ce trecea însă, astronauţilor le venea
cot m ai greu să-şi explice form area corpului cosmic,
în a cărui zonă polară septentrională se aflau.
în tr-o zi, A lexandru C azacu escaladase un brîu de
gheaţă. în urm ă cu cîţiva paşi, Rouille încerca, profi-
tîn d de condiţiile pe care le oferea redusa gravitaţie,
să-l ajungă. Făcîndu-şi vînt, se repezi în tr-u n salt spre
creasta îngheţată. Calculase pesemne greşit căci, în loc
să atingă locul dorit, alunecă alătu ri, prăbuşindu-se
în tr-o neaşteptată crăpătură.
— H ei, Rouille ! strigă mai m ult în glumă A lexan­
dru în laringofonul căştii. Rouille, unde eşti ? D e ce
nu te ţii după mine ?...
De sus se desfăşura o m inunată vale de gheaţă,
limpede ca sticla, strălucitoare, orbitoare. înm ărm urit
în fa ţa imensului „p atin o ar", ce-şi luneca întinderea

94
 de oglindă pînă departe în zare, A lexandru Cazacu
se opri încercînd să determ ine cu ajutorul micului său
locator poziţia neobişnuitului lac solid. Rouille însă,
căruia ar fi voit să-i arate această nouă frum useţe a
lui „T eth y s“, dispăruse.
— Rouille, unde ai rămas ? R ouille ! îşi repetă
A lexandru chemarea.
— Aici... întoarce-te şi coboară 1
— iNu m ă întorc. U rcă dum neata ! Am descoperit
ceva deosebit : un lac de cleştar.
— N u m ă urc. Sînt sătul de lacuri, insule şi pe­
ninsule... E u am găsit ceva cu m u lt m ai interesant. în
stînga punţii de gheaţă, cum o urci, se deschide o cră­
pătură. P o ţi să-ţi dai drum ul fă ră nici o team ă. D acă
ajungi jos... D ar vin o o d a tă !
Curios, A lexandru se întoarse. Larga crăpătură se
căsca sub picioarele lui.
— R ouille !
— H aide, dă-ţi drum ul !
— Sosesc, îşi anunţă Cazacu saltul în gol.
Ajunse jos, pe podeaua de gheaţă veşnică a unei ade­
vărate grote. în lum ina ce se prăbuşea de sus, răsfrîn tă
şi repetată de stalactitele şi stalagm itele crescute ca
nişte colţi ai unei uriaşe guri căscate, privi uluit în jur.
— D ar unde eşti, Dom Esteban ?
— Aici, prietene ! R idică-ţi puţin privirile ! N u m ă
vezi încă ? Sînt aici sus, călare ! Ce păcat că nu ai un
K odak ! „H elas, ou sont Ies temps d ’antan !“*...
în sfîrşit îl văzu şi nu-i veni să-şi creadă ochilor.
U rcat pe greabănul unui uriaş anim al, cu form e fan ­
tastice, un trip o d asem ănător oarecum iguanodonilor
care populaseră altăd ată P ăm întul, Rouille scoase un
sălbatic strigăt războinic. A nim alul fusese evident am-
fibiu, cu pieliţe înotătoare la picioare şi coadă de peşte.
P ărea tu rn a t din p iatră şi învăluit într-o zdravănă coajă
de gheaţă... îngheţase cîndva, de m ult, o dată cu undele
m ării în care înotase.
* „Vai ! unde sînt vremurile de altădată..." Celebrul vers al
poetului francez F. Villon, devenit dicton (n.a.).

95
 T o t Rouille — pe care cu totul neaşteptata descope­
rire îl făcuse gălăgios — izbucni fă ră a lua în seamă
uluirea lui A lexandru :
— D ar e de neiertat ! O to tală lipsă de prevedere !...
C înd mă gîndesc că au rămas agăţate deasupra uşii gli­
sante...
— Cine ?
— Mănuşile m ătuşii O laffson î Vrei să spui poate că
nu ar fi fost nim erite în acest decor ?... Apoi, fără să
m ai aştepte un răspuns, continuă : îm i retrag ezitările.
C u adevărat, Tethys cette boule de glace*... închipuie-ţi
o catastrofă cosmică. O planetă, o planetă dăruită de na­
tu ră cu to t ce îi trebuie p en tru a-şi p u rta num ele şi
care d in tr-o cauză sau alta explodează... U n imens
ocean, aruncat în spaţiu ca un strop de apă cu diam e­
tru l de paisprezece mii de kilom etri. „O lacrim ă cos­
m ică", ca să te citez. Se pierde în Cosmos, p u rtîn d în
sînul său de un d e Încrem enite întreaga lum e de plante
şi de anim ale m arine, de peşti... N im ereşte apoi în tr-u n
sistem solar în d ep ărtat. Soarele, lacom , o prinde, îi
frînează rotaţia, iar noi...
— N o i o descoperim ! Ingenioasă ipoteza dum itale.
— Şi nimeni, nici chiar cel mai fariseu dintre geofi­
zicienii tereştri nu ar putea dovedi că nu-i adevărată.
A şadar, aceasta e enigma !
— Ia r noi... sugeră A lexandru Cazacu, înveselit.
— N o i trebuie să le m ulţum im „m icrobilor“ care
ne-au atacat „A lbatrosul" ! F ără ei, eu, unul, n u aş mai
fi avut ocazia să descopăr acest splendid exem plar am-
fibiu de T ripodon Rouillensis ! Sper că-m i vei îngădui
să consemnez la loc de cinste toate acestea în jurnalul
nostru de călătorie !
Rouille schiţă apoi cu repeziciune imaginea ciudatei
fosile.
— Avem acum şi ilustraţii, Cazacule. Inedite. Pică­
tu ra aceasta de apă salm astră îngheţată trebuie explorată
„a fond !“ S înt convins că şi Tihon Semionovici, cînd
va afla, ne va da dreptate. De altfel, prietene, să-ţi
spun ceva : nu num ai că sînt îm păcat cu soarta care
* Această bilă de gheaţă — în limba franceză (n.a.).

96
ne-a îm pins aici, d ar mîine dacă ar veni să ne scoată de
aici vreun salvator p rea grăbit, eu, unul, aş mai răm îne !
declară ritos Dom Esteban. în zonele de m are variaţie
ale tem peraturii s-ar putea întîm pla să descoperim şi
vreo activitate vie. V iaţa este doar legea generală a
Cosmosului. Lipsa ei constituie o excepţie. Apoi nu uita
sporii de alge albastre ! D upă ce vom fi cu toţii pe pla­
netă vom încerca să-i aclim atizăm . Te vei ocupa per­
sonal de aceasta ca să nu te plictiseşti aşteptînd legătura
radiointergalactică. D eocam dată, proviziile alim entare
pe care le putem salva din navă ne vor fi suficiente
pentru un an, poate chiar şi mai m ult. Apoi...
— Am început să nu mai ştiu cînd glumeşti, Dom
Esteban. Apoi... vom descoperi m ine de biftec ?
— D e ce nu ? „D ans le m eilleur des mondes, tout est
possible“*, cu o singură c o n d iţie : să nu disperi nici­
odată !

X V III

— Vom putea pleca cu toţii. Vom trece proviziile pe

racheta auxiliară. M aterialul docum entar nu va m ai fi
pus în conteiner şi lansat în spaţiu. îl vom lua cu noi,
pe planetă. Dom Esteban are perfectă dreptate : tim pul
lucrează pentru noi !...
R ezultatele ultim elor determ inări astronom ice făcute
de P latonov şi inform aţiile culese de cei doi pe planetă,
în răstim pul celor 34 de zile cît durase explorarea,
fuseseră înregistrate în m icrocristale. C u caseta în
m înă, P latonov se în d reptă spre dulapul de m etal în
care se afla restul inform aţiilor culese şi prelucrate pe
drum , rodul atîto r încercări, com oara ştiinţifică a unei
* Maximă franceză : „Totul e posibil în cea mai bună dintre
lum i“ (n.a.).
călătorii cosmice p în ă acum fă ră pereche. Deschise d u ­
lapul. Stranie, ireală, jucîndu-şi nuanţele în fantastice
irizaţii, lum ina vie îl făcu să închidă pentru o clipă
ochii. Izvora de acolo d e unde fuseseră casele. Luînd,
una după alta, cele m ai neaşteptate forme şi contururi,
o inegalabilă succesiune de creaţii geometrice, cu feţele
dintr-o lum ină schim bătoare, ţesînd o neverosimilă pînză
din cele mai negîndite nuanţe, uluia, ameţea, fascina...
Cu privirile prinse în jocul mereu altul — învîrtejire
de cuburi, paralelipipede, sfere, conuri, octaedre ; flu tu ­
rări cu efem ere tran sp arenţe cristaline, cu cioplituri de
rom buri, triunghiuri, sectoare de cerc, toate decupate cu
o uim itoare precizie de foarfecele întîm plării, al um brei
şi lum inii — P latonov îşi căută un sprijin m îinilor care,
şovăitoare, se desprinseră de pe uşile dulapului.
— R ouille ! Cazacu ! chem ă cu glas sugrum at.
Focul n eîn treru p t al lum inilor, în care geom etria îşi
etala parcă to ată puterea de creaţie, continua să-şi tre­
m ure irizaţiile.
încrem eniţi în spatele lui P latonov, A lexandru şi
Rouille, cu ochii m ari deschişi, nu-şi m ai puteau dezlipi
privirile de la fantasticul spectacol.
Pe neaşteptate, lum ina vie se m istui. O zăpadă cenu­
şie, m u rd ară, poroasă, acoperi locul în care dansaseră
culori şi străluciri. Casetele nu m ai erau. Şi nimic din
restul obiectelor de pe poliţa de alum iniu. P oliţa însăşi
era m încată, roasă, şi abia se mai susţinea în adîncul
dulapului. în tr-o m argine scînteiau pe alocuri, negre,
cristale m ărunte şi ascuţite.
Tăcerea în care uluitorul foc viu îşi jucase geom etri­
cele stihii în dulapul de bord se prelungi. Reale, p alp a­
bile, efectele celor desfăşurate sub privirile astronauţilor
răm îneau singura dovadă a to t ceea ce se petrecuse.
M îna lui P latonov se lăsă grea pe um ărul lui Cazacu.
— Repede, dragul meu, desprinde un cristal ! Exa-
minează-1 ! P are a fi carbură de siliciu... încep să
pricep. Ah, dacă am putea să le spunem şi celorlalţi,
tu tu ro r celorlalţi ! Lum ina aceasta vie e cataliza trans­
m utaţiei. T ot ceea ce am văzut, asta a fost... M etalele
s-au transform at ! Au trecut din unul în altul. Alum i­

98
 niul a devenit siliciu, cuprul s-a preschim bat în zinc.
Acele acelea cenuşii...
— N aib a să m ă ia ! se trezi din uluială Rouille. D ar
I atunci strălucirea aceea... ?
—• N ici un singur cuvînt pînă nu controlezi. Să în ­
cercăm cu slabele noastre posibilităţi actuale. Este evi­
dent : casetele p u rtau în ele germenele. Fuseseră con­
tam inate.
— Şi noi care voiam sa le transbordăm . Sărm anele
noastre constatări ştiinţifice !...
Folosind micul analizator de m aterie cosmică al
navei, A lexandru află în tre atom ii din care era alcă­
tu ită pulberea cenuşie prezenţa unor granule de n atură
•necunoscută.
— G ranule !! şopti îngîndurat Tihon Semionovici.
G ranule asem ănătoare, prezentîndu-se într-o singură
form ă, d ar acţionînd în tre ele pentru a crea, în tr-u n fel
: sau altul, ceva complex şi variat. Aidom a unor sfîrleze.
Se rotesc. Au un m om ent propriu de rotaţie... C azacu !
chemă cu vocea coborîtă şeful de echipaj. Ai isprăvit
determ inarea spinului — a m om entului de rotaţie in­
ternă a acestor curioase particule ? P entru ca to t ceea
ce am tră it să fie adevărat, ar trebui să aibă o valoare
• în tru totul determ inată...
— Egală cu unu pe doi, m urm ură Rouille.
— D a, tovarăşe P latonov ! D a, m onsieur Rouille !
U n m om ent al rotaţiei m inim p o s ib il!' Spinul acestor
ciudate sfîrleze are valoarea fracţiei unu pe doi.
— Prieteni, ne-a fost d at să trăim o întîm plare
unică ! Sîntem cei d in tîi oameni care s-au în tîln it cu
un fenomen pe care tim p de ani şi ani de-a rîndul l-a
căutat în zad ar fizica m odernă. In cîm pul cosmic L 3 se
află elementoni — granule elem entare ale m ateriei
aflate în tr-o stare specială, denum ită de ştiinţa mo­
dernă prem aterie. Aceste granule au ap ăru t în sînul
m ateriei trecută p rin ap arent inexplicabila aventură a
transm utaţiei naturale...
— îm i perm it să mai păstrez o îndoială, interveni
Rouille. Savantul sovietic V. K eler susţinea acum vreo
treizeci de ani că prem ateria acţionează num ai cu ea
însuşi. A tunci ?... A, ba nu ! P unîndu-ţi întrebarea,

7* 99
 dragă Tihon Semionovici, m i-am răspuns de fap t eu
singur. C atalizatorii nu intră practic vorbind în reac­
ţiile pe care le mijlocesc. înţeleg. în contact cu pre-
m ateria, unii atom i îşi pierd stabilitatea şi se preschimbă
în alţii... Crezi că vom găsi o cale de protecţie îm potriva
transm utaţiei care ne distruge sistematic nava după
nişte legi pe care noi încă nu le bănuim ?
— iNu cred ! Consider însă, în acest m om ent de m are
răspundere, că h o tărîrea noastră de a coborî pe planetă
devine cu totul justificată. Să pregătim transbordarea !
E ra o h o tărîre pe care însă echipajul „A lbatrosului"
nu mai apucă s-o îndeplinească. Se aflau la prim ul
tra n sp o rt de m ateriale, în strîm tu l culoar de acces care
îi lega de racheta auxiliară. Savantul francez era în
frunte. îl urm a C azacu, apoi Platonov. Totul nu dură
decît o clipă. T reap ta pe care păşise Rouille izbucni în
flăcări, în văluită în aceeaşi m istuitoare lum ină vie. O
grăm ăjoară de ace cenuşii fu to t ceea ce mai rămase.
Cazacu nu-şi putea smulge privirile de la uluitoarea
privelişte. încleştîndu-i dureros braţul, şeful de echipaj
îl trase puternic înapoi.
în fa ţa lor, la capătul culoarului, se căsca m ărindu-se,
neagră, înspăim întătoare, o gură : cerul nopţii cosmice.
Şi în smolitul abis, corpul prelung al rachetei auxiliare
ardea fărîm iţîndu-se, sfîşiat de tentaculele spasmodic
agitate ale aceleiaşi lum ini vii, care îl răpusese pe
Rouille.

Prizonieri pe bordul „A lbatrosului"...

P înă cînd, pînă unde ? Cine ar fi p u tu t să spună ! ?
Au h o tărît să încerce, a tît cît le va îngădui starea navei,
să ajungă cît mai aproape de lumea planetei albastre —
Păm întul.
— A ctualele avarii ne m ai perm it încă să ne con­
tinuăm drum ul. Şi dacă vom izbuti să răzbim din acest
afurisit cîm p cosmic L 3 , poate că aceste carii nevăzute,
această blestem ată tran sm utaţie ne va da pace, izbucni
A lexandru.
— N u se teme ea de blestemele noastre, C azacule î
O ricum ar fi, însă, vom încerca. N u ne e îngăduit
altfel...

100
 Luni de navigaţie se scurseră sub semnul m arii incer­
titudini. Şi în tr-o zi, „A lbatrosul" scăpă de tem uta
îm p ărăţie a transm utaţiei. C îm pul L 3 rămase în urm ă.
„Zburăm liniştit, trecea în jurnalul de bord
A lexandru Cazacu. M otorul fotonic funcţionează m ul­
ţu m ito r. T ransm utaţia a rămas o tragică am intire..."
D ar veni o zi în care nava pătrunse într-un uriaş nor
d e p ra f cosmic. „A lbatrosul" nu rezistă atracţiei...
Şi iar se scurse tim pul. A lim entarea cu combustibil
.era îngreunată. D in nou opriri şi porniri repetate care
şubreziră şi mai m ult racheta. Pulbere de fier şi nichel,
norul de p raf exercita o atracţie m agnetică cu mult
m ai violentă decît aceea a inelului rotitor de gaze al
sistemului stelei duble, din strînsoarea căruia izbutiseră
să se desprindă.
Supragreutatea se instalase din nou pe bord şi o dată
cu ea g reu tăţi de plum b în creier, strivind plăm înii,
carnea... R espiraţia era şuierătoare...
„Bordul e în întuneric", continua să noteze A lexandru
Cazacu.
D ar cea mai cruntă clipă fu aceea cînd şeful de echi­
paj îi trecu conducerea navei :
— Ascultă-m ă, A lexandru ! Blestemata asta de greu­
ta te m -a învins. N u aş fi crezut !... N -am să mai rezist
m ult. D ar tu trebuie să rezişti, trebuie ! Eşti mai tîn ăr !...
A pleacă-te spre mine...
—• Tihon Semionovici, stai liniştit ! Ai nevoie de fie­
care fărîm ă de energie ! O dihneşte-te ! N e vom în ­
toarce îm preună ! Am să aprind din nou lam pa de si­
guranţă.
— iNu, lasă ! Vei mai avea nevoie de ea... E groaznic
să răm îi singur, pe întuneric. D ar tu să nu-ţi pierzi
firea, C azacule ! Să nu te dai b ătu t ! Fii tu mai tare !...
Ai să răzbeşti !... N u u ita : o sută treizeci şi cinci de
■grade stînga. A baterea este de cîteva minute... cred că
şase...
— D a, Tihon Semionovici...
— Şi ţi-am mai spus, b u to n u l cel de jos, cel cu să­
geată albastră... al treilea. 1 1 răsuceşti d o a r de două ori.
Treci apoi la al şaselea. N -ai să le încurci... Ştii doar,
ca şi atunci... Trei şi şase. Repetă.
 — Al treilea de jos, apoi al şaselea. Al treilea de două
ori. îm i voi ream inti.
— N erv ii, A lexandru, şopti abia auzit P latonov. N u
lăsa team a şi disperarea să pu n ă stăpînire pe tine !...
M intea, o cro teşte-ţi m intea... A uzi ?
— Da, T ihon Sem ionovici ! A ud !...
Sim ţi pe u m ăr, greu, capul lui T ihon Sem ionovici.
„Să m ă stăpînesc, să înving acest coşm ar. N u s-a în-
tîm p la t nim ic. N u s-a în tîm p lat nim ic, repetă cu glas
tare, ca să-şi audă vorbele, nava mai ascultă de com anda
m ea.“
îşi în ălţa capul încercînd să tragă aer în piept. L u ­
m inile b o rd u lu i lunecară în tr-o latură, se clătinară o
dată cu el. N u m ai ştiu nim ic...
Se trezi cine ştie după. oît tim p. M intea nu -i şovăi
însă nici o clipă.
„B utonul al treilea de jos. Săgeata albastră. B utonul
şase... O sută treizeci şi cinci grade stingă... abaterea
de şase m in u te", repeta în gînd. N u uitase. Era ultim a
v arian tă pe care o m ai putuse calcula P latonov şi
care trebuia să-i înlesnească salvarea.
„ N u -ţi pierde curajul şi m ai ales nu te grăbi. Esen­
ţialul este să n u te grăbeşti ! Fază cu fază, reparaţia o
vei p u tea face în cîteva luni... Suprasarcina, d ato rită
creşterii acceleraţiei, n u te va lăsa să lucrezi m ai m u lt
de clîteva m in u te p e zi. îm p a rte -ţi orele necesare repa­
raţiei la aceste m in u te ! Ai răbdare şi ai încredere.
A poi p o rn irea m o to ru lu i auxiliar... T rebuie să izbu­
teşti !“
A lexandru aprinse lam pa de siguranţă. C onul de
lum ină alburie, palidă, răzbi despioînd întunericul.
Ce greu era tru p u l lui P latonov... Tîrîndu-1, izbuti
să ajungă la tra p a de evacuare laterală. Lunecă pe spate.
C u capul lui P latonov pe genunchi, ţinîndu-i strîns în
pum ni m îinile am îndouă, se străduia să-şi adune răsu­
flarea. O m înă săltată se lăsă grea pe m aneta trapei şi
trupu l şefului de echipaj lunecă în Cosmos.
C hinuit, ostenit, cu sfredele ascuţite în oasele picioa­
relor, în încheieturile m îinilor, în coşul pieptului, se tîrî
agăţîndu-se de b ara panoului de com andă. Se săltă,
greoi în fotoliu, strîngînd în m îini cît putea rezem ătoa-

102
-rele braţelor... T îrziu, degetele înviate lucrară cu spor
■cîtva tim p. P atru m inute, însemnă ceasul de bord. Se
întrerupse. încercă din nou. Trecu un m inut. Epuizat,
renunţă. C apul îi lunecă pe speteaza fotoliului.

Aşa se scurgea tim pul în noua lui haină cîrpăcită cu

peticele zdrenţuite ale m inutelor.
încerca mereu să lucreze în noile condiţii în care şi
un cuvînt însem na un efort aproape supraomenesc. De
-cînd nu rostise nici o vorbă ? Cine-i putea răspunde...
Iar tim pul o rb şi su rd trecea în tr-o scurgere nemiloasă.
N ici costum ul antigravitaţional, nici am ortizoarele
de salvare construite anume pentru situaţii asemănă­
toare nu-1 ajutau. Supradoza zilnică de transm etabolină
îi dădea doar iluzia unei uşurări, m enţinîndu-i la lim ită
rezistenţa. Imensul n or de p ra f care înghiţise nava p ri­
cinuise totul. N a v a îl străbatea sau, poate prizonieră,
plutea în voia goanei lui...
Şi poate totuşi m ai exista o ieşire d ato rită calculelor
lui P latonov, dar, în ain te de toate, trebuiau term in ate
reparaţiile. A varia din com partim entele de legătură cu
m otorul fotonic auxiliar nu era o joacă. D e fa p t, ce se
putuse în tîm p la acolo ? D ozatorul ?... O explozie, o nouă
dezagregare, un asteroid ?... Greu de răspuns.
Alexandru deschise ochii. Stele rare străjuiau n av a ca
nişte ochi p în ditori în m arginea unui drum străin.
„ în zadar, bunul meu P latonov, în zadar, prietene !
N u voi avea puterea să sfîrşesc reparaţia... N u voi iz­
buti să aduc ultim ul tău salut stelei de rubin. Luni, ani
de zbor, poate, m ă despart de P ăm înt. Şi în această
înneb u n ită apăsare nu voi rezista prea m u lt...“
V erde clipea p itit în intrîndul peretelui — singura
lum ină răm asă c a 1p rin tr-o m inune nestinsă — becul
radio recep to ru lu i auxiliar independent.
M îna se întinse în tr-o doară, apăsînd clapeta de p o r­
nire. M iriade de radiosurse cosmice se în tretăiau , pa-
căituri, ţiu itu ri prelungi şi scurte, întreruperi şi porniri
fă ră sens.
„Vorbesc stelele în tre ele“, îşi spuse A lexandru.
D eodată tresări ca la atingerea unei descărcări elec­
trice. Răsuci mecanic am plificatorul pînă la m aximum.
De departe de tot, rătăcită p rin întortocherea a tîto r căi,
de undeva din Galaxie, de-abia auzită ca o înşiruire de
şoapte, răzbi picurarea unui semnal Morse. O dată, încă
o dată...
Inim a lui A lexandru bătea înnebunită :
«Păm întule, mă auzi ? Păm întule ! Aici „A lba­
trosul" !...»

X IX

„...S-a înregistrat apropierea de sistemul nostru solar

a unui corp cosmic artificial. Acum se ştie că e o rachetă
auxiliară de reîntoarcere. C red că sînt ei... Le vom ieşi
în întâm pinare, cu toţii. Pregăteşte-te !... Vin să te iau !“
M aria Cazacu apăsase pe b u to n , în tre ru p în d legătura.
N u izbutise să spună nici un cuvînt. D upă zece ani, în
sfîrşit, se întorcea A lexandru. Copleşit, sufletul încre­
menise parcă, voind să trăiască la nesfîrşit această bu­
curie.
„C red că sînt ei“, îi spusese Prisecaru.
„Desigur că sînt ei... D a r care dintre ei ?“ se întrebase
ea, în tr-u n tîrziu.
M aria C azacu îşi am inti izbiturile portierelor de m a­
şini împinse în grabă, d ar unde anume, cînd, care, nu
mai ştia. T repte urcate, trepte coborîte, oameni în jur,
voci, strîngeri de m înă, căldura braţului Irinei, buzele
trem urate şi sărutarea lui Ascaniu pe obraz, toate, toate
erau îngrăm ădite laolaltă şi nu în înşiruirea în care se
urm aseră... Ziarele ca şi specialiştii se întrebau care din­
tre nave se află acolo pe orbită, care echipaj se apropie
de P ăm înt. Ei nu furnizaseră pînă acum vreo indicaţie...
S tratoplanul hipersonic se îndrepta spre A dana, în
Turcia. D easupra acestui oraş urm au să se întîlnească
cu aparatele comisiilor speciale, form ate pentru a ieşi în
întîm pinarea celor ce se întorceau.

104
 Planul era simplu. R acheta auxiliară trebuia să fie
întîm p in ată de o n avă cosmică „de serviciu". Aceasta
urm a să intre în legătură cu ea, indicîndu-i drum ul în
vederea aterizării. La o oră, o oră şi jum ătate distanţă
de sol, racheta de ghidaj urm a să anunţe „ flo ta “ comi­
tetelor de cosmonautică şi astrofizica, chemînd-o la fa ţa
locului pentru a participa la aterizare. P înă atunci însă
stratoplanele staţionau în zbor, la o înălţim e de 60 kilo­
m etri, deasupra Adanei.
Podişul A natoliei îşi arăta învălm ăşitele spinări de
dealuri. Soarele strălucea pe cerul p u r al prim ăverii su­
dice. M aria Cazacu, lîngă geam, alături de Irina, nu
vedea însă nimic. A dîncită în propriul ei trecut, îşi
resfira aducerile am inte în tr-o neaşteptată îm perechere
de imagini... Geologul Cazacu îi surîde, cu ochii lui
albaştri, cu p ărul cărunt la tîm ple, la cincizeci de ani ai
săi — atîţia avea cînd l-a pierdut la capătul unei că­
ră ri de m unte. A sta a fost ieri. A lexandru, reîntors de
la şcoală, întinde m îna după felia de pîine cu unt, are
genunchii zgîriaţi şi o pată de cerneală de-a lungul o b ra ­
zului. Asta a fost to t ieri... A scaniu O' sărută cu b raţele
încolăcite în jurul gîtului. Şi asta a fost to t ieri...
Acum, Ascaniu privea crestele m unţilor de sub ei.
M aria Cazacu îl p riv i îndelung. Se m inuna în tr-u n a de
uim itoarea asemănare a băieţilor cu ta tă l lor. Aceiaşi
ochi, aceeaşi voce, acelaşi păr, aceeaşi statură.
D eodată, totul se puse în mişcare. M otorul aparatului
şi inim a M ăriei Cazacu. Tăindu-şi cale spre m iazăzi şi
apoi uşor spre apus aparatele străbăteau aerul aproape
inexistent al atm osferei înalte, cu uriaşe viteze Super­
sonice.
N elinişte şi nerăbdare abia stăpînită. Apoi, deodată*
iat-o ! în tr-o înceată coborîre, învăluită în tr-u n nor de
flăcări, o n avă auxiliară de reîntoarcere, ca un uriaş
peşte argintiu cu botul roşu, se apropia ţiuind de P a-
m înt. Ascaniu se ridică. Tom a Prisecaru, cu ochii piro­
niţi pe bolidul care cobora în fa ţa privirilor lor, îi
strînse puternic de braţ, m urm urînd :
— S înt cei de pe „R îndunica".

105
 Şuier de m otoare, valuri de fum şi flăcări... S trato-
planele au coborît pe uriaşa terasă betonată de la
El H afiz, din inim a deşertului.
Suiţi în m aşinile care-i aşteptau, parcurseră cei cîţiva
kilom etri în goană. R acheta auxiliară, cu m otoarele
stinse, îşi sfîrşea tocm ai înceata înclinare, după ateri­
zarea făcută la verticală.
M aşinile stopară în apropiere. U şa rabatabilă a com­
partim entului etanş se deschise, alunecînd încet la o
parte. Scara de coborîre se lăsă.
Sprinten,cu o uim itoare agilitate, pe care nu i-ar mai
fi bănuit-o nimeni dintre cei ce-1 cunoşteau, Larsen, să­
rind cîte două, trei trepte odată, coborî prim ul, cu b ra­
ţele larg deschise, cu p rivirile luminoase.
Preşedintele Federaţiei internaţionale de astronautică
înaintă spre el. Şeful de echipaj, neschimbat, la fel de
m ăsurat, de stăpînit, zgîrcit în vorbe, aşa cum îl ştiau
cu toţii, se apropie cu un zîm bet în flo rit în privirea
ochilor săi de obicei aspri, cenuşii. îşi strînseră mîinile
fă ră vorbe. Se îm brăţişară.
— M odificîndu-ne drum ul, am epuizat m ai repede
itinerariul fixat. Acesta este m otivul pentru care ne în ­
toarcem acasă după num ai doi ani de la plecare, soco­
tind tim pul scurs în navă, ra p o rtă Larsen.
— Doi ani ? repetă m irat preşedintele. D ar...
Scoţîndu-şi calm carnetul dintr-unul din buzunarele
costum ului de zbor, norvegianul i-1 întinse.
A nastas P avlovici P riroga şi Stevenson coborîseră şi ei.
— în calendarul meu, după datele stabilite prin m ă­
surătorile făcute în navă, figurează astăzi d ata de cinci
m artie 1988.
— Larsen ! Spre el se îndreaptă Tom a Prisecaru lă-
sînd la o p arte protocolara atitudine obişnuită în ase­
menea îm prejurări. Larsen, vino să te îm brăţişez şi eu !
Aici, la noi, după bunele şi bătrînele noastre calendare,
am trecut de zece zile pragul celei de a p a tra luni a
anului 1996 ! Apoi, strîngîndu-i la piept pe P riroga şi
Stevenson, în tr-o singură îm brăţişare, continuă : A ţi
devenit un exemplu viu a unui fenomen din domeniul
contracţiei tim pului, căruia i-am închinat ani de cer­
cetări...

106
 Prisecaru mai strîngea încă um erii astronauţilor cînd
T hor R aw endahl luă cuvîntul în m icrofonul p o rtativ al
unui corespondent de presă :
„A m fericirea să v ă an unţ reîntoarcerea, după o fruc­
tuoasă călătorie cosmică, a echipajului navei fotonice
„R îndunica". D upă datele calculate la bord, pe baza
aparatelo r de stabilire a scurgerii tim pului în nava fo-
tonică, rezultă că ei au aterizat aici la... 5 m artie 1988
şi n u astăzi, 19 aprilie 1996. C u alte cuvinte, „R îndunica"
s-a reîntors du p ă num ai 2 ani pro p rii de călătorie prin
Cosmos şi nu după cei zece ani, încheiaţi, cîţi s-au scurs
pe Păm 'înt. Aceste diferenţe de tim p verifică date m u lt
discutate din domeniul teoriei re lativ ităţii tim pului şi
contracţiei lui... întorcîndu-se spre cei trei cosmonauţi,
în lum ina fulgerelor ţîşnite din aparatele fotografice şi
sub ochii cercetători ai ap aratelor de film at, R aw endahl
încheie : în că o dată, în numele Federaţiei şi al meu per­
sonal, vă felicit pentru reîntoarcere, urîndu-vă în acelaşi
tim p... să p u rtaţi sănătoşi cei 8 ani de v iaţă pe care i-aţi
cîştigat pe drum !“
C apetele şi fluturarea m îinilor cosm onauţilor abia se
m ai zăreau din n ăvala de flori ce se în ălţa în jurul lor.

XX

— ...dar fap tu l că ei s-au întors după num ai doi

„ani p roprii" de călătorie prin Cosmos şi nu după zece
cîţi s-au scurs pe P ăm în t — în afară de verificarea
unor date pînă acum a tît de discutate din domeniul
teoriei relativităţii, legate de fenomenul contracţiei
tim pu lu i — rep rezin tă din nefericire un argum ent n eîn ­
du răto r : „A lbatrosul" e pierdut...
Strînşi în jurul m arii mese rotunde, oamenii de
ştiinţă ascultau concluziile preşedintelui Federaţiei in­
ternaţionale de astronautică în cea m ai adîncă tăcere.
 A paratele de control a scurgerii tim pului, aduse de
echipajul „R îndunicii", cutiile cu m icrocristale pe care
era înregistrată uriaşa recoltă de date ştiinţifice cu­
leasă de echipajul navei în cursul periplului său fără
precedent, toate se aflau acolo, în fa ţa lor.
F aptul că cei trei reîntorşi de „dincolo de tim p “,
cum se exprim aseră gazetele, reuşiseră să cîştige pe
drum 8 ani de viaţă, realizînd în num ai 738 de zile
proprii o călătorie aproape de trei ori mai lungă decît
fusese plănuită, îşi aflase un puternic ecou în gîndurile
fiecăruia dintre oamenii de ştiinţă şi savanţii aşezaţi
în jurul mesei.
Spectaculoasa verificare a ipotezei einsteiniene a con­
tracţiei tim pului crease desigur un m are entuziasm.
Im ensa valoare a datelor culese de Larsen şi ceilalţi
doi tovarăşi ai săi de drum din Cosmos reprezenta o
strălu cită victorie a ştiinţei. Bucuria însă nu era în­
treagă. O apăsătoare um bră stăruia asupra ei. în inima
fiecăruia dintre cei de faţă se strecurase durerea pier­
derii „A lbatrosului". O pierdere care acum se confirm a
m ai m ult ca oricînd.
Şi „A lbatrosul" însemna trei oameni, trei vieţi...
M aurice D e la M artiniere, directorul de studii al
laboratorului de astro-fizică din Cham onix, auzea vag
vocile celor din jur. Fraze repezite, răspunsuri, tăceri...
Vaga impresie a unei ridicări în picioare, a unei flutu­
rări albe peste masă, un pum n ce lovea cu îndîrjire...
Totuşi, discuţiile erau mai puţin aprige ca atunci,
înainte de captarea mesajului conteinerului „A lbatro­
sului". E ra o reţinere, o stăvilire a vocilor, parcă, în
fa ţa întîlnirii cu neputinţa.
îl căută cu ochii, în înşiruirea rotundă dim prejurul
mesei, pe Larsen. E ra acolo, tăcut, închis în el, cu un
v ra f de h îrtii în faţă. Cum vor fi prim it ei atunci,
„acolo", glasul celor ce nu mai aveau nici o scăpare ?...
C utrem u răto are clipe !
C hem area echipajului „A lbatrosului", încredinţată
Cosmosului, îi apărea, ca şi atunci cînd o auzise în tîia
■oară, aidom a docum entului închis într-o sticlă cu gîtul
smolit, în credinţat voii valurilor de echipajul unei cara-
vele de altăd ată, rătăcitoare pe creste înspum ate, pier­

.108
dută, cu cîrm a sfărîm ată, cu pînzele sfîşiate în vârteju­
rile cine ştie cărui uragan.
Da ! îşi spuse în gînd M aurice de la M artiniere.
C onteinerul „A lbatrosului" era cu adevărat ca „o sticlă
încredinţată m ării". C utrem urătoare clipa cînd ţii în
m îini un asemenea mesaj, cutrem urătoare clipa în care
îl încredinţezi valurilor, valurilor care urm ează să te
răpună..."
Larsen îşi răsfoia v raful de hîrtii. Se oprea îndelung
asupra unora, trecea mai departe, revenea înţepînd cu
v îrfu l ascuţit al creionului unele puncte pe h arta cos­
mică a drum ului parcurs.
— D a ! „R îndunica" n-a m ai izbutit să comunice,
în ciuda tu tu ro r încercărilor echipajului ei, cu nava
soră. Mesajele au răm as fără răspuns, spuse el.
— Am tră it cu toţii clipe despre care nu vreau să
vorbesc... N u aveam cum să abatem nava în căutarea
lor. D e altfel, ar fi fost absurd, m ărturisi şi Priroga.
C u bărbia cuprinsă în adîncul palmei, cu pleoapele
apăsate de v îrfu l degetelor răsfirate, K n u t Larsen tră ­
gea adînc din pipă.
C ifre, com paraţii, argumente... A părea acum limpede,
după mai bine de două luni de la sosirea „R îndunicii",
că neprevăzutul, descifrat, prezentat concret, palpabil,
în imagini, cifre, se înfăţişează cu totul altfel decît
pînă atunci.
— U riaşul consum de energie, destinat întreţinerii
teleradiosondelor cu care de ani de zile emitem chem ări
şi apeluri fă ră răspuns, nu mai este astăzi justificat.
Am făcut to t ce-am p u tut. Trebuie să renunţăm , fură
ultim ele cuvinte ale lui T hor R aw endahl, preşedintele
Federaţiei internaţionale de astronautică.
Cei 36 de delegaţi p ăstrară o stînjenitoare tăcere.
Şedinţa luă sfîrşit.
Pe scările peronului larg al clădirii, cei doi reprezen­
tan ţi ai com itetului naţional rom în fură ajunşi din
urm ă de preşedinte. M îna lui R aw endahl cuprinse
um ărul lui Ascaniu Cazacu.

109
 — O rdinea de zi nu ne-a îngăduit introducerea unui
ra p o rt asupra cercetărilor întreprinse în domeniul p ro ­
ceselor de perturbaţie m anifestate în psihologia omului
afla t în m ediul cosmic.
— N e vom bucura să auzim că aţi trecut la experi­
m entări practice ale ultim elor dum neavoastră desco­
periri în legătură ou interacţiunile dintre ritm ul psiho­
logic al astronauţilor şi coordonatorii electronici de
bord. Este cu adev ărat un domeniu care v ă solicită
dăruirea, adăugă savantul francez D e la M artiniere,
apropiindu-se. V a fi un serios ap o rt adus siguranţei
navigaţiei cosmice la m are distanţă.
Strîngîndu-şi mîinile, se despărţiră.
Ascaniu şi Tom a Prisecaru mergeau tăcuţi pe străzile
liniştite ale Genevei, despicate în două de lum ina soare­
lui lunecat spre asfinţit.
Ajunseră la m alul Lem anului. Apele lui întinse, lim ­
pezi şi adînci, p u rtau pe um erii clipocirilor m ărunte
haina fum urie a în n o p tării. Ca -pe luciul unei oglinzi
negre-vineţii, cerul îşi legăna încrustarea constelaţiilor.
Şi m ai tîrziu, m ult mai tîrziu, cînd noaptea fu deplină,
cînd h o taru l apelor se contopi cu cel al zărilor
neaflate, răsturnate parcă din înaltul b oltit al cerului,
pe apa fă ră strălucire plutiră stele m ari şi mici cu dîre
frînte, trem urate, ce răzbeau parcă pînă în afund.
Sprijiniţi de parap et, cu um erii în fio raţi de răcoarea
coborîtă dinspre înălţim ile cu platoşă albă, Ascaniu
şi Prisecaru p riv iră îndelung îngrăm ădirea de stele,
adunate de unde la picioarele lor.
O raşul, noaptea, contopirea apei cu păm întul, cerul
cu luminile şi întunericul lui, toate erau învăluite în
aceeaşi grea tăcere...
B raţul lui Prisecaru cuprinse strîns um ărul lui Asca­
niu. P o rn iră alătu ri m ai departe, pe cărările năpădite
de aburul străveziu al negurii.
P a tă albă, desprinsă din nesfîrşitul um brelor tăcute,
o lebădă luneca singuratică, căutîndu-şi liman drum ului
nem aium blat p rin tre stelele undelor cernite...

110
 .
XXI
I

A pelul videofonului răsuna într-una, strident, pre­

lung, în tre ru p t, rqpetat, insistent... înţepenite, degetele
lui T om a Prisecaru continuau să răsucească butonul
aparatu lu i de radio. Spre m intea lui nimic nu-şi mai
putea afla drum . N ici tim brul vocilor limpezi ale
crainicilor, uneori răzbite de trem urul emoţiei. U rm ărea
cu înfrigurare comunicatele.
„...O bservatorul radioastronom ic din C openhaga re­
transm ite de la staţia exterioară „C eres“ că sursa con­
cretă de pertu rb aţii radio se apropie de sistemul nostru
solar. Elementele de locaţie ale fenom enului îl situează
în direcţia planetei de centură Pluton...
...D irecţia staţiunii de astrofizică din Pulkovo, de
lîngă Leningrad, a con statat apariţia p e cer, în d reptul
constelaţiei U rsa M ică, dincolo de m arginile sistemului
solar, a u nui p u tern ic n o r de lum ină..."
Soneria videofonului îşi continua apelul cu îndîrjire...
„...R adiotelescopul de la Jodrell B ank ne inform ează :
O emisiune luminoasă neobişnuită în direcţia Ursei Mici
tulbu ră de două ore radiolocaţia sectorului ceresc co­
respunzător. Fenomenul cu totul neobişnuit este cercetat
de specialişti. Vom reveni în jurnalul nostru..."
„...Staţia de observaţie N anşay, ap arţin în d reţelei
franceze de radioastronom ie, aduce la cunoştinţa pu­
blică ivirea unei neobişnuite lum inozităţi a cerului
nocturn în dreptul Ursei Mici, aproxim ativ la 6 grade
distan ţă de steaua polară — poziţie stabilită la Obser­
v atoru l din Bordeaux. Form a şi intensitatea neobiş­
nuită a emisiunii luminoase — foarte asem ănătoare cu
aceea a unui nor de sodiu — sînt în prezent studiate
de rad io astronom i..."
Zeci de staţii, în zeci de limbi, anunţau acelaşi feno­
men. N o ru l de sodiu... emisiunea luminoasă... sursa de
pertu rb aţii radio...
A colo sus, pe cer, în d rep tu l U rsei Mici, se petrecea
ceva neobişnuit, cu totul neobişnuit...

111
 Prisecaru stinse lum ina. Cu şovăială, se îndreptă spre
fereastră. O deschise. C u pum nii strînşi, înfundaţi în
adîncul buzunarelor, îşi în ălţă privirea. Sus, în crucea
cerului, în miez de noapte, luneca abia-abia, căutîndu-şi
drum p rin tre stele, singuratică, o învolburare alburie.
C ălăto rea încet spre m iazăzi, cu uşoare destrăm ări um ­
brite, descoperind pe rîn d o stea după alta ...Polara
se ivi în capătul oiştii, apoi clipi înceţoşată, cuprinsă
în întregim e de o p ată de lum ină m ată, ca un vălătuc
de fum m înat de vînt.
„Şi totuşi, ei trebuie să fie ! abia îndrăzni să-şi spună
Prisecaru. îşi simţi sîngele cum îi fuge din inimă. N u
poate fi decît „A lbatrosul"... „A lbatrosul" ! „A lbatro­
sul" !...“ repeta Prisecaru, ca pentru a se obişnui cu în­
ţelesul ad ev ărat al acestui gînd atîta vrem e ocolit, ferit,
ascuns...
„Focul" ap ăru t acolo sus pe cer, în direcţia Ursei
Mici, e artificial, se frăm întau gîndurile lui Prisecaru.
N u poate fi altceva decît m antia de lum ină a unei
comete artificiale lansată de la bordul unui vehicol
cosmic. „...O emisiune lum inoasă foarte asem ănătoare
cu aceea a unui n o r de sodiu", precizase crainicul postu­
lui francez de radio.
C ău tă să-şi amintească. N u, rachetele auxiliare de
reîntoarcere ale navelor nu dispun de un asemenea
sistem de sem nalizare luminoasă. N u sînt ei. Ba d a !
B ătrînele, vechile nave, ele aveau posibilitatea lansării
norului de sodiu...
Deci, se întorceau acasă.
N u , pentru el în doiala nu-şi mai avea nici un rost.
C um de nu-şi dau seama şi ceilalţi, radioastronom ii,
staţiile, observatoarele ?... Cum de nu au an u n ţat :
«Vine „A lbatrosul" !»...
Totuşi, poate e m ai bine aşa. M aria Cazacu, Irina,
Ascaniu i se p erin d ară o clipă prin m inte. Ascaniu !
N u ! încă nu-1 v a chema ! P oate că încă nu ştie nim-ic.
M ai tîrziu, să cîştige tim p, să-şi limpezească m intea,
să nu se înşele. Inim a se poate înşela. D ar omul de
ştiinţă n-are voie...

112
 Soneria videofonului îşi reîncepu chemarea. Prise-
<caru întinse m îna, dar şi-o retrase de îndată. Lumina
roşie m ai clipi de cîteva ori şi se stinse.
R idică receptorul. La com itet, un radioastronom , pe
care crezu să-l p o ată atrage în tr-o discuţie, îi răspunse
s c u r t:
— N u , nimic altceva. C oordonatele norului nu fur­
nizează nici un fel de indicaţii.
„A sta ştiam “, îşi spuse Prisecaru.
— L uaţi mai bine inform aţii de la Federaţie. Sînteţi
în Bucureşti ? V ă credeam plecat. A ţi fost căutat
.insistent.
— D a ? M ulţumesc ! încheie Prisecaru, preocupat,
•discuţia.
N ici R aw endahl — cu care obţinu legătura foarte
tîrziu la O bservatorul astronom ic d in Oslo — nu ştiu
să-i spună mai m ult. A naliza spectrală, calculul astro-
fizic şi părerile specialiştilor nu se bucurau de o inter­
pretare unanim ă. D a r nici o ipoteză nu veni în întîm -
pinarea gîndului său. „C ine a r fi p u tu t să em ită ciudata
lum ină ?“ în gîndul tuturor, „A lbatrosul" era pierdut
pentru totdeauna...
Jodrell Bank, Copenhaga, N anşay, Pulkovo... Anglia,
Danem arca, F ranţa, U niunea Sovietică... Toţi vorbeau
de lum inozitate. Ba nu ! O bservatorul de pe „C eres“
transm isese că o sursă de perturbaţii radio se apropie
de sistemul solar. Aceasta era calea ! Trebuia identi­
ficată sursa, stabilită direcţia deplasării sale, viteza cu
care se mişcă... Aşa se va găsi nava. D ar cine s-o facă ?
Bucureştiul nu poate. N ici C airo, Varşovia, Praga,
K iev... Principalele observatoare astronom ice şi radio-
astronom ice defilau p rin gîndul lui. P en tru precizările
la care se gîndea el, era nevoie de o aparatură specială
de radioastrolocaţie. Cei de la W ellington din N oua
Zeelandă !... Acolo însă nu se vedea C arul Mic. Sînt
în cealaltă emisferă a globului. O aparatură specială...
încercă s-o afle.
M untele Elbrus ? D a, nu mă gîndisem. A paratura
de la staţia de cercetare a razelor cosmice de pe m un­
tele Elbrus din C aucaz ar fi putut să slujească investi­
gaţiei. D ar cînd ?... Acolo nu sîn t radioastronom i.

« 113
P înă v or sosi... C ît tim p v a m ai d u ra norul luminos ?
C îtă vrem e corpul care l-a emis v a fi destul de aproape
p e n tru a p utea fi descoperit ?...
Trebuie încercat. P rin Federaţie sau direct. Să-l
recheme pe R aw endahl ? N u, norvegianul nu l-ar fi
înţeles.
„E un fenomen luminos, probabil o sursă de p ertu r­
baţii. N u poate fi nim ic altceva... A strofizica lasă loc
pentru asemenea fenomene. De altfel, nu avem în exte­
rior nici o navă, nici măcar o singură navă care să
dispună de un sistem de form at comete artificiale prin
em isiuni de n o ri de sodiu... «N ici m ăcar o singură
n avă» “, intonase subliniind fiecare ouvînt preşedintele
Federaţiei internaţionale de asţronautică, v rîn d parcă
să bareze drum ul, unicul drum âl tu tu ro r gîndurilor lui
Tom a Prisecaru.
O intervenţie directă... Aceasta însem na să-şi pună
în cum pănă întregul lui prestigiu de om de ştiinţă.
Ceasurile de nepreţuit se scurgeau unul după altul...
Să vorbească cu cei de acolo, să le explice, să-i con­
vingă şi abia apoi să se trim ită oam eni din cei m ai p ri­
cepuţi, sus, la O bservator. Să-i caute, să-i convoace, să
le spună ce li se cere... Şi dacă nu se vor lăsa con­
vinşi ?... Argum entele lui oare nu li se v o r părea p rea
m ult trecute p rin inim ă ? U n contact neoficial mai
întîi. U n om de acolo, de la ei, care să creadă ca şi el.
R în d pe rîn d îşi chem ă în fa ţa ochilor m inţii chipurile
unor colegi, cele ale unor oameni de ştiinţă, ale unor
cosm onauţi...
M asiv, surîzînd, cu glasul domol, uşor ironic, ca de
obicei, Anastas Pavlovici P riroga îi apăru parcă aievea
în faţă. Chem ă K ievul. îl găsi acasă. Dorm ea.
— N u am nevoie de prea m ulte cuvinte. înţeleg !...
M ă voi descurca singur. Principalul e să ajung la O b­
servator. In terv en ţia la com itetul nostru de astronautică
o veţi face mîine. A dică astăzi... M ai tîrziu.
Prisecaru p riv i acele oronom etrului de pe m înă. îşi
aprinse încă o ţigară. A cîta de la miezul nopţii ?...
Deschise o m apă. M ărunte, cifrele se înşiruiau puzderie
în rîn d u ri înguste şi dese peste cîm pul fiecărei pagini.
Calcule de orbite probabile, soluţii destinate unor te­

114
m erare frîn ări ori transferări de pe o orbită pe alta,
în diferite variante. R ăsfoi îndelung. închise apoi m apa.
Ieşi în stradă, trăgîndu-şi pardesiul pe umeri. Iscodi
cerul. N o ru l m ai era poate acolo, d ar bolta pălise.
Zorii lăptoşi ai dim ineţii abia m ijite îl ascundeau p ri­
virilor.
Semnalele verzi şi roşii ale videofonului clipeau pe
rînd. Pe rîn d apăsau degetele lui Prisecaru butoanele
care îl puneau în legătură cu puţinii oam eni pe care
îi chemase la com itet în pragul acelei dim ineţi. îşi
ocupaseră locurile la mesele de lucru. M înuiau ap ara­
tele din secţiile de calcul...
U nul cîte unul, rezultatele cerute de Prisecaru so­
seau. N u , nu-i chemase în zadar.
— A veţi legătura internaţională. V ă cheamă T îr-
nauz...
Smulgîndu-1 gîndurilor, numele localităţii necunoscute
îl azvîrli p en tru un m om ent pe T om a Prisecaru în
nedum erire. Nu-1 auzise vreodată şi-i fu destul de greu
să-l situeze undeva, pe to t globul, în vreuna dintre
multele ţă ri afiliate Federaţiei.
M icrofonul videofonului îi aduse din depărtare, din
acel nem aiştiut T îrnauz, glasul lui Priroga.
Z adarnică, p ata gălbuie îm prăştiată pe becul lăm pii
de pe birou pălise în n ăvala de lum ină strălucitoare a
dim ineţii poposite în fereastră.

— Eşti singurul cu care mă pot sfătui !...

C uvintele lui Tom a Prisecaru răzbiră cu brutalitate,
în lătu rîn d totul, u itîn d hotărîrea pe care şi-o impusese
de a zăgăzui pentru un tim p, m ăcar la suprafaţă,
şuvoiul convingerilor lui.
La un capăt şi la celălalt al firului de legătură video-
fonică, vocile celor doi oam eni de ştiinţă se aşteptau
liniştite, se întrerupeau nerăbdătoare, se com pletau, îşi
repetau argum entările aprinse şi le com băteau, neizbu­
tind să se smulgă discuţiei, dusă cu sufletul la gură.
— C hiar dacă nu ar exista această derivă a navei,
pe care a reuşit s-o identifice P riroga, nu văd cum s-ar
putea produce o aterizare. Echipajul a r fi trebuit să
treacă de m ult pe n ava auxiliară de reîntoarcere...

8* 115
 — D ar, dragul meu, avem oare dreptul să pretindem
ca o reîntoarcere neobişnuită să se desfăşoare în con­
diţii obişnuite ? F aptul că au ajuns cu „A lbatrosul"
pînă unde sînt, fără să-l fi abandonat la distan ţa cu­
venită de P ăm înt, fă ră să fi trecut la bordul navei
auxiliare şi, m ai ales, fără să fi lansat cu acest prilej
un conteiner de sem nalizare, cum a făcut „R în d u n ica",
dovedeşte că s-a în tîm p lat ceva pe bord !
— Bine, d ar în această situaţie ce ar putea face ca
să scape de deriva în care navighează acum, cu m o­
torul stins şi în virtu tea inerţiei ? F ără să se sustragă
acestei derive, nu v o r mai ajunge niciodată să atingă
P ăm întul ! Logic apare o singură soluţie : să-şi aprindă
m otorul, m odificîndu-şi apoi direcţia. N a v a fotonică
însă nu poate ateriza pe P ăm înt.
— Te gîndeşti la urm ările exploziei ce s-ar produce ?'
— P en tru noi n u -i nici un pericol. Deşi „A lbatrosul"
funcţionează cu autoalim entare, cantitatea de antisub-
stanţă din dozatoare şi rezervoarele de alim entare cu­
rentă nu ar declanşa o catastrofă de proporţii prim ej­
dioase pentru P ăm înt. N a v a ar putea fi eventual
fo rţa tă să ia contact cu solul în tr-u n deşert, abătută
într-u n ocean... U raganul de flăcări al razei reactive
ar trebui stinse înainte de pătrunderea navei în veci­
nătatea Păm întului... D a r la toate acestea este inutil
să ne gîndim. A r însem na p u r şi simplu să contribuim
la pierderea echipajului.
— P oate că aceleaşi gînduri îi frăm întă şi pe ei.
F aptul că ne-au sem nalizat, prin norul de sodiu, în­
seamnă probabil că nu folosesc nava auxiliară, că...
— M i-e team ă că nădejdile noastre sînt zadarnice
şi că nu vom putea întreprinde nimic practic pentru
aducerea lor pe P ăm înt. Prinşi în vîltoarea argum en­
telor, am u itat un fa p t esenţial. N a v a tace. Răm înerea
pe „A lbatros", deriva cu m otorul stins, toate acestea
puteau să fie impuse de-o situaţie oarecare... însă fap ­
tul că au rămas m uţi, că nu au emis nici un mesaj,
de acolo de unde sînt, aruncă cele mai sumbre îndoieli
asupra situaţiei lor reale.
— Ascaniu !...

116
 — Te ascult şi, mai m ult ca oricine, vreau să cred
to tu l posibil ! D a r fiecărui argum ent adus în sprijinul
rezolvării în bine a acestei situaţii i se opune un altul,
contrariu. A şteaptă-m ă, te rog ! V in la comitet.

Creionul trase încă o linie :

— Aici se află ei acum, aici ne aflăm noi. Socotind
deriva, peste 12 ore v or fi în acest punct. D ar noi ne
vom afla dincoace. C alculînd în funcţie de factorul
d e putere, la această distanţă va fi nevoie de un con­
sum o ra r de 800 milioane de kilow aţi-ore. A proape
jum ătate din întreaga energie electrică produsă în
acelaşi răstim p pe întreg globul. Enorm ! C onsideraţi
că putem să ne dispensăm de această energie tim p de...
— ...treizeci şi şapte de ore ? Treizeci de ore de
intervenţie directă şi şapte ore de rezervă şi punere la
punct prelim inară.
— D a ! C reionul făcu înm ulţirea : 800 X 37 şi află
rezultatu l — aproape 30 de m iliarde de kilow aţi-ore...
Putem livra energia p rin cablu la Brazaville, în Congo,
începînd de acum în o p t ore.
— R ăspundem afirm ativ apelului sem nat de Tom a
Prisecaru în num ele Federaţiei internaţionale de astro-
nautică. Sistemul generaţi şi hidroenergetic interafrican
se angajează în această operaţie unică...
D ar nu num ai la Livingstone, în Rodezia de N ord,
se luase o asemenea hotărîre.
La B ratsk, în „Ţ ara E lectricităţii", cum era supra­
n u m ită în d ep ărtata Siberie, Fom a Petrovici Lisciaghin
dicta radiom esajul de răspuns adresat Federaţiei in te r­
naţionale de astronautică : „D irecţia unificată a siste­
m elor hidroenergetice siberiene vă pune la dispoziţie,
pe tim p de 40 de ore, un consum o ra r de 1 m iliard
kilow aţi-ore, livrabil la cablu, după alegere, în punc­
tele K araganda, K rasnoiarsk, B ratsk sau Blagovestcensk
pe A m u r“.

Cele două oferte ajunseseră în faţa consiliului restrîns

de conducere al Federaţiei...
— Avem de ales. Sovieticii au dreptate — îi spunea
T hor R aw endahl lui Sven Larsen, proaspăt membru

117
al Federaţiei. V a trebui să le m ulţum im africanilor
pentru prom ptitudinea cu care au răspuns apelului.
Vom folosi însă resursele de energie oferite de cei din
Siberia. P latonov, acest fiu al A ltaiului, v a fi m îndru
de co m p atrio ţii săi care n u l-au u itat. L o r li se cuvine
cinstea...

Ajunsese p rin tre cei dintîi. Firescul cu care îi s trîn -

sese m în a d irecto ru l Lisciaghin îl aju^ă să treacă parcă
m ai uşor pragul m arii h o tărîri luate. E ra aici, ajuns
la locul îm plinirii. T hor R aw endahl, însuşindu-şi ideea
intervenţiei de p ro p o rţii cu adevărat cosmice care se
proiectase, discutînd-o acţiune cu acţiune, cifră cu cifră,
îl făcuse pe Ascaniu să sim tă şi mai strivitoare povara
uriaşei răspunderi. A vea în puterea lui, răspunzînd de
reuşita sau nereuşita încercării, 40 de miliarde kilo w a ţi-
ore ! O can titate de energie greu de im aginat, adunată,
to ată la u n loc, în tr-u n singur „bloc" de fo rţă , egală
cu jum ătate din energia electrică produsă de uzinele
generatoare de c u re n t ale globului în treg . I se dăduse
această energie pentru că aveau încredere în el, în acea
experim entare fă ră precedent în istoria civilizaţiei.
E rau cu toţii îm preună. Şi nu erau m ulţi. Prisecaru,
Ascaniu, Larsen, P riroga şi specialiştii sistemului hidro­
energetic siberian. Ideea era simplă. Se născuse din
prim a discuţie dusă cu Ascaniu. A poi fu confirm ată în
teorie de ceilalţi. V or pune m îna pe navă, o vor prinde
zd rav ăn şi o v or aduce pur şi simplu jos pe P ăm înt.
E ra cît se poate de simplu : tunul electronic, utilizînd
efectul scurgerii gazelor sub apăsarea unei puternice
raze de lum ină, v a realiza un adevărat cablu, lung de
m ilioane de kilom etri, care agăţat de capătul învelit în
m icrolit al navei, anulîndu-i deriva, o v a prinde, a d u -
cînd-o în cele din urm ă pe P ăm înt.
— Vom realiza un imens inel de lum ină în jurul
navei, un cilindru, un ad evărat tunel în care „A lbatro­
sul" se v a p utea roti şi care, el însuşi, va in tra în ro ta­
ţie în jurul „A lbatrosului". în acest fel, orice punct
de pe sup rafaţa navei se v a preschimba, la nevoie,,
în tr-u n ad ev ărat m otor cu reacţie.

118
 — Sînteţi oare siguri, intervenise T hor RawendahL
că în aceste condiţii n av a v a mai în ain ta ? Acţiunea
este doar egală, în acest caz, cu reacţiunea. F orţa cu
care „lucrează" raza electronică asupra suprafeţei co­
respunde cu puterea de recul existentă la însăşi sursa
acestei radiaţii...
— N u . Presiunea razei este m ai m ult decît infim ă,
fa ţă de cea provocată de scurgerea gazelor. Ansamblu!
acţiunii razei trim isă de noi pînă acolo v a transform a
coada navei în tr-u n fluid de gaze reactiv, capabil să
urnească nava, s-o îm pingă de-a lungul „cablului" lu­
minos.
Aşa prinsese v iaţă ideea. E ra în zori de zi ?... Era
în tr-o noapte ?... A fară era soare, sau ploaia bătea în
fereşti ?... C ine ar fi p u tu t să ştie ? F urtuni şi lim peziri
erau pe rîn d doar în m inţile şi în sufletele celor ce se
dăruiseră cu to ată inim a m arii înfăptuiri.
T unul electronic exista. Fusese tran sp o rtat şi m ontat
la Bratsk. Energia, uriaşa energie necesară operaţiei
nu aştepta decît să fie consum ată.
S tatul m ajor al tem erarei încercări îşi adunase rîn-
durile.
— Peste p atru ore se v a da com anda. Vom porni...
C u m îinile la spate, Prisecaru tăia în lung şi-n lat
enorm ul cabinet de lucru al lui Lisciaghin, num ărîndu-şi
în tr-u n a paşii. D a r cîţi erau, n-ar fi ştiut să spună.
D e la birou, Ascaniu C azacu, cu privirile dăruite
unei lumi de cifre şi form ule, ridică ochii plim bîn-
du-şi-i de-a lungul largilor zări desfăşurate înaintea-r

— N a v a se opune !
Glasul aspru, răguşit, al lui Sven Larsen pătrunse
în m intea în co rd ată a tu tu ro r celorlalţi ca un sfredel.
O neaşteptată smucire a indicatoarelor aparatelor de
urm ărire a operaţiei vesti că, acum, cînd capcana cilin­
drică de lum ină p o rn ită din tunul electronic reuşise
aproape s-o ajungă, n av a începuse să reacţioneze.
— îşi va aprinde m otorul fotonic, şopti printre dinţii
încleştaţi Larsen. Aceşti oam eni n u înţeleg ce fac ?!
„P oate nu mai e cine să înţeleagă", îşi spuse în sinea
lui, cu sufletul încrem enit, Priroga.

119
 — C reierul electronic ! El reacţionează ! C oordona­
torul de bord ! izbuti să rostească apoi, cu vocea cît
m ai stăpînită. R eacţionează norm al. C ursa întinsă de
noi o simte, nu o interpretează. D acă va aprinde m o­
torul fotonic, se va apăra, firesc, v a fugi de noi, se
va pierde în întunecim ile Cosmosului de unde abia a
venit...
M îna lui Prisecaru se lăsă peste cea a lui Ascaniu.
Acesta tresări. înţelese înainte ca privirea şi vorbele
lui Prisecaru să ajungă la el.
— E rîndul dum itale şi... singura posibilitate. In ­
fluenţează n av a !
D ouă dîre întunecate se adînciră dintr-o d ată sub
ochii lui Ascaniu. Cu tîm plele apăsate în strînsoarea
palm elor, nu îndrăznea să-şi asculte gîndurile.
„L U C R Ă R IL E M ELE N U A U A T IN S ÎN C Ă
ACEL ST A D IU D E R EA LIZA R E, ÎN C ÎT C EA
D IN T ÎI E X P E R IE N Ţ Ă P R A C T IC Ă SĂ D U C Ă LA
R E Z U L T A T !... LA A C EST R EZU LTA T. ÎN D O ­
M E N IU L P S IH O T E H N IC II C O SM IC E N U A SU ­
N A T ÎN C Ă P ÎN Ă A Z I C EA SU L T R A N S F O R ­
M Ă R II ÎN C E R C Ă R II ÎN SUCCES..."
C uvintele strigate de gîndurile înspăim întate alergau
cu litere de foc, uriaşe, prin fa ţa ochilor. Şi tim pul...
Tim pul se scurgea neîndurător. D eodată, raza reac­
tivă a „A lbatrosului" se aprinse. Cei de sus porniseră
m otorul.
— A plicaţi ipoteza num ărul 5. Treceţi tunul pe
perturbaţie la regim maxim !
C om anda rostită cu o voce p arcă străină în pîlnia
receptorului reprezenta prim a aplicare a „m etodei" C a-
zacu, de creat p ertu rb aţii cosmice artificiale.
O radiaţie difuză înlocui fasciculul de lum ină. Raza
de lum ină ţîşni din nou. A lte intensităţi, alte condiţii
de lucru. U n imens uragan în cursul căruia particulele
de m aterie cosmică difuză se învălm ăşeau frenetic în
braţele u nui v în t cosmic, cu viteza de peste 3300 kilo­
m etri pe secundă. C ru n ta urgie se năpusti asupra „A l­
batrosului"...
Cu degetele crispate, strîngînd în neştire bara de
protecţie a aparatajului, Tom a Prisecaru îşi îm părţea

120
privirile în tre nenum ăratele cadrane şi ceasuri de con­
trol. Cum va reacţiona nava ? D acă nu se în tîm p lă
nimic, dacă m otorul fotonic va funcţiona luînd av în t
şi coordonatorul va continua să „gîndească" corect,
înseam nă că oamenii de pe bord nu m ai sînt în viaţă.
Sub acţiunea p e rtu rb a ţiilo r cîm pului electrom agnetic,
furtu n a, uraganul cum plit trebuia să le modifice jude­
cata, să-i forţeze să-şi părăsească nava, aşa cum se
întîm plase cu Lund, pilotul de pe „V iking".
Tulburarea trebuia să i se transm ită — în condiţiile
create — coordonatorului general al bordului, să-l
hotărască să intre în tr-u n program de alarm ă a cărui
prim ă fază era stingerea m otorului fotonic. R estul,
restul erau am ănunte. V or p ro fita de acest m om ent
de derută, p în d it la fracţiune de secundă, şi vor pune
m îna pe navă. O d a tă prinsă, alte condiţii anume create
vor perm ite o paralizare a acestui a tît de corect creier
electronic de bord !
— Stop ! Treceţi pe v arian ta unu !
O nouă com andă în pîlnia receptorului. E ra vocea
lui Larsen, care văzuse prim ul semnalul lum inos.
R aza reactivă a „A lbatrosului" se stinsese.
„Trăiesc, trăiesc, trăiesc !“ se zbătea nebună o v în ă
albăstrie în tîrnpla lui Ascaniu. Braţele lui Larsen îl
cuprinseră.
De acolo de sus, aidom a Luceafărului lui Eminescu,
„A lbatrosul" prins în crusta de lum ină „cobora în josr
alunecînd pe-o rază..."

„C e îndîrjire îşi află omul în suflet ca să-şi poată

stăpîni m intea, smulgînd-o din pragul rătăcirii ?“ se
întreba Ascaniu.
E ra el, A lexandru, fratele lui ?
Braţele îl cuprinseră în tr-o abia îndrăznită îm bră­
ţişare. Apoi, în şuierul prelung al sirenei, albă nălucă,,
m aşina asistenţei medicale goni...
O frîn tu ră din trupul „A lbatrosului", partea dina­
inte a navei, zăcea pe o plajă a M ării Caspice, acolo
unde fusese adusă la aterizare.
Tom a Prisecaru, A nastas Pavlovici Priroga, Larsen,
Ascaniu, cu uluiala pironită în ochi, îşi lunecau p ri­

121
virile peste pereţii interiori ai navei. M înuşile mătuşei
O laffson erau acolo. Larsen Ie văzu. Şi o fotografie
imensă a unui Soare ce se scufunda, căutîndu-şi odihna
în fream ătul neostenit al m ării...
Tăceau cu toţii. N im eni n u îndrăznea să întrebe nici
m ăcar în şoaptă : D a r P latonov ? D a r Rouille ?...
C adranul dreptunghiular al înregistratorului autom at
de tim p dependent — calendarul „A lbatrosului" — era
acolo. Fusese p o rn it la decolare. în el, ferecat, era
tim pul, întregul tim p, fărîm ă cu fărîm ă, tră it de atunci
şi pînă în clipa izbăvirii. Şi nimeni nu voia să creadă
graiul cifrelor.
Ascaniu îşi apăsă podul palm ei peste întrerupăto rul
ferit de o pojghiţă subţire de geam. Sparse geamul şi
goana vrem ii se opri.

A rm ate de gazetari, adevărate atacuri ale fleşurilor

aparatelo r fotografice ; invazii de telegrame, scrisori si
apeluri internaţionale, vacarm de sonerii ; aşteptări,
nerăbdări, insistenţe... U n stup înverşunat.
T u tu ro r le ţineau piept T om a Prisecaru şi Ascaniu.
Aceleaşi fotografii vechi, cu zîm bete şi îm brăţişări
eternizate d e retina aparatelor, ieşeau de prin sertarele
răvăşite ale redacţiilor, ca să întîm pine lum ina unui
Soare mai b ătrîn cu zece ani, poposind în paginile
m ereu noi ale ziarelor, regăsind acelaşi m iros de literă
abia culeasă.
Coloanele articolelor îşi păstrau alinierea, titlurile
stăpîneau întocm ai ca şi altăd a tă m anşetele paginilor,
glasul lor v ibra de acelaşi entuziasm, era aceeaşi căl­
dură, acelaşi trep id an t interes. Şi întrebările erau mereu
noi, mereu altele, mereu m ai m ulte, m ai nerăbdătoare.
D ar răspunsurile în tîrziau.
Şi nerăbdarea unei om eniri întregi de a sărbători, de
a ieşi cu pîinea şi cu sarea dragostei, a recunoştinţei,
a u rărilo r de bun sosit, în calea celor ce au în fru n ta t
şi au învins, nu-şi găsea liman.
Şedinţa extrao rd in ară a Federaţiei internaţionale de
astronautică se am îna în tr-una. Se am îna şi com unicatul
oficial al re zu ltatelo r o b ţin u te de zborul nem aipom enit

122
■al „A lbatrosului". Ia r A lexandru Cazacu nu era de
găsit.
— Voi am îna, a tît cît vei crede că este necesar,
adunarea com itetului, com unicarea rezultatului cerce­
tă rilo r... E ra glasul lui T hor R aw endahl în pîlnia vi-
deofonului. M ă voi bate cu toţi corifeii ştiinţei lumii
întregi dacă va trebui s-o fac, Cazacule, a tît cît îţi v a
fi de folos !...

— M am ă, A lexandru e sănătos, crede-mă !

— A tunci de ce to ată această tăinuire, dragul meu ?
N u înţeleg nimic ! D acă nu e bolnav, dacă... Ce e
cu el, Ascaniu ? D e ce tăcerea asta, am înarea asta ?...
Spune-m i o d ată adevărul adevărat !
— Ţ i l-am spus. A lexandru e num ai obosit, m am ă.
E tare, tare obosit... Ii trebuie odihnă, m ultă odihnă şi
linişte. A re nevoie de înţelegerea ta, a mea, a noastră
a tutu ro r.
— Şi nu-i p o t eu, m am a lui, veghea această odihnă ?
— Eu ştiu că tu m ă înţelegi, că înţelegi ce-ţi spun.
M ai ai p u ţin ă răbdare, te rog ! C rede-m ă !
— Şi ceilalţi ? Fam iliile lor, ele se lu p tă cu aceleaşi
stavile, cu aceleaşi oprelişti de neînţeles ?
„C eilalţi ?!“... O um bră îi întunecă privirea. D a r
M aria C azacu nu o zări.
— Vreau să vorbesc cu medicii. D ă-m i această posi­
bilitate.
— Şi vei crede m ai m ult în ceea ce-ţi vor spune ei
decît în ceea ce te rog eu să crezi, m am ă ?... Se fac
cercetări, studii, e o uriaşă lume de lucruri noi ce ni
s-au arătat, o avalanşă de răspunsuri la atîtea întrebări
vechi de veacuri. Ştii d o ar ce recoltă de date ştiinţifice
a adus „R îndunica". E m ai m ult de un an de atunci
şi prelucrarea acestui m aterial nu s-a term inat încă.
Te rog, ai răbdare ! Ai u ita t să surîzi... V a trebui să
te deprinzi din nou. Lui A lexandru îi v a trebui zîm -
betul tău. Şi mie...
— Bine ! spuse stăpînindu-şi neliniştea. Voi m ai aş­
tep ta !
G rea era inim a lui Ascaniu. Şi pleca mereu cu sufle­
tul zd ro b it de tristeţe...

123
 ...Seara tîrziu, întins pe pat, cu mîinile înnodate sub
-ceafă, adunîndu-şi odihna din fărîm ele clipelor de uitare,
Ascaniu se în tîln ea cu o altă nerăbdare. C hem area vi-
deofonului răzbea zorită.
— Ascaniu, to t nu vrei să-mi spui nimic ? Zece ani
s-au scurs, clipă cu clipă. Şi tu, şi eu, şi mama... ştii
d o ar cît am aşteptat !... D acă nu s-a petrecut nimic
g rav, atunci de ce nu curmi greul acestei noi aştep­
tă ri ? D e ce îl ascunzi pe A lexandru de noi ?

— N u spui nimic, Ascaniu. E istovit, ştiu !... Medici,

tratam en te, o îndelungată veghe, tim p lăsat firesc unei
reveniri... D a r au trecut cîteva luni ! U n tim p mai
lung parcă decît toţi anii care-au rămas în urm ă. Vreau
■să-l văd, m ăcar eu... Te rog, Ascaniu ! Se pot ascunde
atîte a în d ărătu l acestor încăpăţînări ale tale...
— N u ascund nimic, draga mea ! N ici ţie şi nim ă­
nui. N ici eu nu-1 văd. în tîrz ii o bucurie pe care o
vreau deplină. O doresc întreagă şi a noastră, a tu tu ­
ror. A mamei, a ta, a mea, a lui... Mai cu seamă a lui.
A lui înainte de orice !...
— Cine nu i-o doreşte, Ascaniu ? D ar această ză­
bovire, ştiu eu ?... Şi totuşi, vreau să-d văd !

— V a trebui să respecţi dorinţa lui Ascaniu !

— N u ! D um neata trebuie să mă înţelegi ! Aşa, fără
vorbe, pe care nici nu p o t şi nici nu ştiu să ţi-le spun.
T e rog...
Vocea lui Tom a Prisecaru şovăi o clipă, o clipă
ce i se p ăru Irinei fără de sfîrşit. A poi vorbi.

U m bra Irinei luneca dublă, răsfrîn tă de o parte şi

d e alta a culoarului cu pereţii albi, strălucitori. O p ă­
răsea o frîn tu ră de tim p în faţa ferestrelor cu lum ina
potolită, întovărăşind-o apoi din nou.
— Aici, şopti vocea tinerei asistente cu ochi lu­
minoşi.
„A re halatul a tît de ap retat şi lustruit, încît... Cum
de m ă pot gîndi la asta acum ?“ îşi spuse Irina cu
nedum erire. „C e tîn ără e !... în fa ţa atîto r suferinţe
omeneşti... Ce poate şti !... U n copil !...“

124
 întinse m îna spre butonul uşii glisante.
Ochii asistentei prinseră trem urul degetelor prelungi.
„I-e team ă, gîndi. D e ce se teme ? E a tît de fru ­
moasă..."
îşi aşeză palm a peste m îna în ălţată.
„Să-i mai fur o clipă", îşi spuse şi, căutînd în ad în -
cul buzunarului, scoase o oglinjoară.
— N u avem oglinzi aici, d ar şi asta e bună la ne­
voie. O am din vrem ea cursurilor. E un v în t afară ....
Irin a se întoarse. îşi vedea chipul adunat în luciul
negru b o ltit din ochii ce-o priveau liniştiţi.
— M ulţumesc, nu !... D ar în aceeaşi clipă înţelese.
Am crezut că eşti doar un copil, adăugă.
A sistenta zîmbi vag, m ai m ult în gînd. îşi apăsă
m îna peste degetele Irinei oprite pe buton. Uşa lunecă
neauzit şi Irin a păşi în cameră.
E ra acolo, în fa ţa ei, cu ochii întorşi spre fereastră*
spre cer, spre fream ătul frunzelor, spre am urgul fu-
m uriu, şpre zările liniştite, îndepărtate.
Irin a căută cu umerii sprijinul uşii.
înceată, privirea lui A lexandru lunecă de-a lungul
peretelui. Venea spre ea, neştiutoare, un crîm pei de
strălucire albastră şi o n ăvală de lum ină. De acolo, de
acolo din adîncul de lum ină Irin a îşi culese bucuria.
„Acum nu mă m ai tem. Acum ştiu... Eşti aici şi pot
alerga spre tine..."
— Am venit, A lexandru ! abia şopti.
A fară frunzele lui octom brie repeziră în geam o în-
vălm ăşire ruginie.
Braţele lui A lexandru erau în jurul um erilor ei şi
degetele Irinei lunecau abia îndrăznit de-a lungul sprîn-
cenelor în jos, către tîm ple.
„N u ţi-am văzu t atunci, cînd fugeam tem îndu-m ă
să te caut ca nu cum va să nu te găsesc, ochii ăştia.
P oate de aceea îmi par acum altfel. Şi linia asta a.
buzelor îmi pare nouă... C îte ne ascunde tinereţea
zorită, prea zorită, tinereţea care aleargă, goneşte şi nu
are vreme de popas !... Aleargă şi priveşte doar din
goana ochilor..."
Degetele lui A lexandru îi răsfirau părul. Uşor, abia
ghicit, lum ina pieri cu trem urături um brite.

125.
 N o ap tea încinse cerul cu brîul ţintuit.
„U na... două... trei... patru... num ărau ochii Irinei.
A colo-i U rsa...“
Sim ţi ap ro p iat obrazul lui A lexandru. Se ghemui în
braţele ocrotitoare.
— Irina, e a tîta fericire pe P ăm înt...

«N av a „A lbatros" s-a reîntors pe P ăm înt după o

absenţă de cinci ani fa ţă de term enul fixat. înregistra­
to ru l autom at de tim p dependent al bordului m arca
însă — la aterizarea din 5 august 1996 — ora 14,
a zilei de 8 februarie a anului 2016.
Pe unele din etapele parcursului — în zborul efec­
tu a t aproape de lim ita vitezei lum inii — nava a fost
supusă unor supraacceleraţii oscilante. E vorba de
perturbaţiile descoperite anul trecut de savantul po­
lonez Olszevicz — fenomene care au provocat o acce­
lerare sensibilă a trecerii tim pului dependent. Tim pul
prop riu al „A lbatrosului" a ajuns să se scurgă de
3 p în ă la 5 ori m ai repede decît tim pul de pe P ăm înt.
A stronautul A lexandru C azacu, singurul supravieţui­
to r al nebănuitelor încercări p rin care a trecut „A lba­
trosul", s-a reîntors după ce a tră it în Cosmos, în
cursul zborului său de 10 ani tereştri, un echivalent
de 30 de ani de viaţă. Medicii nădăjduiesc să-i şteargă
urm ele încercărilor p rin care a trecut...»
E ra com unicatul oficial în urm a încheierii şedinţei
extraordinare a Federaţiei internaţionale de astronautică.
Ziarele înfăţişau în prim a pagină, sub năvala titlu ­
rilor uriaşe, chipul unui bărbat, în ochi cu luciul unei
lame de oţel, cu tîm plele cărunte.
EFECTUL R
 I

în fio rat, plopul îşi trem ura zaua frunzelor de argint.

D eparte, spre capătul potecii, săltat pe um erii în tu n e ­
ricului, clipea un felinar. Luna întrecuse C arul Mic,
lăsîndu-1 încă o dată încrem enit, p ro p tit cu oiştea de­
jugată' în inima cerului.
Um bre topite în umbrele nopţii, acolo unde păduricea
aluneca spre undele lacului, D ana şi V alentin îşi încre­
dinţau în şoaptă tăinuirile inim ii.
— Să mergi, să mergi... Să baţi potecă cu potecă, să
cutreieri vale după vale, deal după deal şi m unte după
m unte, cercetînd la to t pasul chipul păm întului, sfre­
delind cu privirea chipul fiecărei pietricele, ciocănind
ici, scormonind colo, pe ploaie sau cu soarele în creş­
tet... E ram doar un ţînc, un băieţel. Aveam vreo zece
ani şi de pe atunci pietrele însemnau pentru mine o
lume plină de semne tăinuite... M ă întorceam seara tîr-
ziu de la joacă, frîn t de oboseală, flămând, cu genunchii
zdreliţi, d ar în sîn cu „zestrea" mea de pietricele, cum
spunea tata.
Ce m ă fermeca a tît ? N u ştiam pe atunci nici de
straturi, nici de b aritină, mici de ere geologice, de roci
vulcanice, de p irită, de m arcasit, asbest, agat... Toate
erau p en tru mine doar flori de piatră, un arici cu ţepi
strălucitori, un flu tu re închis în luciul unei cruste, o
netezime ca de sticlă cu ape vineţii...
Scăpat de gura mamei, ascuns în camera din fa ţă cu
ta ta alături, îmi cercetam comoara, mi-o rînduiam pe-o
poliţă anume po triv ită :
„ — H ai, V alentin, hai să cîn tărim noi, să vedem cu
ce ne-am îm bogăţit pe ziua del azi !...“

9 — Foc pe c e r în U rsa M ică 129

 Avea răbdare b ătrînul, nu glumă ! R idica şi răsucea
fiecare pietricică, o cum pănea în palm ă, o m ăsura din
privire.
„ — Pe asta de ce am luat-o, V alentine ? D ar pe asta ?
— A sta pentru că e roşie şi cu fluturaşi cenuşii..."
Şi aşa era. U na o luasem pentru că era rotundă, alta
p entru că era albă, alta din pricina unei m uchii ca de
sticlă.
— Trebuie să se fi strâns m ulte pietre, urm ări D ana
şirul vorbelor lui Valentin. M ai încăpeau pe poliţă ?
— D e în căput au în căput întotdeauna. Le aşezam
noi cu un anum e rost, după m ărim e şi culoare. Seara
um pleam poliţa şi a doua zi to t m ai era loc... Ia r de
m ă m iram , în tristîn d u -m ă cu ochii pironiţi în golul ei,
tata, apucîndu-m ă de m oţul din creştet, îm i întorcea
fa ţa către el şi pe loc îşi aducea am inte că, m îndru
de un asemenea fecior, le luase în zori la uzină
dea pe la prieteni. Să aibă şi ei ce pune în casă pe
poliţă, că doar eu, a doua zi, nu se putea să nu găsesc
altele mai de soi... Făcea orice treabă cu m are temei
bătrînul ! Aşa le îm prăştia pe cele cu a tîta m igală rîn-
duite că nicicînd nu s-a reîntors vreuna, regăsită...
— Şi nu l-ai prins niciodată ?
— L-am prins, spuse V alentin, mai m ult în lăuntrul
gîndurilor lui. în tr-o noapte. M ă trezisem însetat. Era
strîm t în căsuţa n o atră de atunci... Dorm eam cu mama
şi ta ta în tr-o odaie. Pe întuneric i-am auzit vorbind.
Am înţeles d in tr-o d ată că despre pietricelele mele se
p u rta judecata.
„ — A r trebui să-i spui, să ştie că le arunci ! De un
an şi jum ătate te-ncanci cu ele în fiecare dim ineaţă. Şi
m ăcar de le-ai îm prăştia ciorilor p rin curte. D a r să le
m ai şi p orţi p în ă dincolo de linie, la canton... Asta-i
răsfăţ curat, Anghele ! Ţ ii prea m ult la copilul ăsta.
Prostie de om b ătrîn !...
— Taci, M arino. Lasă-i bolovanii-n pace ! Lasă-1 să
viseze... M ăcar el. C ă eu şi m ulţi ca mine n-am avut
parte, la vrem ea copilăriei noastre, nici m ăcar de vise....
Lasă-1 să îndrăgească pietrele, să-şi roadă fundul pan­
talonilor. Sînt oameni care-şi fac din pietre o meserie..

130
 — D in pietre ? ! auzii glasul nedum erit al mamei.
— N u m ă gîndesc să-mi fac băiatul pietrar şi nici
cioplitor de cruci. D a r nu m -ar supăra să-l văd geolog.
N u, de loc !
— C a pe dom nul Istrate ?
— C a pe el, văd că ţi-1 am inteşti ! D a ! Cu ciocanul
în m înă p rin cotloanele văilor... D a r om în v ă ţa t şi cu
rostul lui bine aşezat. Aş fi în stare să-i ca r în spinare
o desagă de bolovani, din ăia m ari, num ai să-i tprindă
visul rădăcini adevărate. îl vezi doar cu cîtă îngîndu-
rare le cercetează. Cum le potriveşte şi le ciocăneşte, le
prinde în degete şi le m ăsoară din ochi, chiar ca dom nul
Istrate ! U nii oameni se nasc aşa, în ei cu chemări
tăinuite... Proştii rîd, d ar noi, p ărin ţii lui, trebuie să-l
ajutăm ..."
— Aşa a fost, D ana. N u i-am ascultat mai departe
şi nici apă nu m i-a m ai trebuit. Mi se învălm ăşiseră
gîndurile. M ulte nu înţelesesem eu pe atunci. M ai tîrziu
însă, încetul cu încetul, totul mi se limpezi în m inte şi
în suflet... L-am iubit ,pe ta ta >pentru gîndurile lui cum ­
pănite, pe m am a pentru grija ei speriată. Totuşi, de stau
bine să mă gîndesc, atunci în ceasul acela de noapte
mi s-a h o tărît mie cărarea vieţii. Abia peste cîteva zile,
cu o mie de ocolişuri, să nu simtă ta ta că l-am auzit,
i-am ceru t să-mi facă un ciocănaş, aşa, ca să lovesc pie­
trele, să le aud cum sună...
— Şi ţi-a făcut ?
— M i-a făcut, D an a ! D in ziua aceea, pietre nu am
m ai adus acasă... îm i intrase în cap că ele trebuiesc
cercetate pe loc, judecate, ciocănite, fărîm iţate. Marna^,
săraca, de unde pînă atunci se necăjea din cauza sînului
meu doldora de bolovani, îşi afla acum alt prilej de
frăm în tare : de ce nu le mai aduceam să le rînduiască
pe policioară ? M ă întreba, mă iscodea. D ar mie nu-mi
trecuse dragostea de ipietre, aşa cum începuse ea să se
team ă. N u -m i trecuse. Aşa, ca în tr-o doară, îl iscodeam
mereu pe ta ta : „Şi ce mai făcea dom nul Istrate ? Cum
cerceta el pietrele ?...“ Apoi, au trec u t anii, tim pul parcă
a zburat. A stăzi sînt geolog... de-adevăratelea.
— C a dom nul Istrate...
 — C a el, D ana. Bine n-am ştiut niciodată cine-o fi
fost acest cumsecade şi în d ep ărtat domn Istrate din
pilda căruia tata m i-a înaripat visul copilăriei.
— „U nii oam eni se nasc aşa, în ei cu chem ări tăi­
nuite..." repetă D ana, dusă pe gînduri.
— D a ! T ata avea darul vorbelor frum os rînduite.
T i-am povestit toate astea ca să înţelegi, D ana, că
propunerea ce mi s-a făcut nu mă bucură...
— Valentin, dar venind la Bucureşti ai avea alte
perspective... De ce nu te gîndeşti ? Studiul îţi va fi
uşurat, vei avea la îndem înă atîtea lucrări noi, din cele
mai noi...
— Studiul, D ana ? Fiecare strat de păm înt e o pagină
de carte deschisă... N u-m i dau eu cotloanele mele săl­
batice, nici adîncul văilor, nici lespedea încinsă de ar­
şiţă pe un birou comod şi elegant la Institutul geologic.
D ana, nu mă pot rupe de ploaie, de negură şi vînt.
Mi-e m ai dragă roca decît m ătasea foilor şi înşiruirea
literelor unui referat.
— Te înţeleg, V alentin ! C în d te-am cunoscut, to t
despre rocă, cristale şi stratu ri de cu arţ te-am auzit
vorbind. Aşa am înţeles că îşi au şi ele v iaţa lor... D ar,
aici te-aş avea mai m ult în preajm ă. Apoi, sînt nişte
interese...
D an a tăcu. Tăcu şi V alentin.
„E absurd ceea ce i-am spus. N u-i pot cere asta...
A r fi o singură cale de u rm at, dar...“, se frăm înta în
gînd D ana.
„D ana, astea nu-s vorbele tale, ale sufletului tău, nu-s
pornite din adîncul aflat de mine în ochii tă i“, gîndea
Valentin.
„M i-e drag Valentin... P entru m unca lui pierdută în
noianul a tîto r eforturi aproape anonime, d a r care scot
la iveală din adînc şi întuneric comori de nepreţuit.
Ia r m unca se adună, creşte, creşte şi în tr-o zi se pre­
schimbă în tr-o gîlgîire neagră de ţiţei, într-o bogăţie
de aur, în tr-u n grăunte de radiu...“
întinse m îna cuibărindu-şi-o în adîncul palmei lui
aspre. în clipa aceea îndrăgi mai m ult ca orice pe lume
asprim ea aceea a palm ei lui V alentin.

132
 i — D raga mea ! V alentin întinse braţul, cuprinzînd
j um erii Danei. O urm ă de tristeţe îi stăruia în glas :
> Vezi acolo, sus, D ana ? E Steaua C iobanului.
— Luceafărul, şopti D ana.
— Luceafărul... Vezi, tu , această deosebire — eu îi
\ spun „Steaua C io b an u lu i1', tu „Luceafărul" — îm i în ­
toarce uneori din d ru m gîndurile d ăru ite nouă, Dana.
O are nu te temi tu de furtunile, de lapoviţa şi trăs-
î netele din v iaţa mea ce ar -putea fi şi a ta ? N u preţuieşt;
mai m u lt luciul unei oglinzi decît cleştarul un u i lac,
' D ana ?
D ana tăcea.
— La un sfat cu steaua asta, ce-şi afla în gîndul
lor acelaşi nume, au stat, cu ani m ulţi în urm ă, mama
şi cu tatăl meu. S-au h o tărît atunci să-şi unească dru­
m urile vieţii... în veghea ei, D ana, m i-am spus sufletului
[ să-ţi vină în cale şi să te ia cu el, să-mi răm îi mie. Ce
I vorbă îi trim iţi în d ără t ?...
Glasul lui V alentin părea că se încheagă din liniştea
| din jur, din blîndeţea aerului, din căldura inimii...
N eaflîndu-şi form ă gîndurilor, D ana tăcea. Simri
palm a lui V alentin lăsîndu-i pum nul singuratic. Atunci
team a găsi o cale. întinse mîinile şi cuprinzîndu-i capul
în palme îl sărută rîzînd copilăreşte pe am îndoi obrajii.
D ar în adâncul inimii ei n-a rîs. Şi-ar fi păstrat obrazul
acolo, lipit de obrazul lui Valentin.
— A lungă-ţi um brele din ochi, de-acolo de unde le
ţii ascunse. Ţ i-am cerut să vii în Bucureşti şi nici eu nu
credeam în vorbele mele. D ar vreau să-ţi fiu alături,
Valentin. A ltfel mă tem... Există o piedică. Poate nu
pricep nici eu prea bine... N um ai tu mă poţi ajuta !
M ă tem să nu mă înţelegi greşit...
— D ana, nu ştiu despre ce piedică e vorba. Ţ i-e
greu să-mi spui ? Sper să nu fie nimic rău. N u ar
trebui să stărui, dar...
— N u ne va întoarce din drum ul nostru. Va am îna
num ai îm plinirea celor ce ne dorim . îţi cer o înţelegere
deosebită, V alentin. Piedica asta... e un om ! U n om
care...

133
 — U n om !
Aşezîndu-şi palm a cu degete prelungi peste buzele
uşor trem urate ale lui Valentin, ca pentru a-1 îm piedica
să vorbească, D ana continuă şovăind :
— îl cunoşti. E Paul...
— P aul R ăducanu, medicul, biofizicianul ?
— D a !... Aş vrea să mă-nţelegi, V alentin ! L-am cu­
noscut pe R ăducanu cu p a tru sau cinci ani în urm ă, în
casa unchiului meu, profesorul Tanered D um itraşcu.
biologul. Strălucitor, elegant, afabil... M i-a ap ăru t aşa
cum l-au descris ziarele, cu ocazia ultim elor lui suc­
cese : un erudit. Om ul an faţa părerilor şi argum entelor
căruia replieele se duc să se plimbe. Unchiul Tanered
îi zice, ca şi studenţii de altfel, „Sfinxul". E rece, dis­
tant. N im eni nu a reuşit să se apropie de el.
— Se pare că nici el nu vrea să se-ntîm ple una ca
asta...
— U n an mai tîrziu l-am revăzut. E ra după nereuşita
prim elor lui experienţe. Cele cu proteza ortopedică tele-
dirijată. Fusese aspru criticat în presă. Academ ia îi re­
probase modul de organizare al experim entării. Toţi îl
atacau. P în ă şi unchiul meu, de obicei a tît de îngăduitor,
îl judecase cu asprime. V ăzîndu-m ă, a căutat să mă
evite. D in to ată tradiţio nala lui strălucire nu rămăsese
nimic. A tunci m-am ap ropiat eu de el. I-am vorbit.
I-am explicat, eu, o m uritoare de rînd, lui, „asului bio-
electronioii", cum îl botezaseră ziarele, că în dom eniul
experim entării nu există învinşi, că totul trebuie re-
studiat, reluat, că perseverarea, corectată de experienţă,
conduce în cele din urm ă la reuşită. Că...
— îl iubeşti, D ana ?
— D e această întrebare m-am tem ut, V alentin. Vrei
s-o alungi din gîndul tău ? Te rog... Ai răbdare să-mi
term in povestea. Eu te-am ascultat liniştită despre fie­
care din pietricelele tale frum os rînduite...
— E ra un joc de copil acela, D ana.
— D in nefericire, V alentin, şi cel despre care îţi
vorbesc eu a fost to t un joc de copil. Zi de zi, „fetiţa
savan tă", cum îmi spunea el rîzînd, l-a că u ta t în labo­
rator, s-a in iţiat în lucrările lui... Nu-1 iubesc, V alen­
tin. Darî el...

134
 — El ?...
— Şi-a recăp ătat încrederea. D in prietenia m ijită
în tre noi, în ceasurile în care îm i vorbea în flăcărat
despre tranzistori şi sem ibiotranzistori, s-a născut o nouă
încredere în propriile lui puteri. Acum...
— A lu at P rem iul de stat.
— Lucrările lui încă nepublicate v o r aduce o ade­
v ă ra tă revoluţie în tehnica medicală. Ia tă pentru ce eu,
care fac p arte din colectivul lui de cercetări, eu, care
am în v ă ţa t atîtea de la el, nu m ă p o t duce să-i spun :
„Paul, m ă m ărit !“ A r însemna să... înţelege-m ă, V alen­
tin. E un om mai m ult decît sensibil. O nouă dezam ă­
gire, un nou zbucium ar zădărnici pentru m ultă vreme
m unca întregului nostru colectiv. S-o fac acum, cînd
sîntem a tît de aproape de reuşită ? Eu cred că e mai
bine să fim înţelepţi, să mai am înăm ...
— Eşti sigură, D ana ? N u i-ai şubrezi num ai mîn-
d ria, am biţia ?
— N u ! L-aş lovi în inimă, V alentin, i-aş zdruncina
credinţa în oameni şi în el însuşi... Aş vrea să m ă-nţe-
legi, V alentin !
— Bine, d ar cîtă vreme tu nu l-ai făcut cu nimic
să spere, socotesc că prietenia ta, simpla ta prietenie,
dacă e doar atît, te îndeam nă la sacrificii p rea mari...
N u, D ana, nu-m i cere mie sfatul. Tu trebuie să-ţi lim ­
pezeşti singură sufletul.
D anei i se învălm ăşiseră gîndurile.
— D ragul meu, desigur.că înţelept a r fi fost să tac.
U neori vorbele sînt ori de prisos, ori prilej de neînţe­
legeri. M ă tem că dorind să te fac să înţelegi ceea ce
rn-a îndem nat să-ţi spun totul, am greşit. Oarecum
sînt, cum să spun... Sînt m âhnită de felul în care mi-ai
citit în suflet, V alentin.
— Poate, D ana. D a r cînd sufletul cheamă vorbele
în ajutorul înţelegerii, inim a se sperie. Meseria fiecăruia,
atunci cînd şi-o iubeşte, e unică pe lume. Şi dragostea
e to t unică...
D an a simţi că-i îngheaţă inima. Se întoarse şi, cu-
prinzîndu-i b raţul cu am îndouă m îinile, încercă să-şi
apropie obrazul de fa ţa lui. D ar V alentin se feri.

135
 — Valentin, nu te închide ca un melc în cochilia ta.
S înt tare am ărîtă. Am crezut că e mai bine să ştii şi tu.
Îm i pare rău. M ă aşteptam ...
— Ce aşteptai, D ana ? Adică... desigur, sînt un săl­
batic, mă lu p t cu hăţişurile. D a, nu te aşteptai la
altceva...
— N u asta am v ru t să spun, V alentin, ştii bine, nu
asta am înţeles !
— D ana, de stau bine să mă gîndesc, şi ar trebui s-o
faci şi tu, este absurd să ne închipuim posibilă o ple­
care a ta din Bucureşti. Te-ai form at ca medic într-o
direcţie bine precizată, nu-ţi poţi ra ta cariera... N ici
înaintea încheierii lucrărilor colectivului, nici după...
S înt un egoist.
— V alentin, m urm ură D ana, uluită.
— C ercetările voastre sînt im portante, D ana. Colec­
tivul preţios... Vom am îna îm plinirea hotărîrii noastre.
Să nu şubrezim o muncă... M ai gîndeşte-te, D ana.
V alentin îşi trecu degetele p rin păr, răzleţindu-1 în-
tr-un gest nestăpînit. îşi căută în buzunar ţigările,
aprinse chibritul şi în flacăra jucăuşe îşi privi ceasul
de la mînă.
— Voi pleca, D ana, am ărît. D ar cred că am spus to t
ceea ce era de spus.
Trase adînc din ţig ară şi D ana îi ghici în ochi o sti-
clire care o făcu să tresară.
— V alentin, poate tu ai spus tot ceea ce ai avut
de spus. Eu însă nu. N u m -ai înţeles. N u te iubesc decît
pe tine. Paul R ăducanu mi-e drag ca om, ca om de
ştiinţă, ca un prieten mai în vîrstă, dacă vrei, ca un
frate. D a r nu p o t îngădui... şi mai ales ţie, Valentin,
nu-ţi pot îngădui să nu crezi în m in e !
— N u de tine mă îndoiesc, D ana ! De vorbele tale !...
încrem enirea D anei ţinu cît o zbatere de gene. Apoi
prundişul scrîşni sub repezirea unor paşi în fugă. în
beznă rămase singuratic licărul de lum ină roşiatică a
ţigării.
Ţ esătura de v rajă şi linişte se rupse. Silueta de um bră
a unei fete cu părul în v în t străbătu o clipă d îra de
lum ină a felinarului. în ochii fetei puteau fi lacrimi,
d ar ele nu se vedeau, şi nici bătaia năvalnică a inimii

136
ei nu se auzea. D eparte, la capătul aleii, spre in tra re a
scăldată în lumină, D ana fugea cu paşi h o tărîţi şi
repezi.
' G îndurile lui V alentin îl îndem nau să alerge, s-o
ajungă din urm ă. D ar erau prea m ulte gînduri... Răm ase
pe loc. Zorii zilei prinseră a destrăm a întunericul. Se
aestrăm ase v raja unui vis de tinereţe ? A fară, dincolo
de parc, D ana alerga în tr-u n a, fugind de fericirea ţe­
su tă -cu firele de vrajă ale Lunii, ale nopţii, ale stelelor,
fugea...

P rin fereastra deschisă, o dată cu răcoarea proaspătă

a dim ineţii, străbătu larm a gureşă a vrăbiilor din ci­
reşul de sub geam. M intea Danei, goală o clipă de gîn­
duri, fu rată de învălm ăşeala ciripitului, fu d in tr-o d ata
năpădită de întîm plările acelei nopţi, de sfada din
pragul zorilor, de m îhnirea ce-i cuprinsese sufletul-
L N u !“ D ana lovi cu pum nul în -ra-ma canapelei. D u ­
c e re a o făcu sătresară. Se săltă şi, cu picioarele ad u n a te
[sub ea, stătu o clipă nemişcată, apoi îşi cercetă pum nul
>lovit. Ce se întâm plase?
I Privea tăcută acele minuscule ale ceasului de la în ­
cheietura m îinii, fără să le socotească lunecarea. D in ­
tr-o dată îşi duse m îna I3 ureche ascultînd neîncreză­
toare. „A cceleratul de Baia M are trebuie să fi p lecat
de aproape o oră. Şi el nu a venit să mă caute..." î n ­
chise ochii, apăsîndu-şi-i cu degetele reci.

II

! O p rită în prag, gata să-şi „evacueze" ustensilele cas­

nice ale bătăliei d a tă în fiece dim ineaţă cu praful şi
tutunul, Lisaveta mai aruncă una din privirile ei neier­
tătoare în jurul camerei proaspăt dereticate. Totul era
în ordine.

137
 — Ce folos !
Lisaveta avea obiceiul să vorbească singură, dar nu­
mai atunci cînd ştia bine că e auzită.
P rin uşa întredeschisă, profesorul Tancred Dum i-
traşcu tocm ai in tra în birou, după vechiul lui obicei,
dis-de-dim ineaţă. îşi lăsă revistele pe masa de scris, trase
un sertar şi în fundîndu-şi pipa în pu n g u ţa cu tu tu n
privi spre uşă :
— Despre ce folos e vorba ? Bună dim ineaţa, Lisa-
veto !
— Cum o să fie bună, tovarăşe profesor, cînd din
zori o luaţi cu d uhănitul ?
— E h ! păcate bătrîneşti !
— Ce bătrîneşti ! P arcă în tinereţe era m ai bine ?
Peste un ceas e un fum să-l tai cu cuţitul !
Profesorul se aşeză la birou, răsfoi ultim ul num ăr al
revistei de biologie. U n titlu anum e îi atrase atenţia.
— N ici nu m ă aude, m urm ură Lisaveta, aplecată să-şi
şteargă urm a paşilor de pe parchetul ceruit.
Se cunoşteau ei bine — profesorul şi Lisaveta. Fiecare
ştia ce va spune unul şi ce va răspunde celălalt, iar
povestea cu tutunul era vechea supărare a îngrijitoarei,
veche, cum ea singură spusese, din vrem ea tinereţii.
Profesorul D um itraşcu rămăsese singur de tim puriu. Li­
saveta îi ţinea gospodăria cu bombăneli, d ar cu inimă
bună.
Liniştit, la masa de lucru, D um itraşcu făcea rînduială
în urm a Lisavetei. E ra şi acesta to t un fel de ritual al
fiecărei dim ineţi. R idică o clipă privirea. în prag, fe­
meia freca cu îndîrjire clanţa. D ar iscodea, desigur, ca
întotdeauna, pe sub gene.
— T o tu l e în cutie, că acolo e frum os să stea... La
prînz avem budinca aceea cu stafide care vă place.
Poate vă găsiţi vreme şi pentru masă... D octoriţa noas­
tră face budinca...
Dum itraşcu zîm bi, scoase tocul din cutie, îl puse ală­
turi de caietul cu însemnări. Ştia ce înseam nă vestirea
budincii.
— D acă e vorba de „budinca aceea cu stafide",
atunci, uite, nici nu mai fumez !

138
 Şi-i întinse Lisavetei pipa. D a r Lisaveta, de cînd
aflase în fundul sertarului colecţia de pipe a profesoru­
lui, nu se mai lăsa păcălită astfel.
A bia se închise uşa că, mecanic, m îna cu pipa se
şi în fu n d ă în punga cu tutun.
Astfel începu o nouă zi, aproape cu nimic mai deose­
bită decît altele.
în tr-u n tîrziu, obosit, scoţîndu-şi ochelarii, apoi îm -
pingîndu-şi caietul cu note la o parte, profesorul îşi ri­
dică ochii. D in ram a de argint a fotografiei de pe birou,
D an a îi zîm bea luminos. îşi ream inti de chipul fetei,
aşa cum îi apăruse cu cîteva zile î,n u rm ă pe nesim ţite
în birou.
— Te superi ?
Aşa în treba D ana de fiece dată. Ani în şir.
— N u m ă supăr. Spune, D ana !
Aşa răspundea el. Ani în şir.
D a r de astă dată, cu glasul coborît, D ana îşi deschise
sufletul...
Cu ani în urm ă, cînd venise la Bucureşti pentru a se
înscrie la facultate, D an a era aproape o copiliţă. El o
sfătuise să urm eze m edicina şi fata îl ascultase cu toate
că — aşa cum spunea singură — „m area ei pasiune"
erau atunci ştiinţele naturii, mai ales botanica.
D a r iată, fa ta crescuse. îi era tare dragă. Şi cît se
m ai bucura b ătrîn u l acum la gîndul că poate o frîn tu ră
din doctoriţa de azi, din omul m atur şi m inunat ce
devenise D ana era ro d u l priceperii, dragostei şi în d ru ­
m ărilor lui...
în ziua aceea în care D ana se furişase în birou, am ur­
gul îi surprinsese vorbind şi to t sfătuindu-se. Tîrziu,
ridicîndu-se greoi de la birou, îşi rezemase pentru o
clipă m îna lui m are şi îm bătrînită pe um ărul fetei,
căutîndu-şi pipa. P rivirea D anei era a tît de limpede, tot
ceea ce-i spusese era a tît de bine chibzuit. E ra în d ră­
gostită, aşa cum singură m ărturisise. D a r cît de copi­
lăreşte îi vibrase glasul... îi urase apoi noapte bună,
desprinzîndu-se brusc de lîngă birou şi dispăru pe uşă.
Cele douăsprezece becuri ale candelabrului din tavan
revărsau în seara aceea parcă o lum ină prea p ătru n z ă­
toare.

139
 Rămas singur, profesorul încercă să-şi adune gîndu-
vile. D an a iubeşte ! A ştepta de m ult ivirea acestei clipe.
U neori se m ira chiar că ea întîrzie atît. Seriozitatea,
viaţa prea liniştită a D anei îl îngrijorase uneori. C ărţi,
«cărţi şi m ereu cărţi. O îndem nase adeseori să m eargă
'3a petreceri, se bucu ra s-o vadă în tre prieteni şi
regreta de m ulte ori că nu m ai e tîn ă r ca s-o poată
însoţi. D ana însă ocolea pe cît putea serile petrecute în
a fa ra casei.
— Poate că n -ar strica dacă... începea el, cu jum ă­
ta te da glas.
— N ici nu m ă gîndesc, unchiule, se alinta, cu vorba
ei caldă şi m îngîietoare, D ana. Prefer, dacă-mi dai voie,
să m ai zăbovesc p u ţin în biroul dum itale cu „H istoria
jnaturalis"...
— Pe Pliniu ai să-l găseşti oricînd, fata mea.
— Şi o invitaţie ca aceea din astă-seară de asemenea.
D e-ab ia aştept să scap de larm ă şi jdum neata vrei să...
R idicînd din umeri, o lăsa de fiecare dată în birou
şi D an a nu pleca la culcare decît tîrziu, după ce punea
binişor cartea înapoi, sus în ra ft, cu semn pe ziua urm ă­
toare. Profesorul zîmbi cu m îndrie : şi să citească o
ca rte to t el o învăţase. Cu caietul şi cu creionul. Şi
sotuşi, oare nu îm prum utase prea m ult din m eticulozi­
ta tea şi austeritatea lui ? Ea era doar tînără şi viaţa...
în v iaţă fiecare lucru îşi are locul şi tim pul său. D ra ­
gostea... Poate că a venit chiar în seara aceea în care,
cu cîteva luni în urm ă, D ana, în tîrziin d neobişnuit, a
in tra t în casă cu m ult după miezul nopţii, cu un ram
d e liliac în m înă şi un zîm bet ca niciodată. V ăzînd
lum ină în birou, deschisese uşa. El o privise lung, cu
obişnuitul lui surîs îngăduitor şi vesel în acelaşi tim p.
— E a tît de frumos afară ! Ţ i l-am adus — îi întinse
fa ta liliacul. îl am... îl an) dintr-un parc.
D a ! Fiecare lucru îşi are tim pul său. înţelesese încă
d e atunci că în v iaţa Danei se-ntîm plase ceva, ceva nou,
ceva deosebit. Ia r acum, discuţia de la el din birou îi
dezvăluise marea tăinuire. îl iubeşte pe V alentin Ulm u.
Geolog...

140
 „D ar am şi eu tainele m ele", îşi spusese a doua zi,
întors acasă — nu de la biblioteca universităţii, ci de la
^Comitetul geologic.
— Să nu-ţi închipui cum va că ţi-1 laud fiindcă te
[interesezi de el, îi spusese un vechi coleg de catedră.
^Nu, V alentin Ulm u e un element strălucit. Ia tă de altfel
1o scrisoare. E un raport. D upă cum vezi, încă de acum
Strei luni, acest transfer — aducerea lui la C om itet, în
Bucureşti, trebuia să devină o realitate. Echipa lui de
prospectare nu şi-a term inat încă lucrările. E unul din­
tre cei mai buni tineri geologi ai instituţiei...
E ra bucuros. M ulţum it de cele aflate, regretase o
clipă grijulia lui cercetare. D ar o iubea prea m ult pe
D ana... E ra plin de o îndoită bucurie : geologul o me­
rita pe D ana, iar ea nu se înşelase dăruindu-şi inima.
1O clipă se adînci din nou în lectura articolului. C urînd
j însă se întrerupse. Abia aştepta să dea ochii cu D ana.
' P înă la urm ă to t îi va vorbi despre laudele auzite, des-
; pre transferul lui la Bucureşti... Acuşi-acuşi va des-
I chide uşa !
i' înfundîndu-şi pipa, profesorul tresări. Paşi. N u , nu
=era D ana.
Deschizînd domol uşa, Lisaveta se opri cu o m înă
pe clanţă. Fumul era în valuri şi D um itraşcu nu apucă
; să-şi ascundă pipa de apriga eî privire.
— P oftim ! Cum îl vom primi acum în hogeacu!
\ ăsta pe dom n doctor P aul R ăducanu ?...
\ Surprins, D um itraşcu îşi aruncă ochii asupra vechi»
pendule. E rau orele 11 şi jum ătate. Se ridică, se încheie
la halat, apoi dînd neputincios din umeri îi făcu semn
i Lisavetei :
— Să poftească.
Elegant şi sigur ca întotdeauna pe fiecare gest al său,
- doctorul R ăducanu in tră în birou firesc, ca un obişnuit
al casei.
1 — A r fi să nu recunosc adevărul dacă ţi-aş spune
că nu mi-ai făcut o surpriză, o plăcută surpriză. V reo
' veste nouă ? C eva deosebit ?...
; Privindu-1 pe R ăducanu, profesorul se opri din vorbă,
i cu ad evărat surprins de astă dată. Sub calm ul aparent
al bărbatului din fa ţa lui, ghici o agitaţie lăuntrică

141
 neobişnuită. Apoi, Paul R ăducanu nu ştia ce să facă cu
pălăria. Şi-o sucea dintr-o m înă în alta, pipăind-o cu
degete nervoase. Apropiindu-se, D um itraşcu făcu o nouă
descoperire. N ici batista de la buzunarul hainei lui R ă­
ducanu nu era ca de obicei. A vea p arcă într-un colţ o
uşoară cută. N u ! Se-ntîm plase ceva ! Susţinîndu-i p ri­
virile, Răducanu) îi ghicise gîndurile.
— N u ! N u vă temeţi. La laborator, la clinică nu
s-a în tîm p lat nimic. Lucrurile merg bine. Em oţia mea,
tovarăşe profesor...
Şi dacă Paul R ăducanu avea cu adevărat vreun gînd
anume — altul decît cel pe care îl m ărturisi pînă la
urm ă — lui D um itraşcu nu-i mai fu d a t să afle. O clipă
lungă de tăcere readuse în glasul şi în gesturile lui R ă­
ducanu calmul şi stăpînirea obişnuită.
— A m venit să vă îm părtăşesc o veste prim ită chiar
acum, în cursul dim ineţii : In v itaţia făcută colectivului
nostru de a p articip a la Congresul internaţional din
Suedia. N i se cere, bineînţeles, să facem un raport
despre stadiul ultim elor noastre lucrări. Am v ru t să
cunoaşteţi acest lucru pentru că hotărîrea noastră, a
colectivului, este ca D ana — doctoriţa D ana D um itraşcu
— să ne însoţească, pe M arcasian şi pe mine, la congres.
Ştiu că aceasta vă va bucura. Pregătirea raportului
necesită m ultă m uncă şi D ana ne este indispensabilă...
A valanşa de vorbe stîrni bănuieli în gîndurile p ro fe­
sorului. D an a va pleca la Congres. E ra m inunat. Se
bucura. Şi cît se va bucura D ana !... D a r ce se ascunde
acolo, în d ărătu l acelei fru n ţi netede ? Sau poate nu
acolo... O chii lui D um itraşcu îşi lunecară privirea din
nou spre batista albă din stînga pieptului lui R ădu­
canu... Să fi neliniştit D ana şi alte inimi ?
R ăducanu a tît de vorbăreţ... şi la ora asta aici ? El,
personal. N ean u n ţat. N u ştia ce să mai creadă...
— M ă bucur, dragul meu. M ă bucur foarte m ult şi
îţi mulţumesc.
„Să-l in v it la masă ? se întreba profesorul. Să nu-1
invit ?“... Se pomeni întrebînd :
— Şi cînd are loc Congresul ?
— Peste cîteva luni.

142
 „Peste cîteva luni şi el e aici, acum, cu noaptea-n
cap...“
— D ar ia, te rog, loc. O voi anunţa şi pe Dana.
în acel moment, m îna Lisavetei se ivi prin deschiză­
tu ra uşii. M îna Lisavetei cu un uriaş buchet de garoafe
albe. Profesorul le luă uluit.
— D ar nu e ziua mea...
— Ii plac Danei.
„V a trebui să-l in v it totuşi la masă. Trebuie să-i dau
tim p să-şi descarce sufletul. Paul R ăducanu, cu zîm betul
lui rece, omul precis, categoric, hotărît, calculat..." P ro ­
fesorul nu-şi term ină gîndul. D ana era în prag. Cu
m îna în ălţată sprijinită de uşa.
— C red că e un răsfăţ prea mare. D a r bucuria ple­
cării la Congres le întrece pe toate ! Iei m asa cu noi,
Paul ? îţi m ulţum esc pentru flori. Să ne îngrijim de ele
mai întîi.
— Bună vorbă ! se agăţă D um itraşcu de cuvintele
D anei şi îi luă florile din m înă. M ă duc să m ă îngrijesc
de ele !
Paşii profesorului parcă nu fuseseră nicicînd atît de
sprinteni şi de zoriţi.
— Bietul meu unchi e em oţionat. S-a obişnuit cu
mine în preajm a lui.Se bucură, bineînţeles. Totuşi, ori-
cît de puţin aş fi plecată, to t i-aş lipsi. D ar mai e
a tîta tim p pînă atunci...
— îţi sînt recunoscător, D ana. M -ai înţeles şi...
— N u , Paul. N u pricep nimic.
— D ana, vestea asta... Plecarea noastră îm preună la
Congres... C olaborarea noastră a tît de strînsă în ultim ul
tim p... m -am gîndit...
D ana înţelese. îi prinse braţul strîns. U rm ă o clipă de
linişte apăsătoare.
— Poate m -am grăbit, spuse P aul R ăducanu. M ă
simt prost şi...
N u era chiar aşa de uşor să m ărturisească el, Paul
R ăducanu, lucrul1 acesta.
— Paul, m ă bucur că te-ai gîndit sa-i aduci unchiu­
lui chiar tu vestea plecării noastre. Apoi, florile tale
sînt atît de frumoase, gîndurile tale a tît de bune... N e

143
aştea p tă însă o m are răspundere. Acum trebuie să ne
d ăru im în întregim e pregătirii Congresului !...
La masă, discuţia se p urtă mai m ult în jurul budincii
cu stafide.

III

D ezbrăcîndu-şi cu gesturi încete halatul, doctorul

P aul R ăducanu îşi recapitula, ca în faţa unui examen,
frazele cu care se pregătea să-şi cucerească auditoriul.
Pe placa albă a mesei de laborator, clădite unele
peste altele, diapozitivele pregătite pentru proiecţie îi
reţin u ră o clipă atenţia. Se apropie. întinse m îna, răs-
firîn d cele două duzini de plăcuţe, care închideau fie­
care în corpul lor transparent cîte-o imagine. N um ărul
şase. E ra acolo. R idică placa în zarea ochilor, străbă-
tîn d u -o cu o privire din care nu lipsea m îndria. Lăsă
uşor plăcuţa pe masă. Ochii îi zăboviră o clipă asupra
propriei sale m îini. O întoarse, cereetînd-o cu luare
a m in te pe o p a rte şi pe cealaltă. O m înă... Da. Im a­
ginea num ărului şase reprezenta o m înă, o m înă a rti­
ficială şi totuşi „vie“ . O m înă ca oricare alta.
D e la m îna aceea pornise totul, cu aproape zece ani
în urm ă. A tunci se născuseră acele idei îndrăzneţe pe
care se pregătea să le dezvolte acum la conferinţa din
a u la Societăţii de ştiinţe medicale.
„D ouă drum uri, îşi spuse în gînd R ăducanu, sau,
poate, mai bine spus două p ărţi ale aceluiaşi d ru m “ ...
A dunînd cu grijă plăcuţele transparente şi aşezîndu-le
în cutia lor, îşi lăsă gîndurile să alerge în voie. Im agine
cu imagine, etapă cu etapă, parcurse în m inte drum ul
u rm a t ani în şir.
Iunie 1960. Se afla departe, la Moscova. în faţa lui
un tîn ă r înalt, slăbuţ, cu privirile înfrigurate şi părul
b lo n d învălm ăşit spre frunte, cu un amestec de încre­

144
 dere şi îndoială în tip ă rit în ochi. îl chema U liţki. Valeri
U liţki. La orice mişcare, capătul mînecii stîngi îi flu­
tura în gol, atîrnînd. O nenorocire — un accident —
îl lipsise pe v iaţă de m îna stîngă.
D ar veni şi ziua în care neîndem înatic, la cererea
profesorului, omul îşi lepădă cu greu haina. Se slujea
încă to t de-o singură mînă.
— Nu-1 aju taţi !... Lăsaţi-1 !... în curînd îşi va mai
am inti doar de vrem ea în care era invalid, răsună cald
glasul şefului de lab o rator. C uraj, tinere !... în tin d e
m îna !... Aşa...
D evenită p arte din omul pe care-1 slujea, redîndu-1
vieţii — perfect executată de tehnicienii laboratorului
bioelectric al institutului de proteze — m îna cea noua
îşi trăgea v iaţa din însăşi v iaţa omului. A lim entată cu
ajutorul unor adevărate prize de curent, d ar care nu-şi
luau puterea de la doza din perete, ci din însuşi trupul
omului, izvor continuu de biocurenţi — am plificaţi, ce
e drep t, de un m ecanism electronic şi trecu ţi p rin tr-u n
minuscul ap arat, m ontat în corpul protezei — m îna îşi
mişcă degetele ascultînd pentru întîia dată de gîndul
om ului care abia îndrăznea să-i poruncească.
— H ai, Valeri, mişcă degetele !... încearcă să vrei să
le mişti !... Aşa...
Chem ate la v iaţă de voinţa tînărului, degetele se
m işcară pe rînd, întinzîndu-se să apuce pentru prim a
oară.
M îna cea nouă a lui V aleri nu fusese singura realizare
pe care o văzuse născîndu-se doctorul Paul R ăducanu.
Au urm at, rînd pe rînd, degetele lui Zubkov, ale lui
Rezcikov, cele ale m îinii lui Lucenkov, m îna Verei
K ikina...
C urenţii bioelectronici puteau fi folosiţi cu succes.
Z ubk o v redevenise m ecanic m o n to r la uzina de maşini
de calculat, Rezcikov a rămas profesor de lucru m a­
nual, Lucenkov a coborît din nou în mină, iar K ikina
repară acum aparate de radio...
Studiind cu atenţie, notîndu-şi to t ce vedea şi făcînd
de zeci de ori pe zi drum ul de la mecanismul electronic
la planşa anatom ică, R ăducanu căutase să pătrundă, să

10 145
 înţeleagă, să stăpînească secretul nem aipom enitelor ex­
perienţe.
M îna lui Valeri şi mâinile tu tu ro r celorlalţi reprezen­
tau cea dinţii m înă „vie“, fău rită de m îna omenească...
La în cep u t nu-şi îm părtăşise nim ănui gîndurile. Ideea
însă încolţise. „Bioelectronica e un domeniu uriaş. P o­
sibilităţile ei de aplicare nici nu se pot bănui. D a r
aceasta înseam nă studiu, cercetare. N u sînt suficient
pregătit. V a trebui să învăţ. Să învăţ, să studiez, să
aflu. Să >ştiu.“
Studiu. Studiu. Studiu.
A u trecut de atunci şase ani. P aul R ăducanu îşi res­
pectase hotărîrea. Studiase şi făcuse nenum ărate expe­
rienţe.
Zi de zi, file noi se adăugau dosarului pe care, cu un
scris îngrijit, în sem n ase: „C ercetări de bioelectronica
aplicată". Cu tim pul, ecouri ale celor d intîi succese
apăruseră în presă, apoi urm ară noi şi noi experienţe,
noi şi noi succese. P aul R ăducanu devenise o speranţă.
Teoria, născută idee cu idee din tru d a zilelor de
laborator, începuse să-şi dea prim ele roade prin expe­
rienţele efectuate pe ariimale. C olectivul se mărise. C o­
lectivul... In fa ţa ochilor lui R ăducanu se iviră pe rînd :
Buznea : observaţie, m eticulozitate, precizie în m anipu­
lare... Ionescu : energie, putere de muncă, încăpăţînare...
M arcassian : un d ar al in terp retării ra r întîlnite... D ana
D um itraşcu... La început nici el nu se aşteptase... Zîm bi.
încă din prim ele şase luni de lucru în colectiv, puterea
de m uncă, abilitatea profesională, cunoştinţele tinerei
doctoriţe o impuseseră p rin tre cei mai buni. în şirul
colaboratorilor săi, fa ta aceasta, plină de a tîta feminină
sensibilitate, cu ochii ei verzi şi cu obrazul parcă mai
strălucitor în h alat alb — doctoriţa D ana D um itraşcu
— îşi cîştigase o incontestabilă autoritate.
Peste cîteva luni, R ăducanu îşi va sfîrşi lucrarea
in titu lată : „N oi u tilizări ale bioelectronicii în terapia
cancerului". D an a îi fusese un colaborator preţios, con­
ştiincios, neobosit. D in ce în ce mai îndrăzneţe, expe­
rienţele pe animale, întreprinse în laboratoarele institu­
tului, continuară.

146
 R ăducanu nu era grăbit. Entuziasm ul, nerăbdarea
prop riu lu i său colectiv îl enervau uneori.
— Crezi oare că atunci cînd, poate, lipseşti pe cei
căzuţi în suferinţă de o salvare sigură, ai dreptul să
mai aştepţi, să nu-ţi iei răspunderea iniţierii unor cer­
cetări directe, a unei experienţe care să aibă un rezultat
practic pentru cei bolnavi ? îi spusese odată D ana.
C îte seri tîrzii nu trecuseră în discuţii fără sfîrşit !...
A şezaţi pe taburetele lor, în jurul mesei din laborator,
cele şapte halate albe — colectivul R ăducanu — în to r­
seseră pe-o p arte $i p e alta argum ente şi contraargu-
mente. Şi totul se înv îrtea în jurul acelui curios efect...

U na după alta, se auziră izbiturile celor trei uşi ce

duceau spre biroul lui. Venea D ana.
— M -ai aşteptat ? Sper că nu am în tîrz ia t mai m
decît îi este îngăduit unui membru al colectivului, care
în afara celor treizeci şi una de sarcini de ultim a oră,
mai are şi iniţiative proprii. Am trecut p rin clinică.
T udor, mecanicul acela de la term ocentrală...
— Ai cum va oscilogram a ?
— Peste cincisprezece minute, o sală plină te aşteaptă
la o conferinţă pe care fiecare şi-o închipuie senza­
ţională.
— D ana, ai văzutf oscilograma ?
— N u vreau să te tulbur. Totuşi, avînd în vedere
ora, un m inut de concesii sau dacă vrei concesia unui
/ninu t...
— D ana, ceea ce faci...
— Se numeşte to rtu ră. Ştiu. N um ai că eu nu sînt
D ana, tovarăşe şef al colectivului. S înt doctoriţa D u-
m itraşcu. Vă anunţ că oscilograma, faim oasa oscilo­
gram ă, am văzut-o, am in terp retat-o şi...
— Şi ?•... .
— C onfirm ă ! Unele dintre oscilaţiile înregistrate re­
prezintă o urm ă vizibilă a m anifestărilor din tim pul
producerii fosfenelor. O urm ă proprie, specifică ! în
creierul lui T u d o r mai dăinuie încă „am prentele" pu­
ternicului cîmp electrom agnetic sub a cărui influenţă
s-a aflat în mod accidental. Am stat de vorbă cu el.
îşi ream inteşte de tot ce s-a în tîm p lat pînă în m om entul

10* 147
în care, după căderea schelei, a ajuns în im ediata ve­
cinătate a maşinii generatoare de curent, suferind şocul.
Vorbeşte despre o viziune colorată în albastru. Albas-
tru-vineţiu, luminos...
— Fosfena...
— D a. V iziunea colorată specifică pe care o au în
anum ite îm prejurări toţi cei care se apropie prea m ult
de m arile instalaţii generatoare de energie electrică. D ar
n-aş fi crezut să lase astfel de urme. Au trecut de la
nccident 36 de ore, totuşi în mişcările curbei oscilogra­
mei se văd limpede urme asem ănătoare celor culese din
oscilogramele unor oameni supuşi acţiunii fosfenelor
experim entale. Priveşte.
N erăb d ăto r, R ăducanu aproape că-i smulse diagram a
din m înă. O clipă D ana îl privi surprinsă, cu ochii
trişti.
Mai tîrziu , în maşină, îndreptîndu-se spre sala în care
urm a să aibă loc conferinţa, R ăducanu, ca de obicei,
nu lăsa minutele ce-1 mai despărţeau de auditoriul său
să se risipească 'în zadar :
— U rm a fosfenelor... E, în tr-u n fel, o am intire a
unei trecu te înregistrări, pe care a păstrat-o emisiunea
de biocurenţi a creierului. Aceasta arată încă o dată cît
de m are este sensibilitatea electrică a creierului.
— Ai să începi, acum , să-mi vorbeşti despre
broasca lui G alvani, care în c o n ta c t cu electrozii pilei
electrice îşi co n tractă m usculatura, sub efectul curen­
tului...
— R ăm înand însă, bineînţeles, la varianta m odernă a
bătrîn ei experienţe : broasca nelegată de electrozii unei
pile, ci plasată d o ar în cîm pul electrom agnetic şi com -
p o rtîn d u -se la fel. Afceafsta ca să n u -ţi m ai spun despre
o experienţă v ăzută de m ine însum i în tr-o clinică din
Mosicova, în că în anul 1960. P rin sim pla aşezare a pa­
cientului în tr-u n cîm p electrom agnetic, născut de un
c u re n t cu frecvenţe d e 1 000 cicli pe secundă s-a ob­
ţin u t o p u tern ică în fu n d are a căilor lui rinofaringiene...
— A u trec u t aproape 8 ani de cîmd cencetătorii
am ericani Brill şi Birbey au în cep u t să caute m ijloace
de m ăsurare a unor asemenea influenţe. S-au descope­
rit m etode bune puse la pu n o t de evidenţiere a lor,

148
d ar de la folosirea b io cu ren ţilo r la reanim are —
o aplicare a lor evident posibilă — şi pînă la ceea ce
ne p reocupă pe noi e o m are distanţă.
— 1 Desigur, D ana ! Fondul p roblem elor însă Cste şi
răm îne comun. D e altfel chiar astăzi, revizuind diapo­
zitivele necesare proiecţiilor p en tru conferinţă, m i-am
d a t seama că va treb u i să stăruilm tocm ai asupra aces­
tu i fo n d com un.
M aţi na stopa. Sala era arhiplină. P înă la în tep erea
conferin ţei mai lipsea un singur m inut. D o c to ru l Paul
R ăducanu nu-şi dezm inţi nici de astă dată extrem a lui
p u n ctu alitate. D ana se strecură spre locul p ă stra t de
profesorul T ancred D u m itraşcu şi începu să u rm ă­
rească cu aten ţie expunerea clară şi precisă a confe­
renţiaru lu i. ,
Paul R ăducanu nu era un o ra to r plin de pasiune,
îşi alegea cuvintele, vorbea rar, n u an ţat, cu sobră ele­
ganţă. R enum ele lui ştiinţific, fap tu l că, deşi tîn ăr,
era considerat o glorie a biologiei m edicale rom îneşti,
co n trib u iau la aomoisfera de atenţie în co rd ată şi chiar
de em oţie din sală. Aceasta p en tru că dacă răceala con­
feren ţiaru lu i ţinea d eparte m ulte inim i, vorbele lui în
schim b izbuteau să-i apropie, fără nici o rezervă, toate
m inţile.
„Ş tiinţa m o d ern ă a reuşit să p ătru n d ă m u lt în stu ­
diul rid m iU 'rilo r adînci ale activităţii totale a c e l u l e l o r
v ii“, îişi începu R ăducanu expunerea. înfăţişă apoi
desfăşurarea celei d in ţii experienţe de reanim are în ­
treprinsă, folosind biocurenţi ca p ta ţi de pe braţul unui
om perfect sănătois. A tunci, în 1960, in clinica din
M oscova, pe care o vizitase, cercetătorii reuşiseră nu
num ai să înregistreze curenţi bioelectronici pe bandă de
m agnetofon, ci supuseseră un organism străin acţiunii
în reg istrării, aţa cum i s-ar adm inistra o m uzică li­
n iştito are unui om nervos.
P rin tre num eroasele experienţe ipe care le am inti
R ăducanu era şi încerbarea savantului K arl O tto , de
la In stitu tu l de fiziologie aplicată din Berlin, de-a
m odifica de la distanţă potenţialul de excitaţie elec­
trică a anum itor muşchi. D iapozitivul înfăţişînd a p a ra­
tu l co n cep u t p en tru transm isia fă ră fir a p a ra m e trilo r

149
 fiziologici, constituia o pagina de retrospectivă, p lin ă
de sem nificaţii, m ai cu seamă p en tru studiul în trep rin s
de d o cto ru l R ăducanu.
Ceea ce reţin u !î)nsă atenţia tu tu ro r, m ai m u lt decît
o ri care alt pasaj al expunerii, fu descrierea felului în
care cercetăto rii r o m î n i ,pătrunseseră în fondul proble­
m ei cancerului :
„A tacând problem a cancerului, colectivul n o stru a
p o rn it de la constatarea îndeobşte recunoscută că
apariţia, co n stitu irea unei tu m o ri m aligne, debutează
în organism o dată cu tu lb u ra re a m ecanism elor ca re
reglează mitozele — procesele metabolice intracelu-
lare autoreglate, ale diviziunii celulare. O tu lb u rare
tradusă p rin tr-o adevărată „c o m u tare pe altă fază“,
la cel mai p o triv it regim „n o u " de fu n c ţio n a re, a
proceselor d e autoajusitare.
D iviziunea, m ultiplicarea celulară, în sensul can-
cerizării, are înisă un elemelnt caracteristic. Pe „citirea"
acestuia p rin oscilografie se bazează noile noastre m e­
tode de lucru — de aici au p o rn it cercetările noastre".
A rg u m en tîn d , d em o n strînd, P aul R ăducanu îşi dez­
volta m ai d ep arte conferinţa. Inlteresul auditoriului
spori în m o m entul în icare tsînărul savant trecu la
expunerea p ro p riilo r sale experienţe : 1
„S tudiind im pulsurile b io cu ren ţilo r emişi de dife­
ritele ţesu tu ri ale corpului, captînd, cum s-ar spune,
mesajele electronice ale aScestora, cu aju to ru l un<ei
ap aratu ri electronice adecvate, am co n statat existenţa
unui efect b ioradioelectronic particular. A u tre c u t
m u lţi ani de cîn d cibernetica ne-a spus că orice orga­
nism viu eSte un „m ecanism " care se autoreglează şi
se autoajustează la cel mai p o triv it regim de fu n cţio ­
nare. A stăzi cunoaştem m ai m ulte din elem entele aces­
to r m ecanism e electronice..."
Lui T an cred D u m itraşcu, vorbele conferenţiarului
îi reînviau m u lte d in am ănuntele u n o r discuţii p u rta te
îm preu n ă. De oîte ori nu-şi schim baseră părerile — el
cu surprinderea Omului de ştiinţă aflat în afara noia­
nului de preo cu p ări a ce rcetăto rilo r, Răldudanu cu
precizia argum entării, dar şi cu obişnuita lui răceală

150
 — despre tulb u răto arele rezu ltate înfăţişate acum , în
cursul co n ferin ţei.
P&rcă al vedea, cu un tean'c de reviste în m ină.
— I le-am adus D anei... Siînt articole im p o rtan te...
C ercetările lui Rlum enfeld şi Polonski despre însuşi­
rile acidului dezoxiribonucleic.
In aşteptarea D anei, însă, le citise el. Uin savant
constatase că acidul dezoxiribonucleic are însuşiri fe-
roimagnetice cu to tu l asem ănătoare celor ale feritelor,
elem ent de bază în alcătuirea o rd o n a to rilo r electronici,
a tît de folosiţi în d d m eniul ciberneticii şi al au to m a­
tizării. A lt savant stabilise că acidul dezoxiribonucleic
este p ro p riu şi v iru su rilor, raprezent'înd de fa p t p arte a
l o r infectantă. U n al treilea mersese şi m ai departe,
descoperind că d ato rită acizilor nucleici din virusuri
se p ro d u ce un «adevărat „b ru ia j“ al m etabolism ului
celulelor infectate. D a r în aceste condiţii noi, acizii
nu/cleici şi m ai ales cel dezoxiribonucleic, care în jriod
norm al tran sm it inform aţiile necesare sintezei de p ro ­
teine ipe care o ţşi com andă, n u m ai acţionează în m od
co resp u n zăto r bunei stări a organism ului. T ransm iterea
se face eronat, iar sinteza începe să se desfăşoare
anarhic.
Ştiinţa ajunsese să cunoască to ate acesteia. R ăducanu
în<să le studiase, trăg în d din ele concluzii noi.
„M ai r'ar ik nivelul celular şi cel m ai des la cel
subcelular — în lum ea m oleculelor, care alcătuiesc sub­
stanţa organică, există în mod norm al o influenţă re­
ciprocă, un echilibru lîntre efectele diferitelor em isiuni
bioelectronice prezente, răsuna în sală glasul lui.
in noile condiţii, o dată cu apariţia tu lb u rărilo r,
echilibrul se rupe. O rganism ul se îm bolnăveşte. L u cru ­
rile se petrec ca şi cum s-ar desfăşura un m ic război
al un d elo r — la scara 'em isiunilor eleotronilce laimlntite.
D in haiosul acesto r ciocniri în'să, osoilografia trebuie
să capteze îşi să sesizeze in fo rm aţia care să perm ită, în
p rim u l rîn d , diagnosticarea cancerului încă de la ade­
văratu l în cep u t al fo rm ării lui şi, în al doilea rîn d ,
'intervenţia (prin reconversiune.
E xistenţa unei dereglări co nstante ne îngăduie ca,
inversind datele problem ei, să încercăm să punem

151
 o rdin e în m icrohaosul din ţesut, folosind o em isiune
specific de co o rd o n are. 'în felul acesta, vOm provoca
încetarea influenţelor care duc la dereglarea emi­
siunilor bioelectronice norm ale. R eluînd recent datele
unui studiu, pe care l-am publicat m ai de m ult în tr-o
revistă străin ă 'de specialitate, doi .savanţi poloni mi-a,u
făcu t m area cinste de a d enum i efectul bioradioelectro-
nic p articu lar, mai în ain te am intit, cu .numele m eu.
Precizez că, pîină în m o m entul 'de faţă, eu n u consider
a'cetst efect 'suficient de studiat p e n tru a pute>a fi pe
larg aplicat în sco p u ri terapeutice." 1
D u p ă cincizeci de minute, conferinţa luă sfîrşit în-
tr-u n ro p o t de aplauze. îndreptîndu-se spre ieşire, Tan-
cred D um itraşcu îi m ărturisea D anei :
— Interesant, deosebit de interesant... Şi mai ales
prezentat în singurul mod care convine cu adevărat
unui asemenea subiect. D a r vezi... N u vreau să te supăr.
Eu, la vîrsta mea, cum să-ţi spun... Ştii, fa tă dragă,,
noi cei în v îrstă sîntern, de mai de modă veche, mai
sentim entali... Spune-m i, Dana, Paul...
Tăcu. U n alt gînd ce îl neliniştea îi trecu prin m inte :
„Aş putea s-o întreb acum, îşi spuse. Să ştiu ce e cu
V alentin U lm u...“
O um bră trecu repede prin căutătura Danei. Apoi,
ca şi cum nu s-ar fi în tîm p lat nimic, izbucni în rîs.
— Paul lucrează doar cu atîtea maşini, cu creiere
electronice şi cîte alte aparate de acelaşi fel. Creierul
lui însă cred că e cel al unui om adevărat. Ştie să şi
rîd ă uneori...
— M ai ales dacă i se provoacă rîsul prin m ijloace
mecanice, o com pletă, din spatele lui D um itraşcu, un
personaj cu părul alb şi ochelari cu ram ă subţire, au rită
— prorectorul universităţii. Cu toate că — mă iertaţi
că mă amestec, dar fără să vreau v-am auzit — cu
toate că, spun, în ultim a vreme i se descreţeşte fru n ­
tea ceva mai des. Acesta însă e m eritul nepoatei dum i-
tale, colega ! zîm bi şi îl bătu prieteneşte pe um ăr pe
T ancred Dum itraşcu. Elem ent excepţional, doctorul R ă-
ducanu ! L-am u rm ărit din prim ii ani, im ediat după
debutul său pe scena ştiinţei noastre biomedicale.
C u ltu ră vastă, concepţii îndrăzneţe, ţinută cu adevărat

152
 academică... Ideile lui, sprijinite pe o riguroasă expe­
rim entare, au adus în sală nu o pedantă relatare, ci
film ul am ănunţit al unor lucrări de m ari prooorţii şi
uriaşe perspective... M erită toate laudele !
— P rezentarea „efectului R ăducanu“, în această
seară, este, în tr-u n fel, anunţarea oficială a naşterii sale.
M ai ales pentru hotărîrea de a se înfăţişa cu această
realizare publicului nostru ştiinţific, a tît de exigent,
m erită Paul toate laudele ! adăugă D ana, cu ochii stră­
lucitori.
„D a, îşi spunea, păşind alături de Dum itraşcu, Paul
e un om excepţional ! Să fii mereu în preajm a lui, să
deprinzi abecedarul meseriei sub îndrum area lui, e un
stimulent. P rezenţa lui te ajută, fără să simţi aproape
să-ţi rînduieşti studiul, îţi dă siguranţa necesară în
1 urcuşul spre realizarea ţelului..."
; Se revăzu elevă, m igălind o problem ă de aritm etică.
Apoi gîndul, sărind peste ani, i-o înfăţişă pe D ana de
atunci, cu degete firave şi ochii m ari, răsfoind pe o
bancă în tr-u n parc, alături de un tîn ăr tim id, cu m ărul
lui A dam urcînd şi coborînd mereu, un caiet cu poezii
copiate caligrafic... Se auzise răspunzînd la un examen
de biologie... îl revăzu o clipă pe P aul R ăducanu cel
de atunci, din vremea cînd abia îl cunoscuse.
Şi D an a se m iră că îl regăsea pe Paul în gîndurile ei
întotdeauna num ai în im aculatul lui halat, în laborator,
printre aparate. Pe buzele lui, ea, D ana, afla doar for­
mule, cifre ; ochii lui cercetau atenţi în zare doar filme,
documente, jocul lunecat al unor grafice luminoase...
Şi totd eau n a chipul lui aducea parcă, de p rin depărtări
pierdute, un alt chip ce-1 acoperea — un obraz ars
de soare, cu ochii îng rădiţi de însem narea u n o r abia
ghicite linioare, rămase mai deschise la culoare. în -
tr-un a părul lui V alentin era învălm ăşit de vînt, căzut
peste frunte, gulerul hainei lui era în tr-u n a ridicat,
umerii lui uşor aplecaţi păreau mereu că urcă, pieptiş,
o înălţim e pe care nu o mai răzbea...
Şi deodată, film ul am intirilor se curmă. în jur era
întuneric. D eparte clipea o lumină... N u. N u era lumina
becului cu pleoapa trem urată a felinarului de-atunci,

153
de acolo, de lîngă lac. E ra doar lum ina unui felinar
de pe stradă...
Strîngînd b raţul profesorului D um tiraţcu, D ana îşi
alungă din m inte chinul lui Valentin.

IV

— M ai e m ult, Constandine ?
— M ai, mă rog frumos !
Urcuşul se urm a anevoios.
— încă ?
— încă, m ă rog frum os !
P ărăsind firul văii şi strecurîndu-se p rintre umbrele
stejărişului, cărarea urca curprinzînd larg, cu cureaua
ei îngustă, m ărginită de iarbă rară, b urta revărsată a
dealului. Cei doi păşeau, urm ă peste urm ă : în tîi Con-
standin, apoi V alentin Ulm u.
C u streaşina d o p u lu i căzută ca o um bră îngustă
peste faţă, călăuza nu-şi zăbovea privirile îm prejur. Ba
chiar, judecînd după nemişcarea cu care-şi p u rta din
umeri trupul înainte, s-ar fi p u tu t spune că îi în d ru ­
mau calea încălţările.
— M ai domol, C o n sta n d in e ! Să ni se bucure şi
ochii...
— Cum îţi vrea. O m mere şi mai zăbovit. D a ’ nu­
mai să n u-ntrebaţi iar, cît mai e de mers.
R ăriră paşii. N u trecu însă m ult şi iar zoreau, ur-
m îndu-se unul pe celălalt.
— Ia r m ă duci cu sufletul la gură ! Faci ce faci şi
in tri pe calea grabei... Obicei de călăuză, C onstandine !
— D -apoi, ce să fac, m ă u it m ergînd. Ş-apoi pe la
noi este o vorbă : obiceiul îi perina gîndului... D a’ să
ne potolim pasul iară...

154
 Ridicîndu-se înaltă, ca un perete de stîncărie v în ătă,
încununată pe creştet de-o strălucitoare revărsare de
lum ină, P ia tra C raivei stăpînea îm prejurim ile.
Cei doi, fărîm e însufleţite la poalele uriaşului bo­
lovan, îşi conteniră drum ul. Geologul îşi privi în ­
cheietura m îinii ducîndu-şi îngrijorat ceasul la ureche.
— Sîntem ajunşi. N u te mai îngriji de ceas... D e
acolo, de lîngă m ărul acela pitic, îşi sparge cale un
drum eag pînă h ăt sus în v îrf. D a ’ mai în tîi şi în tîi
vom da cuvenita cinste celor ale gurii.
Se opriră. Geologul lăsă jos rucsacul încăpător, că­
lăuza un soi de sac de piele peticit şi lustruit. îşi ale­
seseră drept masă o tipsie de piatră. U m blînd în sac,
V alentin scoase afară o cutie „cam cît o carte", o
m ăsură în gînd C onstandin, o aşeză pe p iatră, îi săltă
capacul care-i ferea fa ţa străvezie, aburită parcă, mare
cît palm a. Geologul apăsă pe un buton şi din lăcaşul
ei ţîşni o vergea de metal. Apoi răsucind un buton
zim ţat, din cutie răzbi o m uzică asurzitoare. T înărui
îi potoli năvala. O lum ină străluci pe micul ecran
şi deodată în fa ţa ochilor le apăru înfăţişarea unei
încăperi prelungi.
— O sală de concert, lăm uri Valentin.
C onstandin scoase una după alta, din sacul lui, clisă,.
o frîn tu ră de pîine neagră cu coaja bine rum enită şi
zdrelită, aşa cum o coc în ţa ra lor m oţii, ceapă şi
brînză. ^ ,
— Aşa, vorbi călăuza, ei or cînta şi noi om mînca.
în m intea lui, C onstandin se cam m ira de năstruş­
nica idee a geologului de a-şi p u rta cu el o cutie cu
m uzică şi cinema, tocm ai aici în lumea asta de fru ­
museţi către care dorise a tîta să pornească. „Ce pot
culege ochii mai m inunat din aparatul ista decît din
cerul în alt şi albastru, din adîncul văilor, din tufele
de măcieş cu boabele lor sîngerii strălucitoare ? Apoi
buciumul tulnicelor răzleţe ce-şi rostogolesc chemările
A A . (C
ingm ate...
Geologul însă răsucea într-una de butonul aurit.
— îi totuşi m are drăcie şi cutia asta în care poţi
p u rta cu tine în desagă, aşa cum p o rt eu clisa şi brînza,
lumea întreagă, zise călăuza.

155-
 D ar privirea geologului era dusă departe, sus, spre
un cer pe care nu-1 vedea şi nu prinse vorbele lui
C onstandin.
— îm bie-te, c-am u rc at n e -n tre ru p t cale de cinci cea­
suri. C ît despre conţert, mai avem noi vreme. Ian
auzi num ai cum ţiuie cintezoiul cela pe ram !... E-n
mînie m are cu careva, dacă nu chiar cu m uzica dumi-
tale.
„...Em isiunea de biofizică, program ată pentru astăzi,
la orele 14, în cadrul căreia tovarăşa doctor D ana
D um itraşcu, cercetător bioelectronist, urm a să ţină o
com unicare din domeniul ultim elor aplicări ale biocu­
renţilor, se am înă pentru o d ată ce se v a anunţa ulte­
rior..."
V alentin rămase o clipă cu m îna pe butonul ap a­
ratului, apoi îl răsuci uşurel cu vîrful degetului ; im a­
ginea şi vocea crainicului se stinseră şi altă lumină îi
luă locul. în larm a veselă a unei m uzici săltau, se răsfi­
rau şi se-adunau m ulţim e de dansatori...
Pe fru n tea arsă de soare a tînărului geolog o vini­
şoară mică albăstrie începu a se zbate m ărunt. C on­
standin nu-i înţelegea um bra din privire, d ar numele
acela pe care-1 auzi la televizor — D ana D um itraşcu
— îl cunoştea. D a r acela era un nume care aducea
bucurie în inim a băiatului, nu supărare... „D e ! Felu­
rite îs to ate cîte sînt pe lum e", îşi spuse în gînd că­
lăuza şi din nou îl îmbie pe geolog :
— Flai şi-i mînca, iar ei or juca că altă grijă văz
că n-au... M are m inune ! N oi dumicăm liniştiţi, ei
joacă şi nici în gînd nu le e că pe aste m eleaguri îi
avem în faţa ochilor cu m uzica lor...
V alentin răsuci butonul şi m uzica se curmă. F aţa i
se mai lum ină. Duse la gură pîinea şi muşcă zdravăn.
— Vezi de cată la mine în sac, C onstandine, că am
şi eu ceva de-ale gurii.
— N u ! C ă azi eşti poftitul meu !... Eu nu găsesc
nici un cusur „celei mai în aintate tehnici", cum zici
dum neata, că m -am deprins să mă am frăţeşte cu ea
de m ultă vreme, a tît într-ale m încării cît şi în altele.
D a r parcă to t îm i merge mai bine la inim ă cîntecul
şi săgetarea spre crucea cerului a ciocîrliei, larm a zbu-

156
[ rătoarelor micuţe ca o clacă de neveste tinere... Televi­
zor, elicopter, mă rog frumos, nu zic ba, fain şi bine.
D ar clisa mea to t îi mai buna decît ferm ecatele dum i-
tale cutii cu „autoîncălzire“ .
Pe geolog îl năpădi rîsul şi veselia tînărului îl m ul-
i ţum i pe C onstandin.
— H ai ş-om trage o gură zdravănă de apă rece şi
I i-om m ulţum i ciobanului, care o fi fost el, de-o tocm it
ţ scocul la gura izvorului...
B ăură pe săturate. C onstandin îşi şterse cu latul pal­
mei m ustaţa, îşi scutură fărîm iturile de pe piept, le
prinse în căuşul palmei, ie adună şi pe cele răzleţite
!' pe întinsul pietrei şi toate le strînse pe latul unei frunze
!' pe care o aşeză cu grijă în tr-o adîncitură de păm înt.
îng îndurat, V alentin îl urm ări cu privirea. Mişcările
simple ale om ului îi aduseseră parcă linişte în suflet.
— S-o nim eri ea vreo vietate să se ospăteze...
— Eşti om bun, C onstandine. M i-e drag de oameni
ca tine.
— Şi mie de cei ca dum neata. Voiai să vorbim ...
— Da. U ite ! Geologul întinse m îna arătîn d o piatră
m are, lăţită cît zarea parcă şi în fip tă ca un pieptene
în greabănul dealului. Stînca asta n-o fi avînd şi ea
povestea ei ?
— Ba că are, m ă rog frumos !
C ălăuza se lăsă jos pe un bolovan, învălui stînca
uriaşă a Pietrei C raivii cu privirile, cîntărind-o parcă
din ochi şi clătină din cap. „N u cred să nu-i ştie el
povestea, îşi zise. D a r să vorbesc, poate îl m ai scot din
gînduri..."
— A re o poveste îndepărtată, începu C onstandin.
Spun oamenii cei vechi, bătrînii, că p iatra aceasta-i de
pe vrem ea urieşilor. P în ă mai an trăia jos, în gura satu­
lui, unul straşnic de înţelept la potriveala povestirilor.
Zicea că-n unele dintre pietrele ale m ari, pe care le-om
învecina urcînd, sînt tăiate ca în tr-u n tip ar urm e de
picior desculţ de-ale urieşilor de altădată. Bag sama,
călcau urieşii aceia cu to ată talpa, bine apăsat pe faţa
stîncilor. O ri c-or fi fost ei fără m ăsură în greutate,
ori c-or fi fost pietrele încă tinere şi moi, de-a rămas

157
 urm a, cu călcîi şi cu degete, cum ţi-ar răm îne dum itale
sau mie pe prundul din buza pîrîului...
Trase cu coada ochilor spre geolog. V alentin, cu p ri­
virea călătoare pe întinsul cerului, mesteca un fir de
iarbă. „N u m ă aude“, îşi spuse şi povesti m ai departe :
— C înd eram copil credeam . O d ată m ă rătăcisem
pe aici cu oile. Se întunecase cerul de nori. E ra în-
tr-u n sfîrşit de vară. Cum începuse să duduie pe sus,
m -am speriat. A tunci aş fi fost în stare să şi jur că
m ăcar u nul d in tre urieşii baciului Io n u ţ a rămas aievea...
M ai pe urm ă, crescînd şi pătrunzîndu-m ă de adevăratul
rost al lum ii, m -am lăm u rit că urieşii ţin de poveşti,
iar stînca de felul în care s-o plăm ădit păm întul şi cu
to ată lumea lui. C ît despre P ia tra Graivei, am început
să cred în altă poveste a ei, şi aceea to t din vechi moş­
tenită, d a r pe care-o si^nt mai aproape de ce-o fost...
C onstandin îşi domoli glasul.
— Spune... şopti V alentin, cu ochii în cer şi gîndurile
într-aiurea.
—<- D -ap ăi, pe la noi nu toţi îi zic pe num e pietrii,
aşa cum o citeşti dum neata pe hărţi. I se zice C etate...
„U nde mîi oile, bade ? Ia, le duc sus după C etate, la
stînă“... C etatea, o vezi colo sus ?...
C onstandin îşi urm a firul poveştii.
A dunate o clipă, gîndurile lui V alentin veniră în în-
tîm pinarea v o rb elo r călăuzei. A poi o porniră din nou,
căutînd zări de m ult apuse. Răscoli adînc în tr e c u t : ro ­
stogolirea erelor îi în făţişa noi feţe, noi vieţi... D in el,
din clocotul imensului proces a ţîşnit la lum ină această
uriaşă revărsare de b azalt topit, încrem enit parcă chiar
în clipa u n o r av în tu ri neîngăduite spre înaltul cerului.
Ochii lui V alentin cuprinseră în priviri uriaşa co­
coaşă de p iatră vineţie : Iat-o ! O stîncă pleşuvă cu
inim a îm p ietrită, rece... Mai dogorăşte azi doar în
arşiţa soarelui. D a r atunci, la începutul ei, o d ată ?...
Trăindu-şi uluitoarele prefaceri, se desprindeau din topi-
turi incandescente, închegîndu-se, cele dintîi cristale.
M ultiplicîndu-se din propria lor substanţă, creşteau,
dobîndeau feţe noi, îşi tăiau muchii, se întindeau, cuce­
reau locul în tr-u n a, prinzînd to t jurul în tr-o reţea
ţesută din îngheţate zvîcniri de um bre şi lum ină. Se

158
 m încau, se contopeau, se preschimbau, creşteau, deve­
neau stînci, colţuroase, am orfe, cenuşii... D oar sub cio­
canul geologului de m ai prindeau apoi viaţă, înviind
în am intire, un crîm pei din copleşitoarea istorie a plă­
m ădirii Păm întului...
Acolo în inim a stîncăriei uriaşe erau tăinuite comori,
comori de feldspaţi, mică, am fiboli şi piroxeni, acolo
era ferecat m etalul, în cătuşele oxizilor...
C u ochii înălţaţi, C onstandin arătă cu mîinile
am îndouă :
— Acolo. Acolo au fost zidurile. Colo e hruba...
Iscodi cu privirea spre V alentin. „T ot îngîndurat
îi, îşi zise. Ce i-aş m ai putea spune să-l fur dintr-ale
lui ?...“
îi era drag geologul şi iată îi afla sufletul dospind
în supărări parcă. îl însoţise odată, mai de m ult, pînă
către porţile Ponorului şi atunci li se legase prietenia.
„Să-i povestesc sfatul cu m am a Floare, că-i de h az“,
se îndem nă.
— M ă în tîlnii deunăzi cu Floarea. O ştii, cea cu
team a de elicopter... M ă opri în drum să m ă iscodească
cum şi ce fel s-ar p utea face şi ea „licoptereasă“, că a
auzit de ceva noi prospecţiuni aerofotogram etrice... Cu-
v în tu l ista îl spuse întocm ai. C a din puşcă. O învăţase
M itru să-l rostească, o după-am iază în şir...
C ercetă din nou, pe furiş, obrazul geologului. Nu-1
asculta. „D e ce-o fi necăjit ? Ce l-o fi zbucium înd ?*
Plănuiseră de m ultă vreme drum ul ăsta. Se bucuraseră
îm preună. Ia r acum, iată-1 tăcut, închis, parcă în tr-u n a
nu află ceva ce to t caută... I se strîngea inim a să-l ştie
abătut... „D ar nu fu vorba să ne însoţească în drum ul
ista şi dum neaei, d o cto riţa D ana ? îşi am inti d in tr-o dată
C onstandin... N u -i cu noi şi doar îi spusese geologul
că n eapărat va fi. S-o fi în tîm p la t vreo trăsnaie...
A sta-i ! Şi de aceea-i a m ărît“...
— H a i şi-om mere. H ai...
C onstandin îşi înăbuşi un oftat.
— Să coborîm, Constandine. D ar ce ţi se căşună aşa
d in tr-o d ată cu suspine ?
— Eh ! G înduri...

159-
 V alentin, sărind de pe creştetul stîncii, o luă grăbit
înainte. U n junghi repede curm at îi tăie o clipă răsu­
flarea. D a r merse mai departe tăcut, cuprinzînd în p ri­
viri tot întinsul văilor îngrăm ădite, ce-şi m istuiau săl-
bile de lunci şi sate în destrăm area depărtărilor.
C oborîşul era abrupt. O stîncă, iar o cărare, iar un
ţanc de stîncă... îşi făcu v în t şi sări. C onstandin sări
şi el, călcîndu-i chiar pe urm ă. U n nou urcuş, alt hău...
V alentin se săltă. T rupul repezit cu putere înainte
şovăi, se opri în loc ca fulgerat, apoi se chirci, strîn-
gîndu-se ghem de durere şi căzu. Cu m îna apăsată în
dreap ta trupului, sub coaste, îşi rezema spatele de ieşi­
tura stîncii de lîngă el.
— D -apăi că asta ce-i ? se repezi C onstandin.
C u răsuflarea tăiată, cu ochii încercănaţi d in tr-o dată
de sfredelul ascuţit al durerii, V alentin se ridică.
— N u -i nimic, Constandine. O junghietură zdravănă.
A re să-mi treacă. Să ne aşezăm o clipă mai în voie...
P en tru a p a tra oară în ultim a lună, în ţep ătu ra aceea
părea că vrea să-l străpungă, cu adevărat. D e cum va
ajunge la Sibiu va merge la un doctor. D a ’ ce naiba
putea să fie ? D urerea trecea, d ar tru p u l întreg îi p u rta
vreme îndelungată o nelinişte, o tru d ă neînţeleasă...
Dom ol, se p orniră din nou. C onstandin nu-1 pierdea
din ochi. O fi o oboseală m are ? Ehei !... Tinereţe !
N u-i mai bine aşa, mai mereuţ, fără grabă ?

Molcomă, d ăru ită îm brăţişării fierbinţi a soarelui,

m area îşi legăna somnul, m îngîind cu răsuflarea apelor
ei liniştite lespezile căptuşite cu alge din scorbura stînci-
lor. Faleza se repezea în afară cu iarba ei ţepoasă,
arsă de soare, m ăruntă şi aspră ca o m ustaţă retezată

160
 scurt şi îngălbenită de tutun. O dîră îngustă de nisip
însem na hotarul apelor care, în tr-o mereu repetată ple­
care şi reîntoarcere, lăsau în urm a lor, învălm ăşite,
scoici cu muchii tăioase, melci, pietre rotunjite, spumă
albă, încîlcite fire de iarbă verde-neagră...
Pe căile cerului nici un nor. Pe fa ţa m ării, pînă de­
parte, nici o destrăm are de fum, nici o pînză nem işcată
în încrem enirea aerului.
D eodată, din în v o lb u rarea apei, n u p rea departe de
mal, se săltară două trupuri, unul alb, prea alb, pe lîngă
celălalt pîrg u it de soare. G răbiţi, cei răsăriţi pe neaştep­
tate din spum a valurilor, îşi desfăcură clapa aparatului
de respiraţie subm arină prins pe fa ţă sub ochelari. R î-
sete scurte însoţeau paşii căzniţi, cu călcătura nesigură în
labele de cauciuc străveziu, prinse în scobitura gleznei.
C u arbaleta de vînătoare în m înă şi masca cu oche­
larii de ciclop pe frunte, un b ărb at şi o femeie. în v îr-
ful săgeţii lungi din m îna vînătorului, un crab cu p la­
toşa străpunsă îşi m ai agita convulsiv tentaculele.
— Ia tă un trofeu demn de colecţie ! Aş fi curioasă
să ştiu ce fel de em isiune generală electrom agnetică îi
caracterizează dezordonatele mişcări !
înălţîn d u -şi braţele, fa ta îşi desfăcuse încheietoarea
ochelarilor. D e d u p ă p avăza lor ap ă ru ră verzi — parcă
m ai verzi acum, scăldaţi în reflexele m ării — ochii
D anei, p riv in d veseli p rin tre gene, spre însoţitorul ei.
— Vulgarizezi preocupările colectivului nostru, D ana.
P robabil că, dacă i-am capta, s-ar putea stabili şi în
acest caz n atu ra biocurenţilor respectivi. Mi se pare
însă că te faci pasibilă de am endă.
— Eu ? Ba de loc ! C onvenţia privea discuţiile de
fond şi nu aluziile. Şi apoi, crabii n-au in tra t în sfera
preocupărilor noastre.
— Ei bine, nici eu nu am intenţia să încalc regula.
Am să rup discuţia continuînd vînătoarea...
Potrivindu-şi ap aratu l de respirat pe gură şi trăgîn-
du-şi masca peste cap, P aul R ăducanu se cufundă din
nou, lunecînd de pe lespedea de p ia tră direct în
adînc.
Urm ărindu-1 cu privirea, D ana îşi desfăcu larg b ra ­
ţele spre întinsul m ării. „P aul R ăducanu ! Priviţi-1 pe

11 — Foc p e c e r în U rsa M ică 161

 tovarăşul doctor Paul R ăducanu ! m ărturisea ea înve­
selită zărilor. T rav estit în cufundător ultram odern, sa­
vantul R ăducanu vînează crabi în văgăunele M ării
N egre... Pe cît de sigur în laborator, p rin tre meca­
nisme, aparate şi pacienţi, îşi spunea mai departe D ana,
pe a tît de stîngaci aici, unde crabii îi scapă cînd nu-1
muşcă de picior, soarele îl arde, aparatul respirator i
se înfundă, ia r tim iditatea, u n ită cu dorinţa de-a arăta
ce poate face, îi îm prum ută acea uşoară p atin ă de
ridicol pe care, v rîn d să fugă de ea, nu izbuteşte decît
să o accentueze".
D an a sosise la m are de m ai bine de o săptăm înă.
P aul R ăducanu se repezise în fugă, a tît cît să-şi ia
rămas bun.
Se înto rcea la B ucureşti chiar în aceeaşi seară şi pleca
apoi m ai departe, în Suedia. D a ta începerii Congresu­
lui internaţional se apropia.
Am eninţîndu-1 că îl v a supune unei am enzi pentru
fiece cuvînt rostit în legătură cu preocupările lor, D ana
voia să-i ofere m ăcar o scurtă relaxare de cîteva ore.
„Să uite şi P au l R ăducanu, o dată, că e savant !“ glu­
mise D ana. D a r sprîncenele lui P aul se încruntaseră
uşor...
Paul se ivi neaşteptat chiar în spatele ei, de după
stînci. O lu ară pe sub scobitura m alului înalt, roşu şi
m ăcinat, înconjurînd un ieşind al ţărm ului prin tr-o
adîncitură din peretele falezei însem nată de şuvoaiele
apelor. Se căţărară sus.
A gitată, risipind o veselie neobişnuită, D an a povesti
to t drum ul. O mie şi una de întîm plări m ărunte, care
împlinesc zilele celor plecaţi în vacanţă.
A tent, urm ărindu-i fiecare cuvînt, P aul află nenum ă­
rate am ănunte despre ultimele descoperiri arheologice
făcute la M angalia, unde D ana îşi petrecuse două după-
amieze. V eniră apoi la rînd o serie de consideraţii de
ordin poetic, ştiinţific şi gastronom ic asupra unor fai­
moşi cantalupi din care fa ta îl asigura că se-nfruptase
şi pentru el. Şi cîte şi mai cîte.
C ucerind u n a din mesele barului autom at, gustară
din u ltim a senzaţie a sezonului, o veche specialitate
dobrogeană, iau rt cu pojghiţa rum enită în gura cupto­

162
 rului — electric de astă d ată — servit în tradiţionalele
ulcele de lu t ars. Apoi, D ana îşi făcu de lucru cu cos­
tum ul de baie, cu nisipul din păr. R ăducanu, rămas
singur, în obişnuita tovărăşie a unei pipe stinse, îşi
scoase carnetul de notiţe, însem nîndu-şi, ca de obicei,
gîndurile în legătură cu m ultele lucruri ce-i m ai răm î-
neau de făcut înaintea plecării.
U n coleg a fla t şi el la m are îl invitase la o partidă
de... somn. D an a insistase şi ea. Şi ei îi era somn. P aul
se scuzase cu obişnuita lui politeţe :
— V ă m ulţumesc ! Am însă a tît de p uţin tim p liber,
încît nu-m i este îngăduit să mi-1 irosesc dorm ind. R ă-
m în aici. Şi solilocul a fost inclus p rin tre abateri, în
cadrul convenţiei no astre de azi-dim ineaţă ?...
D an a se aplecă spre el, şoptindu-i :
— C a să te p o t scuti de am endă, voi face şi eu la
fel. T o t soliloc, d ar cînd m ă reîntorc să ştii că ridic
consemnul. N eap ărat, avem de vorbit. C er eu, de astă
d a tă !...
D upă prim ele trei rînduri însem nate în carnet, R ăd u ­
canu se o pri cu ochii ridicaţi peste legănarea apelor,
cu gîndurile frăm în tate de aceeaşi îndoială, care-1
stăpînea de o bună bucată de vreme.
Ipoteze, ipoteze, ipoteze... M odificarea ritm urilor
adînci ale organism ului era însă o realitate. D e şapte ani
îl preocupa, de doi ani începuseră parcă să se în tre ­
v ad ă contururi mai precise. Este în tru totul pasibilă.
E xistă studii, date, dovezi. întregul însă îi scăpa... încă
o ipoteză. La început stîrnea senzaţie. D iscuţii aprinse
îi urm au... A poi se năştea o nouă ipoteză — a lui sau
a altcuiva — venită pe lume în aceleaşi condiţiuni şi
to t aidom a re in trată în anonim at. în to t acest noian
de ipoteze se afla însă calea cea adevărată. P e care
dintre aceste zeci, dintre aceste sute de drum uri, trebuie
mers ? Pe care ?... S înt sute de ani de cînd ştiinţa me­
dicală s-a în tîln it cu cancerul, de cînd acesta este
descris de medici aşa cum i-a ap ă ru t fiecăruia dintre
ei. A u trecut veacuri de cînd păreri dintre cele mai
com p eten te cum pănesc, fără vreun rezu ltat definitiv,
asupra cauzelor acestui rău ; despre care au scris şi

11* 163
m ed itat generaţii de savanţi, începând cu clasicii an ti­
chităţii.
„H em icrania gravis, m anuum nodosa chirargra,
Lepra, elefanthiasis, cancer, gangraena..."

versurile scrise cu peste p atru sute de ani în urm ă, la

Braşov, de um anistul H onterus * şi în care, pentru
în tîia oară era am in tită pe păm în tu l ţării noastre
neiertătoarea boală, îi reveniră în minte.
Trecuseră m ai bine de douăzeci de decenii de cînd
medicii, şi mai ales chirurgii, începuseră să-l cunoască
mai bine pe necruţătorul duşman. Intervenţia chirur­
gicală reprezentase, desigur, încă din prim ul m om ent
al căutării unei terapii a cancerului, o soluţie.
«M iercuri 14 noiem brie al aceluiaşi an s-a îm plinit
tăierea în întregim e a sînului meu d re p t şi scoaterea
cancerului care se afla acolo, de către chirurgul Rossi
florentinul, supraveghind p reaînălţatul arhim edic,
Signor Niccolo Festo şi alţi medici şi hirurgi, apoi
m ulţi p riatin i şi boieri..." scrisese încă în anul 1778
Banul C aragea în „Efem eridele" sale, adăugînd că
„boala" de care am intise e „prim ejdioasă foarte" şi
chiar „m o rtală" ciînd e lăsată să crească...»
C îtă lume s-a sfîrşit de atunci încoace de cancer !...
M etodele de descoperire a tum orilor s-au perfecţionat,
m edicina m odernă a izb utit să instituie o terapeutică
ale cărei efecte să se poată im pune şi, m ai ales, inter­
pune în tre pacient şi chirurg. E xistenţa unei puternice
reţele de oncologie, care depistează de tim puriu leziu­
nile canceroase şi precanceroase, constituie un m are me­
* Johann H onterus, (1498— 1549), cunoscut umanist sas din Bra­
şov, fondator de şcoli şi tipograf. A utor al lucrării „Rudimentum
Cosmografucorum“, în care descrie anatom ia omului şi activităţile
lui. In foarte frumoase versuri latine (C artea a IV-a, versurile
369—420), el trece în revistă afecţiunile sănătăţii. Versurile citate
(395—396) amintesc de :
„D urerile de cap cele rele, deform ările reumatismale ale oaselor
mîinii,
Lepră, elefantiazis, cancer, gangrena..."
Lucrarea lui H onterus e publicată în apendice în „Tezaurul limbii
latine" — D icţionar redactat de Basilius Fabrius Soranus, tipărit
la Leipzig în anul 1692, în editura lui I. F. Cleditsch. (n.a.)

164
rit al medicinei profilactice. Totuşi, tratam entul însuşi...
şi chiar surprinderea procesului canceros în faza
iniţială... Aici este necesar progresul ! T ulburările adînci
ale ritm ului norm al al organism ului... O are nu au toate
aceeaşi cheie ? în lătu rarea „efectului R “ ! C ît de mo­
destă, de stîngace, de lipsită cu totul de însem nătate i
se părea uneori descoperirea aceasta, care-i dusese to­
tuşi faim a peste hotare. O are el nu-şi fundam entează
şi el ipoteza doar pe... Efectul... N u ! V or m ai trebui
ani de experienţe, zeci de ani poate, ca să fie cu ade­
v ă ra t sigur. Sau poate întîm plarea să-i dezvăluie, să-i
confirm e...
C uvintele rostite de profesorul K obrinski în Cadrul
unui simpozion de neurocibernetică, la care asistase la
M oscova în anul 1962, îi stăruiau vii în m inte : „Există
un ra p o rt bine definit în tre tensiunile electrice din
muşchi şi m agnitudinea curenţilor bioelectrici, care au
o m odulaţie de frecvenţă proporţională cu excitaţia pri­
m ită". D e cîte ori nu-şi repetase el această frază, pe
vrem ea cînd lucra la determ inarea condiţiilor particu­
lare în care apare „efectul" ?
Preocupat, ţinîndu-şi în grea cum pănă gîndurile,
P au l R ăducanu privea fă ră să vadă m area, valurile cu
spum egarea lor răzleţită. D oar vîntul frunzărea foile
carnetului. D eodată, o m înă cu pielea aurie se întinse
peste um ărul lui.
— D an a !
— S s t ! D an a doarme. Eu sînt d o ar gîndul ei, şi
i-am îm prum utat chipul ca să m ă poţi recunoaşte, şopti
ea cu degetul la buze. H a i !...
C oborîră de pe terasă, lăsară în urm ă drum ul şi în­
cet, încet, trecură peste cîmp şi urcară spre faleză.
D e astă dată, P aul vorbea. El, de obicei a tît de sobru
în exprim are, zgîrcit în mişcări şi vorbe, vorbea în-
tr-un a. O bservaţii, îndoieli, argumente, convingeri, toate
la un loc se îm pleteau în spusele lui, stăpînite de o
singură frăm în tare, care ca un laitm otiv îi revenea
d u p ă fiecare două, trei fraze :

165
 — N u rezolvarea unei probleme, m are sau mică, azi,
a alteia m îine şi aşa m ai departe... N u ! G ăsirea cheii
sigure p en tru stăpînirea ritm urilor adînci ale organis­
mului, m odificarea, dereglarea chiar, d ar şi rereglarea
lor. N u -m i m ai pot închipui că există altă cale, D ana.
Ia r cheia... cheia nu o poate da, după mine, nimic a lt­
ceva decît utilizarea biocurenţilor !
— Să nu uităm că m odificări asem ănătoare „efectu­
lui R ăducanu" au fost în tîln ite de m ult în electro-
encefalografie, iar neconversiunea lor prin adm inistrarea
aşa-num itelor substanţe neuroplegtice este de asemenea
un lucru consacrat. A r fi păcat ca to t efortul nostru
să nu facă m ai m ult decît să concureze acţiunea salu­
ta ră a unor simple medicamente între tim p realizate.
Entuziasm ul tău, al nostru al tuturor, trebuie îndrum at
aşa cum scocul m orii călăuzeşte apa spre cădere, Paul.
C înd trebuie însă intervenit ?
— în treb area e cît se poate de nim erită... Tocm ai
din acest m otiv am îm p ărţit a tît de categoric în două
lucrările noastre, D ana. P entru a supune un organism
dereglat, afectat de o tulburare care îi schimbă însuşi
ritm ul său de funcţionare, unui tratam ent bioelectronic,
ca să-i corectezi dereglarea, să-l readuci la norm al, tre­
buie acţionat în tr-u n anum it moment. în cel m ai p o tri­
vit. N u e de ajuns să ai în m înă „cheia radio* a emi­
siunilor organism ului respectiv, ori cea a emisiunii p a rti­
culare d in tr-u n an u m it organ al cărui ritm e adînc
tulburat. Trebuie ca această tulburare să fie la început.
B ioterapia nu v a rezolva probleme născute din stări
devenite cronice. Ia tă p entru ce stărui asupra primei
etape. „E fectul R “ util, d ato rită oscilografierii procese­
lor m etabolice din organism, trebuie să ne ajute ca
citind din vrem e „tu lb u rarea", să-i p u tem aplica la
tim p tra ta m e n tu l de reconversiune necesar şi bineîn­
ţeles p o triv it...
C u ochii pierduţi în d îra de fum a unui în d ep ărtat
coş de vapor, abia proiectată în adîncul zării, Paul
R ăducanu adaugă încet, m ai m ult ca pentru sine :

166
 — Am introdus unele lucruri noi în concluziile re­
feratului. „E fectul R “ va servi în prim ul rînd ca bază
de diagnosticare. N u ne vom mai m ulţum i cu cele
cîteva experienţe întreprinse pînă acum, înainte de-a
trece la etap a a doua : tratam entul. Vom mai încerca
v ariante noi, multe, cît m ai multe. D e abia atunci
vom pune definitiv la punct jaloanele experim entale
necesare schemelor de aplicare ale prim elor tratam ente.
In rest, am am intit doar că unele experienţe indică de
pe acum o reconversiune posibilă şi în anum ite stări
cronice. îţi aduci am inte că...
— Pe ficat... D a ! Ai descris încercările din p ri­
m ăvară ?
— Le-am am intit doar. Vom verifica din nou totul,
absolut totul, în luna octombrie. în rest, referatul e
cum îl ştii. N u aş vrea însă să-ţi m ai răpesc tim pul
cu el. Ai venit aici să te odihneşti, să ai linişte, destin­
dere. D in această pricină am am înat şi comunicarea
ta la radioteleviziune. Să lăsăm tem a aceasta. Aici to­
tul e a tît de m inunat. Aerul, m area, depărtările...
— A bia acum le bagi în .se am ă?...
P aul întinse b raţu l, încercînd să cuprindă um ărul
fetei. O clipă, degetele lui lunecară abia sim ţit pe pie­
lea aurie.
—- D ana, m i-ai lipsit. M i-a fost dor de tine, spuse
cuprinzîndu-i rotunjim ea um erilor dezgoliţi în palm e.
V reau să-ţi spun că uneori mi-e dor de tine chiar cînd
te am aproape... în ultim ul tim p m -am lăsat fu rat de
lucrările mele şi îţi sînt recunoscător pentru înţele­
gerea ta.
V orbind, Paul îi căuta ochii, d ar D ana, înălţîndu-se
în v îrfu ri, zări ceva peste um ărul lui, se desprinse din
strînsoarea palm elor şi fugi.
— O şopîrlă, Paul, ai v ăzut-o ? Se u ita la m ine cu
ochişorii ei ca boabele de coacăze şi cum m i-am luat
p rivirea din ochii ei a şi ţîşnit... U nde-o fi ? S-o căutăm
pe aici... Sau pe aici...

167
 — U n eo ri îm i vine să cred că şi tu eşti o şopîrlă.
— Eu ? îşi ridică D ana capul, scuturîndu-şi rochia
de p rafu l tu felo r de scaieţi.
— V reau să spun că...
— Paul ! Paul, priveşte ce m in u n at !
D ana veni în fugă şi îl întoarse cu faţa spre larg. O
d îră albă de spum ă tăia faţa m ării. A erom otonava
„T ransilvania 11“ în ain ta cu linia ei suplă, o săgeată
albă-argintie, spre Istam bul şi cu rîn d dispăru.
— E u lu ito r acest nou de care ne înconjurăm to t
m ai m u lt, Paul !... Vin la m are an de an, de cînd eram
copil. întregul litoral e mereu altul. Şi nu num ai co­
m od. E şi frum os. D e la an la an parcă nu-1 recunosc
şi m ă cred mereu în „ ţa ra m inunilor". N a tu ra însăşi e
de nerecunoscut, co n tu ru rile ei se schim bă... se lasă în-
frîn tă şi om ul e m ereu b iru ito r...
T ăcut, Paul o privea ferm ecat de strălucirea ochilor
ei verzi, de lum ina zîm betului ei copilăresc, de înflă­
cărarea ei nestăpînită. A r fi v ru t să-i spună din nou
cît îi e de dragă, cît o vedea de frum oasă, cît îi era
de d o r de ea... D ana însă, întorcîndu-se, rămase o
clipită, d ar num ai una singură, cu privirile adîncite în
ochii lui şi parcă avu o tresărire, sau poate doar i se
păruse lui Paul. în clipa urm ătoare, rîzîn d veselă, îşi
trecu b raţu l gol pe sub b ra ţu l lui.
— H a i să culegem un bucheţel de albăstrele ! Te rog
să i-1 duci unchiului im ediat ce ajungi la Bucureşti.
D a ? Se găsesc acum un fel de cutii transparente —
probabil d in tr-o masă plastică — p en tru flori şi fructe,
care se p o t tran sp o rta la orice distanţă, aşa, sim plu, în
sacoşa de voiaj, fără ca ele să se ofilească sau să se
strice în vreun fel. N u e grozav, Paul, ce zici ?
C u bucheţelul de albăstrele în m înă, D ana se opri
în loc.
— D a r sîn t de n e ie r ta t! T u pleci peste cîteva ore
şi eu nici m ăcar n u ţi-am oferit ceva delicios... şi
grozav, mai grozav d ecît iau rtu l de la bar. în g h eţată !
D ar ştii cum ? H ai să vezi. în coşuleţe stau fructele :

168
caise, zm eură, căpşuni, lăm îi. D in care îţi alegi. în faţa
ta, intro d u cîn d u -se în tr-u n fel de „expreso“, d ar mai
m iraculos, ţi se serveşte în tr-o cupă o îngheţată te-ri-
bi-lă ! H a i fuga ! N u se p o ate să pleci fără să guşti
această „m inune com estibilă a secolului".
Paul se lăsă tras de m înă. Ce să-i m ai spună acestei
fete cu pielea de aur ? Poate că aşa e ea : în c în tă to r
de copilăroasă.

VI

N im ic nu-i făcea o m ai m are plăcere profesorului

T ancred D um itraşcu d ecît o vizită în tr-u n laborator.
Pensionar, ocupîndu-se d oar cu redactarea u n o r articole
destinate p u b licaţiilo r de specialitate, frecventînd bi­
bliotecile, asistînd la şedinţele asociaţiei biologilor al
cărei m em bru fo n d a to r era, b ă trîn u l om de ştiinţă
păstrase încă din perioada sa de intensă activitate p ro ­
fesională o deosebită slăbiciune p e n tru lucrările de
labo rato r.
D ana, care ştia acest lucru mai bine decît orişicine,
îl ruga din cîn d în cînd s-o ia de la in stitu t. Afla astfel
n u num ai ultim ele p reocupări ale Danei. B ătrînul p ro ­
fesor în tîrzia nostalgic p rin sălile din ce în ce mai
bogate în aparate noi, rămase necunoscute p en tru el, în ­
d ep ă rtat de v iaţa de zi de zi a tehnicii moderne. Ia r
cînd D um itraşcu, izb it de aspectul ex terio r al cîte
unuia d in tre aceste noi aparate se oprea, arătîndu-1
cu priv iri întrebătoare, plăcerea de-a explica, a Danei,
n u era egalată d ecît de bucuria lui de a asculta.
D e data aceasta, vizita lui D um itraşcu n u m ai era
d o a r o sim plă cutreierare p rin săli şi laboratoare. A pro­

169
 pierea Congresului internaţional de bioeleocronică m o­
dificase ritm u l de m uncă al colectivului, grăbindu-1.
Planul de cercetări fusese m u lt am plificat. L aboratorul,
anexat în ain te unei clinici obişnuite, se transform ase la
rîn d u l lui şi el în tr-o secţie de cercetări bioelectronice,
alcătuită din p a tru laboratoare, un u l d in tre ele pus sub
conducerea efectivă a d o cto riţei D ana D um itraşcu.
T oate acestea culm inaseră cu h o tărîre a lui Paul R ă-
ducanu de-a extinde experim entările pe anim ale, p ro -
ducînd dereglări artificiale ale ritm u rilo r adînci ale
organism ului, pe care apoi specialiştii le tra ta u p rin
aplicarea b io curenţilor.
E ra un vălmăşag de schim bări care îi azvîrlise parcă
pe to ţi afară din pielea lo r — cum spunea M oş H rista -
che, u n b ă trîn laborant.
D anei îi plăcea să şi-l ştie p rin preajm ă pe profesor,
atunci cîn d lucra. E ra acolo cineva căruia putea să-i
zîmbească. E x p lo atîn d u -i fără m ilă probabilele in ­
fluenţe „bioelectrice calm ante" — cum zicea în glum ă
D ana — îl chem a în ultim ul tim p d in ce în ce m ai
des la lab o rato r. R ăducanu observase şi el influenţa
„binefăcătoare" a lui D um itraşcu şi n u num ai că nu
protestase îm p o triv a unei prezenţe străine în sînul c o ­
lectivului în cele m ai neaşteptate m om ente, d ar, dim p o ­
triv ă, nu scăpase prilejul de a angaja cu el lungi discuţii.
F ericit, D u m itraşcu se m ulţum ise la în cep u t d o ar să
în treb e şi să răspundă. C u tim pul, in trîn d în am ănunte,
începu să-şi dea p ăreri care n u se dovediră nici n efo n ­
date şi nici greşite. C a să se m ai lum ineze, cum zicea
el, îi ceru o d ată lui R ăducanu unul d in tre caietele se­
lective de lucrări ale lab oratorului. în lab o ra to r asista
la experim entări, acasă discuta cu D ana despre ele, şi
în cu rîn d nelipsitul oaspete deveni u n m em b ru fără
titlu al colectivului.

— Iată-1, unchiule, acesta e s te !

D u m itraşcu se opri fascinat în faţa aparatului. Pe

170
ecranul in terp re tato ru lu i m agnetic electric, linii lum i­
noase reprezentau m odulaţia unei em isiuni continui,
care-şi pulsa viaţa în tr-o m ereu rep etată ritm icitate.
— U n d e se află ? în treb ă em o ţio n at D um itraşcu.
— Aici ! arătă D ana cu m îna u n capac în şu ru b at în
peretele aparatului. A păsînd o clapă, răsucind-o apoi
de două ori, D ana săltă capacul. Sub el, în tr-u n fel de
p ah a r m are de cristal, cu fundat în tr-o baie de lichid
fiziologic anum e p rep arat, se afla „ m o to ru l" pulsaţiilor
lum inoase de pe ecranul alăturat. U n creier de em brion
de pui.
— Savantul englez C uningham şi colaboratorii săi au
in iţiat o experienţă sim ilară în anul 1959, captînd
unele mesagii electronice emise de ţesu tu ri cerebrale
conservate. Ţ esu tu l acestui creier de em brion de pui
— p ăstra t viu p rin m etode biologice obişnuite — îşi
„cîn tă" încontinuu m esajul său electronic.
— A m citit că în străin ătate s-a realizat u n lucru
asem ănător ch iar şi p e n tru alte ţesuturi, m uşchii d e
pildă...
— Dincoace, în acest aparat. Iată, aici se află m uş­
chiul de broască, iar sus, acolo cele două ecrane pentru
ca p ta t şi pus în evidenţă impulsurile.
— D o u ă e cran e ? D e c e ?
— A m dus m ai d eparte experienţele am ericanului
C andish, unchiule. El, îm preună cu colaboratorul său,
V olkers, stabilise u n an după experienţa lui C uningham
că m uşchii n u em it d o ar semnale electrice relativ p u ­
ternice — priveşte ecranul unu — ci chiar şi semnale
electronice fo arte slabe, de înaltă frecvenţă. Paul a reu­
şit să descopere o relaţie în tre cele două feluri de sem­
nale, după ce ultim ele d in tre ele au fost am plificate cu
ajuto ru l tran zisto rilo r.
— Da. In teresant, m u rm u ră D um itraşcu, pe care
ceva, sim ţit num ai de el, îl azvîrli deodată în afara ori­
c ă ro r preocupări în legătură cu laboratorul şi cu toate
cele văzute.

171
 P rivind g răbit de ju r îm prejur, ca p en tru a se asigura
că în afară de ei doi nu se m ai află nim eni în încă­
pere, b ătrîn u l se răsuci pe călcîie, spre m irarea fetei.
O prindu-i-se d rep t în faţă, o prinse cu h o tă rîre de
b ra ţ :
— D ana ! Aş vrea să încep şi nu ştiu cum ... Spu­
ne-m i, ţie... Ţ ie îţi place ce faci ? T oate acestea te m ul­
ţum esc cu adevărat ? Să nu te superi că te în treb .
A dineaori am surprins o um bră trec în d u -ţi p rin privire
şi mie, unuia, um brele nu-m i plac !
D ana n u apucă să-i răspundă.
— P oate că m unceşti prea m ult. în ritm u l în care
v-aţi p o rn it... Voi v o rb i şi cu Paul. El trebuie să în ţe­
leagă cel d in tîi că nu se poate m enţine un astfel de
e fo rt co n tin u u fără prim ejdia unei p o ticn iri — poate
chiar aproape de succesul final. A r fi păcat !...
P rivindu-şi lung unchiul, fără să spună un singur
cuvîn t, D ana îl apucă de m înecă şi-l trase pînă în
d rep tu l u nui tab u ret, silindu-1 să se aşeze. A poi se
aşeză şi ea alături.
— P oate că ai drep tate. D ar prim ele realizări, încre­
derea care ni s-a acordat, faim a de care se b u cu ră insti­
tu ţia noastră, succesele experim entărilor, aşteptările
tu tu ro r ne im pun o m uncă din răsputeri. N u te în ­
griji de oboseala mea de acum. G îndeşte-te la satis­
facţiile viitoare. Şi apoi, ştii doar, de ce te îndoieşti ?
îm i place to t ce fac. îţi repet, unchiule, to tu l e pa­
sionant. Şi tu îm i cunoşti doar slăbiciunile. B otanica,
de pildă...
— Bine, ţi le cunosc, d ar n u văd nici o legătură. Ce
are com un botanica cu ce faceţi voi aici zi şi noapte,
de nu m ai aveţi o clipă de odihnă ?
— Paul m i-a făcut o surpriză, îşi coborî vocea Dana.
A vem şi pacienţi vegetali.
— E x p erim en taţi pe plante ? N u înţeleg. C în d aveţi
ia îndem înă un m aterial a tît de variat — fel de fel de
anim ale p u rtă to a re de tu m o ri care se p o t cultiva şi „in

172
v i t r o “ — nu văd de ce aţi folosi plantele cu tum ori,
m u lt m ai greu de o b ţin u t.
— A şteaptă ! N u te grăbi ! U n m o m en t num ai !
D ana începu să caute ceva în buzunarele largi ale h a­
latului. U ite, să-ţi explic. V ino !
Trăgîndu-şi unchiul de m înă, străb ătu două-trei în ­
căperi. C o b o rîră apoi o scară. D upă ce descuie cu grijă
uşa lab o ratorului, D ana îl conduse pe profesor în faţa
unei instalaţii de condiţionare. în dosul peretelui gros
de cristal, în ra ftu ri co m partim entate separat, se zăreau
cîteva plante, răsărite din glastrele lor, ridicîndu-şi în
sus o tu lp in ă firavă, p resărată cu n o d u ri buboase şi
crăpate.
— E o specie de euforbiacee tropicală. P lantă săl­
batică, d ar destul de sensibilă la form area de tum ori.
N o d o zităţile astea... îm i pare rău, d ar eu am făcut-o
aşa de u rîtă.
— T o tu şi, n u -n ţeleg ...
— N u e în legătură directă cu ceea ce u rm ărim noi.
D a r dacă o tu m o are vegetală poate fi produsă mai
greu, în schim b stînjenirea dezvoltării unei tu m o ri prin
em isiunea unui sim plu cîm p m agnetic de m are intensi­
tate apare mai net în cazul plantelor, decît în cel al
anim alelor.
— D upă cîte îm i ream intesc, cîţiva savanţi japo­
nezi... Da, da, japonezi, prin anul 1959, stabiliseră
ceva în această direcţie. Totuşi...
— Aşa e !... N o i însă folosim îm bolnăvirea acestor
plante. A plicînd relaţia găsită de Paul, în tre intensita­
tea radiaţiei emise de ţesutul sănătos şi de cel bolnav,
fixăm p rin com paraţie valoarea de cîm p p en tru care
dezvoltarea tu m o rii este com plet oprită. A poi stabilim
graficul, bazat pe diversitatea em isiunilor oaptate. N u
vom aplica valorile găsite în viitoarele experim entări
de reconversiune pe animale. N ici vorbă. Experienţele
acestea însă ne ajută să ne fam iliarizăm cu ceea ce va
fi în viitoarea etapă a lucrărilor noastre — stabilirea
valorii de cîm p a em isiunii de reconversiune.

173
 — V ă p regătiţi, cu alte cuvinte, să deveniţi stăpîni
în arta aplicării cîm pului m agnetic intens.
— M ai bine zis, am vrea să ajungem să înfrîngem
fenom enele de rezistenţă la acţiunea cîm pului m agne­
tic, care în cazul plan telor sînt cu m u lt m ai accentuate
decît la animale. în această instalaţie, „bolnavele" mele
dispun d e un aer co n d iţio n at la um iditatea şi tem pera­
tu ra necesară unei dezvoltări în condiţiile ţării lor de
origine. Paul m i-a acordat, .ca o sarcină absolut secun­
dară, şi supravegherea acestor pacienţi verzi. în lum ea
plantelor m ai in terv in şi alte fenom ene, care ar în ­
greuna aplicarea u n o r b io ritm u ri vegetale în tratarea
afecţiunilor lor.
— Aşa, aşa da ! m u rm u ră b ătrîn u l. Interesant !...
C ît se p o ate de in teresant ! Totuşi, lăsînd la o parte
experienţele, găsesc că e cît se poate de adm irabilă
atenţia pe care ţi-o acordă Paul. Iartă-m ă, dacă sînt
brutal. Vreau, aş dori... C u voia ta, bineînţeles... Vezi,
D ana, aş d ori m u lt, m u lt de to t să te ajut. Să fii... Să
n u crezi că nu sîn t m în d ru , că nu sîn t m u lţu m it de
tine, d ar tu n u m ai eşti D ana, D ana aceea pe care o
cunoşteam noi doi. D ana de altădată. E în tin e o ne­
linişte. Există o cauză, chiar dacă tu n u vrei s-o recu­
noşti. N u -ţi cer să m i-o spui... D ar aş vrea să priveşti
adînc şi în ţelep t în tine.
— U n ch iu le ! se grăbi D ana să-i răspundă, cu un
glas deodată schim bat şi p u ţin trem u ra t. D um neata nu
crezi că în m ijlocul a tîto r problem e, cu atîtea preocu­
pări, cinstea ce m i se face de a participa la o asemenea
acţiune e suficientă ca să m ă facă fericită ? Ce aş
putea să-mi doresc m ai m u lt ? N u -ţi feri ochii de ochii
mei, unchiule. E u sîn t şi răm în D ana. în tr-o zi am să
viu ca altădată şi am să te în tre b cu capul v îr ît p rin
deschizătura uşii : Te superi ?
— Şi cu îţi voi răspunde to t ca altădată : N u m ă
supăr. Spune, D ana...
D um itraşcu se ridică, m îngîindu-i creştetul. D ana
oftă :

174
 M ă duc... T rebuia să fiu la această oră dincolo,
în clinică. In clinica oea adevărată
fi
— Plec şi eu spre casă.
în ain te de a închide uşa, D ana se întoarse :
— U nchiule, te iubesc, să ştii !...

V II

E rau ad unaţi în ju ru l mesei de lucru. R ăducanu ci­

tise tex tu l ra p o rtu lu i recapitulativ. A cum , cu braţele
încrucişate, aştepta. A şteptau cu toţii. R eprezentantul
M inisterului Sănătăţii avea ceva de spus.
— R ezultatele la care aţi ajuns în dom eniul in te r­
p re tă rii ritm u rilo r adînci ale organism ului viu rep re­
zin tă o adevărată victo rie a ştiinţei noastre. C onsider
însă că nu aţi insistat în suficientă m ăsură asupra aspec­
telo r specifice ce decurg din concluziile trase pînă
acum şi care se p o t lega strîns de terapia cancerului.
R a p o rtu l d enotă încă destulă tim id itate în această
p riv in ţă.
— D acă n u s-a în tîrz ia t prea m u lt asupra acestui
subiect în ra p o rt, aceasta se datoreşte faptului că noi
ne-am propus să-i acordăm un referat aparte. Totuşi,
de vrem e ce s-a rid icat problem a, voi ruga-o pe to v a ­
răşa d o c to r D ana D um itraşcu să expună pe scu rt con-
sideraţiunile ce v o r sta la baza celui de al doilea referat.
Vă rog... încheie R ăducanu, adresîndu-se D anei care
era aşezată tocm ai la celălalt capăt al mesei.
— N o i am asociat problem a com baterii cancerului,
după cum este şi firesc, cu o aten tă studiere a u n o r
aspecte particu lare ale p ro tein elo r din organism , care
stau la baza activ ităţii vii a celulei. Aspectele acestea se

175
 află în strînsă legătură cu însuşirile feroelectrice ale
protein elo r. D a to rită lor proteinele funcţionează îra-
tru d îtv a în m od asem ănător condensatorilor electrici.
— Ia r acidul dezoxiribonucleic — cel care transm ite
inform aţiile necesare sintezei p ro tein elo r şi com andă
m ecanism ul acestei sinteze în organism ul viu — se
co m p o rtă întocm ai ca şi cristalele de germ aniu, utili­
zate în electronică, preciza R ăducanu, în treru p în d -o .
El prim eşte, înm agazinează şi „transm ite" prin
im pulsuri. D e fapt, acizii nucleici sînt aceia care, în
condiţiile unei fu n cţio nări anorm ale a organism ului,
„b ru iază“ m etabolism ul celulelor afectate de dereglare.
— în această lum ină, continuă Dana, cancerul u r­
m ează să p oată fi tra ta t şi vindecat prin citirea şi des­
cifrarea inform aţiei ero n ate transm ise de acizii nucleici,
u rm ate de o in terv en ţie prin biocurenţi, p en tru re ­
aducerea lu cru rilo r la norm al. Este, de fapt, exact ce
susţinuse tovarăşul d o cto r R ăducanu, cu m ulte luni în
urm ă, în cadrul unei conferinţe. U ltim ele noastre ex­
perienţe au fu n d am en tat acest p u n ct de vedere, des-
chizînd largi o rizo n tu ri m etodelor p rin care ne p ro ­
punem să experim entăm m ai departe...
— N u ! Este de d o rit, în prim ul rîn d , ca încheind
definitiv p rim a etapă a lucrărilor, să păşiţi pe un fro n t
m ai larg în cea u rm ăto are. F aptul că acum stăpîniţi ci­
tirea şi descifrarea inform aţiei eronate, transm ise de
acizii nucleici la nivelul ţesutului afectat, vă im pune să
treceţi mai departe, fără noi am înări. Să nu bateţi
pasul pe loc p rin noi încercări în cadrul aceleiaşi etape
de lucru, în tre p rin z în d doar încercări sporadice, ti­
m ide. D im p o triv ă, cu to t curajul, fără a vă lipsi de
p recauţiunile stric necesare, este cazul să începeţi o sis­
tem atică experim entare pe pacienţi adevăraţi. N um ai în
acest fel, cu tim pul, veţi reuşi să în tre p rin d e ţi in terv en ­
ţii în cazuri de cancer reperate pe calea pe care aţi
descoperit-o.

176
 — O clipă, interv en i în discuţie un alt m em bru al
co lectiv u lu i, d o cto ru l Ionescu. C unosc şi apreciez justi­
ficatele m otive p en tru care ni se cere să ne grăbim .
Personal — cu p artea ce-m i revine — m ă voi strădui
s-o fac ; nu aduc o obiecţiune, fac însă mai m ulte re­
zerve. Ca să fiu m ai clar, am să vă spun că n u solicit
;noi co n firm ări experim entale ale re zu ltatelo r de pînă
acum , ci o organizare deosebit de laborioasă a lucrări­
lo r viitoare.
— Da, da, Ionescu, spune m ai departe... Te referi la
«discuţia noastră de ieri, n u ?
— O continui. îm i aduc am inte că, o dată cu stabi­
lire a efectului R ăducanu, cu com unicările de la u ltim ul
^congres intern aţio n al, presa luase şi ea în b raţe p ro ­
blem a. N u m ă voi referi aici la articolele şi declaraţiile
•care au fost publicate. La interviurile care ne-au fost
cerute. Ş tiinţa p lăteşte bucuros acest trib u t de tim p
celor care-i popularizează realizările, num ai că uneori
se exagerează. „C ancerul, război al un d elo r la scară ce­
lulară", „Em isiuni electrice în lu p tă sub m icroscop"...
şi cîte alte titlu ri de ziar nu au ap ă ru t ! Desigur, nu
p o t avea p re te n ţia ca un re p o rte r de ziar să fie la fel
-de d o cu m en tat ca cercetăto ru l despre a cărui m uncă
scrie. N ici nu-1 p o t îm piedica să vorbească despre un
„răzb o i al u n d elo r" la scară celulară, astăzi cînd noi ne
aflăm , cu însuşi efectul de care ne ocupăm , în plin d o ­
m eniu de patologie m oleculară şi am în cep u t să cerce­
tă m de m u ltă vrem e ceea ce se în tîm p lă cu p ro to n ii
şi electronii d in tr-o m oleculă. P utem însă p retinde să
nu se publice încă nim ic. Există prea m u lţi interesaţi
în fericita soluţionare a terapiei cancerului ca să n u le
furnizăm iluzii prea repede trîm b iţa te în presa zilnică.
— D ar articolele la care te referi dum neata, doctore,
n-au ap ăru t în ziarele noastre.
— A veţi d rep tate ! D ar chiar dacă ziaristul apasă «pe­
dala senzaţiei în coloanele unui cotidian din Ziirich sau
Paris, to t despre noi se vorbeşte... Să nu u ităm că, dată

12 177
 fiind im p o rtan ţa problem ei, nu avem d rep tu l să creăm
nici cea mai m ică ocazie a vreunei dezam ăgiri u lte ri­
oare. S înt un ferv en t adept al uriaşelor posibilităţi ale
ciberneticii, totuşi nu voi reduce nici cînd cancerul la
o sim plă lu p tă în tre nişte bioem isiuni radio, încîlcite în
interferen ţele lo r pe diverse lungim i de undă ! P ro ­
blem a este cu m u lt mai com plexă...
R idicîndu-şi p rivirile de pe tex tu l referatului pe m ar­
ginea căruia îşi făcuse o scurtă însem nare, delegatul
m inisterului îl căută din ochi pe docto ru l M arcassian,
electronistul „n u m ăru l u n u “ al colectivului R ăducanu.
— M ă ispitiţi, văd...
— S înt de acord şi eu, M arcassian, să schiţezi în
linii m ari p ro g ram u l v iito r, încuviinţă R ăducanu, şter-
gîndu-şi ochelarii cu batista.
— A m d efin itiv at cu specialiştii planul aparatului O i.
U n o p tim iza to r au to m at. Acesta este destinat să rea­
lizeze dispariţia efectului R ăducanu, pro g ram în d orga­
nism ului bolnav un nou bioritm , artificial, dar bine­
înţeles norm al.
— U zaţi de vreun p rin cip iu nou ?
— N u ! M ergem pe linia celei m ai autentice şi au to ­
rizate trad iţii cibernetice. în biologie este caracteristică
com anda cu m ai m u lte tre p te a unui program . Dacă vă
aduceţi bine am inte, încă cu aproape zece ani în urm ă,
era p rin anul 1958, la un congres ţin u t la Paris se sus­
ţinuse că maşinile au tom ate se v o r putea realiza şi pe
calea reproducerii pe m odel a stru ctu rii u n o r organism e
vii prim itive...
— în genul D afniei *, de pildă, preciză R ăducanu.
— Exact. în tre b u in ţîn d o inspiraţie biologică în
schemele cibernetice, o p tim izato ru l n o stru electronic
va rep rezen ta în fap t m odelul au to m at cu ajutorul că­
ruia v om încerca să acţionăm . Pînă în prezent, colec­
tivul n o stru a reuşit să ducă, p rin lucrările lui, la
crearea biooscilografului, p retenţios n u m it de cei care
* Gen de crustaceu de apă dulce (n.a.).

178
 î-au pus la p u n ct, in terferograf — un aparat de „citit"
tu lb u rările m etabolism ului celulelor infectate. „M aşina
de diagnosticat cancerul", cum i-ar spune un profan.
O p tim iz ato ru l va treb u i să realizeze vindecările.
— Aş vrea însă să m ai precizez u n lucru, interveni
d in n ou R ăducanu. A p ariţia tu m o rii maligne, form area
cancerului, departe de a fi un fenom en p u r local, este
un sim ptom al unei afecţiuni a întregului organism . N u
treb u ie să creadă nim eni că se va putea vreodată să se
încerce m ăcar vindecarea cancerului, orişiunde s-ar fi
pro d u s el, p rin com andarea unui program norm al pen­
t r u un singur organ, cel atins. N u a existat caz în care
să nu în tîln im „efecte R “ şi în alte organe decît în cele
lezate. C u alte cuvinte, o p tim izato ru l nu va fi num ai
un excelent d o za to r al bioradiaţiei sale proprii, pe care
şi-o va în d rep ta cu precădere spre locul indicat, ci va
treb u i să supravegheze în treg organism ul tra ta t. T ra ta ­
m en tu l în sine nu se va m ărgini doar la în treb u in ţarea
o ptim izato ru lu i. El va fi asociat şi cu alte m ijloace de
tra ta m e n t ale radioterapiei şi chim ioterapiei, ţin în d
seam a tocm ai de com plexitatea afecţiunii şi în v irtu tea
principiului că tum oarea este sim ptom ul local al unei
boli a în treg u lu i organism .
— N u îm i răm îne decît să vă în tre b de cît tim p
aveţi nevoie p e n tru a putea in tra cu h o tă rîre în cea
de-a doua fază a planului general de m uncă.
— O p tim izato ru l lu crat îm preună cu tehnicienii de
la uzina de p ro to tip u ri electronice este, p o t să spun,
gata. M ontarea lui propriu-zisă, probele de regim şi ce­
lelalte v o r m ai du ra desigur, dar...
— A m h o tă rît ca deocam dată să nu ne preocupăm
dec ît de problem ele legate de participarea noastră la
congres.
— în acest caz sîntem înţeleşi. R eferatul va fi ap ro ­
b at. N u vo m face cunoscute publicului decît rezultatele
prim ei faze.
Şedinţa se încheie.

12* 179
V III

M arcassian rămase singur cu D ana şi Paul. C u m îi-

nile în fu n d ate în buzunare, privea pe fereastră fluie-
rînd. La birou, Paul p rin d ea în ghearele unui d o sa r
cîteva foi dactilografiate. D ana, cu braţele cuprinse în
strîn su ra palm elor, cu um erii sprijiniţi de perete, u r­
m ărea m işcarea degetelor subţiri, sigure. Spirala claso-
rului se îm bucă tro sn in d şi D ana tresări.
U n colţişor răm ase în d o it. Paul îl netezi, apăsîndu-t
uşor cu latul unghiei. O chii îi aflară o greşeală, în tîr-
ziară asupra ei. La capătul unui rîn d lipsea u n „ a “.
Paul desfăcu tocul, încercă peniţa, ro tu n ji un „a“ în ­
tocm ai celui b ă tu t de maşină. închise scoarţele groase,
adun în d u -le în tre palm e. Pe birou m ai rămăsese o
foaie. Deschise m apa, apăsă m icul b u to n de m etal, cla-
sorul din no u trosni. D ana strînse degetele. în a d în c i-
tu ra lor, pielea b ra ţe lo r albi.
M arcassian se întoarse d in tr-o dată :
— M ai dă-1 încolo de dosar, Paul î Ce naiba !...
Paul ridică ochii. T recînd h o taru l de lum ină al lăm ­
pii cu apărătoarea lăsată, privirea îi in tră în u m b ră,
— în sfîrşit, eu plec !
M arcassian îşi trecu degetele răsfirate prin păr. Se
răsuci şi izbi cu p iciorul un cocoloş de h îrtie ce-i sta
în drum . Făcu doi paşi, d ar se întoarse, se aplecă, ri­
dică g h em otocul şi-l aruncă în coş.
D ana îi u rm ări zvîcnetul braţului. „O are în ce-o fî
aru n cîn d cu atîta sete ?“ se întrebă. C ăută din nou pri­
virea lui Paul. Ju m ătate din obrazul lui era în plină
lum ină. D a r în liniile gurii nu-i află nici o u rm ă de
zîm bet. C o n tu ru l prelung, îngust, al buzelor n u avea;
nici o tresărire.
A juns la uşă, M arcassian privi în urm ă. M îinile lui
Paul p o triv eau liniştite pagina stingheră în zim ţii cla-
sorului.

180
 — T otuşi aş vrea să-ţi spun, Paul, începu M arcassian
c a şi cînd ar fi u rm a t cu glas tare firul unui gînd pă-
.-şind larg spre birou. A şteptarea asta... D e ce ? Am
p u te a totuşi grăbi m o ntarea o ptim izatorului. M -am
jgîndit şi nu cred că e d o ar o nerăbdare. Dacă un lucru
b u n se p oate realiza m ăcar cu un m in u t mai devrem e,
a tu n c i trebuie realizat. Şi noi putem . C ine ştie cîte
a şte p tă ri, cîte nădejdi, cîte ultim e speranţe de salvare
va în tîm p in a acest m in u t m ai devrem e al n o stru !...
D ana îşi sim ţi inim a uşurată. M arcassian ! Şi ea care
î l credea d o ar un tehnician închis, preo cu p at d o ar de
-aparatele lui !... „F oarte bine, M arcassian, gîndi D ana,
fo a rte bine ! Şi eu doresc asta ! Paul e prea pedant."
— A m c re z u t că este un subiect asupra căruia s-a
sp u s to t ceea ce era de spus, răspunse Paul, rece.
— D ar, Paul, dacă s-ar putea...
M arcassian îi aruncă D anei o p rivire surprinsă, 'lu­
m in o asă. D ana se agăţă de ea.
— Eşti sigur, M arcassian, că am putea grăbi acest
în c e p u t ? A r fi ex trao rdinar ! P aul nu vrea să-ţi
în g reu n eze m unca acum, în preajm a congresului, dar...
— E xact ! Şi răm în la acelaşi p u n c t de vedere,
«dragii mei : .după congres !
— Paul, nu se poate ! D acă M arcassian sţpune că...
— Şi eu spun nu, D ana !
— îm i pare rău, Paul, îm i pare rău, m u rm u ră Dana
ş i unda de tristeţe se ivi iar în ochii ei.
— C ra b a nu este, sau m ai b in e spus nu vreau săfie
o m eto d ă de lucru a mea, a colectivului pe care îl
con d u c. N u cu ea vreau să obţin rezultatul pe care
î l doresc.
„D e-ar fi vorba d o ar de grabă", gîndi D ana.
— S întam to tu şi un colectiv, Paul, ispuse abia auzit.
D acă ar fi d o ar nerăbdarea îşi to t ar fi a tît de firesc...
—• E u am obligaţia să vi-o tem perez, această n erăb ­
d a re . Şi cu asta am încheiat definitiv problem a. N u
.avem p e n tru astă-seară b ilete la spectacol ?

181
 D ana privi u lu ită în ochii lui Paul. „U n spectacol ? E
Gîndull ăsta îşi are loc acum (în m intea lui !... în m in­
tea lui bine o rîn d u ită !...“
— M ă doare capul, Paul. C red că voi renunţa.
— A tu n ci să te co n d u c acasă.
„O are v o it punea capăt acestei discuţii ?Paul avea
glasul aoît de firesc... O are şi glasul m eu eto t aşa d e
liniştit ? O are el crede cu adevărat că m ă d o are
capul ?“
— N u . Mă duc singură, spi.'se încet.
— S în t cu m aşina jos, D ana. Te p o t duce eu sp re
casă.
Şi M arcassian deschise Uşa, făcîndu-i loc Danei.
— A tu n ci eu aş m ai răm îne să lucrez.
— N o a p te b u n ă, Paul.
— N o ap te bună.
N u se u rcară în m aşină. M erseră pe jos, co tin d
străzi după străzi, cău tînd liniştea celor singuratice,
u rm în d chem area fru n zelo r m înate de v în t şi îm bie­
rea aerului rece.
A junseră in tr-u n târziu. D ana întinse m îna.
— iNoaipte bu n ă, M arcassian !
— N o a p te b u n ă, D ana !
E rau singurele vorbe pe care şi le spuseseră.

IX

— în ch id e circuitul ! A m plifică ! Bine... C o m p en ­

satorul d e im puls ! Aşa. Celula de co n tro l ! P erfect !
Ei, dar acum ... C e spui ?
— Ai av u t d rep tate, M arcassian. Oscilaţiile au in­
tr a t în regim d e sim ilitudine. Sînt paralele. D ar dacă
in trăm cu echilibrorul au to m at ?

182
 — Se v o r suprapune. E fectul de com pensaţie va
determ ina o suprapunere a celor două curbe... U ite !
N u am d ecît să apăs p e acest b u to n . A i văzut, Daria ?
T eo ria reţelelor nervoase din cibernetică e prezentă
şi aici, m ai ales aici. N u trebuie să u ităm nici o clipă
că sistemuil nervos, îm b in în d în tr-u n m od com plex
activitatea celulelor nervoase, prezin tă alte caractere
d ec ît elem entele nervoase izolate ; caractere cu to tu l
noi...
— N u m-aş fi aşteptat ch iar la o asemenea perfec­
ţiune, m u rm u ră D ana cu ochii prinşi de oscilaţiile lu­
m inoase de pe ecranele de com paraţie. Şi încă în tr-u n
tim p a tît de scurt...
— Te-a v ră jit jocul de lum ini al ecranului com pa­
ra to r... Sîntem încă departe de perfecţiunea de care
vorbeşti. M eritele mele n u sînt chiar a tît de m ari. în
definitiv, ce este to a tă această instalaţie ? U n com ­
plex electronic d ispunînd de un sistem de am plificare
p rev ăzu t cu un etaj legat de un dispozitiv asemănă­
to r u n u i cap de m agnetofon în reg istrato r. Aici cu­
ren ţii p rim iţi se tran sfo rm ă în im pulsuri electrom ag­
netice care sîn t în reg istrate pe bandă. Ia r com pen­
sarea — două instalaţii în tru c îtv a sim ilare şi lu crîn d
în paralel. D a r una dintre acestea o poate influenţa
pe cealaltă, luîndu-şi şi d în d u -i cantitatea de energie
necesară p e n tru a o păstra asem ănătoare cu ea însuşi.
F aptul că această m enţinere în paralel şi apoi chiar
suprapunerea este realizată în m od autom at, nu re­
p rezin tă o p erfo rm an ţă chiar a tît de deosebită la
actualul nivel all electronicii.
— Şi celula de c o n tra i ? N ici aceasta n u reprezintă
ceva deosebit ?
— V rei să-m i găseşti cu t o t dinadinsul m erite.
Celula de co n tro l, D ana, n u este de fap t decît un
m odel electronic c ît mai apropiat al celulelor n er­
voase. A cum zece ani, B ogdanov şi Zunavicius —
cercetători ai b iro u lu i special de construcţii al uzinei
de m aşini de calcul din Vilnius — au realizat o celulă

183
nervoasă artificială pe care an cuplat-o cu un oscilo­
graf, izb u tin d să urm ărească apoi sem nalul lum inos
corespunzător curbei de im puls al neuronului excitat,,
întocm ai ca în tr-o celulă nervoasă naturală. N u îţi
m ai aduci am inte de lucrările savantului D janelidze ?
Acesta a co n stru it în anul 1961 o schemă electrică
echivalentă co n d u cto ru lu i şi ce n tru lu i nervos al ochiu­
lui şi p rin calcule a reuşit să determ ine m o d u l de tre ­
cere a im pulsurilor nervoase în nervii optici... Im i­
tarea u n o r activ ităţi ale creierului s-a realizat de m u lt,
im itarea creierului însă pe maşină, a creierului cu to a tă
com plexitatea fu n cţiu n ilo r sale, mai are în că m u lte
piedici în faţă.
— D acă fiecărei m anifestări de adm iraţie ai să-i răs­
p u n zi cil o asemenea lecţie de cibernetică, să ştii că.
de-acum în ain te îţi vei petrece restul vieţii ţin în d dis­
cursuri. Eu însă, cu orice risc, îţi mai spun încă o
dată că este adm irabil, totul...
— S în t fericit, D ana, şi voi lupta să nu devin un
în cre zu t sub avalanşa laudelor tale. F oarte, foarte im ­
p o rta n t este, D ana, ceea ce v o r spune şi m ai ales ce
v o r sim ţi bolnavii, după utilizarea acestui aparat.
R idicîndu-şi b raţele desfăcute în aer, M arcassian
îm brăţişă larg întreaga încăpere :
— A paratu l — o casă cu 12 încăperi şi două etaje...
A paratu l : o maşină, încă rudim entară, susceptibilă
de mii de prefaceri şi p erfecţionări şi care totuşi nici­
odată n u va în trece organism ul viu cu care nici n u
poate fi asim ilată. C reierul gîndeşte maşina re p ro ­
duce parţial o serie de operaţii. I-ar treb u i o energie
de 100 de m ilioane de w aţi p en tru a egala capacitatea
de m ecanizare a u n u i m ilion de celule, în tim p ce
creierul, p en tru în treţin ere a activităţii celor 10 m i­
liarde de celule ale sale, nu cheltuieşte decît cel m u lt
o sută de w aţi. Şi în că n u e vorba de perfecţiune. Eşti
aten tă ? Trec co n tro lu l pe circu itu l trei. Branşează
com pensaţia ! Da. Bine. E cranul de co n tro l ! Bine.
A ten ţie ! în ch id e ! Destul. M ă bucur. îi vom putea.

184
 ra p o rta lui P aul un rezu ltat (bun... N u m ai regret
chiar at'ît de mullt afosenţa noastră de la conferinţa
profesorului V an de Berge.
— Şi eu m ă bu cu r. D ar m ă tem ţpentru noi !... C ine
e acest Van de Berge ?
— „Procesele dinam ice periodice din eneefalogram e
— baza fiziologică a m em oriei"... începu Marcassian.
Paul îl cunoaşte. C u cîţiva ani în urm ă, profesorul i-a
trim is lucrarea sa despre „Problem e de cibernetică în
biologie şi m edicină", cu o dedicaţie teribilă ! C iteşte
dedicaţia :şi vei şti ce va v o rb i la conferinţă.
— P rea m ă crezi savantă. Pe m ine m ă interesează
m ai m u lt oam enii d eo ît vorbele lor, o ric ît de savante
ar fi ele uneori. D ate, cifre, calcule găsesc şi în m a­
nuale. C aractere, suflete, astea însă nu. O am enii nu
sînt n u m aidecît aşa cu m ni-i închipuim . C u m ne apar...
— A sta e adevărat, D ana ! D ar dacă încercăm şi
ne străd u im să vedem , îi p u tem cunoaşte. U nii se
ascund în d ără tu l u n o r adevărate paveze, nici ei n -a r
p u tea să spună de ce. P oate se tem , p oate sînt buni...
prea bu n i şi to tu l în ju ru l lor îi sperie. C h iar şi b u ­
nătatea altora, dragostea lor... U neori greşesc, se în -
şală... A lţii se iubesc prea m ult şi se ascund crezînd că
n-au nim ic de dat, nim ic de luat. Şi aceştia se înşală.
T o ţi avem ceva de dat, trebuie să avem. D ar unii fug
de acest gînd. Supun to tu l scopului lor. Şi n u sînt
nişte răi, cei m ai răi, D ana... A h ! pro stii... Ce-m i
veni ? M arcassian începu să se caute p rin buzunare.
Eu, D ana, m -am în tîln it cu oamenii. Am şi eu bolovanii
m ei pe suflet. îi m ai urnesc, îi m ai ocolesc... A m tre ­
c u t p rin greul u n o r încercări. T rec încă. S înt frăm ân­
ta t şi p oate asta m -a făcut să...
— Ai necazuri, M arcassian ? P ari u n om a tît de
senin... în tr-ad ev ăr, -riaţa are atîtea f e re s tre !...
— îm i dai voie să aprind o ţigară ?
M arcassian aşteptă încuviinţarea Danei. Scoase în sfîr-
şit o cu tie găsită în tr-u n buzunar, scăpără un ch ib rit şi
începu să-şi scotocească din nou buzunarele. Găsi ţi-

185
 gările. Văzîndunl cum trage fum ul adînc în piept,
D ana îişi sim ţi p arcă respiraţia tăiată.
— M ă despart de soţia mea, pe care o iubesc. D ar
n u -i p o t chinui sufletul. Ea e un om .ambiţios. A în-
tîln it un om am biţios. N u ştiu cu m le v a fi viaţa.
A vem un copil. N u ştiu ce să fac. Să4 ia ea, să-l păs­
trez lingă m ine... C are din noi doi greşeşte ? Ea, eu ?...
A m greşit atunci, la în cep u t ? Greşim acum ? în tr-u n
fel, frăm ântarea asta a grăbit term inarea instalaţiei.
F erindu-m i gîndurile am în cercat o înşelătorie : le-am
d at p radă m aşinii ! îm i trebuia o preocupare. A de­
vărul însă e că aparatul m ă pasionează. Şi -munca asta
întreagă. O iubesc teribil, D ana. Şi am izbutit... poate.
M arcassian căută cu ochii o scrum ieră. D ana i-o
întinse. A r fi v ru t să spună ceva, treb u ia să spună
ceva... iîşi sim ţi inim a m ai uşoară dînd îl auzi vorbind
din no u de o p tim izato r. F răm în tarea din sufletul lui
o înfiorase.
„Trecem pe lîngă oameni, trăim cu ei alături, viaţa
noastră se îm pleteşte cu a lo r şi nici n u bănuim ce
fu rtu n i ascund în adâncul fiinţei lor. T răim parcă cu
ochii legaţi", gîndea D ana.
— Da, M arcassian. A p aratu l funcţionează. A cum
mai răm în am ănuntele, spuse cu to tu l alte v o rb e decît
cele pe care le avea în gînd.
—■ N u , D ana ! A cum urm ează probele. P rim a în ­
cercare... D e clîte o ri m ă gândesc la ea sim t, aici, în
coşul pieptului, uin gol.
D ana îl p riv i îndelung. M arcassian clipea des, cu
firul d estrăm at al fum ului în ochi, cu ţigara strînsă
în tre dinţi, cu p rivirile duse. Tăcea. Se tem ea să v o r­
bească. N u îndrăznea să spună ceva de team ă să nu-i
scurm e din n o u tristeţea din inim ă.
— D acă ar şti inginerul C om an că .am b ran şat sin­
gur cu ren tu l pe instalaţie... şopti M arcassian, chinuin-
du-se să-şi culeagă u n fir d e tu tu n rămas pe buze.
Dana, ştii ce ? V ino cu m ine !

186
 P rin zîn d -o de m înă, M arcassian îi făcu loc pe lîngă
generatorul de b io cu re n ţi artificiali tşi-i apăsă uşor
um erii, aşezînd-o în scaunul de tra ta m e n t al optim i-
zatorului.
D ana îl privea u im ită cum îi fixează clopotul de
co n tact în ju ru l capului, ,priza de miînă şi apoi, după
ce în d rep tă cad ran u l m obil al ecranului de control
în aşa fel, în o ît să p o a tă fi uşor văzut, execută cîteva
m anevre la com enzile acestuia. Se aşeză pe tab u retu l
m etalic de liînigă panou. C înd sfîrşi de închis şi de
deschis circuite, de apăsat butoane şi m anete, de po­
triv it scări de reglaj, îşi puse el însuşi o legătură în
jurul fru n ţii şi, cu o m înă ce trem u ra uşor, îşi în ­
fipse repede, cu un gest scurt, un ac subţire de platină
sub pielea m îinii stingi. U n fir subţire m etalic pleca
de la capătull acului m inuscul, strecurîndu-se peste
aparatajul de pe p u p itru l panoului p înă în tr-o scobi­
tu ră a acestuia.
Ecranele erau acolo, în faţa oohilor lui. D easupra,
m ai m are, com p arato ru l. Mai jos, la d re ap ta şi la
stînga lui, ecranele circuitelor. D e astă dată, pe ecra­
nul alim en tat de b io cu renţi artificiali trebuiau să apară
oscilaţiile p ro p riilo r săi biocurenţi.
Şovăind parcă, m în a dreaptă a m edicului căută un
b u to n . îl apăsă. E cranele se aprinseră. Oscilaţiile şer­
pilor lum inoşi îşi în cep ură vioaia 'şi regulata lor zba­
tere. C urbele se m odificau, aici coborînd, aici urcînd,
cedîmd arar locul, d o ar p e n tru o frfn tu ră de secundă,
liniei d rep te. O altă apăsare pe b u to n . Cele două
ecrane s-au stins. Ilu m in at brusc, ecranul superior fu
invad at de curbe, cu sinuozităţile lo r aprinse. O clipă
se v ăzu ră lim pede, individualizate, alergînd una pe
lîngă alta. U n b îzîit slab şi interm itent vesti participarea
g eneratorului de bio cu renţi artificiali. A cesta aci lua,
aci da energie, iar curbele se apropiară zbătîndu-se
uşor, se apropiară, co n topindu-se în u n a singură.
M îna lui M arcassian, apăsînd nervoasă pe b u to n u l de
extincţie, scoase generatorul din circuit. C urbele re­

187
 ap ă ru ră deosebite pe prim ele ecrane, înainte de a se
stinge fi ele definitiv.
C u privirile încă pe ecranul com pensatorului, D ana
îşi săltă uşor capul, ajutîndu-il pe M arcassian să-şi des­
prin d ă clopotul de co n tact din jurul fru n ţii. Văzuse
to tu l... Sim,piu, principiul de bază al optim izatorului
îi apăruse în faţa ochilor, palpabil, viu. D esigur că
ceea ce făcuse M arcassian — experim entarea punerii
a două b io ritm u ri în paralel, echilibrarea lor prin
acţiunea com pensatorului au to m at — nu era decît o
d em o n straţie de „vitejie" a aparatului. în realitate,
optim izatoruil n u va lucra niciodată aşa, cu doi oam eni
prinşi unu'l de altul p rin interm ediul lui. D in m otive
de in d iv id u alitate celulară, nu un b io ritm îl va m o­
difica pe un altul, ci m aşina va acţiona prin biocu­
renţii săi artificiali, lipsită de specificul poate d ău n ă­
to r, d ar a tît d e „ap arte", al vreunui d o n ato r viu de
cu ren t. O clipă, îşi în chipui v iito ru l apropiat... Pa­
cientul va sta „ în tr-o baie" de b io cu re n ţi norm ali,
iar p ro p rii săi b io cu ren ţi v o r fi corectaţi, aduşi la
valoarea necesară p rin 'şedinţa de tra ta m e n t în care
va lucra g en erato ru l de b io cu re n ţi artificiali, aibsor-
b indu-le surplusul, furn izîndu-le diferenţa de cu ren t,
p o triv it p ro p riei sale individualităţi.
— A dineaori, surise grav M arcassian, aş fi p u tu t
spune că, m ăcar p en tru o clipă, judecînd cel p u ţin
după m ărturisirea com paratorului, bioemisiunile noas­
tre s-au desfăşurat la acelaşi nivel.
— Eu voi lînlocui în fraza dum itale „bioem isiunile"
p rin tr-u n cuvânt mai obişnuit. G ândurile — aceleaşi
cu ale dum itale. Le-am avut de m ult. D a r am sim ţit
abia azi...
—• Fie... D ar dacă în tr-ad e v ăr gîndim la fel, cum se
face că n u ai ghicit ce m i-a tre c u t prin m inte în clipa
în care cele două dungi de lum ină vie s-au u n it în-
tr-u n a singură pe ecranul co m p arato ru lu i ?
— N u , asta n u ştiu...

188
 — M ă m iram cu m poţi cu atîta natu rală fem in itate
să te preocupi de această aiparent aridă activitate a
noastră. A parate, b io cu renţi, calcule...
— D a r explicaţia ţi-ai d at-o sin g u r ! E num ai o
aparentă ariditate. A poi sîntetm colaboratorii lui Paul
R ăducanu...
— Şi la asta m ă gîndeam . Eşti un coleg adm irabil,
D ana !
— Ju d ecin d după dum neata, M arcassian, adm it că
Pau'l, uneori, ştie în tr-ad e v ăr să-şi aleagă colaboratorii...

D an a ţinea în m înă scrisoarea lui M arcassian. A r fi

fost fo a rte bine dacă i-ar fi u rm a t sfatul. D rum ul cu
m aşina plînă la m unte... D ana se bucură în g în d ca un
copil. A r fi o vacanţă scurtă, desigur, d ar cu a tît m ai
m inunată...
A lbul acela albăstrui al înserărilor de iarnă lla
m unte... Nu-1 m ai avusese în p riv iri de m ult. C uş­
mele pufoase din creştetul stîlpilor, pădurea cu cetina
b razilo r în g reu n ată d e povara zăpezii sticloase... U n
ram săltat cenşi scutură aşternutul de steluţe reci...
D ana îşi ridică pe neştiute umerii, ferindu-şi parcă
gîtul.
D ar pe Paul nu-1 interesau, desigur, to ate astea.
Nu-1 interesa nici meciuil de hochei, chiar dacă se în ­
fru n ta u cele m ai bune echipe, nici p îrtia de bob. E m o­
ţia şi larm a co n cu rsu rilo r era prea m are p en tru lini­
ştea pe care o căuta el... N ici tram bulina de schi. Vag
auzise de num ele u n o r concurenţi şi cam pioni. O d a tă
surîsese — un surîs în găduitor, poate neîncrezător,

189
 p oate u lu it — cînd ea, D ana, îi povestise de victoria,
la un concurs de sărituri, o b ţin u tă de un germ an,
m edic biolog, au to ru l u n u i tra ta t consultat chiar de
el. T oate acestea îi erau străine lui Paul. Şi c ît de
m ăreţ era zb orul om ului cu braţele desfăcute, ca două
aripi, cu trupull în co rd a t, perfect în clin at pe schiurile
cu vîrfu rile uşor înălţate, în plutirea aceea ce-ţi tăia
răsuflarea !...
D anei îi era d o r de lunecarea telefericului^ care de
cu rîn d lega B raşovul c u fru n te a în so rită a Postăva­
rului. T recerea aceea tăcu tă peste abisuri şi m ăreţia
priveliştilor scăldate în baia de aur a Soarelui... Pe
D ana o cuprinse nerăbdarea :
— Paul, eu aş m erge ! M arcassian te va suna după-
amiază.
P rivi în ju r. Paul n u era în cam eră. D ana lăsă scri­
soarea din mimă, trec u pe sub arcada nişei, deschise
uşa dula,puilui in terio r, apucă mânerul valizei m ici de
voiaj cu care ştia că obişnuieşte Paul să călătorească.
Trase. Valiza era grea. C ăzu îşi se deschise. Paul se
o p ri în spatele ei.
— Ce-i, D ana ?
— A m v ru t să-ţi fac o surpriză. Să-ţi scot valiza
şi să te rog să vii şi tu la m unte. Valiza era grea şi a
căzut. D ar de ce îţi ţii lucrurile în ă u n tru ? Cămăşi,
papuci, pijam ale... U ite şi nişte batiste, continua Dana,
u rm ărin d m îna lui Paul care aduna lucrurile risipite.
— M i-o făcusem în vederea plecării.
— A i v ru t să-mi faci tu o surpriză ?
— E u vorbesc de plecarea la congres.
— Bine, dar congresull are loc abia peste zece zile,
Paul !...
...„Peste zece zile şi P aul şi-a şi fă c u t valiza ?“
D anei mu-i venea 'să-şi creadă ochilor.
Soneria videofonului răsună strident.
— D o c to r Paul R ăducanu ? Vă cheam ă Poiana.
N erăb d ăto r, M arcassian chem a cu cîteva ore m ai

190
 devrem e. Diintr-o d ată apăru în ecranul aparatului,
m icşorat şi cu zâm betul lui nelipsit în ochi.
— Ţ i-am descoperit o junglă a tăcerii, Paul ! Sus,
la ultim u l etaj. D e ju r îm p reju ru l cam erei o terasă.
Baraj de linişte... s te re o fo n ic ă !... Şi ascultă, Paul :
priză p e n tru dictafon, baie cu reglor autom at, uscător
electric, u ltrav io lete la duş...
Paul tăcea. Tăcu o clipă şi vocea din aparat. Pe
ecran se văzu m îna lui M arcassian care îlşi prinse în tre
două degete nodul cravatei.
— Totuşi, co n tin u ă Marcassian cu o anină decepţio­
nată, încă nu a ap ă ru t autolegătorul de cravate.
U m b lu cu un no d infect... Spune-m i, Paul, să mă
reped eu să vă iau cu maşina, pe D ana şi pe tine, sau
veniţi cu avionul ?
— Te rog să te înapoiezi im ediat, M arcassian ! N u
cred că ţi-ai ales m o m en tu l cel m ai p o triv it p en tru o
plecare la m unte. Peste cîteva zile plecăm în Suedia.
Te rog să vii icu p rim a ocazie. A m nevoie de tine aici.
Im ediat !
Lum ina ecranului pîlpîi, se întunecă, şi se stinse.
— Paul, cum p o ţi 'vorbi cu M arcassian în felul
acesta ? ! Se bucură a tît de aceste cîteva zile de oldihnă
de care...
— D e care n u sim t că aş avea nevoie, D ana.
— P o ate le simţea el nevoia...
D ana îşi am inti de valiza gata pregătită, închisă în
dulap. O în fio ră gîndul care îi trecu ,prin m in te şi
căută să-l izgonească. Paul era un om bizar...
—• D e altfel, nu înţeleg cuim a plecat fără să mă
anunţe. N u îngădui astfel de...
A pelul videofonuilui răzibi din nou. Paul ridică re­
ceptorul.
— Da. D esigur.... Profesorul D um itraşcu, D ana. îi
întinse receptorul.
—1 D a, sîn t aici... D esigur că p o t ! Vin im ediat !
Bine. A tu n ci cobor.

191
 D an a îşi aruncă haina pe um eri.
— Paul, nu are ro st să m ă însoţeşti. M ă aşteaptă
jos maşina.

XI

A fară, pe prichiciul ferestrei, cîteva vrăbii înfoiate

ciripeau săltînd pe picioruşele lo r subţiri şi roşii. C iu­
guleau fărîm iturile pe care le presărase D ana. Pe zăpada
pufoasă răm îneau, sub salturile lor, cruciuliţe mici şi
în to rto ch ea te .
P aul R ăducanu stătea în fo to liu , dus pe gînduri.
U n e o ri n -o înţelegea pe D ana. Pe de o parte, prea
se dăruia cu p atim ă cercetărilor, studiului. N u avea
alte preocupări. Mai târziu, va ren u n ţa singură, p ro ­
babil. Pe d e altă parte, oîteodată trecea cu uşurinţă
de la o extrem ă la alta. „A uzi, să m ergem la m unte
acum !“ Şi to tu şi D ana era u n copil m in u n at ! îi
povestise o dată că îşi adusese de la m u n te , cîndva, o
veveriţă... P oate că a fo st prea categoric... D ana ar fi
p u tu t fo arte bine să m eargă la m unte. D a ! M uncea
serios, m u lt prea serios... P oate ar fi fost m ai bine ca
D an a să fie o mică veveriţă, îm blînzită. Lui i-ar fi fost
poate m ai de folos aşa...
Se ridică, deschise un sertar, scoase u n pachet legat
cu o panglică înfoiată, îl desfăcu... E rau acolo o pe­
reche de papuci călduroşi, din piele de ren, pe care
îi aduse D anei din Suedia, astă-vară. U itase de ei. „Pe
D ana o v o r b u c u ra “, îşi spuse Paul. îşi strecură m îi-
nile în adîncul lor, lovindu-le uşor tălpile lucioase. îi
va spune D anei să se d u că la m unte. P apucii v o r fi
cel m ai bun prilej. R idică ochii. în uşă stătea D ana.

192
 Cu ochii m ari, speriaţi, cu haina pe um eri, aruncată
peste h alatu l alb.
— (Paul, ai un caz grav ! V ino !...
în ain ta spre el, îi scoase papucii din m îini, <fără să-i
vadă, şi-i puse undeva, pe co lţu l unei m ăsuţe. S trîn-
soarea d egetelor' ei pe b ra ţu l doctorului era aproape
dureroasă.
— H ai, P aul !... R epede !
Se u rcară în m aşina ce aştepta în faţa casei. Şoferul
apăsă pe accelerator.
— Te rog, cît se poate de repede, înapoi la i n s t i t u t !
spuse Dana.
C o b o rîră din maşină. Pe tre p te încă, D ana îşi lua
haina de pe um eri, răm în în d în halat.
— Te aştept în sallonul rezervă nu m ăru l 9.
Paul R ăducanu, ajuns în vestiar, se schim bă în
grabă, în cercîn d sănşi limpezească gîndurile, pregătin-
du-se p en tru această neaşteptată şi acît de im p o rtan tă
consultaţie. C u paşi aipăsaţi, se în d re p tă spre salonul
rezervă. N u m ăru l nouă... Saloanele n u m ai aparţineau,
propriu-zis, dom eniului său de cercetare. D epinzînd
direct de clinică, aici se in tern au pacienţii cărora li se
diagnosticau tu lb u rările m etabolice p e baza intepre-
tării „efectului R “, fiind apoi supuşi tratam en telo r
clasice — chirurgie, chim ioterapie sau radioterapie.
Oaimenii lab o rato ru lu i dădeau destuii de ra r pe acolo.
Poate cînd se năştea vreo controversă în p riv in ţa in­
terp retării rezu ltatelo r date de instalaţia electronică
de diagnosticare. Frăm 'întîndu-şi în tr-u n a gîndurile,
se strădui să ghicească pricina acestei grabe.
Pe d ru m , D ana tăcuse, crispată. U n pacient, un caz
grav. B ătrînul profesor ! Acest gînd îi străfulgeră o
clipă p rin m inte, d ar îl înlătură. Vorbise doar cu el
cîteva clipe mai înainte. U n pacient de la diagnosti­
care ?...
A juns în faţa salonului num ărul 9, d o cto ru l R ă­
ducanu se opri o clipă, apoi apăsă cu h o tărîre pe
clanţă.

13 — Foc p e c e r în U rsa M ică 193

 — ...în com ă de ieri de la orele 19, explica m edicul
de gardă, în saptele căruia sta Dana. Internarea în
spital acum trei săptămâni... probele hepatice pozitive...
Starea p roastă avansează, ca să spun aşa, văzând cu
ochii. Se pare că ficatul, p u r şi sim plu, refuză să-i mai
funcţioneze. D u r la palpare...
— Interfero g ram a ? în tre b ă do cto ru l R ăducanu,
în tin z în d m aşinal m îna spre foaia de observaţie.
— „Efectele R “ m ultiple pun în evidenţă un
proces evolutiv de tran sform are a ţesutului... La noi
se află de azi-dim ineaţă. T o t ceea ce s-a co n statat pînă
acum corespunde fişei clinice. La început bolnavul
acuză dureri, p u tern ice în ţep ătu ri. D urerile cresc, apoi
starea generală devine to t m ai proastă. R ontgengram a
iniţială, prem ergătoare internării, indică o opacitate
lobară anterioară...
C u un gest scurt, Paul R ăducanu, absorbit de citirea
fişei bolnavului, în treru p se explicaţiile m edicului.
Apoi, cu ochii încă pe fişă, întrebă, p ro n u n ţîn d cuvin­
tele rar, apăsat, cu pauze lungi, încercînd parcă să-şi
culeagă vorbele d in tr-o învălm ăşeală de g în d u r i:
— Şi... ce... putem ... face... noi ?... Ce am putea
face noi, p en tru V alentin U lm u, de profesie geolog,
în etate de 27 de ani ?...
Paul R ăducanu îlşi ridică ochii şi privirea i se opri
în ochii D anei, care mioi n u clipi. „ O p rivire de diag­
nostician", îşi spuse ea şi nu-şi putu stăpîni tresărirea
pe care i-o stîrni liniştea din privirea doctorului, lini­
ştea aceea tăioasă, cercetătoare.
— D a ! C e-am putea face noi p en tru acest caz ?
Ce spuneţi, d o cto r D ana D um itraşcu ?
Şi iarăşi privirea aceea ascuţită, fără nici o tre m u ­
rare, trec u tă de la patul bolnavului la ochii Danei...
Apoi, P aul R ăducanu îşi întoarse privirea spre
fereastră. A fară, m ari şi legănaţi, cădeau ra r fulgi
albi, pufoşi de zăpadă. Se întoarse şi prinse cu grijă
fişa bolnavului la m arginea patului.

194
 — D o c to r Vîlceanu, familia bolnavului ?
— U n frate în provincie. N im eni altcineva. Şi nu
avem nici o adresă, deocam dată.
Inim a D anei se strînse dureros. „N ici o adresă...“
O simplă n o tiţă cu un scris neciteţ, sem nată C onstan-
din, pe care era însem nat un n u m e : D ana D um i-
traşcu. „N im eni altcineva... C um se poate să pleci din
viaţa unui om lăsîndu-1 aşa, pe o bancă în tr-u n parc ?“
Glasul m edicului de gardă răsuna mai departe în
salon :
— V om vedea pe cine putem anunţa. Şi profesorul
Assan îl consideră p ierdut. D însul crede că e vorba
de o leziune organică în ain tată. Bineînţeles, u lterio r
vom afla cu m ai m u ltă precizie...
— P robabil, în cu v iin ţă Paul R ăducanu.
„C în d ulterio r, ţipă sufletul Danei. D upă m oartea
lui V alentin ?... Şi Paul tace ? în faţa lui un om poate
m u ri în m in u tu l u rm ă to r şi el priveşte doar şi tace ?
Fuge de unica posibilitate de salvare ? C h iar dacă ar
fi num ai o încercare ?...“
— ...Ficatul încă nu poate fi în lo cu it pe cale ch i­
rurgicală, iar cel al bolnavului refuză să lucreze. D ez-
nodăim întul e în funcţie d o ar de ultim a rezervă de
rezistenţă a organism ului — cîteva ore, poate o zi,
două...
Vocea doctorului Vîlceanu era aceeaşi dintot-
deauna — clară, precisă, profesională.
— Mi-aim în ch ip u it că do cto riţa D um itraşcu v-a
chem at p e n tru cazul în sine — ra r .întîlnit. D a to rită
poate u n o r îm p reju rări com plexe, din care nu lipseşte
şi o categorică neglijare a sănătăţii, ne aflăm în faţa
cedării to tale a unui organ. N u m i-ani im aginat că...
Ţ înîitul prelung şi în d e p ă rta t al unei sonerii răzbi
în salon. D o cto ru l V îlceanu plecă precipitat, scuzîn-
du-se mai m u lt p rin gesturi.
D ana făcu un pas. Paul R ăducanu o urm ă. T recură
dincolo de peretele de sticlă al rezervei bolnavului.

13* 195
 — în aceasta m eserie crizele de sentim entalism nu-şi
au locul, D ana. U n caz igrav ? S înt sute de asemenea
cazuri. P utem in terveni ? P utem şterge nenorocirile
de ipe faţa păm 'întului ? Accidentele ?... E absurd,
D ana. Exiistă o lim ită dincolo de care m edicul trebuie
să răm înă calm, lucid, cu sînge rece. Desigur, ar fi
fost splendidă încercarea de a se recupera viaţa acestui
om...
D ana sim ţi cum i se încreţeşte pielea. îşi strînse
p utern ic p'um nii şi privi mai departe în ochii lui Paul
R ăducanu. Tăcea. Parcă i se înţepeniseră maxilarele.
Şi Paul R ăducanu vorbea în tr-u n a, p o to lit, cu glas
egal =
— A r fi m ăreţ şi im presionant, ca orice înfriîngere
a m o rţii, în m in u tu l cel din urm ă. D ar nu se poate
lega soarta unei noi m eto d e ştiinţifice, încă nu în ­
deajuns de pusă la p u n ct, de salivarea vieţii unui Om.
E trist, fo arte trist...
D o c to ru l Paul R ăducanu vorbea frum os. Era
aproape o conferinţă, cu vorbe grave, alese, o con­
ferin ţă strălucită ca atîtea altele de al căror succes
se bucurase în to td eau n a. „N im ic nu se putea apropia
de inim a doctorului R ăducanu ? se întreba D ana, pri-
vindu-1 ca pe un străin. Exista ea oare ? Sau exista n u ­
m ai o m inte m are, lum inoasă, activă, dîrză... C u m pot
sălăşlui îm p reu n ă atîta bogăţie de m inte cu atîta sărăcie
de suf let ?“
— D a r această viaţă nu e singura care se pierde,
chiar în această clipă, Dana...
D e oînd tăcea Paul ?... D ana îşi am inti cu greu de
ultim ele lui cuvinte. Lunecîndu-'şi palm ele peste
tiîmple, şopti :
— S-au iro sit destule m in u te din viaţa acestui om.
V om aplica o p tim izato ru l !
— Acest luoru nu se va în tîm p la fără voia mea !
A m riscat o d a tă în viaţă şi am p lă tit scum p. D o cto ­
rul Paul R ăducanu n u va mai greşi a doua oară... R e­
fuz să m ai discut acest subiect. Răspunsul meu e cate­
goric.

196
 — Ce fel de om e d o cto ru l R ăducanu, Paul ? D oc­
to ru l R ăducanu care refuză categoric să ajute un om ?
Refuză p en tru că aşteptîiid m area glorie nu vrea să
rişte... A cest caz e aici, el nu are nevoie nici de ra ­
ţionam ente logice, nici de ră zv rătiri dbsurde -sau crize
de sentim entalism . El ne cere să acţionăm , im ediat,
fără şovăire. D atoria, respectul faţă de noi, de m enirea
meseriei noastre, ne obligă să nu fugim de riscuri şi
de răspundere.
— A cum , în preajm a congresului ? N e va îm pie­
dica participarea. Apoi eşecul ?... Să întîm pinăm con­
gresul la care ne aşteaptă un succes de răsunet m o n ­
diali cu o categorică prăbuşire a în treg ii mele m unci ?
Să risc to tu l pentru...
— P e n tru viaţa unui om care n u are puterea să ţi-o
ceară, care poate nu ţi-ar cere-o dacă ar avea puterea
să o facă, m ai ales dacă ar şti ce trebuie să sacrifici
tu !... P oate şi-ar sacrifica el, tăcut, viaţa, p en tru suc­
cesul deplin în viaţă al d o cto ru lu i Paul R ăducanu, al
acestui savant de renum e.
— N u ! C ategoric, n u ! N u insista. N u am tim p
de experienţe ! încearcă să înţelegi. în v iaţa ta de
m edic te vei m ai în tîln i cu m oartea. Mai u rîtă poate
şi m ai în sp ăim în tăto are ca aceasta poposită aici, acum.
N u vei putea lu p ta cu ea de fiecare dată. Există un
trib u t care trebuie plătit, Dana.
O are ce văzu Paul în ochii D anei în acea clipă ?...
Se întoarse, se în d rep tă sipre uşă, apăsă clanţa şi ieşi.

XII

D ana se aplecă în sp ăim întată peste faţa lui V alentin.

Dincolo de peretele despărţitor, peste transparenţa
opacă a sticlei, trecu o alunecare albă. D ana întoarse

197
 ochii. Sim ţi durerea, ascuţită, încercîndu-i orbitele. O
clipă nu desluşi nim ic. A poi c o n tu ru rile risipite se
strînseră. în halat, cu calota pe cap, cu ram ele negre
ale ochelarilor adîncindu-i sub ochi două dîre apăsate,
stătea Marcassian.
Se apropie neauzit, îi desprinse mâinile din jurul
barei albe, cuprinzîndu-i-le în tre palm ele lui.
— Am v o rb it cu profesorul D um itraşcu. V-am cău­
tat. El m -a trim is aici. Linişteşte-te ! Am venit cu p ri­
m ul avion. N u trem u ra aşa ! Marcassian îi cuprinse
um erii cu b ra ţu l. V ino, să ieşim !
în pragul uşii, D ana îşi răsuci capul spre pieptul
lui M arcassian, îşi înălţă m îinile de-a lungul braţelor
lui cuprinzî.nd, crispată, um erii doctorului. M arcassian
îşi îm p reu n ă braţele, strîngînd-o spre el.
— L inişteşte-te, D ana ! Linişteşte-te ! V om face
totul... V om p o rn i o p tim izatorul.
— P aul se opune, M arcassian. N u p e n tru asta te-a.
rechem at.
O clipă, gîndurile lui M arcassian se învălm ăşiră.
„Paul se opune ? N u p e n tru asta l-a ch em at ? A tunci
profesorul D u m itraşcu credea doar...“ Şi deodată,.
M arcassian în tinse o m înă. Apăsă b u to n u l de apel ai
m edicului de gardă. D o cto ru l V îlceanu apăru.
— Eşti b un să-mi aduci fişa bolnavului de la 9 ?
M arcassian îşi scoase stilouil : însam n aici trecerea
im ediată a pacientului în rezerva laboratorului n o stru
de cercetări. Pe răspunderea mea ! Sem nez în lipsa
şefului colectivului !
D ana privea u lu ită miîna care iscălea h o tă rît, citeţ,
fără şovăire. D o cto ru l V îlceanu apăsă au to m at soneria,
de apel a personalului de serviciu.

— O p tim iz ato ru l e gata p en tru a in tra în fu n c­

ţiune, se auzi glasul lui M arcassian, acoperind uşorul
b îzîit al ap aratului branşat la curent. G ata ? In ter-
ferogram a !
— lat-o ! îi întinse D an^ o foaie transparentă, fle­
xibilă, în care şiruri, şiruri de găurele însem nau, ca

198
 în tr-u n alfabet cifrat, datele culese de aparatul de
diagnosticat.
Maşinal, M arcassian o parcurse cu privirea. „Inim a...
Ficatul... Tensiunea arterială... Da... V aloarea m axim ă...
Da... ascendentă în partea aceasta... Bine...“
A poi u lu ito r de sim plu, ridicînd o clapetă, in tro ­
duse în tre două suluri mici, abia în trez ărite prin des­
chizătura îngustă, foaia cu semne. O ro tire nevăzută
o m istui pe dată în trupul aparatului, căruia prin
această operaţie i se com unicaseră „param etrii de si­
g uranţă" ai reacţiilor biologice ale bolnavului.
— Ai în g răd it celula de co n tro l ! încercă să-i su-
rîdă d o cto ru l Buznea lui M arcassian.
— N u , d im p o triv ă ! O ajut să fie m ai atentă, răs­
punse acesta cu o m işcare din cap, priv in d la micile
semnale lum inoase care brăzd au ecranele.
U n u l după altul, câteva ochiuri magice clipiră în
roşu, în galben şl în verde. Pacientul, cu creştetul
încins de calota de contact, se odihnea în cuşeta lui,
cu faţa în sus, cu torsul descoperit.
— A cum ? în treb ă D ana, cu acul în m înă.
Peretele glisant al rezervei de experim entare lunecă
neauzit. în deschizătură se ivi docto ru l R ăducanu. O
clipă, ochii i se îngustară.
M arcassian avu o uşoară tresărire. N u-şi m utase
nici o clipă privirea de pe ecranele lum inoase, dar lu­
necarea uşii şi pata alba a halatului lui Răiducanu tre ­
cuseră peste luciul cadranelor.
R ăducanu se o p ri. Prinse um ărul D anei eu o m înă,
o în d ep ărtă uşor, îi luă acul. R idică privirea.
— D a, acum ! com andă scurt M arcassian.
Sigură, m îna lui Paul R ăducanu înfipse acul elec­
tro d sub ultim a coastă din dreapta a pacientului, în
locul m arcat cu un cerc m ic violet. în aceeaşi secundă,
m îna om ului de la panoul de com andă atinse buto n u l
alb, aflat sub ecranul de com paraţie. Apăsă. Pacientul
şi maşina alcătuiau un singur sistem.
în încăpere in tră eu sufletul la gură d o cto ru l Io-
ne'scu.

199
 Daria privea u lu ită iacul în fip t iîn locul acela rămas
descoperit pe pieptul lui V alentin.
— Ce se întâm plă aici ? întrebă Ionescu, în şoaptă.
D e ce acest nejprevăzut ?... Sper cel p u ţin că ipa-
cieintuil e nu num ai u n om serviabil, ci şd un (bolnav
adevărat !... E ram la bibliotecă. Marca'ssian m i-a tri­
mis vorbă. A m v en it valvîrtej.
D o cto ru l R ăducanu îşi ridică ochii. Şerpuirea osci­
laţiilo r lum inoase i se zibătea în priviri.
Ionescu tăcu.
— M arcassian, obcilogriama cade ! A c ă z u t ! Vocea
lui Paul R âd u can u era a'spră : Inim a... B ranşaţi cir­
cuitu l de com pensare !
U n m in u t. D ouă im inute. Inim a D anei stătea în loc
îngheţată.
— C reşte ! N o rm al... O p riţi !
Inim a D anei îlşi reluă bataia.

N u m ă r lîngă n u m ăr, coloană lîngă coloană se în ­

şirau cifrele, neobosit citite, din, m in u t în m in u t, pe
indicatoarele aparatelor de control, în scurgerea iun-
g ilor ore de trata m e n t. A lătu ra t lo r unma şirul altor
cifre care traduceau reacţiile organism ului din onale
de p'auză şi supraveghere. N u lipsea nim ic, absolut
n im ic <din ifişa clinică a celei tdintiîi aplicări a b io o p ti-
m iziatarului electronic.
U rm ă rin d prescripţiunille doctiorului Paul Rădulcanu,
experienţa atiît de neobişnuit p o rn ită continua. Tre-
cu'seră momentelle de în co rd a re extrem ă. D a r altele
noi se p u teau ivi orioînd. Scurte cline de panică fură
întîm pinate cu b ătăi ascuţite în tîm ple. Depăşite, lăsau
în urm a lo r goluri în m inte şi şarpuiri îngheţate în
suflet.
Şoc după şoc, reacţiile fireşti sau nu ale trupului alu­
necat în inconştienţă, devenit una cu aparatul, fuseseră
preluate, potolite, liniştite de circuitele şi releele meca­
nism elor.

200
 Specialişti, oam eni de ştiinţă îşi d ăru iseră tim p u l în
întreg im e supravegherii om ului prinis în firele 'senza­
ţion alei experienţe.

—* Î n ţe le g !... A m 'început experim entarea p rin

surp rindere. 'C atedra n u a foisit an u n ţată. Nicii d irec ţia
in stitu tu lu i. T im p de pierdiifl nu er'a. P e n tru toate
răspund eu, Mafcassiam. Dulpă term inarea cu succes
a experim entării...
— Şi dacă ea nu va în'semna un suaoes ?
—< în m c ta e n tu l d e faţă nu ne e îngăduit să accep­
tăm o asemenea posibilitate !
— M arcassian, .ai an g ren at înltregul 'doleotiv în
alcea'stă aventură. N u are senis să declari că lîţi asumi
.totala răspundere, că ai făcut-o fără ştirea lui R ădu-
wanu, că eventualul in'siiCces nu se va proiecţia asupra
lu i şi a celorlalţi. în fa ţa conştiinţei diîmicaile...
—1 R ăspunderea o p o artă colectivul în întregim e şi
îndeosebi eu, tovarăşe director.
" P rofesorul M inea, d iredtorul institu tu lu i, îşi întoarse
calpul p riv in d p rin ochelari spre Rălduoanu, iv it pe
neaşteptate.
— Suldcesul sau insudcesul este al voistru în treg .
D ar n u v Jaţi d at isearrfa ce nebunie în tre p rin d e ţi ? Ce
v-a deterlm inat ? R ăducanu, cu...
E ra o situaţie g re u de explicat d irectorului, carie se
gîndea la răspundere, la disciplină... „C ine se gîndise la
asta ? discuţia nu-şi are sensul, îşi spuse Marcassian.
R ă d ik a n u iar pultea In terveni c u vreo explicaţie în
plus... Pnofesorul ar aduce voriba de C ongres şi toate
Se v o r în cu rca rrtai ră u .“
— Tovarăşe d irector, se repezi M arcassian, nu aveam
V rem e (să dbţinlem u n cOnsimţămîmt în :Scris. Cazul
ideistla otbserVat de noi îndelung evoluase, oferindu-ne
cel m ai b un prilej pe neaşteptate.
— C înd încheiaţi experienţa ?
— C înd va lua sfîrşit de la sine. Bineînţeles, după
indicaţia graficelor. în p atru, cinci zile... Să sperăm
că pacientul va rezista.

201
 — Vedeţi, aici încep să se complice lucrurile ! N u
era permis să vă asum aţi o asemenea răspundere acum!
M arcassian tăcu. C e-ar fi p u tu t spune ? C ă bolna­
vul trebuia salvat cu orice risc, pornind de la o lege
nescrisă, d ar veche de cînd lumea şi nem uritoare în­
tocm ai ei ?... Să spună că întîm plarea îşi avea şi ea
rolul ei, m ai m are sau m ai mic, în m arile şi micile clipe
ale vieţii unui om ?... Să spună de privirea Danei, aple­
cată peste obrazul om ului a cărui respiraţie ochiul abia
o putea p rin d e ?...
— ...riscînd viitorul unei m etode terapeutice revolu­
ţionare, cu a tîta uşurinţă ?...
„C ine vorbeşte de uşurinţă ? îşi spuse M arcassian...
U şurinţă ?... încercarea prin care trecuse sufletul lui
R ăducanu în m om entul în care i-a găsit pe toţi lao­
laltă, fă ră el, m anevrînd aparatele... U şurinţă..."
— Desigur salvarea pacientului este legea... Aşa cum
vă spuneam eu acum zece-doisprezece ani la cursuri.
Totuşi, acesta... bolnavul acesta era un pacient ? N u.
E ra un caz. Singuri aţi spus că era un caz studiat...
Sau, în sfîrşit, era în d rept un pacient, în fa p t un caz...
„E ra un suflet de om, o inim ă care mai bătea... C are
în fiece clipă putea să nu mai bată... A tît era, atît..."
strigau gîndurile lui M arcassian...
— D a r auziţi-m ă, copii ! N u are nici o im portanţă
acum ce era sau nu bolnavul. E vai de capul vostru
dacă nu reuşiţi ! Eu nu ştiu ce vor face alţii. Pe voi
însă, eu vă trag la răspundere ! Eu ! P en tru că vreau
să reuşiţi !... Şi eu, în locul vostru, le azvîrleam pe to ate
la dracu şi o porneam ! D ar p en tru că v-aţi p o rn it,
acum duceţi-o p în ă la capăt ! Băieţi, trebuie să reuşiţi î
Trebuie !... R ăducanu, vei duce această victorie la C on­
gresul internaţional !
— R ezultatul acesta nu va in tra în comunicarea
mea, m urm ură Paul.
M arcassian porni cu ochii în căutarea privirii lui
P aul R ăducanu. Şi-i coborî însă pe dată. „N u, îşi spuse.
N u am acest drept. Greşim... D ar greşelile vin în în-

202
tîm pinarea noastră, ne caută uneori cu îndîrjire, ne
stăpînesc încăpăţînate, poate anum e ca să avem vrem e
să culegem din ele înţelepciunea. Apoi, poate că totul
nu e decît un vis... D ar ce im portanţă are ? P rincipa­
lul e că am în d răzn it".
— Aş vrea să ştiu că vă odihniţi suficient. Eu mă
retrag. Ai spus ceva, R ăducanu ?... Să m ă ţineţi la cu­
rent. Faceţi totul mai departe aşa cum v-aţi pornit. Pe
seama voastră... A m încredere în voi. D a r să mă ţineţi
la curent, repet !...
Plecă. Se întoarse o clipă :
— Sînteţi o bandă de indisciplinaţi ! Asta sînteţi cu
toţii ! M -auziţi ? Apoi şopti : Să aveţi grijă, să aveţi
m are grijă !...
— D u-te de te culcă, Paul. Te voi trezi dacă va fi
cazul. Sau te voi trezi ca să m ă culc eu.
M arcassian întinse m îna. P aul R ăducanu o întinse şi
el şovăind, d ar şi-o lăsă prinsă şi strînsă cu putere.
— D e acum nu se va mai putea întîm pla decît ceea
ce va fi să se întîm ple.

Peste învelitoare, întinse, mîinile lui V alentin, cu

degetele parcă nefiresc de lungi şi subţiri, m ai păstrau
încă pînă la încheietură o pală culoare brună, urm a
vîntului şi a arşiţei. D ana nu îndrăznea să le atingă.
Tăcută, îl privea. Veghease, pîndise, aşezată în fo­
toliul ei, cu ochii lunecînd de pe ecranul com parator
la obrajii supţi şi înapoi la lum ina cadranului, iar la
buzele arse, la fruntea brăzdată, la tîm plele adîncite,
apoi din nou iscodind graficele indicatoare.
Pîndise scurgerea tim pului, clipă cu clipă. C lipe goale
de orice gînd, înfrigurate, încrem enite în m inutarele
cadranului sub tăişul înfricoşătoarei am eninţări : tim p
ce se urnea greoi cu tălpile lui de plum b, tim p în care
nălucile zilelor şi nopţilor se învălm ăşiseră. V iaţa în­
săşi în scurgerea ei devenise lipsită de noimă...
...Trei, trei şi cinci, trei şi şase... Indicatorul tonu­
sului cardiac al bolnavului începu să se ridice în dreptul

203
cifrelor de măsură. O minusculă lum ină roşie clipi pe
cadranul unui sem nalizator... A tentă, D ana observă
cum, evoluînd rapid, cifrele aparatului indicau o ame­
liorare to t mai vizibilă. Cu m îna întinsă spre semnali­
zator, încercă să se ridice, cînd sub privirile ei, tre-
m urîndu-şi uşor pleoapele, V alentin clipi. Deschise
apoi ochii mari. A bureala priviri i se destrăm ă, albas­
tru l ochilor străluci. D ana ghici în licărul lor gîndul
d ă ru it ei, doar ei...
 CUPRINS

Foc pe cer în Ursa Mică .

Efectul R ..............................
 IN EDITURA TINERETULUI

au a p ă r u t :

Ray Bradbury 451° FAHRENHEIT

Sergiu Fărcăşan ATACUL CESIUMIŞTILOR
Ion Hobana OAMENI ŞI STELE
Eduard Jurist OUL LUI COLUMB
M ihail Leaşenko OMUL-RAZĂ
Ion M înzata CHEMAREA NESFlRŞITULUI
Radu Nor CEI TREI DIN ALTAIR
Ovidiu Rîureanu AVENTURILE LUI ŞERBAN ANDRONIC
* * * IN ŢARA STRĂNEPOŢILOR NOŞTRI
Jan W eiss INTILNIRILE VIITORULUI
 ’l
i"

ho ANTICARIAT
CLUJ
2]
j
s - Lei I CO - ţ
R ed acto r resp o n sab il : V . ZEDNIC
T e h n o re d a c to r : G . TĂNASE
Dat la cules 21.12. 1963. Bun de tipar 29.02.1964.
Apărut 1964. Comanda nr. 5476. Tiraj 25140. Hîrtie
tipar de 50 g/m2 540XS40J16. Coli editoriale 10,41.
Coli de tipar 13. A.T. 14375 C. Z. pentru bibliotecile
mici 8R—3
T iparul e x e c u ta t sub com anda n r. 31042 la C om bi­
n a tu l Poligrafic „ C a sa Scînteii" — P ia ţa S cîn teii n r. 1
B ucureşti — R.P.R.