Reguli de folosire a virgulei

1. Partile omogene sunt intotdeauna separate de virgula (substantive, verbe, adjective,

etc). Spre exemplu:

- Femeia, barbatul, copilul si catelul au iesit la plimbare.

- Poiana era luminoasa, verde, plina de viata.
- Copiii s-au apropiat alergand, strigand si aplaudand.

2. Virgula se foloseste la distingerea cuvintelor de legatura.

Cuvintele de legatura si prepozitiile legate cu "nici", "insa", "ci", "dar si", "precum si", "deci",
"in concluzie", etc se separa prin virgula. Spre exemplu:

- Am reusit, insa nu ne-a fost usor.

- In concluzie, vom accepta oferta.
- Sunt bine pregatit, deci am sa ma descurc.

Exceptia de la aceasta regula este "iar", care atunci cand este folosit cu sensul de "din nou",
conform definitiei din www.DexOnline.Net "alta data, din nou", nu se va desparti cu virgula.

3. Virgula izoleaza si scoate in evidenta cuvintele de adresare

Substantivele la vocativ, deci substantivele de adresare, se separa intotdeauna de restul

propozitiei prin virgula, indiferent de pozitia in care se afla. Spre exemplu:

- Mihai, nu fi obraznic!
- Manca, copile, tot din farfurie!

4. Virgula izoleaza cuvintele care aduc o informatie suplimentara sau cuvintele

incidente

Cuvintele incidente, care nu au valoare semnificativa de sine statatoare, dar aduc o

precizare, se numesc cuvinte sau prepozitii incidente si se separa cu virgula de restul
propozitiei. Spre exemplu:

- Am sa merg, fara doar si poate, sa il vad.

- Cred, totusi, ca ar trebui sa raspundem provocarii.
- Din fericire, avem un plan de rezerva
5. Interjectiile sunt urmate de virgula

Virgula urmeaza interjectiilor, dar si adverbelor de afirmatie sau de negatie in conditiile in

care acestea nu sunt urmate de propozitie introduse prin "ca". Spre exemplu:

- Bineinteles, am sa ascult.
- Nu, nu te mai cred.
- Iata, am ajuns.
- Bineinteles ca aceasta situatie nu se va repeta.

6. Atunci cand sunt plasate intre subiect si predicat, completele circumstantiale se

despart cu virgula

Complementele circumstantiale sunt parti de propozitie care raspund la intrebarile "cum",

"unde" sau "cand", iar atunci cand sunt plasate intre subiect si predicat se despart de
acestea prin virgula. De exemplu:

- El, atunci, s-a indreptat rapid catre iesire.

- Copiii, de jur-imprejur, aveau mormane de jucarii.

7. Apozitiile sunt izolate cu virgula

Conform unui dictionar limba romana "> dictionar limba romana , apozitia este un "atribut
substantival care sta la nominativ, indiferent de cazul in care este substantivul pe care il
determina sau (rar) care sta in acelasi caz cu acesta". Virgula izoleaza apozitia doar daca
aceasta nu este nume propriu. Spre exemplu:

- Mihaela, verisoara, a venit in vizita.

- Stefan cel Mare a fost domnul Moldovei.

8. Constructiile gerunziale se izoleaza prin virgula

Constructiile gerunziale si in mod special constructiile gerunziale care preceda verbe se

izoleaza in cele mai multe cazuri prin virgula. Spre exemplu:

- Alergand, am reusit sa prind masina.

- Fata, fiind speriata, nu a reusit sa scoata nici o vorba.

9. Citatele sunt despartite prin virgula de fraza

Indiferent daca citatele sunt introduse la inceput, la mijlocul sau la sfarsitul unei fraze,
acestea se despart prin virgula.

- Primarul declara, "Suntem pe ultima suta de metri cu pregatirile".

- "Suntem pe ultima suta de metri cu pregatirile", a declarat primarul.

10. Virgula separa elementele unei adrese si elementele unei date, mai putin in cazul in
care se mentioneaza doar ziua si anul.

Spre exemplu, este corect "Luni, 12 ianuarie, 2020" si "ianuarie 2020".

Virgula NU se foloseste in urmatoarele situatii:

- Intre parti de propozitie de acelasi fel legate prin "si" ori "sau";
- Intre subiect si predicat;
- La complementele directe sau indirecte pozitionate dupa predicat;
- Atunci cand conjunctia "insa" si "desi" sau adverbul "totusi" sunt asezate in interiorul
propozitiei.