Activități de învățare

1)• observarea unor corpuri și identificarea caracteristicilor acestora (de exemplu:

organisme vii pentru identificarea părților componente, diferite obiecte pentru
identificarea unor proprietăți precum formă, culoare, transparență)
2)• utilizarea unor modele pentru identificarea caracteristicilor principale ale
corpurilor reprezentate (de exemplu: schițe de hărți pentru observarea suprafețelor
de apă și uscat, mulaje ale unor tipuri de animale din diferite grupe)
3)• recunoașterea unor caracteristici ale corpurilor pornind de la prezentarea unor
texte științifice adaptate vârstei elevilor, a unor povești sau povestiri (de exemplu:
descrierea unor reacții ale animalelor în diferite situații)
4)• observarea unor aspecte dinamice ale realității înconjurătoare sau mai
îndepărtate de mediul de viață cunoscut, prin vizionarea unor filme sau realizarea
unor jocuri de rol (de exemplu, despre mișcarea apei pe suprafața Pământului, despre
modul în care căderea apelor, vântul pot produce energie) reprezentarea în grafice,
tabele, diagrame a unor date obținute experimental (de exemplu: realizarea unui
tabel cu date zilnice referitoare la ritmul de creștere al plantelor aflate în condiții
diferite de iluminare)
5)• formularea de concluzii (de exemplu: planta are nevoie de lumină, în lipsa ei
aceasta se îngălbenește, creșterea încetinește)
6)• compararea unor corpuri, fenomene, procese din aceeași categorie în scopul
stabilirii asemănărilor și deosebirilor dintre ele (de exemplu: compararea metalelor
după diferite proprietăți, a animalelor după diferite caracteristici)
7)• observarea unor corpuri și identificarea caracteristicilor acestora (de exemplu:
organisme vii pentru identificarea părților componente, diferite obiecte pentru
identificarea unor proprietăți precum formă, culoare, transparență)
8)• recunoașterea unor forme de poluare prin observații realizate în natură, prin
realizarea unor experiențe demonstrative (de exemplu: plasarea în aer a unor
cartonașe albe unse cu vaselină și observarea elementelor reținute de acestea)
9)• recunoașterea unor caracteristici ale corpurilor pornind de la prezentarea unor
texte științifice adaptate vârstei elevilor, a unor povești sau povestiri (de exemplu:
descrierea unor reacții ale animalelor în diferite situații)
10)• formularea de concluzii (de exemplu: planta are nevoie de lumină, în lipsa ei
aceasta se îngălbenește, creșterea încetinește)
11)• implicarea în alegerea modalităților de lucru (individual/ în grup)
12)• realizarea unor estimări, predicții asupra subiectului supus investigației (de
exemplu: vor exista/ nu vor exista diferențe între cele două plante, exemple de
posibile diferențe)
13)• utilizarea unor modele pentru identificarea caracteristicilor principale ale
corpurilor
reprezentate (de exemplu: schițe de hărți pentru observarea suprafețelor de apă și
uscat, mulaje ale unor tipuri de animale din diferite grupe)
14)• recunoașterea unor factori de risc asupra propriei sănătăți, pornind de la
prezentarea unor texte scurte, vizionarea unor filme, studii de caz (de exemplu:
reducerea numărului de ore de somn)

Evaluarea

Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează, organizează și

interpretează datele obținute în urma aplicării unor tehnici, metode și instrumente
de măsurare, elaborate în conformitate cu obiectivele și tipul evaluării, în funcție de
conținutul și grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care
se bazează o anumită decizie în plan educațional.
Randamentul școlar include evaluarea rezultatelor obținute sub toate laturile
personalității elevului, că și ale întregului proces instructiv–educativ al instituției
școlare, inclusiv eficientă pregătirii și învățământului în plan social.
Metode de evaluare
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea de a
demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități
testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate obiectivului de
evaluare propus.
Metodele pot fi grupate in 2 categorii:
-Metodele tradiționale
-Metode complementare
Metodele tradiționale de evaluare au căpătat aceasta denumire
datorita consacrării lor in timp. Ele sunt:
1) Probele orale
-Verificarea orală constă în realizarea unei conversații prin care profesorul
urmărește identificarea cantității și calității instrucției. Conversația poate fi
individuală, frontală sau combinată.
2) Probele scrise
-Verificarea scrisă apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de
control sau teze. Elevii au șansa să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția
profesorului, in absenta unui contact direct cu acesta.
3) Probele practice
-Probele practice presupun aplicarea cunoștințelor teoretice însușite precum si
deprinderilor si priceperilor anterior formate.
Metode complementare (moderne de evaluare), al căror potențial formativ susține
individualizarea actului educațional prin sprijinul acordat elevului, sunt: observarea
sistematică a activității și a comportamentului elevilor, referatul, investigația,
proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
– proba analitică
– proba de generalizare
– proba de comparare
– proba de
– proba de verificare a unor norme de comportare