REFERAT MATERIA: LOGICĂ JURIDICĂ

TEMA: APLICABILITATEA LOGICII IN DOMENIUL

DREPTULUI
 APLICABILITATEA LOGICII IN DOMENIUL
DREPTULUI
Logica se consideră că lucrează numai cu propoziţii adevarate sau false şi uneori cu
cele a căror valoare este nesigura. Datorită necesităţii omului de a înţelege normele juridice şi
de a le face să lucreze în favoarea sa, acesta a dezvoltat un nou concept numit logică juridică
prin intermediul căruia oamenii au început să-şi prefigureze ideea de Justiţie ca expresie a
raţionalităţii co-existenţei lor. Realitatea ei a fost, mai întâi, una de facto şi mult mai târziu a
devenit şi una de jure. Nu cred să greşesc prea mult afirmând că, în efortul lor de a-şi rândui,
deci rationaliza, poziţia lor în lume şi raporturile lor cu aceasta, oamenii au simţit aceeaşi
nevoie de a-şi clarifica şi reglementa raporturile dintre ei inşişi. Această luptă continuă a
omului cu natura, cu viaţa, cu semenii săi, chiar cu el insuşi, s-a purtat nu numai cu mijloace
fizice, ci şi cu instrumentul cel mai de preţ care-i stătea mereu la dispoziţie, tăcut dar de o
forţă încă inimaginabilă la începuturi: propria lui minte.Descoperirea de sine a omului întru
raţiune a durat totuşi mult. Ea continuă şi astăzi. Primele reglementari juridice ale relaţiilor
dintre oameni au însemnat şi primele încercări de a le întemeia rational, de a le interpreta şi
aplica în funcţie de marea diversitate de interese. Existau şi exista mereu atât interese comune,
cât şi interese diferite şi opuse. Nu este de mirare că oamenii auîncercat şi încearca mereu să
“traducă” ( la propriu şi la figurat ) ceea ce este reglementat de către ei înşişi şi totuşi atât de
greu de acceptat tot de către ei. Fie că au făcut-o, fie că o fac şi o vor face mereu, cu voie sau
fără voie, oamenii vor căuta justificări ale acestor “traduceri”, uneori atât de “personale”.
Actul de naştere propriu-zis al logicii juridice s-a “înregistrat” în momentul în care s-a comis
şi prima abatere de la lege, care a necesitat şi prima “cerere de socoteală”, dar şi prima “dare
de seama“. Raţiunea şi-a dezvaluit astfel şi perversitatea, capacitatea ei de-a se întoarce
împotriva ei inseşi. Astfel, logica s-a depăşit pe ea însăşi.
Sistemul logic al dreptului este alcatuit pe de o parte dintr-o structura de
normeorganizate in ramuri si institutii juridice (exista discutii aprinse pe tema delimitarii
dintre unele ramuri de drept sau pe tema dependentei si subordonarii unor ramuri fata de
altele) iar pe de alta parte dintr-o structura paralela de principii, notiuni si reguli juridice
desprinse prin analiza sistemului legislativ sau impuse ideologic de catre sistemul politic.
Exista numeroase ratiuni care justifica utilitatea logicii in drept:
a) caracterul rational al legii;
b) orientarea activitatii legislative in conformitate cu un model rational;
c) caracterul logic al elaborarii legii;
d) caracterul logic al activitatii de aplicare a dreptului.
Autoritatea unei hotarari judecatoresti este determinata in cea mai mare parte de justetea
rationamentului care sta la baza ei, a argumentelor pe care se sprijina solutia data. Logica
contribuie la corecta aplicare a dreptului si, prin aceasta, la consolidarea securitatii juridice si
la intarirea legalitatii. Precizia si justetea gandirii juridice depind de conformitatea ei cu
regulile si concluziile logice. Procesul de cunoastere in materie de drept implica un anumit
grad de abstractizare, de formalizare logica.
Aplicarea logicii in drept nu trebuie, insa, sa fie abuziva, rigida, astfel incat sa
conduca la solutii inechitabile. Logica in drept trebuie sa fie din ce in ce mai mult adaptata
nevoilor practicii juridice si vietii sociale, ca prim criteriu pentru aprecierea valorii ei
operationale. Formele logice trebuie sa exprime sau sa corespunda realitatii obiective,
premisele rationamentului urmand a fi mereu confruntate cu adevarul material obiectiv.
Francisco Puy sustine ca logica juridica ar reprezenta o parte a filosofiei dreptului,
fiind o logica secundara in raport cu logica generala. In opinia sa, logica juridica ar cuprinde:
a) logica juridica primara, reprezentand logica formal-pura, compusa din axiomatica
(teoria constructiilor sistemelor automatizate) si teoria calculului.
b) logica formala aplicata, pe care o denumeste „logica juridica secundara”, cuprinzand
teoria sistemului (teoria generala a dreptului), teoria definitiei juridice, teoria
argumentarii si teoria relatiei juridice (metodologia juridica).
In tabelul lui N. Rescher (logician american, care a propus o „harta a logicii”) logica
juridica apare la capitolul „Dezvoltari stiintifice”, subcapitolul „Aplicatii in stiintele sociale”,
fiind considerata o aplicatie legala a teoriei logicii. In literatura din tara noastra, majoritatea
autorilor au sustinut ca nu sunt argumente care sa justifice existenta unei logici specifice
dreptului, intrucat toate tipurile de logica (formala, simbolica si metalogica) vor contribui la
opera de legiferare si la opera de aplicare a dreptului prin metodele lor proprii. Sunt de parere
ca, pentru a putea raspunde la intrebarea daca se poate vorbi despre existenta unei logici
specifice dreptului, trebuie sa plecam de la clasificarea logicii in logica elementara sau
formala (metodologia logica) si logica aplicata. In filosofia scolastica, prima era numita
uneori „Ars inveniendr (arta de a descoperi sau arta de a afla), spre deosebire de „logica
utens", termen care se apropie de logica aplicata.
Domeniul logicii juridice
Circumstantierea domeniului logicii juridice apare ca o problema deosebit de dificila.
In literatura de specialitate (Gheorghe Mihai) s-a propus urmatoarea structura:
a) semiotica juridica, manifesta in: - sintaxa logica a limbajului juridic, care se refera la
aspectele legate de descrierea semnelor si a expresiilor sale, de cercetarea regulilor de
formare a acestor expresii din semne mai simple si de analiza a relatiilor dintre ele,
precum si de regulile de transformare a expresiilor; - pragmatica juridica, care
cerceteaza limbajul juridic sub aspectul creatorilor lui si se preocupa de influenta
limbajului juridic asupra comportamentului uman; - semantica juridica, care studiaza
relatiile semnelor cu obiectul juridic desemnat de ele;
b) logica juridica deontica referitoare la limbajul normelor manifestata intr-o axiomatica
si o logica exprimand calculul deontic al predicatelor, al claselor etc.;
c) logica juridica nenormativa, manifestata in teoriile definitiei, ale argumentarii, ale
sistematizarii si metodologiei.
Metodologia logicii juridice
Studierea unui text juridic sau a unei spete se poate face din diferite perspective.
Pentru a-ti apropia insa esenta lucrului studiat trebuie sa stii care este drumul catre ea.
Calitatea rezultatelor unei cercetari depinde de metoda folosita pentru ca, dupa cum remarca
si Descartes, ratiunea si puterea de a judeca sunt comune la toti oamenii. Termenul „metoda”
provine de la cuvintele grecesti „meta”, care inseamna dupa, si „ados”, care inseamna cale. El
exprima procedeul gasit cu cale de a fi urmat, mijlocul potrivit de a ajunge la un anumit
rezultat, plecand de la o situatie data.
Fenomenele realitatii in general si ale realitatii juridice in special sunt deosebit de
complexe. Din aceasta cauza metode diferite ne pot releva aspecte diferite ale aceluiasi
fenomen. O cunoastere completa reclama folosirea mai multor metode, a unui complex
metodologic. Metodele folosite vor fi alese in functie de obiectul studiat. Fara teama de a
gresi se poate afirma ca tipul de metoda folosit depinde nu numai de evolutia stiintifica a
momentului, ci si de o „moda”, o „paradigma” stiintifica generala care-l obliga pe
cercetator sa apeleze la ea pentru a se conforma cerintelor epocii.

Bibliografie

 M. I.Manolescu, Logica judiciara in Teoria si practica dreptului, Bucuresti, 1946.

 Gheorghe Mateut, Elemente de logica juridica, Ed. Fundatiei Chemarea Iasi, 1994.
 Horia Ciocan, Logica Juridica-note de curs, Ed. Universitatii din Oradea, 2011.
 Brindusa Gorea , Logica Juridica , Editura Zethus-Colectia Aula , Tg-Mures, 2009.
 Brindusa lantos , Logica Juridica , Editura Dimitrie Cantemir , Tg-Mures, 2004.
 Gheorghe Mihai , introducere pentru o Logica Juridica , Tiparita la societatea
comerciala POLICROMIA SRL, Piatra Neamt, 1991.
 Maria V. Dvoracek , Gheorghe Lupu , Teoria generala a dreptului , Editura Fundatia
Chemarea, Iasi ,1996.
 Nicolae Popa Prof. Dr. , Teoria generala a dreptului , Editura ACTAMI , Bucuresti,
1994.
 Curs Logica Juridica universitatea Ecologica Bucuresti.