REFERAT MATERIA: LOGICĂ JURIDICĂ

TEMA: APLICABILITATEA LOGICII IN DOMENIUL

DREPTULUI

1
 APLICABILITATEA LOGICII IN DOMENIUL
DREPTULUI

LOGICA se consideră că lucrează numai cu propoziţii adevarate sau false şi uneori cu

cele a căror valoare este nesigura. Datorită necesităţii omului de a înţelege normele juridice şi de a
le face să lucreze în favoarea sa, acesta a dezvoltat un nou concept numit logică juridică prin
intermediul căruia oamenii au început să-şi prefigureze ideea de Justiţie ca expresie a raţionalităţii
co-existenţei lor. Realitatea ei a fost, mai întâi, una de facto şi mult mai târziu a devenit şi una de
jure. Nu cred să greşesc prea mult afirmând că, în efortul lor de a-şi rândui, deci rationaliza, poziţia
lor în lume şi raporturile lor cu aceasta, oamenii au simţit aceeaşi nevoie de a-şi clarifica şi
reglementa raporturile dintre ei inşişi. Această luptă continuă a omului cu natura, cu viaţa, cu
semenii săi, chiar cu el insuşi, s-a purtat nu numai cu mijloace fizice, ci şi cu instrumentul cel mai
de preţ care-i stătea mereu la dispoziţie, tăcut dar de o forţă încă inimaginabilă la începuturi:
propria lui minte.
Descoperirea de sine a omului întru raţiune a durat totuşi mult. Ea continuă şi astăzi.
Primele reglementari juridice ale relaţiilor dintre oameni au însemnat şi primele încercări de a le
întemeia rational, de a le interpreta şi aplica în funcţie de marea diversitate de interese. Existau şi
exista mereu atât interese comune, cât şi interese diferite şi opuse. Nu este de mirare că oamenii au
încercat şi încearca mereu să “traducă” ( la propriu şi la figurat ) ceea ce este reglementat de către
ei înşişi şi totuşi atât de greu de acceptat tot de către ei. Fie că au făcut-o, fie că o fac şi o vor face
mereu, cu voie sau fără voie, oamenii vor căuta justificări ale acestor “traduceri”, uneori atât de
“personale” Actul de naştere propriu-zis al logicii juridice s-a “înregistrat” în momentul în care s-a
comis şi prima abatere de la lege, care a necesitat şi prima “cerere de socoteală”, dar şi prima “dare
de seama“. Raţiunea şi-a dezvaluit astfel şi perversitatea, capacitatea ei de-a se întoarce împotriva
ei inseşi. Astfel, logica s-a depăşit pe ea însăşi.
Sistemul logic al dreptului este alcatuit pe de o parte dintr-o structura de norme
organizate in ramuri si institutii juridice (exista discutii aprinse pe tema delimitarii dintre
unele ramuri de drept sau pe tema dependentei si subordonarii unor ramuri fata de altele)
iar pe de alta parte dintr-o structura paralela de principii, notiuni si reguli juridice
desprinse prin analiza sistemului legislativ sau impuse ideologic de catre sistemul politic.
Exista numeroase ratiuni care justifica utilitatea logicii in drept:
a) caracterul rational al legii;
b) orientarea activitatii legislative in conformitate cu un model rational;
c) caracterul logic al elaborarii legii;
d) caracterul logic al activitatii de aplicare a dreptului.
Autoritatea unei hotarari judecatoresti este determinata in cea mai mare parte de
justetea rationamentului care sta la baza ei, a argumentelor pe care se sprijina solutia data.
Logica contribuie la corecta aplicare a dreptului si, prin aceasta, la consolidarea
securitatii juridice si la intarirea legalitatii. Precizia si justetea gandirii juridice depind de
conformitatea ei cu regulile si concluziile logice. Procesul de cunoastere in materie de
drept implica un anumit grad de abstractizare, de formalizare logica.

2
 Aplicarea logicii in drept nu trebuie, insa, sa fie abuziva, rigida, astfel incat sa
conduca la solutii inechitabile. Logica in drept trebuie sa fie din ce in ce mai mult
adaptata nevoilor practicii juridice si vietii sociale, ca prim criteriu pentru aprecierea
valorii ei operationale.
Formele logice trebuie sa exprime sau sa corespunda realitatii obiective,
premisele rationamentului urmand a fi mereu confruntate cu adevarul material obiectiv.
Francisco Puy sustine ca logica juridica ar reprezenta o parte a filosofiei
dreptului, fiind o logica secundara in raport cu logica generala. In opinia sa, logica
juridica ar cuprinde:
a) logica juridica primara, reprezentand logica formal-pura, compusa din
axiomatica (teoria constructiilor sistemelor automatizate) si teoria calculului.
b) logica formala aplicata, pe care o denumeste „logica juridica secundara”,
cuprinzand teoria sistemului (teoria generala a dreptului), teoria definitiei juridice, teoria
argumentarii si teoria relatiei juridice (metodologia juridica).
In tabelul lui N. Rescher (logician american, care a propus o „harta a logici”)
logica juridica apare la capitolul „Dezvoltari stiintifice”, subcapitolul „Aplicatii in
stiintele sociale”, fiind considerata o aplicatie legala a teoriei logicii.
In literatura din tara noastra, majoritatea autorilor au sustinut ca nu sunt
argumente care sa justifice existenta unei logici specifice dreptului, intrucat toate tipurile
de logica (formala, simbolica si metalogica) vor contribui la opera de legiferare si la
opera de aplicare a dreptului prin metodele lor proprii.
Sunt de parere ca, pentru a putea raspunde la intrebarea daca se poate vorbi
despre existenta unei logici specifice dreptului, trebuie sa plecam de la clasificarea logicii
in logica elementara sau formala (metodologia logica) si logica aplicata. In filosofia
scolastica, prima era numita uneori „Ars inveniendr (arta de a descoperi sau arta de a
afla), spre deosebire de „logica utens", termen care se apropie de logica aplicata.
Consider ca logica juridica face parte din logica aplicata. Ea este o logica
specifica stiintei dreptului. Pentru aceasta, cercetarea stiintifica trebuie sa se indrepte spre
analiza modului specific in care logica formala, schemele si calculele logicii simbolice si
principiile sau legile metalogicii se aplica in procesul complex al gandirii juridice.
Cu toate acestea, sunt unele reguli care nu pot fi aplicate in drept. De pilda, in
stiinta dreptului, mai greu s-ar putea intelege aplicarea metodei experimentale (in mod
exceptional, Roberto Vacca, in lucrarea intitulata „II diritto sperimentale”, a admis,
totusi, posibilitatea aplicarii unei asemenea metode in drept).
De asemenea, chiar regulile cuprinse in logica generala, in masura in care sunt
intrebuintate in discipline particulare, se individualizeaza si ele. Astfel, in drept, se
utilizeaza metoda deductiva sub forma silogismului, metoda logica care, ca silogism
juridic si in special ca silogism judiciar, are o infatisare cu totul deosebita. Intr-adevar,
silogismul judiciar seamana dar se si deosebeste de silogismul in genere, pe care il
studiaza logica.
In plus, apar in disciplinele particulare unele reguli noi, la care nu se refera logica
generala. Asa apare, de pilda, in drept, metoda de interpretare. Aceasta nu e complet
necunoscuta, fiind compusa din metode logice (deductia, inductia, analiza, analogia), dar
care se grupeaza intr-un chip nou, specific, prin raportarea la natura si obiectul stiintei
dreptului, capatand astfel, ca intr-o sinteza, aparenta unei metode noi.

3
 Domeniul logicii juridice

Circumstantierea domeniului logicii juridice apare ca o problema deosebit de

dificila.
In literatura de specialitate (Gheorghe Mihai) s-a propus urmatoarea structura:
a) o semiotica juridica, manifesta in:
- sintaxa logica a limbajului juridic, care se refera la aspectele legate de
descrierea semnelor si a expresiilor sale, de cercetarea regulilor de formare a acestor
expresii din semne mai simple si de analiza a relatiilor dintre ele, precum si de regulile de
transformare a expresiilor;
- pragmatica juridica, care cerceteaza limbajul juridic sub aspectul creatorilor lui
si se preocupa de influenta limbajului juridic asupra comportamentului uman;
- semantica juridica, care studiaza relatiile semnelor cu obiectul juridic desemnat
de ele;
b) o logica juridica deontica referitoare la limbajul normelor manifestata intr-o
axiomatica si o logica exprimand calculul deontic al predicatelor, al claselor etc.;
c) o logica juridica nenormativa, manifestata in teoriile definitiei, ale
argumentarii, ale sistematizarii si metodologiei.
Suntem de parere ca, intr-adevar, pentru a circumscrie domeniul de aplicare a
logicii juridice nu putem sa nu avem in vedere legatura indisolubila care exista intre
logica juridica si limbajul juridic. Aceasta se explica prin insasi legatura inseparabila
dintre gandirea juridica, in general, si limba. In aceasta privinta nu schimba cu nimic
faptul ca putem gandi fara sa vorbim, intrucat si gandurile noastre sunt imbracate in
cuvinte.
Cu toate acestea, ar fi fals sa cautam obiectul logicii juridice in limbajul juridic.
Domeniul limbajului juridic este unul mai vast decat acela al logicii juridice. Limbajul
juridic formeaza obiectul semioticii juridice, al gramaticii, al lingvisticii etc., si nu al
logicii juridice.
Dupa parerea mea, domeniul logicii juridice cuprinde in mod obligatoriu edictarea normelor
juridice, practica judiciara (jurisprudenta ) si interpretarea logica juridica a normelor de drept. In
acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului, cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico-
juridica, primind denumirea de logica judiciara. De asemenea prin interpretarea logicii juridice caz
se vorbeste de o adevarata logica a interpretarii normelor juridice sau de o logica a argumentatiei.

Metodologia logicii juridice

Studierea unui text juridic sau a unei spete se poate face din diferite perspective.
Pentru a-ti apropia insa esenta lucrului studiat trebuie sa stii care este drumul catre ea. Calitatea
rezultatelor unei cercetari depinde de metoda folosita pentru
ca, dupa cum remarca si Descartes, ratiunea si puterea de a judeca sunt comune la toti
oamenii.
Termenul „metoda” provine de la cuvintele grecesti „meta”, care inseamna dupa,
si „ados”, care inseamna cale.
El exprima procedeul gasit cu cale de a fi urmat, mijlocul potrivit de a ajunge la
un anumit rezultat, plecand de la o situatie data.

4
 Fenomenele realitatii in general si ale realitatii juridice in special sunt deosebit de
complexe. Din aceasta cauza metode diferite ne pot releva aspecte diferite ale aceluiasi
fenomen. O cunoastere completa reclama folosirea mai multor metode, a unui complex
metodologic. Metodele folosite vor fi alese in functie de obiectul studiat. Fara teama de a
gresi putem afirma ca tipul de metoda folosit depinde nu numai de evolutia stiintifica a
momentului, ci si de o „moda”, o „paradigma” stiintifica generala care-l obliga pe
cercetator sa apeleze la ea pentru a se conforma cerintelor epocii.

5
Bibliografie:

1.M. I.Manolescu “Logica judiciara” in “Teoria si practica dreptului”, Bucuresti, 1946

2.Gheorghe Mateut, “Elemente de logica juridica”, Ed. Fundatiei “ Chemarea” Iasi, 1994
3. Horia Ciocan, “Logica Juridical-note de curs”, Ed. Universitatii din Oradea, 20111.Brindusa
Gorea , Logica Juridica , Editura Zethus-Colectia Aula , Tg-Mures , 2009
4.Brindusa lantos , Logica Juridica , Editura Dimitrie Cantemir , Tg-Mures , 2004 5.Gheorghe
Mihai , introducere pentru o Logica Juridica , Tiparita la societatea comerciala POLICROMIA SRL
, Piatra Neamt , 1991 6.Maria V. Dvoracek ,
Gheorghe Lupu , Teoria generala a dreptului , Editura Fundatia Chemarea , Iasi , 1996
7.Nicolae Popa Prof. Dr. , Teoria generala a dreptului , Editura ACTAMI , Bucuresti , 1994
8. curs Logica Juridica universitatea Ecologica Bucuresti