SCURTA PREZENTARE A PRINCIPALELOR ELEMENTE DE LIMBA CHINEZA

Limba chineza standard, putonghua, limba comuna, a fost

stabilita astfel in anul 1956, cand vechile caractere, continind un numar mai
mare de trasaturi, au fost simplificate si a fost elaborat sistemul de transcriere
fonetica cu caractere latine pinyin. In procesul de standardizare s-a pornit de la
baza constituita de dialectul nordic, numit si mandarin.
Din punct de vedere genetic, limba chineza apartine familiei de limbi
sino-tibetane. Este o limba de tip izolant, anume dispune de un inventar foarte
restrans de morfeme care marcheaza diverse valori gramaticale (ex: sufixul
pentru pluralul pronumelor si al unor substantive, sufixele aspectuale etc.).
Caracteristica limbilor izolante este identitatea dintre cuvant si morfem care nu
mai poate fi desfacut in parti componente. Aceasta situatie era integral valabila
in cazul limbii chineze vechi, pentru care este caracteristica identitatea silabamorfem-cuvant.
Chineza contemporana cunoaste insa o puternica tendinta spre
bisilabizare, ca si spre folosirea unor marci gramaticale. Cu toate acestea,
datorita numarului redus al acestor marci, un rol important in determinarea
rolurilor sintactice ale cuvintelor in cadrul unei propozitii revine topicii, care
este relativ fixa:
(Atribut) + SUBIECT + circumstantial + PREDICAT + element completativ + (atribut) +
OBIECT

In general, determinantul este asezat inaintea determinatului - invers

decit in limba romana. Spre exemplu, in limba chineza adjectivul frumoasa se
va pune inaintea substantivului fata, sau posesivul al meu inaintea obiectului
posedat dictionar.
Silaba este compusa din consoana initiala si rima
Exemplu: t + ang (tang)
Combinarea acestor elemente este supusa unor restrictii. Astfel, din cele 814
combinatii teoretic posibile ale celor 22 de initiale si ale celor 37 de rime, doar
420 sunt silabe atestate.
Limba chineza este o limba tonala. Tonul este un morfem suprasegmental, ce
diferentiaza ca sens silabele.

Schema tonala.

Marcarea grafica a tonurilor in transcrierea fonetica:

m m m m
tonul 1 reprezentat grafic ca o liniuta orizontala - plasata deasupra vocalei, face astfel
incit silaba sa se pronunte la un nivel inalt, constant;
tonul 2 reprezentat ca o linie oblica inclinata, in sens ascendent, /, induce o pronuntie
urcatoare, asemanatoare unui ton al mirarii;
tonul 3, reprezentat ca un u mic, coboara si apoi urca, dar nu ajunge atit de sus precum
finalul tonului 2;
tonul 4, marcat ca o linie oblica inclinata in sens descendent \ induce o pronuntie
coboritoare, ca un final de afirmatie.
Pr onuntie:
Pronuntia silabelor limbii chineze ridica anumite dificultati atit din cauza modului aparte
in care trebuie citite anumite consoane initiale (subimpartite in aspirate si neaspirate) cit si
din regulile de combinare a acestora cu rima. Pentru prezentarea acestui aspect, mai ales in
cazurile mai complicate, se va face apel la transcrierea fonetica pinyin astfel:
initialele b si p se vor pronunta precum p din limba romana, cu diferenta ca p din chineza
presupune producerea unui flux mai violent de aer.
Aceeasi diferenta este valabila si pentru perechea d si t ambele pronuntindu-se ca t din
romana, sau g si k pronuntate c.
Asadar, b, d si g sunt consoane initiale neaspirate, ce nu necesita producerea unui flux
exploziv de aer, in timp ce p, t si k sunt consoane aspirate.

O alta comparatie interesanta se poate face intre consoanele z si c, pe de-o parte si

zhsi ch pe de alta. Astfel, z se va pronunta asemanator sunetului din romana, c va
presupune adaugarea unui jet de aer la -ul simplu, in timp ce zh se va pronunta asemenea
initialei din cuvintul judge din engleza iar ch ca in Charlie.
Sh se pronunta exact ca din limba romana sau sh din engleza (shut, should)
r-ul initial din chineza se va pronunta asemanator dar nu in totalitate cu j-ul din
romana. In schimb, daca este surprins in pozitia finala, se va pronunta rotunjit, vibrant, asemenea
sunetului r din engleza.
Grupul de consoane j, q si x (pronuntat ca un s ceva mai peltic) pune probleme
mai ales datorita combinarii cu vocale sau rime complexe. Astfel, combinate cu vocala u o vor
transforma pe aceasta in <>, ex. ju se va citi <tz>, qu se va citi aproape la fel cu <tz>, cu
deosebirea ca -ul initial se apropie cumva de ch (am putea spune ca se situaza undeva la
jumatatea distantei dintre <> si <ch>) iar xu se pronunta <s>. Aceleasi probleme apar si
atunci cind aceste trei initiale se combina cu rime precum <-ue>, <-uan> sau <-un>. In acelasi tip
de variatii pote fi inscrisa si initiala speciala y care se pronunta precum <i> scurt , in
combinatia cu u care devine <i>
Celelalte initiale m, f, n, l, h nu pun mari probleme de pronuntie.
In privinta rimelor merita subliniat, spre exemplu, comportamentul grupului de sunete ian - care se pronunta <-ien> spre deosebire de situatia in care la acest grup se adauga un <-g>
final ce va induce nazalizarea dar va transforma pronuntia in <-iang> (cu un g aproape surd,
nazalizat, asemanator celui din franceza)
Sunetul <e> se comporta, de asemenea, diferit in functie de combinatia in care este
regasit. In combinatii precum -e (final) -en, -engsau chier er, eul se va citi (precum
vocala initiala din articolul nehotarit a sau an din limba engleza ) In schimb, alaturat
sunetului i, e-ul isi pastreaza pronuntia initiala (ex. mei - <mei>; fei - <fei>, ye - <ie>)
Rima -ong se va pronunta intotdeauna ca <-ung>, spre exemplu cuvintul long
(dragon) se va pronunta <lung>.
Initialele n si l se pot alatura atit vocalelor u cit si , rezultind silabe cu sensuri
diferite , ex. lu drum / l verde.
O atentie speciala necesita rezultatul combinatiilor cu vocala i a seriilor de consoane
initiale z, c s versus j, q si x. In cazul primelor trei, vocala finala i se va pronunta
ca din limba romana (ex. zi - <>, si - <s>) in timp ce alaturi de ultimele trei va ramine
la pronuntia <i> (ex. ji <tzi>, xi - <si>)

Scrierea: in limba chineza veche a existat o identitate intre silaba, grafem si

cuvant, insa in chineza contemporana grafemul nu a mai reprezentat decit o
singura silaba din cele doua care alcatuiesc, in majoritatea cazurilor, un cuvant.
Scrierea chineza a evoluat de la stadiul pictografic spre cel ideofonografic, desi
mai exista si acum o serie de pictograme precum: ri-soare yue
luna shan munte kou - gura, etc). Ideofonogramele sunt
compuse dintr-un radical cu incarcatura semantica si o componenta fonetica,
in multe cazuri identica sau asemanatoare altor caractere:
(gong) (hong). Dar: (tai) (yi).

Exemple de radicali

*Stiluri caligrafice

A=stilul oracular, caracteristic inscriptiilor pe carapace de broasca testoasa sau oase de

vita ( jiaguwen - sec. XIV-XII i.d.Hr). Primele documente care atesta acest tip
de scriere au fost descoperite in 1899 linga Anyang-Henan.
B= Stilul sigiliilor ( zhuan - sec.VII-III i.d.Hr) Scrierea are valoare simbolica,
reprezentind emblema identitatii fiecarei regiuni.
C= stilul jur idic sau oficial ( lshu)derivat din stilul sigiliilor mici, este folosit si
in prezent pentru realizarea titlurilor, firmelor sau anunturilor, aceasta datorita faptului ca
este destul de clar si lizibil.
D=stilul semi-cur siv ( xngsh) derivat din stilul oficial, a fost utilizat timp
indelungat in primele secole ale erei noastre ca stil obisnuit de caligrafiere.
E=stilul cur siv ( cosh sau ierbos de la cao=iarba) care face scrierea
foarte usor de realizat dar in acelasi timp dificil de descifrat
F=stilul r egulat ( kaishu) sau standard tr aditional, s-a dezvoltat in secolul VII.
G=stilul r egulat simplificat

In mod traditional, exista 6 criterii in descrierea caracterelor chinezesti

liu shu ce pot fi subimpartite in 2 mari categorii- wen , semne simple,
pictograme, neanalizabile in parti mai mici; si zi , caractere compuse, care pot fi
analizate pe parti componente. Cele 6 categorii sint:
* xiangxing pictograme
* zhishi caractere-simboluri
* huiyi agregate logice (caractere reuniri de sensuri)
* jiajie pseudoimprumuturi-caractere care noteaza un alt cuvint, pe baza
omofoniei;
* xingsheng ideofonograme reprezentind 90% din totalul caracterelor si
continind atit indicatorul semantic cit si pe cel fonetic
* zhuanzhu caractere rasturnate

*Exista o ordine fixa a trasaturilor in scrierea unei ideograme.

Prin trasatura se intelege miscarea neintrerupta a pensulei pe hirtie. Ordinea
trasaturilor se refera atit la ordinea in care trebuie sa fie executate trasaturile
cit si la directia in care este miscata pensula, ambele fiind foarte importante.
Exista o serie de trasaturi de baza precum:

Autor: Roxana Ribu

Surse:
Prof. Dr. Luminita Balan Scrierea chineza curs
Conf. Dr. Adina Zemanek Curs practic intensiv introducere

Zhang Pengpeng Changyong hanzi bushou (The Most Common Chinese radicals) Huayu
jiaoxue chubanshe 2001
Shiyong hanyu keben (Practical Chinese Reader) Beijing yuyan xueyuan Beijing 1986