Sunteți pe pagina 1din 4

Sunetul este cea mai mica unitate fonologica.

Fonemul este unitatea de sunet fundamental din limbile vorbite care ajut la diferenierea cuvintelor i morfemelor . (la unita minima distinctiva). Es: in cuvintele pane si cane cele 2 sunete initiale alcatuiesc doua foneme In cuvintele btte si btte o inchis si o deschis alcatuiesc doua foneme Cele doua copii ale cuvintelor alcatuiesc doua coppie minime, formate din doua cuvinte care se opun printr-un fonem. Multimea de sunete (foni) este mult mai ampla decat cea a fonemelor, intrucat fiecare fonem reprezinta un sunet, pe cand nu toate sunetele pot fi foneme. Semnele grafice care reproduc sunetele si fonemele sunt literele sau grafemele, care impreuna alcatuiesc sistemul alfabetic. Morfemul este unitatea cea mai mic dotata cu sens. Morfemele se compun la rndul lor din foneme. Es: andavamo elemente care determina significatul (significato) : and- care reda desinenta verbului (andare) -av- care exprima timpul imperfect -amo- care indica prima persoana plural Aceste elemente, fiecare fiind dotate cu significat, se numesc morfeme. Fiind cuvant sau fiind morfem, ele reprezinta semne lingvistice, semne din care este compus codul limbii. Fiecare semn lingvistic este compus din significante, imaginea acustica, forma externa, si din significato care se refera la obiectul real.

1.Il sistema fonologico dellitaliano


Sistemul fonologic al unei limbi reprezinta adunarea de foneme care il compun. El este compus din 30 foneme : 7 vocale, 21 consoane si 2 semiconsoane. Vocalele un sunet pronuntat fara ca aerul, iesind din canalul oral, sa intalneasca obstacole si cu ajutorul vibratiei corzilor vocale. Sunetele in a caror articulare corzile vocale intra vibratii se numesc sonore iar cele care nu vibreaza se numesc surde. Vocalele limbii italiene sunt 7 in pozitie tonica, adica accentuata: a (e deschis din sette) e (e inchis din cena) i (o deschis din voglia) o (o inchis din come) u Tinand cont de gradul lor de deschidere si de partea gurii care le articuleaza, se pot reprezenta : anteriori o palatali i e a o u posteriori o velari

Vocalele se pot clasifica : a vocala centrala de maxima deschidere : casa deschis vocala anterioara sau palatala deschisa : sette e inchis vocala anterioara sau palatala inchisa : cena i vocala anterioara sau palatala de maxima inchidere : lite deschis - vocala posterioara sau velara deschisa : voglia o inchis vocala posterioara sau velara inchisa : come u vocala posterioara sau velara de maxima inchidere : lupo In pozitie atona (neaccentuata) exista 5 vocale : [a] [e] [i] [o] [u] (nu exista *+ deschis si [] deschis in silabe neaccentuate) : casseta, vivace, ottengono

O consoan este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunat printr -o blocare sau o restrngere a cii vocale, suficient pentru a produce o suieratura. Pentru a descrie si clasifica consoanele luam in considerare 3 elemente : Modul de articulare Locul de articulare Gradul de articulare

Cu ajutorul modului de articulare distingem consoane occlusive, continue sau affricate . Oclusivele, sunt acele consoane in a caror articulare, canalul oral este in prima faza complet inchis apoi deschizandu-se succesiv pentru a lasa aerul sa iasa. Es: [c] din cane, [b] din bacio, [t] din topo laterali aerul iese prin lateral vibranti pronuntia lor face sa vibreze limba pe cerul gurii fricative in pronuntia lor, aerul trece printr-un canal ingust nasali in pronuntia lor, aerul iese pe cale nazala Affricatele sunt consoane a caror pronuntie initiaza cu un sunet occlusiv, ca apoi sa emita un sunet continuu . Es: [ts] din zio In ceea ce priveste locul de articulare exista consoane : bilabiali pronuntate cu buzele unite apoi deschise. Es: [p] din palla, [b] din roba labiodentali- atunci cand este implicata buza inferioara si dintii superiori. Es: [v] in vero dentali- cu limba in contact cu partea inferioara a dintilor superiori. Es: [t] din tela velari- pronuntate prin inchiderea cerului gurii (velo palatino). Es: [k] in coda, [g] din riga palatali- articulate cu limba atingand cerul gurii (palatul) . Es: *+ din gnocco, la [ ] din scena

In ceea ce priveste gradul de articulare, consoanele pot fi surde cand corzile vocale nu vibreaza ( es. [s] in sale, [k] in capo) sau sonore cand in pronuntia lor corzile vocale vibreaza ( e s. [d] in dente) . Consoanele in ceea ce priveste forta lor articulatorie pot fi scurte si lungi (brevi e lunghe) : -in pozitie intervocalica, sunt mereu lungi : *+ *+ [][ts][dz] - fricativa sonora [z] este mereu scurta Schema dei fonemi consonantici:

Bilabiali Sorda Occlusive Laterali Vibranti Fricative Nasali Affricate m p Sonora b

Labiodentali Sorda Sonora t

Dentali Sorda Sonora d

Alveolari Sorda Sonora l r

Palatali Sorda Sonora t d k

Velari Sorda Sonora g

v n

s ts

z dz

occlusive bilabiale sorda P occlusive bilabiale sonora B

occlusive dentale sorda -- T occlusive dentale sonora D

occlusive velare sorda -- K occlusive velare sonora G

laterale alveolare sonora L laterale palatale sonora

vibrante alveolare sonora R fricative labiodentale sorda -- F fricative labiodentale sonora V

fricative alveolare sorda -- S fricative alveolare sonora Z

fricative palatale sorda -- nasale bilabiale sonora -- M nasale dentale sonora N nasale palatale sonora affricate alveolare sorda -- TS affricate alveolare sonora DZ

affricate palatale sorda -- T affricate palatale sonora -- D

6O2L1V5F3N4A

In italiana exista 2 semiconsoane : [j] anterior sau palatal si [w] posterior sau velar. Semiconsoanele se gasesc in diftongii ascendenti, compusi dintr-o semivocala si o vocala : ieri , uomo Diftongul este o succesiune de dou sunete vocalice alturate articulate n aceeai silab, din care una este o vocal i cealalt este o semivocal. Diftongii ascendenti incep cu semivocala si se termina cu vocala. Diftongii descendenti incep cu vocala si se termina cu semivocala. Hiat - intalnirea a doua vocale care nu formeaza un diftong : spia, paura Unor grafeme din alfabet le corespund cate 2 foneme: E -> *] deschis : bello -> [e] inchis : verde O -> [] deschis : casa -> [o] inchis : torre C -> [k] : casa -> *t] : cento G -> [g] : ago -> [d] : gente S -> [s] : sole -> [z] : uso Z -> [ts] : azione ->[dz] : zero Absenta unor grafeme specifice unor foneme a dus la creearea digramelor ( doua grafeme care formeaza un singur sunet ) : - sc, reprezinta fricativa palatala [] : scena - gl, reprezinta laterala palatala [] : voglia - gn, reprezinta nazala palatala [] : cagna

Eliziunea este o omisiune a unuia sau a mai multe sunete (precum o vocal, o consoan sau ntreaga silab) ntr-un cuvnt sau intr-o propoziie, rezultnd simplificarea pronuniei.Este reprezentata grafic cu un apostrof : damore. Silaba se definete ca fiind un segment din lanul vorbirii compus din unul sau mai multe foneme (sunete elementare) pronunate nentrerupt ntr-un singur efort respirator. Silaba poate fi deschisa, daca se termina cu o vocala sau poate fi inchisa, daca se termina cu o consoana. Reguli de despartire in silabe: -o vocala initiala initiala urmata de o consoana face silaba in sine : e-de-ra -o consoana simpla face silaba cu vocala care urmeaza : ca-sa -consoanele duble se divid in doua silabe : sot-to -grupurile de doua sau trei consoane diverse fac silaba cu vocala urmatoare daca se afla la inceputul cuvantului : ca-pra, ma-gro -grupurile de consoane diverse sunt impartite intre cele doua silabe daca nu se afla la inceputul cuvantului : cal-ma, tor-ta - diftongii si triftongii nu se despart in silabe : ie-ri, suoi, a-iuo-la ; dar pot fi impartite doua vocale intr-un hiat : pa-u-ra - digramele si trigramele nu se despart in silabe : ca-gna, a-glio ACCENTUL -in italiana accentul este tip intensiv, adica confera silabei accentuate o majora intensitate articulatorie Silabele accentuate se numesc toniche, iar cele neaccentualte se numeasc atone. Majoritatea cuvintelor italiene sunt accentuate pe penultima silaba, iar acestea se v numesc cuvinte piane (paroxitone) . Daca accentul cade pe ultima silaba , cuvantul este tronche (oxitone). Daca accentul cade pe pe terzultima silaba, cuvantul este sdrucciole (proparoxitone). Cuvintele fara accent sunt numite clitiche.