Sunteți pe pagina 1din 8

Retorica Romanului

de Booth Wayne,U.,1976
The Rethoric of Fiction 1961!
Booth defineste retorica drept arta comunicarii cu cititorii , sau transferul
de idei, mobiluri, intentii de la o minte la alta, sau in fine drept ceea ce o opera este
pusa sa faca- cum este ea conceputa pentru a se comunica.Autorul , prin intermediul
procedeelor retorice specifice genului, se insereaza in textura operei, initiind dinlauntru
acea situare a cititorului in contextual generator al valorilor, dandu-I astfel sansa de a trai
ideea si de a emite judecata oxiologica.
pera este asezata intr-un context larg cultural-ideologic si social-istoric si
privita in conexiunile ei firesti cu celelalte ramuri ale umanisticii.!e asemenea opera
devine incadrabila intr-o serie, sau gen, fata de care se poate raporta masaurandu-si
originalitatea si eficienta."n Retorica romanului Booth re#une in di$cutie cate%a
cate&orii $i #rocedee de tehnica narati%a $ocotite #ana mai ieri imua'ile.Astfel pe de
o parte dicotomia "povestire#prezentare sau relatare#reprezentare care a furnizat adesea
criticii din ultima suta de ani, pe de alta parte situarea la unul din polii opozitiei nu poate
constitui in sine un verdict oxiologic inatacabil.Booth pune sub semnul intrebarii asa-
zisa superioritate a prezentarii dramatizate sprijinita pe o perspective narativa
particularizata si circumstantial delimitata.
$volutia romanului dupa circa %&'(, in sensul reintegrarii vocii auctoriale si a
comentariului, vadeste orientarea spre o problematica existential-umana, o abandonare a
ipostazei solipsistice a cunostintei in stare pura, o retragere din zonele indeterminate ale
trairilor confuze.)edescinderea in social si contingent tinde sa reaseze umanul in zonele
palpabile ale normalitatii si coerentei inteligibile.)estaurarea demnitatii vocii
auctoriale,repunerea in drepturi ca personajului ca entitate constituita, au facut ca
romanul post-modernist sa para a fi reactualizat contractul prin care cititorul si autorul isi
recunosc rolurile, isi aroga competentele si se declara dispusi sa coopereze animate de un
sentiment de stima si incredere mutuala.
*roblema increderii este o problema cheie in strategia compozitionala, asa
cum este ea relevata de Booth.+itind suntemcititi de roman.Atata vreme cat ne aflam
sub imperiul unei carti,cat ii respiram atmosfera,suntem determinati si pana la un punct
modificati de ea.,umea romanului ne absoarbe cateodata cu desavarsire.-ubiectul.tehnica
prozeii non-didactice, considerate ca arta de a comunica cu cititorii.$liberarea atat
romancierilor cat si cititorilo de contrangerile regulilor abstracte cu privire la obligatiile
romancierilor.+onditia prima a romancierului e sa se faca agreabil.-/rollope.
$u scriu0cititorul sa faca bines a invete sa citeasca- 1ar2 3arris.
/oti autorii ar trebui sa fie obiectivi.
(artea ".(uritatea arti$ti$tica $i retorica romanului.
" ) #o%e$ti $i a #re*enta.
-*ovestirea autorizata din primele naratiuni-*rintre procedeele povestitorului
care izbesc cel mai mult prin artificialitate se numara si trucul submersiunii dincolo de
suprafata actiunii in scopul obtinerii unei pareri intemeiate cu privire la mintea si inima
personajului.ricare ar fi ideile noastre asupra modului natural de a povesti o intamplare,
artificial este fara indoiala prezent, ori de cate ori autorul ne povesteste ceea ce nici unul
dintre noi in asa zisa viata adevarata nu are putinta de a cunoaste.4ranita dintre
prezentare si povestire este intotdeauna intr-o anumita masura arbitrara.5udecata autorului
este intotdeauna prezenta,intotdeauna evidenta oricui va sti sa o caute.6n autor poate
pana la un punct sa-si aleaga deghizarile , el nu poate niciodata alege sa dispara.
"".Romanele ade%arate tre'uie $a fie reali$te. 6nii critici ar cere romanului sa tina
cont de realitate, sa reprezinte viata asa cum este, sa fie natural , sau real, sau sa pulseze
plin de insufletire.Altii ar voi s ail curete de impuritati, de ceea ce este inartistic, de ceea
ce este excesiv uman.
)titudini cerute autorului 7 1ulti socotesc oxiomatic faptul ca autorul trebuie
sa fie obiectiv, detasat, ironic, neutru, .Altii ii cer sa fie pasionat,
implicat, .-i intre aceste doua extreme,criticii temperate au incercat sa formuleze
standarde pentru distanta adecvata dintre autor, public si lumea fictionala.
)titudini cerute cititorului. 7 $ste oare cititorul in stare sa fie obiectiv sau
ironic sau detasat, sau, dimpotriva, este el capabil de compasiune sau de angajare 8
opera trebuie sa furnizeze cititorului mai degraba intrebari decat raspunsuri, el trebuie sa
accepte ambiguitatile vietii.
""".Toti autorii tre'uie $a fie o'iecti%i. biectivitatea la un autor poate insemna o
atitudine de neutralitate fata de toate valorile, o incercare de a relata toate lucrurile, bune
sau reale.In timp ce scrie, autorul nu creeaza pur si simplu un om in general ideal si
impersonal, ci o versiune imbunatatita a sinelui propriu care este deosebita de cea a
autorilor implicati.
"+.)de%arata arta i&nora #u'licul. Adevaratii artisti scriu numai pentru ei
insisi.9iecare trasatura de condei care implica alter ego-ul sau va contribui la
modelarea cititorului, il va pregati sa aprecieze atat pe cutare personaj cat si cartea.!ar
acest act al comunicarii , fundamental pentru insasi existenta literaturii, a fost adesea
ignorat , deplanes sau contestat de critica moderna.
+.,motiile,con%in&erile $i o'iecti%itatea cititorului. Atat lacrimile cat si rasul sunt
frauduloase din punct de vedere estetic.
+".Ti#uri de naratiune.
-)utorul im#licat "alter ego-ul autorului:- acesta este intotdeauna distinct de omul
real,care isi creeaza o versiune superioara a sinelui sau.
-.aratorii nedramati*ati-majoritatea povestirilor sunt prezentate ca filtrandu-se prin
constiinta unui povestitor.
-.aratorii dramati*ati-multe romane isi dramatizeaza naratorii pana in cele mai mici
detalii,transformandu-I in personaje care sunt tot atat de insufletite ca cele despre care le
relateaza.
+"".(artea a "" a. +ocea auctoriala in roman.
9unctiile comentariului creditabil ca retoricean, autorul descopera ca unele
convingeri de care depinde aprecierea deplina a operei sale sunt gata formate, acceptate
pe de-a-ntregul de presupusul cititor care deschide cartea, in timp ce alte convingeri
trebuie sadite sau consolidate.
Wayne C. Booth retorica romanului
Studiul lui Wayne C. Booth, Retorica romanului, incepe prin delimitarea
precisa, de catre autor, a obiectului sau, mai bine spus, a spatiului sau de
manevra: "'Subiectul meu are in vedere tehnica prozei non-didactice,
considerata ca arta de a comunica cu cititorii - resursele de care dispune
scriitorul de poeme epice, romane sau povestiri atunci cand incearca
constient sau nu sa impuna cititorului lumea sa ictiona-la." !"# $in chiar
aceasta declaratie de intentie, care are continutul unei asezari pe anumite
coordonate spatial-tematice, se pot naste doua perspective de receptare,
doua scrii de probleme pe care le activeaza acest studiu. %stel, pe de o
parte, intentia de pro&ram a autorului este limpede ca vine intr-o buna masura
in contradictie cu insusi titlul lucrarii sale, care este pe cat de sumar in
alcatuire, pe atat de precis: Retorica romanului. 'elul in care ni se arata
aceasta contradictie, adica tocmai declaratia de intentie pe care am citat-o, ne
poale da, insa, o idee despre natura si sansa de solutionare a ei( cuvintele
proza non-didactica trimit, destul de indreptatit, credem, la acel domeniu mai
lar& in care romanescul se incadreaza ca una din componentele lui cele mai
reprezentative si care nu poate i altul decat naralivitatea &enerala. Ceea ce
inseamna ca imprecizia sau nepotrivirea titlului cu insusi pro&ramul studiului
este numai partiala, sau ar putea i atenuata prin continuarea rationamentului
care, tinand cont de apartenenta romanului la spatiul mai lar& al narativ itatii,
poale duce la incheierea ca o retorica a acesteia cuprinde. in mod necesar si
cel putin in liniile ei mari, si o retorica a romanului. )e de alta parte, din
aceeasi declaratie de intentic-pro-&ram se poate naste atat intrebarea cu
privire la intelesul termenului de *ntrand in materia propriu-zisa a studiului,
vom inorma cititorul ca partea i se intituleaza )uritatea artistica si retorica
romanului si incepe cu un prim capitol: % povesti si a prezenta. $eosebirea
dintre cei doi termeni, respectiv dintre cele doua tehnici narative !sau retorice#
este simpla si clara: povestirea se caracterizeaza prin artiicialitate, prin
depasirea limitei naturale de perceptie a cititorului, prin marcarea semnelor
launtrice creditabile si constituirea unei orme de autoritate artiiciala care a
dainuit !in proza de tip european# pana aproape de noi: "+ retorica de acest
&en, directa si autoritara, pe care am intalnit-o in Cartea *ui *ov si in operele
lui ,omcr. nu a disparut complet din scrierile ictionale." !-# in schimb, in cazul
prezentarii, autorul "s-a eclipsai pe sine, a renuntat la privile&iul interventiei
directe, s-a retras in culise si si-a lasat persona.ele sa-si realizeze propriul lor
destin pe scena."
Cea din urma secventa din acest prim capitol al partii intai a studiului prezinta
)luralitatea vocilor aiictoriale( ideea teoreticianului este ca oricare si oricate ar
i subteru&iile, respectiv procedeele retorice la care autorul ar putea sa
apeleze, o evaluare auctoriala nu poate sa lipseasca din nici o opera de
naratiune artistica si ca atat ormulele manieste, deschise, cat si cele
mascate nu reprezinta altceva decat variante ale vocii auctoriale.
*n continuare, se procedeaza la enumerarea celor palm re&uli &enerale ale
retoricii !narativitatii sau romanului#: Re&ula *: "Romanele trebuie sa ie
realiste." $iscutia porneste de la constatarea unctionarii e/clusivismului
partizan in problema optiunii intre povestire si prezentare si mai ales de la
conditionarea noutatii, modernitatii si, implicit, valorii de aceasta din urma:
"$ar suntem noi oare conruntati cu o ale&ere chiar atat de simpla si de
deconcertanta cum au pretins uneori campionii prezentarii0 %re, in deinitiv,
vreun sens sa stabilesti doua cai de a transmite o povestire, una pe de-a-
ntre&ul buna, cealalta pe de-a-ntre&ul rea( una numai arta si orma, cealalta
numai stan&acia si irclevanta( una numai prezentare si redare si drama si
obiectivitate, cealalta e/clusiv povestire si subiectivitate si predica si
anchilozare0" !1# impotriva &eneralizarilor inoperante si adesea pa&ubitoare,
din care se nasc e/clusivismele de orice el, autorul cauta si veriica, pe
traseul "$e la tipurile dierentiate la calitatile universale", criteriile &enerale cu
sursele lor: opera, autorul, cititorul. "S-ar putea scrie o istorie dialectica a
criticii moderne in termenii conlictului apri& dintre cei ce considera ictiunea
ca ceva care trebuie mai presus de orice sa ie reala 23 si cei ce ii cer sa ie
pura" in acest dublu sens sunt deinite criteriile decur&and de la autor, de
unde, "%titudini cerute autorului -4ulti socotesc a/iomatic aptul ca autorul
trebuie sa ie 5obiectiv6, 5detasat6, 5imperturbabil6, 5ironic6, 5neutru6,
5impartial6, 5impersonal.6 %ltii - mai putini in acest secol - ii cer sa ie
5pasionat6, 5implicat6, 5en&a&e6. Si intre aceste doua e/treme, criticii
temperati au incercat sa ormuleze standarde pentru 5distanta6 adecvata
dintre autor, public, si lumea ictionala." !7# Corespunzator, se deinesc
"%titudini cerute cititorului - 8ermenii tind aici sa-i duplicheze pe cei ce descriu
autorul ideal. 9ste oare cititorul in stare sa ie 5obiectiv6 sau 5ironic6 sau
5detasat6, sau, dimpotriva, este el capabil de compasiune sau de an&a.are0"
!:# Cat priveste atitudinile cerute operei, ele mer& pe aceleasi duble trasee
paralele. in continuare, uzand de marturiile teoretice ale unor romancieri ca
,enri ;ames sau ;ean )aul Sartre ca si de cele practice ale numeroaselor
e/emple invocate din te/te romanesti, criticul discuta probleme precum:
*ntensitatea iluziei realiste, Romanul ca realitate imediata. $iscriminand intre
tipurile de realism( nu rezulta, din nici o dezbatere sau analiza, aptul ca
structura romanesca, in esenta ei, aceea care-i determina valoarea, ar i
determinata decisiv de &radul de realizare a acestor criterii.
Cea de a doua re&ula ar i ca '8oti autorii trebuie sa ie obiectivi": "<n al doilea
tip de criteriu &eneral, comun multora dintre ondatorii romanului modem, se
reera *a starea de spirit sau suleteasca a autorului. <n numar surprinzator
de mare de scriitori, chiar si dintre aceia care si-au considerat propriul scris
drept 5auto-e/presie6, au cautat sa se elibereze intr-un el de tirania
subiectivitatii 23. $in timp in timp altii s-au ridicat sa apere alinierea, an&a.area,
implicarea. 2 3 %semeni tuturor termenilor de acest el, totusi, obiectivitatea
inseamna multe lucruri. Subiacent termenului si numarului mare de sinonime
ale sale -impersonalitate, detasare, dezinteresare, neutralitate ctc. - distin&em
cel putin trei calitati separate, neutralitate, impartialitate si impasibilitate=' !">#
$e aici si subcapitolele care urmeaza in planul cartii: ?eutralitatea si "alter
e&o-ul auctorial". *mpartialitatea si accentul "inechitabil". *mpasibilitatea, dar si
secventa inala a capitolului 8ehnici=e impersonale incura.eaza subiectivismul.
Concluzia teoretica privitoare la valoarea speciic romanesca a impasibilitatii
este pusa chiar de teoretician in relatie cu incheierile lo&ice ale celorlalte
secvente: "@edem deci ca nici una din cele trei principale pretentii de
obiectivitate ale unui autor nu se ala intr-un raport obli&atoriu cu deciziile de
ordin tehnic. $esi poale nu este lipsit de importanta ca *a un moment dat, in
dezvoltarea unei arte sau in evolutia unui scriitor, sa se evidentieze prime.diile
unei an&a.ari, partialitati sau implicari emotionale prost indrumate, tendinta de
a rclationa obiectivitatea auctoriala cu o impersonalitate impusa in aara
tehnicii este pe dc-a-ntre&ul neintemeiata." !""#
% treia re&ula &enerala: 'A%devarata arta i&nora publicul". $ilema care
prezideaza si alimenteaza aceasta propozitie este astel e/primata de
teoretician: "*n ultimele cateva decenii numai in manualele de scris besl-
seller-uri mai &asim din abundenta indemnuri directe, adresate autorului, de
cum sa tina cont de cititorul sau si sa scrie in consecinta. 4oda
precumpanitoare printre scriitorii seriosi a ost sa considere orice interes
identiicabil privind cititorul drept o pata comerciala pe obrazul altminteri
neprihanit, al artei. $aca cineva este atat de necuviincios incat sa intrebe care
sunt scriitorii seriosi, raspunsul e simplu: sunt aceia pe care nu-i poti banui ca
scriu &andindu-se la cititorB == $esi ne pol amuza solemnitatile cultice ale
acelora care suspecteaza preocuparile retorice, e/ista motive intemeiate
pentru suspiciunea lor. ?u vedem oare, in iecare crampei de lucrare
comisionata de pe lista cartilor de succes, dovada a ce se intampla cu arta
cand i se in&aduie cererii publicului sa controleze ce ace artistul0 $ecat sa
patrunda in mlastina cerintelor retorice contradictorii si de&radante, nu este
mai si&ur ca autorul sa considere inartistica si periculoasa orice conormare
ata de nevoile cititorului0" !"C# $upa o discutie purtata si de aceasta data pe
reperele unor secvente intermediare, cum ar i: "%devaratii artisti scriu numai
pentru ei insisi", 8eorii ale artei pure. *mpuritatea" literaturii mari, 9ste
ictiunea pura teoretic dezirabila0, incheierea teoreticianului merita redata
te/tual: "toate cliseele despre asa-zisa autonomie a obiectului natural sunt in
cel mai bun caz .umatati de adevar. $esi unele persona.e si evenimente
articuleaza independent mesa.ul lor artistic si-l transmit cititorului, purtand
astel in ele sub o orma atenuata propria lor retorica, nici unul nu va realiza
aceasta cu claritate si pre&nanta pana ce autorul nu-si va aduce toate
potentele sale in slu.ba misiunii de a-l ace pe cititor sa vada ceea ce sunt ele
in realitate.
%utorul nu poate ale&e daca sa recur&a sau nu la potentarea retorica. Sin&ura
sa ale&ere priveste tipul de retorica la care va apela." !"D#
Re&ula a patra priveste "9motiile, convin&erile si obiectivitatea cititorului.'" Si
de aceasta data titlurile secventelor sunt &raitoare pentru sera problematicii
si pro&resele discutiei: "%tat lacrimi le cat Ei rasul suni rauduloase din punct
de vedere estetic. 8ipuri de interes !si distanta# literar !a#. Combinatii si
conlicte de interese. Rolul convin&erilor. + .udecata concluzivape aceasta
tema arata cat de mult ramane si se pastreaza autorul canadian pe teritoriul
bine delimitat al retoricii, care este arta de a convin&e: ")roblema pentru
cititor este 23F aceea de a descoperi intr-adevar care valori sunt abro&ate si
care realmente sunt operante, desi in operele moderne acest apt se petrece
adesea in ascuns. Sa emiti .udecati acolo unde autorul a urmarit neutralitatea
inseamna sa interpretezi &resit. $ar a ramane neutru sau obiectiv acolo unde
autorul a dorit an&a.area inseamna acelasi lucru, desi este probabil ca eectul
sa ie mai putin evident si sa ie poate chiar trecui cu vederea in aara de
aptul ca produce o senzatie de plictis. Ga inceputul perioadei modeme, ara
doar si poate, pericolul cel mai amenintator provenea din partea .udecatilor
e/a&erate si do&matice. in ultimele doua decenii insa !in privinta asta n-am
nici un dubiu# mult mai multe interpretari eronate au provenit de pe urma a
ceea ce nu pot numi decat neutralitate do&matica."
8eoreticianul canadian crede ca analizele de pana acum i-au aratat aptul ca
nici un narator nu poate evita retorica adica arta de a convin&e: problema
este la ce anume mi.loace urmeaza sa apeleze. Cat priveste identiicarea
procedeelor narative pe baza criteriului care desparte povestirea de
prezentare, respectiv "sub raportul 5persoanei6 si al &radului de
omniscienta", nu se pot procura criterii cu adevarat productive de deinire si
nici de valorizare a lor. %stel incat, pe baza elementelor analizei de pana
acum, el procedeaza, in continuare, la intocmirea unui tablou al "ormelor pe
care *e poate asuma vocea aucto-riala". )entru cat mai buna inormatie a
cititorului nostru, putem enumera componentele acestui tablou: )ersoana,
?aratorii dramatizati si nedramatizati. +bservatorii si a&entii naratoriali. Scena
si rezumarea, Comentariul, ?aratorii constienti de sine. @ariatiile distantei,
@ariatiile ca spri.in sau corectie. )rivile&iul. )erspectivele interioare. )ornind
de la notele precise si detaliate ale unui romancier !,enry ;ames#
teoreticianul se crede indreptatit sa aprecieze ca optiunea privind omniscienta
autorului, !naratorului# sau contrariul ei nu este determinanta pentru valoarea
te/tului: "% decide ca naratorul tau nu va i omniscient nu rezolva practic
nimic. intrebarea diicila este: cat anume de incon-scient trebuie el sa ie0 Ga
el, a te decide la naratiunea de persoana intai nu solutioneaza decat parte
din problema, poate partea cea mai usoara. Ce el de persoana intai0 Cat de
deplin caracterizata0 Cat de constienta conditia sa de narator0 Cat de
creditabila0 Cat de limilabila la deductia realista( cat de privile&iata pentru a
transcendc realismul0 in ce momente va rosti adevarul, in ce momente se va
abtine sa se pronunte cat de cat sau chiar va minti0 Se poate raspunde la
aceste intrebari numai acand reerire la virtualitatile si necesitatile operelor
particulare si nu prin reeriri la ictiune in &enere, sau la roman, sau la re&uli
asupra punctului de vedere." !"-# $e unde necesitatea de a considera cu un
plus de atentie ceea ce autorul numeste artele relatarii.
$in aceasta intentie de pro&ram se nasc partile a *8-a si a ,l-a ale cercetarii:
@ocea auctoriala in roman si ?aratiunea impersonala, cu capitolele
respective, din care putem aminti: 'unctiile comentariului creditabil.
)ovestirea sub orma prezentarii: ?aratori dramatizati, creditabili si
necreditabili. 'unctiile tacerii aucloriale. )retul naratiunii impersonale,
4oralitatea naratiunii impersonale. incheierea cartii, prezentata sub titlul de
9pilo&. Retorica romanului si poetica ictiunilor, reprezinta, de apt, relectii
nascute din conruntarea cu cateva puncte de vedere critice e/primate asupra
ci. $upa ce constata impasul cronic de care suera teoria romanului !pp. H1"
s.u.#, autorul Retoricii romanului, ata cu o abordare unilaterala a problemelor
modelului, percepe una din dimensiunile lui undamentale: "intr-un roman a-
devarata autonomie deriva din recunoasterea de catre noi a 5sentimentului6
independent al 5vietii reale6 pe care-l de&a.a, si care este, de apt, rezultatul
actului creator total al autorului, care isi maniesta propriul sau sentiment al
vietii. 5Cu alte cuvinte un roman nu imita niciodata viata ci depinde in crearea
autonomiei sale doar de sentimentul pe care il avem noi in le&atura cu viata.6
5%utonomia6 si sentimentul vietii autorului !identic acum cu 5sentimentul vietii
pe care il demonstreaza autorul6# isi &asesc astel reconcilierea in
5capacitatea ima&inativa6 a cititorului de a patrunde in lumea autorului." !"I#
$in haituiala polemica, de altel destul de ele&anta, la modul an&lo-sa/on, cu
unul din criticii sai si pe urma lo&icii interioare a propriei cercetari, Wayne C.
Booth a.un&e sa dea o solutie pe cat de prounda pe atat de supla uncia din
problemele undamentale ale identitatii mpdelului romanesc: "romanul este
atat autonom, un intre& concret, !o urna bine modelata# cat i autoc/presie !o
lumina, in tipat pasional#, cat si 23 o opera retorica !un &est, o pledoarie pentru
acceptare, inluenta unui om asupra altuia#, cat si o intruchipare a ortelor
literare si sociale ale epocii !un container purtator al conventiei, o o&linda#, cat
si un enunt al adevarului moral sau ilozoic !o polemica, un dialo& ilozoic, o
predica#, si cate si mai cate0" !"1# Ga care mai putem adau&a: "Romanul ca
&en, bun sau prost, 5este intr-adevar6 multe lucruri dierite, si nici un limba.
critic nu-i poate an&a.a totalitatea. <n roman 5este intr-adevar6 o structura
autonoma, potrivii anumitor scopuri critice, asa cum a demonstrat un intre&
corpus de critica moderna: dar este in aceeasi masura e/presia intentiilor
autorului, a capacitatilor sale si a psihicului sau( ca si o reprezentare a
realitatilor istorice, sociale, economice, politice, literare: ca si o intruchipare a
conceptiei despre lume si a conceptelor morale ce pol i considerate sub
specie aetemitas8 !"7# 9ste tocmai constientizarea si e/presia aptului ca
retorica romanului se poate converti !si tocmai acesta este cazul, intr-o
anumita masura, al cercetarii lui Wayne C. Booth# intr-o poetica a modelului
!v, in acest sens. la pp. H7H s.u.#, pentru ca, in rest, celelalte detalieri asupra
tehnicilor relatarii sau ale prezentarii, cu tot caracterul lor tehnic care ar putea
atra&e pe amatorii de trasee si&ure, obiective, in abordarea enomenului
literar, suera de doua nea.unsuri principale: pe de o parte, ele se reera
e/plicit si direct la spatiul &lobal al narativitatii( pe de alta, cuprind numai
procedarile si mi.loacele artei de a convin&e, respectiv ale retoricii. 'oarte
departai numai si oricum mi.locit. incheierile din aceasta parte a studiului lui
Wayne C. Booth ar putea viza modelul narativ al romanului ca atare.