Teoria literaturii (2-3) (fragment) LECTUR I RECEPTARE (Fie) Genurile literare nu sunt fiine n sine: ele constituie, n fiecare

epoc, un soi de cod implicit prin intermediul cruia i graie cruia operele trecutului i operele noi pot fi receptate i clasificate de cititori. n raport cu aceste modele i orizonturi de ateptare, textele literare sont produse, apoi receptate, satisfac aceast ateptare sau o transgreseaz fornd-o s se nnoiasc.1 Consideraii introductive n anii 60-70 s-a inregistrat un pas important in stabilirea statutului operei literare, situl ontologic al acesteia pendulind de mult timp intre autonomie si dependenta de receptor. Sint anii in care se pun bazele celebrei Scoli de estetica a receptarii de la Konstanz, teoriile lui Hans-Robert Jauss si ale lui Wolfgang Iser inregistrind un succes uimitor, in urma protestelor studentesti desfasurate in Germania. Nemultumirile vizau spiritul stiintific burghez, printre cele mai contestate stiinte ale spiritului fiind si literatura, ce fusese rupta de problemele social-istorice si transformata intr-o disciplina inefabila. Sub influenta teoriilor lui Thomas S. Kuhn din Structura revolutiilor stiintifice din 1962, se impune o noua modalitate de abordare a literaturii, care sa tina cont de istoricitatea operei, sa evidentieze dialogul operei cu cititorul ei, dar si felul in care se stabileste acest dialog. n conferinta inaugurala din 1967, Istoria literara ca provocare a stiintei literaturii, Jauss analizeaza orientarile anterioare si constata ca teoriei literare marxiste, care nega orice raportari imaginare ale literaturii, ii urmeaza teoria formalista, ce promova investigatii in exclusivitate intraliterare si o viziune evolutiva a structurilor, prin ele insele, rolul cititorului in receptarea operei literare fiind ignorat. Asa cum sublinia si Andrei Corbea in prefata la Experienta estetica si hermeneutica literara a lui Jauss, acesta aduce o noua viziune, literatura fiind perceputa drept comunicare de tip special, in care, prin mijlocirea operei, intra in relatie doi factori distincti autorul si receptorul operei. Meritul esteticii receptarii a fost acela de a fi practicat o abordare functionala a textului, prin valorificarea momentului receptiv in raport cu cel productiv, arta nemaifiind vazuta de acum inainte doar ca o manifestare productiva, ci si receptiva si comunicativa, in care cititorul detine un rol activ, fara, insa, ca acest rol sa stea sub semnul arbitrariului. Viziunea nu este absolut noua, sugestii in acest sens existind deja, din mai multe directii, cel care a initiat reabilitarea rolului conferit cititorului fiind Sartre cu eseul sau din 1948 Quest-ce que la littrature?, in care sublinia obligativitatea angajarii in literatura si afirma ca scrierea si lectura sint cele doua fete ale aceluiasi fenomen, dar un rol important l-a avut si Roman Ingarden cu ideile sale legate de constructia schematica a operei si elementele nedeterminate destinate concretizarii prin lectura. Teoria functiilor estetice apartinind scolii pragheze, precum si formula fuziunii orizonturilor operei si interpretului introdusa de hermeneutica lui Gadamer au influentat de asemenea teoria receptarii. ntr-o conferinta tinuta la Atena in septembrie 2001 si publicata in Observator cultural nr. 89, Paul Cornea descria in felul urmator rolul scolii germane: Marele merit al lui Jauss si al colegilor sai de la Konstanz nu e de a fi descoperit un fenomen necunoscut, ci de a-l fi scos din umbra, de a-l fi impus drept cap de afis, in centrul preocuparilor noastre, salvgardarea istoricitatii fara caderea in istorism, dar si interpretarea operei literare ca dialectica
1

Philippe Lejeune, Le Pacte autobiographique. Nouvelle dition augmente, Paris, Seuil, 1996, p. 311.

intersubiectiva, ca joc de intrebari si raspunsuri intre orizontul de asteptare al operei si orizontul de experienta al receptorilor deschizind, in opinia cercetatorului roman, drumul catre Reader response criticism. (Dana Pirvan-Jenaru, Caracterul de survenire al textului fictional, n Observator cultural, nr. 466 / 19.03.2009) Teoria efectului de lectur i a cititorului implicit (Modelul Wolfgang Iser: Actul lecturii) Observaii preliminare2 Opera literar nu e textul, aa cum a fost ivit el de un autor, nici concretizarea lui revendicat de un cititor, ci un ntre, situs virtual, n care exigenele operei garanteaz libertatea receptrii. Opera este locul unde modul de a semnifica al operei este sesizat i imaginat de ctre cititor, adic un dincolo de limba operei i de limba cititorului, totodat. Efectul operei este tocmai deschiderea acestei posibiliti de a deveni aceast deschidere este valabil att pentru oper ct i pentru cititor. Ceea ce nseamn c abia prin faptul de a fi citit opera exist, capt via i existen istoric, dar i c, prin actul lecturii, cititorul care constituie sensul operei i reconstituie orizontul vieii, afirmndu-i existena, anume devenind el nsui. Niciun cititor nu se poate sustrage unei asemenea ncercri a deschiderii de sine i nicio oper literar, nici mcar una de consum sau de propagand, nu posed un sens gata formulat, pentru care s nu mai fie nevoie de nicio alegere. Structura de apel a textului i rolul cititorului Opera literar caut s-i asigure posibilitatea de a sesiza un cititor i de a suscita un efect prin ceea ce Wolfgang Iser a numit mai nti structura de apel a textului. Structura de apel a textului nu este identic cu intenia autorului: aceasta din urm e depit i rmne ntotdeauna incomplet fa de structura de apel a textului, aa cum o sesizeaz fiecare cititor istoric n parte. Structura de apel a textului este o indicaie plural, ce se actualizeaz diferit de ctre cititori, funcie de ateptri, reprezentri i interese privind opera de art. Structura de apel a textului are un statut paradoxal: ea e nscris n text, o dat cu acesta, fr a aprea totui vreodat n clar, pentru c nicio oper nu i conine i modul de ntrebuinare. Structura de apel a textului e ns i nscris textului de ctre cititorul care o identific ntr-un mod particular. Dup Mircea Martin, punctul de plecare [al acestei teorii, n. n.] este, neindoielnic, in Ingarden, fondatorul esteticii fenomenologice, primul autor care a definit opera de arta ca un obiect intentional inter-subiectiv, dependent nu numai de constiinta creatorului, dar si de concretizarea pe care i-o rezerva cititorul. Schematismul operei in viziunea lui Ingarden devine la Iser structura de apel si cadru productiv pentru imaginatie, iar indeterminarea constitutiva operei de arta devine, in conceptia autorului nostru, baza unei structuri textuale in care cititorul este intotdeauna deja gindit. In 1972, Wolfgang Iser publica [...] un volum de analiza aplicata romanelor englezesti de la Bunyan la Beckett sub titlul Der implizite Leser (Cititorul implicit). Acest interludiu analitic va fi urmat in 1976 de marea sinteza teoretica intitulata Actul lecturii (Der Akt des Lesens) unde raporturile intre text si cititor sint modelate in interactiunea lor comunicativa. Autorul ne propune, de fapt, aici, un model functionalist al textului literar. [...] In conceptia lui recenta, interpretarea nu se exerseaza doar asupra textelor canonice, fie ele sacre ori literare, ci si asupra fenomenelor culturale si chiar asupra unor entitati incomensurabile precum Dumnezeu. Conceptul de interpretare se largeste, prin urmare, enorm si se complexifica exemplar. Sintem animale interpretante, nu doar in sensul unei inteligente ce se doreste cit mai cuprinzatoare, ci si in acela al ezitarii si suspendarii intre mai multe posibilitati, mai multe solutii interpretative. n perspectiva lui Iser, interpretarea
2

Romania Constantinescu, Libertatea lecturii (prefaa la W. Iser, Actul lecturii, Piteti, Paralela 45, 2006), pp. 5-32.

creeaza un spatiul liminal si paradoxal care o limiteaza si, in acelasi timp, o stimuleaza. Este distanta intre obiectul interpretat si ceea ce autorul nostru numeste registru. (Mircea Martin, Laudatio Wolfgang Iser, n Observator cultural, nr. 466 / 19.03.2009) n Actul lecturii. O teorie a efectului estetic (tradusa la noi abia n 2006 de catre Romanita Constantinescu), teoria receptarii este integrata intr-o teorie a efectului estetic, ancorata in text, nu in judecatile istorice ale oamenilor, asa cum se intimpla cu teoria receptarii, fara insa a subestima implicatiile sociale ale fictiunii. Estetica efectului utilizeaz instrumentele unei teorii lrgite a textului (textul ca oper deschis /vs./ un model nchis al textului cf. teoriilor structuraliste): estetica efectului se desparte n acest punct [n teoria structurii de apel, n. n.] de structuralism, integrndu-l, dar depindu-l n sensul unei teorii fenomenologice a operei literare. Cci nu numai modul de a semnifica al operei, ci i condiiile experimentrii de ctre cititor a potenialului de sens al operei sunt nscrise n text. De aceea estetica efectului are n vedere nu cititorul real, ci mai nti cititorul nscris textului care face posibil existena cititorului real, i abia apoi pe acesta din urm. Wolfgang Iser propune un termen suplimentar celui de structur de apel a textului i anume termenul de rol al cititorului, dup modelul unei teorii sociale a rolurilor. Lectura, ca orice joc social, are loc graie anticiprii simplului fapt c un potenial partener are ateprile sale (dincolo de ceea ce autorul poate identifica ca fiind ateptrile publicului operei, dar i dincolo de ceea ce cititorii pot reconstrui ca fiind intenia autorului), graie deci prefigurrii unui rol n care s evolueze acesta. Exist un rol al cititorului care a primit numele de cititor implicit, precum exist i un rol al autorului n situaia de comunicare a operei i care e cunoscut ca acela de autor implicit. Autor i cititor nchid o situaie de comunicare n oper graie unor proiecii reciproce, unor roluri recreate cu fiecare lectur a operei. Rolul pe care textul l prevede unui cititor este, aadar, unul la care scriu att opera, care l propune, ct i cititorul, care l recunoate i l accept sau l modific. (cf. Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperare interpretativ n textele narative teoria Cititorului Model, viznd modul n care opera i prevede cititorul). n termenii lui Iser, cititorul implicit nu se bucur de o existen real; pentru c acesta ntrupeaz suma orientrilor preliminare oferite de textul de ficiune sub forma unor condiii de receptare cititorilor si poteniali. Prin urmare, cititorul implicit nu se sprijin pe fundamentele unui substrat empiric, ci se regsete n nsi structura textelor. (W. Iser, Actul lecturii, Piteti, Paralela 45, 2006, p. 109) Wolfgang Iser integreaz n modelul interaciunii comunicative n opera de art ca joc de roluri modelul propus de Hans Robert Jauss pentru ntlnirea dintre cititor i oper, acela al fuziunii dintre orizontul operei i orizontul ateptrilor cititorului. Iser creeaz un model comunicativ i productiv al ntlnirii dintre cititor i textul literar, ntrebndu-se cum este posibil fuziunea orizonturilor, cum devine orizontul cititorului tem n orizontul operei i invers, cum sunt produse orizonturile de ateptare deschise reciproc? Dup Iser, orizontul de ateptare este deja anticipat n oper, n rolul cititorului i trebuie deschis dinspre text. Rolul este i el construit din ateptri, acestea trebuie ns mai nti interpretate, ba chiar produse n interaciune ca ateptri. Modelul rolurilor are avantajul de a explica mai bine incluziunile i excluziunile dintre instanele textului. Astfel autorul ca persoan biografic, precum i cititorii reali sunt identiti plurale, care ncearc roluri ntr-o tentativ de comunicare asimetric: rolul de autor implicit i pe cel de cititor implicit. Aceste roluri sunt creaii proprii, dar i creaii ale celuilalt: interaciunea social e vizibil n negocierea poziiilor fiecruia n procesul de constituire prin lectur a textului. Naratorul i cititorul fictiv (numit uneori n naratologie i naratar, din raiuni de simetrie fa de poziia naratorului care l solicit ca partener de dialog) sunt la rndul lor incluse ca sub-roluri fictive, ca figuri imaginate n rolurile-cadru de autor i cititor implicit. (R. Constantinescu)

Estetica efectului (W. Iser) i estetica receptrii (H. R. Jauss) Daca estetica receptarii in sens restrins se ocupa cu conditionarile istorice ale receptarii documentate a textelor, estetica efectelor urmareste in plus interactiunea dintre text si context, precum si interactiunea dintre text si cititor, efectul fiind estetic deoarece revendica activitati imaginative si perceptive ale cititorului, in masura sa-l dispuna sa diferentieze intre propriile puncte de vedere. Nici opera, nici cititorul nu sint indiferenti la realitatea sociala si istorica, textul reprezentind, in viziunea lui Iser, o comunicare ce presupune interventii asupra lumii, asupra structurilor sociale dominante sau asupra literaturii preexistente, insa relatia dintre opera si realitate nu este una mimetica, deoarece literatura nu reproduce realitatea, ci comunica ceva despre realitate: Textul literar izvoraste din adresarea catre lume a unui autor si cistiga caracter de survenire, in masura in care aduce o perspectiva asupra lumii deja existente care nu este dinainte prezenta in aceasta lume. Estetica receptrii are ca obiect interaciunea dintre text i lumea extratextual; ea se preocup de condiiile funcionale ale literaturii n epoci diferite i, deci, de condiiile istorice care marcheaz receptarea textelor, aa cum poate fi documentat acest lucru din mrturiile receptrii. i o estetic centrat pe efect se preocup de interaciunea dintre text i context, aa cum se ivete aceasta ca o condiie a existenei operei. Ea este deja recognoscibil n regulile jocului dintre text i cititor care, fr a fi nscrise nicieri n text, invit pe cititor s le imagineze dincolo de ceea ce tia acesta dinainte despre literatur, din propunerile implicite ale textului, aa cum vor fi ele sesizate i alese de acesta. Ceea ce i propune estetica efectului printr-o identificare a operei literare la limita dintre text i receptare este s probeze texte n contexte. Deci s determine modul n care cititorul colaboreaz cu textul pentru a deschide nefamiliarul. Evoluia formelor literare, considerat imanent (datorat structurilor intrinseci ale literaturii) n teoriile structuraliste, este intermediat, din perspectiva esteticii receptrii, de receptare. Sensul operei literare nu este dat dintr-o dat cu aceasta, el va fi constituit abia pe parcursul lecturii operei i n istoria lecturilor documentabile ale ei, adic n istoria receptrii. H. R. Jauss propune conceptul de orizont de ateptare (preluat de la Husserl): o oper nou submineaz orizontul de ateptare al receptorului marcat de o pre-nelegere tematic, generic i formal a operei. Jauss descrie relaia dialogic instaurat ntre oper i publicul su n fiecare epoc, artnd c efectul produs (Wirkung) de o oper, altfel spus sensul pe care i-l atribuie un public, e inclus n chiar perimetrul operei. Conform teoriei sale, exist dou tipuri de orizont de ateptare: unul intraliterar (implicat de oper) i unul practic: Analiznd experiena cititorului sau a comunitii sociale de cititori dintr-o anumit epoc istoric, rezult c cele dou laturi ale raportului text-cititor: efectul produs (Wirkung), condiionat de text, i receptarea (Rezeption), condiionat de destinatar, momente-cheie ale concretizrii sensului operei, trebuie disociate, reconstruite i relaionate ca dou orizonturi unul intraliterar, implicat de oper, i altul practic, al crui purttor se face cititorul aparinnd unei anumite comuniti sociale -, pentru a putea dezvlui mecanismul ntreptrunderii dintre ateptare i experien i a decide dac momentul marcheaz i constituirea unei noi semnificaii. (H. R. Jauss, Experien estetic i hermeneutic literar, Bucureti, Univers, 1983, p. 34). n opinia lui Jauss (cf. teoria hermeneutic a lui Hans Georg Gadamer), n abordarea operei din perspectiva esteticii receptrii trebuie s se ia n considerare nu doar efectul actual, ci istoria efectelor, ceea ce impune reconstituirea orizontului de ateptare al operei, adic sistemul de referine produse de tradiiile anterioare, privind genul, tematica, structurile limbajului poetic etc. Dup Jauss, orizontul de ateptare al receptorului nu este pur i

simplu mturat de apariia unei noi opere, iar procesul de nnoire al acestui orizont preuspune o relaie dialogic complex cu orizontul reperat al operei. Fuziunea orizonturilor nu exclude o prefacere a publicului i a ateptrilor sale, dar nici memoria, nostalgia vechiului, simbioza contrariilor, a automatismelor i avangardismelor sau chiar respingerea noului. Schimbarea de orizont are loc i altfel dect prin predare n faa noului. Teoria lui Jauss se nscrie ntr-o hermeneutic literar, care are misiunea de a defini din punct de vedere metodic dou maniere de receptare: s clarifice pe de o parte procesul n plin desfurare prin care efectul produs i sensul textului se concretizeaz pentru cititorul contemporan, iar pe de alt parte s reconstituie procesul istoric prin care textul a fost perceput i interpretat n mod difereniat de cititorii unor epoci diferite. Prin aplicaie vom nelege de aceea confruntarea efectului produs n prezent de o anumit oper cu etapele anterioare ale experienei sale, formulnd astfel judecata estetic n consens cu ambele instane: efectul produs i receptarea. n ceea ce privete conceptul de experien estetic, Jauss arat c aceasta nu const doar din cunoaterea i interpretarea sensului unei opere, i cu att mai puin din simpla reconstituire a inteniei autorului. Experiena primar a unei opere de art se proiecteaz asupra efectului ei estetic, asupra relaiei reciproce dintre plcerea produs i nelegere. (H. R. Jauss, op. cit., p. 31). Rolul cititorului din perspectiv hermeneutic (P. Ricoeur) Din perspectiva hermeneuticii, fixat asupra punerii n intrig a istoriei (n naraiunea istoric i n cea ficional) - ca act ce i implic deopotriv pe autor i pe lector -, Paul Ricoeur contest falsa opoziie ntre un interior i un exterior al textului i descrie acest proces al actualizrii istoriei prin lectur, punnd accent pe rolul lectorului: Pe de o parte, paradisgmele primite structureaz ateptrile cititorului i l ajut s recunoasc regula formal, genul sau tipul ilustart de istoria povestit. Ele furnizeaz liniile directoare pentru ntlnirea dintre text i cititorul su. Pe de alt parte, actul lecturii este cel care nsoete configurarea povestirii i actualizeaz capacitatea sa de a fi urmrit. A urmri o istorie nseamn a o actualiza n lectur.3 Sintetiznd punctele de vedere ale esteticienilor receptrii / lecturii (fenomenologia lecturii textului ca estur de goluri i plinuri a lui Ingarden, teoria cititorului implicit4 i a efectului-rspuns estetic a lui Iser - care recupereaz perspectiva fenomenologic viznd actul individual al lecturii -, i hermeneutica receptrii publice a operei dup H. R. Jauss), Ricoeur le valorific n propria demonstraie, punnd n relaie configurarea textului narativ n termeni de structur cu refigurarea operat de lector n termeni de experien. n opinia lui Ricoeur, pentru fenomenologia actului de lectur e important cititorul n carne i oase, considerat o concretizare a lectorului implicat, vizat de strategia de persuasiune a naratorului5, cititor care, efectund rolul prestructurat n i prin text, l transform6.

Temps et Rcit I. Lintrigue et le temps historique, Paris, Seuil, 1983, p. 143. Ricoeur prefer s-l numeasc implicat, atribut pe care l substituie celui de implicit i n cazul instanei auctoriale analizate de W. Booth n The Rhetoric of Fiction (Chicago, University of Chicago Press, 1961) implied author - tradus prin auteur impliqu (dans et par luvre) (P. Ricoeur, Temps et Rcit III. Le temps racont, Paris, Seuil, 1985, p. 289). 5 Ibidem, p. 310 (trad. noastr). 6 Ibidem, p. 311 (trad. noastr).
4