SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOTERAPIE ȘI RECUPERARE

INTREBĂRI LICENȚĂ
COORD. CONF. UNIV. DR. Iliescu Madalina

TOATE INTREBĂRILE AU UN SINGUR RĂSPUNS CORECT

1. Parametrului fizic al unui curent excitator, timpul util, îi corespunde, ca

parametru al răspunsului fiziologic specific al structurilor excitabile la
stimularea electrică:
A. cronaxia
B. viteza de inactivare a mediatorilor chimici în fantele sinaptice
C. constanta de timp
D. intensitatea excitaţiei
E. acomodarea

2. Potenţialul bioelectric de repaus al membranelor excitabile este, în

esenţă, unul de:
A. acţiune
B. mişcare
C. potasiu
D. calciu
E. sodiu

3. Galvanotropismul este:
A. o procedură de electroterapie
B. o metodă de electrodiagnostic neuromuscular
C. o metodă de explorare imagistică cu ultrasunete
D. un efect biologic interpolar, specific curentului continuu
E. o tehnică de relaxare intrinsecă

4. Condiţia bioelectrică pe care trebuie să o îndeplinească un ţesut, pentru

a putea fi excitat electric/ electrostimulat, este:
A. atingerea unei temperaturi intratisulare optime
B. descrisă de expresia matematică (diferenţa a două funcţii exponenţiale
– formula lui Monier) a relaţiei dintre excitaţie şi acomodare
C. relaţia de interdependenţă dintre procesele de recrutare spaţială şi
temporală de motoneuroni
D. acumularea unei cantităţi „critice“ de substanţă disociabilă, prin
ionoforeză, în ţesut
E. apariţia spasticităţii

5. În cazul curenţilor Träbert, electrodul sub care se obţine analgezia este:

A. cel negativ
B. cel pozitiv
C. din cauciuc electroconductor
D. „stelat“
E. tip „ventuză“

6. În Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură, intensitatea câmpului

magnetic – inclusiv (în cadrul câmpurilor magnetice) cele de joasă
frecvenţă, utilizate în Magnetoterapie – se măsoară în:
A. Farad
B. Tesla
C. Amper
D. Volt
E. Watt

7. Parametrului fizic al unui curent excitator, „intensitatea“, raportat la

suprafaţa electrodului de aplicare, respectiv, la suprafaţa membranei
structurilor performat excitabile subiacente (= „densitatea curentului“) îi
corespunde, ca parametru al răspunsului fiziologic specific la
excitoterapia prin stimulare electrică:
A. cronaxia
B. intensitatea excitaţiei
C. constanta de timp
D. viteza de inactivare a mediatorilor în fantele sinaptice
E. acomodarea

8. Coeficientul alfa este:

A. o unitate de măsură a forţei musculare
B. o variabilă utilizată în imagistica aparatului locomotor
C. o constantă de calcul a costurilor unei zile de spitalizare în recuperare
D. o mărime ce apreciază cuantificat fenomenul de acomodare
E. o variabilă utilizată în calculul parametrilor de prescripţie a unei
proceduri de hipertermie generală
9. Galvanotaxia este:
A. o procedură de electroterapie
B. o metodă de electrodiagnostic neuromuscular
C. o metodă de explorare imagistică cu ultrasunete
D. un efect biologic interpolar, specific curentului continuu
E. o tehnică de relaxare extrinsecă

10. Transformarea (parţială) în căldură – efectul Joule –, la nivelul

ţesuturilor, a energiei câmpului electromagnetic al undelor scurte
decametrice, emise/ aplicate în câmp inductor, se face proporţional cu:
A. conductibilitatea termică a ţesutului
B. volumul ţesutului
C. masa ţesutului
D. conductibilitatea electrică a ţesutului
E. nici una din variantele de mai sus

11. O contraindicaţie relativ specifică, pentru aplicaţiile de unde scurte

decimetrice, este:
A. tuberculoza
B. psihoza maniaco-depresivă
C. aplicarea în zona globilor oculari (risc de cataractă)
D. fractura de humerus
E. epilepsia

12. Efectul termic al ultrasunetelor, atunci când sunt aplicate pe structuri

musculo-scheletale, este maxim la nivelul:
A. muşchiului
B. membranei sinoviale
C. măduvei osoase
D. periostului
E. cartilajului articular

13. Pseudocavitaţia este:

A. o acţiune „degajantă“ a ultrasunetelor faţă de particulele de gaz
dizolvate în lichide
B. un fenomen folosit la producerea aerosolilor
C. un efect folosit în eco-diagnostic
D. o leziune întâlnită în coxartroze
E. un proces atomic produs de fasciculele LED
14. Blocajul de depolarizare (depresiunea catodică) apare prin:
A. efort fizic prelungit
B. exces local de substanţe imunologic active
C. ischemie loco-regională
D. epuizarea substratului ionic de activare (excitaţie)/ acumularea, prin
migrare, la nivel intracelular, a ionilor de Na+
E. creşterea temperaturii centrale a corpului la peste 37°C

15. Electrotonusul este un fenomen bioelectric generat, în mod

caracteristic şi maximal, de:
A. manevrele fundamentale ale masajului clasic
B. curentul continuu (galvanic)
C. expunerea la radiaţii ultraviolete
D. tehnicile de facilitare neuro-musculară proprioceptivă periferică
E. crioaplicaţii

16. Bruscheţea unui stimul electric reprezintă:

A. amplitudinea de variaţie a câmpului magnetic generat de curentul
electric
B. timpul (şi tipul) de creştere a impulsului, respectiv durata (şi forma)
pantei ascendente (a frontului de creştere) a impulsului de curent electric
C. capacitatea de a încălzi în profunzime a curentului electric
D. potenţialul iatrogen al curentului electric
E. efectul bacteriostatic al curentului electric

17. La baza fenomenului fiziologic al acomodării (Nernst – „efect

mascat“) stă:
A. recrutarea spaţială de motoneuroni
B. capacitatea progresivă a sistemului de transport activ transmembranar
pentru Na+
C. antrenarea alternantă a (termo) receptorilor
D. „plasticitatea“ funcţională a sistemului nervos central
E. virajul musculaturii striate spre metabolism anaerob

18. Durata minimă a unui electrostimul, sub care acesta nu mai este
eficace, este:
A. o oră
B. durata unei semiunde pozitive
C. durata unei perioade de stimulare
 D. 3 minute
E. 0,01–0,02 milisecunde

19. Fibra musculară normo-inervată este excitată de către o comandă

endogenă motorie sau de către un electrostimul exogen, astfel:
A. direct
B. prin intermediul unei substanţe de cuplare
C. prin intermediul câmpului magnetic al curentului electric
D. prin intermediul fibrelor nervului motor periferic aferent acesteia
E. prin fenomene capacitive şi de sumaţie temporală

20. Valorile cronaxiillor nervilor şi respectiv ai muşchilor scheletici, sunt

în mod generic:
A. mai mici de o milisecundă, respectiv mai mari de o milisecundă
B. corespunzătoare tipului de curent excitator utilizat
C. dependente de suprafaţa electrodului „activ“
D. dependente de starea tegumentelor suprajacente
E. variabile cu tipul de climă în care se află individul respectiv

21. În cadrul aplicaţiilor terapeutice curente de ultrasunete, cea mai

intensă acţiune termică – uneori cu potenţial iatrogen – se manifestă la:
A. nivelul fanerelor
B. nivelul periostului
C. nivelul nodulilor mio-gelotici
D. nivel cutanat
E. nivelul prostatei

22. Fenomenul de anelectrotonus, care apare sub acţiunea curentului

galvanic, constă în:
A. stimulare neuro-musculară
B. hiperpolarizarea membranei structurilor preformat excitabile
C. depolarizarea membranei structurilor preformat excitabile
D. spargerea, prin acţiunea curentului galvanic, în fantele sinoptice ale
joncţiunilor mio-neurale, a veziculelor cu mediatori chimici
E. transmiterea (difuzarea) stimulului electric şi contralateral de locul de
aplicare a curentului galvanic

23. Utilizarea simultană a fenomenului piezoelectric, atât direct, cât şi

invers, se întâlneşte în:
A. baia generală de lumină
 B. ultrasonoterapie
C. ecodiagnostic
D. micromasajul tisular intern
E. electroosmoza galvanică

24. Potenţialul de repaus al membranei celulare a structurilor preformat

excitabile este, conform teoriei ionice a excitaţiei, în esenţă:
A. un potenţial de potasiu
B. un potenţial electrostatic
C. un potenţial nul
D. un potenţial de calciu
E. un potenţial de magneziu

25. Efecte favorabile în tratamentul pseudartrozelor, produc:

A. balneaţia în ape alcaline
B. repausul postural absolut
C. infiltraţii locale cu corticoizi
D. aplicaţii de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă în emisie
discontinuă
E. tratamentul cu ultrasunete

26. Pseudocavitaţia este un efect generat asupra substratului expus la:

A. radiaţii gamma
B. curent galvanic
C, congelare
D. ultrasunete
E. câmpuri magnetice de joasă frecvenţă

27. În lipsa unei protecţii corespunzătoare a tegumentului de sub catod,

aplicaţiile de curent galvanic pot produce local:
A. edeme pufoase
B. elastoză
C. necroză de colicvaţie (arsură chimică alcalină)
D. hematoame
E. hiperpigmentare melanică

28. Electrostimularea musculaturii netede viscerale (spre exemplu pentru

tratamentul constipaţiilor cronice atone), se face cu:
A. curenţi de înaltă frecvenţă
B. curenţi de joasă frecvenţă, cu frontul de creştere modulat exponenţial
 C. curenţi rectangulari tip Hufschmidt
D. curenţi diadinamici
E. unde scurte

29. Efectul analgetic al curenţilor Träbert este produs prin:

A. blocaj de depolarizare
B. efect de acoperire (blocaj prin mecanism competitiv al „porţii de
control“ a durerii)
C. blocaj de hiperpolarizare
D. blocaj la rece al pompelor ionice de la nivelul membranar
E. acomodare

30. Oscilaţiile (vibraţiile) pendulare mecanice longitudinale, cu frecvenţe

de 800 KHz–1 MHz, sunt utilizate pentru:
A. radioterapie
B. LASER – terapie
C. vibromasaj
D. ultrasonoterapie
E. inhaloterapie

31. Curenţii cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă, tip TENS,

blochează transmiterea durerii prin:
A. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare
B. blocaj de hiperpolarizare
C. electrostimularea antalgică antidromică transcutană
D. electrostimularea selectivă a fibrelor A
E. blocarea pompelor ionice membranare

32. Curenţii Träbert sunt:

A. curenţi de înaltă frecvenţă
B. curenţi de medie frecvenţă
C. impulsuri rectangulare de curenţi de joasă frecvenţă
D. curenţi de joasă frecvenţă alternativi, sinusoidali
E. câmpuri magnetice de joasă frecvenţă

33. Precizaţi care dintre metodele de electrodiagnostic de mai jos permite

alegerea, după criterii obiective, cantitative, a parametrilor prescripţiilor
pentru curenţii exponenţiali utilizaţi în tratamentul paraliziilor flasce:
A. cronaximetria
B. E.M.G
 C. metoda curbei I/t (Honweg - Weiss)
D. testul galvanic al excitabilităţii
E. testul faradic al excitabilităţii

34. Intensitatea minimă a unui curent continuu necesară pentru

declanşarea excitaţiei, o reprezintă:
A. reobaza
B. potenţialul critic
C. cronaxia
D. media influxului de ioni de Mg++ extracelular
E. constanta de timp

35. Fenomenul de analgezie indus prin anelectrotonus este unul dintre

efectele fiziologice ale:
A. curenţilor de medie frecvenţă
B. curentului galvanic
C. curenţilor de înaltă frecvenţă
D. ultrasunetelor
E. câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă

36. Creşterea excitabilităţii neuro-musculare de către curentul galvanic se

datorează:
A. fenomenului de catelectrotonus
B. contracţiei musculaturii netede a vaselor mari
C. contracţiei fibrelor musculare striate tonice
D. electrostimulării fibrelor striate denervate periferic
E. fenomenului de galvanotaxie

37. Conform teoriei ionice a excitaţiei, substratul biochimic al procesului

de acomodare îl reprezintă:
A. activarea progresivă a sistemului de transport pentru Na+
B. influxul brusc al ionilor de Na+ în interiorul celulei preformat
excitabile
C. inactivarea progresivă a sistemului de transport pentru Na+
D. inactivarea progresivă a canalelor lente de Ca++
E. blocajul de hiperpolarizare

38. Arsurile şi necrozele ce pot apare în cazuri de supradozare a

curentului galvanic sunt efecte polare, consecinţe locale ale următorului
fenomen:
 A. electroliza
B. electroosmoza
C. ionoforeza
D. electroforeza
E. disociaţia ionică

39. Curenţii Nemec sunt:

A. (curenţi) de înaltă frecvenţă
B. (curenţi) stohastici
C. (curenţi) interferenţiali de medie frecvenţă
D. impulsuri de curent de joasă frecvenţă
E. (curenţii) de tip galvanic

40. Blocajul de depolarizare (depresiunea catodică) apare prin:

A. efort fizic prelungit
B. exces de substanţe imunobiologic active
C. ischemie loco-regională
D. epuizarea substratului ionic de activare
E. creşterea temperaturii centrale a corpului la peste 37°C

41. Electrotonusul este un fenomen bio-electric generat în mod

caracteristic de:
A. manevrele fundamentale ale masajului clasic
B. curentul continuu (galvanic)
C. expunerea la radiaţii ultraviolete
D. tehnicile de facilitare proprioceptivă periferică
E. crioaplicaţiile locale

42. Baza electrofiziologică a propagării axonale, atât dromice cât şi

antidromice, a excitaţiei în fibrele amielinice/ slab mielinizate, o
constituie, cel mai adesea:
A. curenţii locali Herman
B. curenţii aperiodici Adam
C. curenţii Träbert
D. curenţii Leduc
E. curenţii Huhschmidt

43. Mecanismul şi efectele biologice primare ale interacţiei undelor scurte

decimetrice cu ţesuturile vii sunt puse în evidenţă de către:
A. teoria porţii de control (Melzack şi Wall)
 B. teoria relativităţii (Einstein)
C. teoria ionică a excitaţiei (Pflügger – Chavault)
D. teoria dipolului (Debye)
E. teoria interacţiunii moleculare (Geczy)

44. Transformarea (parţială) în căldură (efect Joule) la nivelul ţesuturilor

a energiei câmpului electromagnetic al undelor scurte decametrice în
câmp inductor se face proporţional cu:
A. conductibilitatea electrică a ţesutului
B. volumul ţesutului
C. masa ţesutului
D. conductibilitatea termică a ţesutului
E. temperatura ţesutului

45. Raportul caloric (coeficientul de încălzire tisulară/unitatea de volum)

ţesut adipos/ţesut muscular este, în cazul undelor decimetrice „lungi“:
A. 1/1
B. 10/1
C. 1/2
D. 4/1
E. 1/4

46. O contraindicaţie relativ specifică pentru aplicaţiile de unde scurte

decimetrice, este:
A. tuberculoza
B. psihoza maniaco-depresivă
C. periartrita scapulo-humerală
D. fractura de humerus
E. aplicarea în zona globilor oculari (risc de cataractă)

47. O contraindicaţie relativ specifică a ultrasonoterapiei este:

A. rinita alergică
B. gonartroza
C. nevralgia de trigemen
D. epilepsia
E. psoriazisul

48. Permeabilitatea membranară a structurilor preformat excitabile,

pentru principalii ioni implicaţi în pompele transportoare active de sarcini
electrice – în cadrul proceselor electrofiziologice de repaus/ excitaţie –
este diferită, astfel încât în repaus, fluxul transmembranar al ionilor de
sodiu reprezintă (procentual), din cel al ionilor de potasiu:
A. 1%
B. 90%
C. 70%
D. 4%
E. 50%

49. În cadrul procesului de „overshoot“, ce caracterizează

depolarizarea celulară în general – şi la nivelul structurilor preformat
excitabile, în special – viteza de migrare transmembranară a ionilor de
sodiu devine, faţă de cea a ionilor de potasiu, de:
A. o treime
B. de şapte ori mai mare
C. egală
D. subunitară
E. cvadruplă

50. Consecutiv foarte numeroaselor efecte fizice şi reacţii biochimice pe

care le induc în organism, radiaţiile ultraviolete sunt considerate:
A. un panaceu universal
B. adevăraţi biocatalizatori
C. principalele radiaţii terapeutice pentru consolidarea fracturilor
D. radiaţii „bisturiu“, cu utilizare chirurgicală
E. radiaţii de depigmentare cutanată

51. Profunzimea de penetraţie în tegument, maxim posibilă pentru

radiaţiile LASER, este de ordinul:
A. micronilor
B. metrilor
C. decimetrilor
D. centimetrilor
E. milimetrilor

52. În ce situaţie concretă s-a constatat că, aplicate separat, radiaţiile

infraroşii şi ultraviolete au efecte antagonice:
A. bronzarea
B. producerea eritemului cutanat
C. dinamica sintezei vitaminei D3
D. producerea cataractei oculare
 E. producerea elastozei cutanate

53. Principala caracteristică fizică a luminii polarizate este:

A. coerenţa
B. strălucirea
C. acomodarea
D. încărcarea electrică a fotonilor
E. atenuarea

54. La baza încălzirii directe a tegumentului de către radiaţiile infraroşii,

se află efectul:
A. fotochimic
B. fotocaloric
C. fotocatalitic
D. fototraumatic
E. fotovoltaic

55. Epifiza, prin intermediul melatoninei, exercită, în raport cu alternanţa

lumină naturală diurnă – întuneric nocturn, un rol esenţial în:
A. tanatologie
B. cronobiologie
C. gerontologie
D. aritmologie
E. crenoterapie

56. Centrii termogenetici se află situaţi în:

A. hipotalamusul anterior
B. hipotalamusul posterior
C. bulbul rahidian
D. mezencefal
E. puntea lui Varolio

57. Kneipp-terapia se compune din proceduri de:

A. inhaloterapie
B. electroterapie
C. hidrotermoterapie cu factori termici contrastanţi
D. climatoterapie
E. psihoterapie
58. Din punctul de vedere al temperaturii suportului fizic, apă minerală
carbogazoasă, băile cu CO2 sunt:
A. calde
B. hiperterme
C. cu căldură profundă
D. răcoroase (hipoterme)
E. fierbinţi

59. Din punct de vedere al temperaturii suportului fizic, apa minerală

carbogazoasă, băile cu CO2 sunt:
A. calde
B. hiperterme
C. răcoroase
D. cu căldură profundă
E. fierbinţi

60. Vasodilataţia paradoxală alternând cu vasoconstricţia („hunting“)

care apare în urma expunerii la rece intens, este:
A. arteriolară
B. venulară
C. arteriolo-venulară
D. capilară
E. o reacţie psihotică la şoc

61. Dintre modalităţile de aplicare a nămolului, indicaţi una care face

parte din metodologia de terapie cu factori termici contrastanţi:
A.băile de nămol integral
B. cataplasmele
C. oncţiunile cu nămol „rece“
D. împachetările
E. băile de nămol diluat

62. Noţiunea de deficit caloric sau gradient intern se referă, în condiţii

normale, la:
A. diferenţa dintre temperatura tegumentului şi cea a îmbrăcămintei
B. diferenţa între temperatura centrală şi temperatura medie cutanată
C. diferenţa între temperatura microclimatului şi cea a tegumentului
D. diferenţa dintre nivelul producţiei şi cel al eliminării căldurii
metabolice
E. diferenţa dintre cantitatea de căldură eliminată prin convecţie şi cea
eliminată prin evaporare

63. Principalul producător de căldură la nivelul organismului este ţesutul

muscular, care contribuie în acest sens cu un cuantum de:
A. 15%
B. 25%
C. 5%
D. 50%
E. 34%

64. Semnul Dalmady indică o reacţie dermo-vasculară bună dacă

„umplerea petei palide“ (dispariţia acesteia) se face în:
A. maxim 5 secunde
B. instantaneu
C. în 1–2 minute
D. maxim 1 ora
E. 30–60 secunde

65. Expunerea la rece extrem şi la cald extrem determină eliberarea, ca

mecanism de alarmă pentru organism, cu efect algogen, de:
A. compuşi adenilici
B. histamină
C. serotonină
D. heparină
E. acetilcolină

66. Temperatura medie cutanată normală este de:

A. 32–33°C
B. 37–37,5°C
C. 34–35°C
D. 31–32°C
E. 36°C

67. Băile hiperterme sunt băi cu temperatura cuprinsă între:

A. 30–32°C
B. 41–43°C
C. 35,5–37,5°C
D. 37,5–39,5°C
E. 33–36,5°C
68. Endotermizarea tisulară produsă de curenţii de înaltă frecvenţă, se
caracterizează prin:
A. creşterea vâscozităţii colagenului local
B. polarizarea soluţiilor biologice
C. remanenţă
D. hipertrofie musculară locală
E. coerenţă

69. În expunerea generală la rece extrem, zona periferică ajunge să

reprezinte:
A. 10% din volumul/ masa întregului corp
B. 1/2 din volumul/ masa întregului corp
C. tot conţinutul corpului
D. 20% din volumul/ masa întregului corp
E. 70% din volumul întregului corp

70. Kneipp–terapia se compune din proceduri de:

A. inhaloterapie
B. electroterapie
C. hidro(termo) terapie cu factori termici contrastanţi
D. climatoterapie
E. kinetoterapie

71. Plaja de normalitate a valorilor temperaturii centrale, la om, este:

A. 32°C – 33°C
B. 39°C – 39,5°C
C. 34°C – 34,5°C
D. 35°C – 37,3°C
E. 37,5°C – 40°C

72. După Lampert, împărţirea indivizilor umani în tipurile constituţionale:

macro- şi micro-kinetic se face în funcţie de valoarea:
A. temperaturii centrale
B. gradientului intern
C. punctului critic
D. punctului de neutralitate termică
E. punctului de „0“ fiziologic

73. În cadrul procedurilor hidrotermo-terapeutice contrastante, raportul

optim între factorul cald şi cel rece, este:
 A. 15°C – 0°C
B. 75°C – 50°C
C. 29°C – 38°C
D. 40°C – 20°C
E. 55°C – 55°C

74. Termoestezia pentru cald şi rece se realizează prin:

A. receptori piezoelectrici
B. receptori fuzali
C. fibre nervoase eferente
D. fibre amielinice neîncapsulate din plexurile nervoase cutanate
E. receptori tendinoşi Golgi

75. Centrii termogenetici se află în:

A. puntea lui Varolio
B. mezencefal
C. talamus
D. hipotalamusul posterior
E. hipotalamusul inferior

76. Mărimea (ecartul), în °C, a plajei de temperaturi extreme (maximă/

minimă) suportabile, pentru scurt timp, căreia îi poate face faţă, într-o
manieră acceptabilă – fără apariţia de elemente patologice – funcţia de
termoreglare a unui organism uman normal şi mediu antrenat este, în
expuneri la vectorul termic transmis de apă, comparativ cu expunerea la
acelaşi vector termic, dar transmis de aer:
A. egală
B. un sfert
C. cu 150% mai mare
D. mai mică de jumătate
E. cu 75% mai mare

77. În condiţii de confort termic, „zona periferică“ a corpului cuprinde:

A. sângele
B. conţinutul craniului şi trunchiului
C. părţile distale (acrale) ale extremităţilor
D. ţesuturile profunde din membre
E. rădăcinile extremităţilor
78. Programul de kinetoterapie al coxartrozei operate (artroplastie –
proteză totală cimentată) cuprinde:
A. exerciţii de urcat/ coborât scări
B. exerciţii la bicicleta ergometrică
C. exerciţii de refacere a moblităţii cu refacerea implicit a amplitudinilor
de lux articulare
D. exerciţii de reluare a a mersului cu baston în mâna contralaterală
E. exerciţii de alergare uşoară, pe distanţe scurte

79. Postura cu cel mai mare grad de solicitare discală este reprezentată
de:
A. ortostatismul în poziţie „de drepţi”
B. statul pe scaun „relaxat”
C. ridicarea de greutăţi din poziţie ortostatică, fără a îndoi genunchii
D. ridicarea de greutăţi din poziţia relaxat pe fotoliu/ scaun
E. decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate

80. Gimnastica medicală şi Educaţia fizică aparţin mai ales:

A. kinetologiei analitice de evaluare/ bilanţ clinicofuncţional
B. kinetologiei terapeutice
C. kinetologiei recuperatorii
D. kinetologiei profilactice
E. kinetoterapiei parţiale

81. Exerciţiile de tip Haettinger şi Muller, folosite pentru creşterea forţei şi

a tensiunii de contracţie, sunt:
A. dinamice
B. rezistive
C. de facilitare neuromusculară
D. statice (izometrice)
E. de creştere a abilităţii

82. „Dorsalgo“ şi „Lumbago“ sunt:

A. tehnici de relaxare intrinsecă
B. afecţiuni reumatismale de tip colagen-vascular
C. proceduri electroterapeutice cu efect antalgic
D. durere de origine discopatică, intensă, la nivelul coloanei toracale,
respectiv lombare
E. proceduri de termoterapie
83. Efectul biologic specific al contracţiilor musculare supramaximale
scurte, cu intervale (cu „zvâcnituri“) este:
A. stimularea formării calusului în cazul fracturilor
B. combaterea osteoporozei
C. combaterea redorilor articulare
D. creşterea masei de proteine contractile musculare (hipertrofierea
musculară)
E. decontracturarea musculară

84. Care dintre următoarele forme de masaj este un masaj mixt?

A. relaxarea intrisecă
B. angiomatul
C. duşul subacval
D. duşul masaj
E. frământarea

85. În sprijin unipodal, în cadrul „balanţei Pawels“, raportul dintre braţul

forţei şi braţul rezistenţei este în mod normal:
A. 2/3
B. 4/7
C. 1/3
D. 1/8
E. 5/1

86. Testarea muşchiului cvadriceps de forţă 3 se efectuează din:

A. decubit homolateral
B. ortostatism
C. decubit heterolateral
D. poziţie şezândă
E. decubit ventral

87. Unitatea morfo-funcţională a coloanei vertebrale se numeşte:

A. meningiom
B. osteom
C. hemangiom
D. vertebrom
E. neurinom
88. E.R.S.I.Z. este:
A. o maladie autoimună
B. o formă de curent electric de joasă frecvenţă
C. o procedură de climatoterapie
D. o metodă de kinetoterapie pentru creşterea forţei şi tensiunii de
contracţie musculară
E. o metodă de diagnostic neuro-muscular

89. Mecanismul patogenic specific în periartrita scapulo-humerală de tip

umăr pseudo-paralitic este:
A. tendovaginita extensorilor
B. sinovita cronică nespecifică
C. osteita
D. ruptura, pe fond degenerativ sau traumatic, a manşonului „coifului“
tendoanelor muşchilor rotatori ai umărului
E. spondilodiscita

90. Mersul codificat este o metodologie de recuperare folosită în afecţiuni

de tip:
A. venopatii
B. arteriopatii
C. malperforant plantar
D. limfedem
E. pinteni calcaneani

91. Tipul de masaj reflex propriu-zis – ce se execută la nivelul structurilor

sensibile ale coloanei vertebrale, cel mai bine argumentat şi conturat din
punct de vedere conceptual şi metodologic, este:
A. masajul periostal (Vogler)
B. masajul de drenaj veno- limfatic (Leduc)
C. masajul transversal profund (Cyriax)
D. masajul segmentar (Dicke şi Leube)
E. masajul pneumatic

92. Programul de exerciţii de kinetoterapie indicat bolnavilor discopaţi, se

numeşte:
A. Sherrington
B. Klapp
C. Williams
D. De Lorme-Watkins
 E. E.U.S.I.Z.

93. Masajul uscat este un grupaj metodologic de:

A. hidrotermoterapie
B. climatoterapie
C. kinetoterapie
D. terapie mecano-functională anexată kinetoterapiei
E. electroterapie

94. Bolnavul merge cu dificultate sau nu poate merge pe vârfuri, în

radiculopatia algo-paretică:
A. S1
B. L5
C. L4
D. L3
E. L2

95. În coxartroza incipientă apare o limitare precoce a mişcărilor de:

A. abducţie
B. adducţie
C. flexie
D. rotaţie
E. aşezare „pe vine“

96. Principalul stabilizator intern al genunchiului este:

A. ligamentul colateral intern
B. vastul medial
C. semimembranosul
D. muşchii „labei de gâscă“
E. muşchiul gastrocnemian intern

97. Cea mai invalidantă pentru funcţionalitatea mâinii, este paralizia de

nerv:
A. radial
B. median
C. ulnar
D. circumflex
E. musculocutan
98. Articulaţia umărului este o articulaţie de tip:
A. trohleartroză
B. enartroză
C. trohoidă
D. elipsoidală
E. sinostoză

99. Indicaţi care dintre următoarele articulaţii are conducere musculară:

A. articulaţia cotului
B. articulaţia umărului
C. articulaţia talocrurală
D. articulaţiile intervertebrale posterioare
E. articulaţia şoldului

100. Muşchiul care realizează mobilizarea completă a segmentului

corespunzător împotriva gravitaţiei, fără rezistenţă este de forţă:
A. 2
B. 3
C. 1
D. 4
E. 0

101. Mişcarea de flexie în articulaţia coxo-femurală, cu genunchiul extins,

poate fi limitată prin retractura următorilor muşchi:
A. abductori ai coapsei
B. psoas iliac
C. ischiogambieri
D. fesier mijlociu
E. fesier mic

102. Muşchiul cvadriceps este alcătuit din patru fascicule musculare,

dintre care unul este biarticular; indicaţi-l:
A. vastul intern
B. vastul extern
C. dreptul anterior
D. cruralul (vastul intermediar)
E. croitorul

103. În mişcarea de eversie piciorul este:

A. în poziţie indiferentă
 B. planta priveşte spre exterior
C. planta priveşte spre interior
D. în semiflexie plantară
E. în dorsiflexie completă

104. În mişcarea de inversie, piciorul este:

A. în poziţie indiferentă
B. planta priveşte spre interior
C. planta priveşte spre exterior
D. în semiflexie dorsală
E. în extensie (flexie plantară) completă

105. În structura generică a programului recuperator al suferinţelor

(motorii, senzitive, trofice) induse de leziuni neurale periferice severe,
utilizarea de tehnici şi exerciţii kinetoterapeutice în scopul creşterii forţei
şi tensiunii de contracţie sau/ şi a tonusului şi troficităţii sau/ şi respectiv,
a rezistenţei musculare (eventual şi a abilităţilor motorii – inclusiv
profesionale) este indicată în:
A. primele minute după producerea leziunii neurale
B. etapa I
C. etapa a II-a
D. etapa a III-a
E. scop profilactic primar

106. Articulaţiile mobile – „adevărate“ din punct de vedere structural-

sinovial, se numesc:
A. atroze
B. artrodeze
C. diartroze
D. sinartroze
E. amfiartroze

107. Identificarea kinestezică este o metodă utilizată în kinetoterapie

pentru realizarea obiectivului:
A. nr. 1 – relaxare musculară şi psihică
B. nr. 4 – (re)creştere a forţei şi tensiunii de contracţie
C. nr. 6 – (re)antrenare la efort
D. nr. 7 – ameliorare a controlului motor voluntar
E. nr. 8 – corectare a deficitului respirator
108. Antrenamentul la efort dozat este o metodă utilizată în kinetoterapie
pentru realizarea obiectivului:
A. nr. 2 – corectare/ menţinere a corectitudinii posturii trunchiului
B. nr. 3 – creştere a mobilităţii articulare
C. nr. 5 – (re)creştere a forţei şi rezistenţei musculare
D. nr. 8 – corectare a deficitului respirator
E. nr. 9 – reeducare a sensibilităţii

109. Metodele Cotrel şi Klapp se folosesc în :

A. kinetoterapia pentru corectarea scoliozelor
B. kinetoterapia de coordonare la bolnavii neurologici, centrali
C. kinetoterapia de relaxare (intrinsecă)
D. kinetoterapia pentru creşterea forţei şi tensiunii de contracţie
E. kinetoterapia ocupaţională

110. Pentru a combate hipotrofia/ hipertrofia musculară, cele mai eficiente

sunt:
A. ergoterapia
B. antrenarea la efort
C. contracţiile foarte scurte, supramaximale, cu intervale
D. relaxarea musculară
E. tehnicile de facilitare neuro-musculară

111. Vibromasajul este, din punct de vedere al efectelor predominante:

A. sedativ
B. excitant
C. intermediar, între sedativ şi excitant
D. hipertrofiant
E. intermediar, între hipertrofiant şi vasoconstrictor

112. Metoda de masaj reflex propriu-zisă este:

A. masajul transversal profund – Cyriax
B. masajul periostal – Vogler
C. masajul de drenaj veno-limfatic – Leduc
D. masajul cosmetic/ estetic
E. masajul segmentar vertebral – Diecke-Leube

113. Tehnici, exerciţii, metode kinetologice pentru creşterea forţei şi

rezistenţei musculare, se pot aplica – ca obiectiv kinetologic – musculaturii
somatice a unui individ:
 A. la totalitatea acesteia, simultan
B. la maximum 90% din aceasta
C. la maximum 65% din aceasta
D. la maximum 50% din aceasta
E. la maximum 33% din aceasta

114. Efortul fizic înseamnă aflarea în activitate a:

A. circa 10% din totalul musculaturii scheletice
B. cel puţin 66% din totalul musculaturii scheletice
C. circa 45% din totalul musculaturii scheletice
D. întregii musculaturi somatice şi a întregii musculaturi netede
E. cordului şi a glandelor cu secreţie internă

115. Efortul fizic înseamnă aflarea în activitate a:

A. întregii musculaturi somatice şi a întregii musculaturi netede
B. cel puţin 66% din totalul musculaturii scheletice
C. cel puţin 45% din totalul musculaturii netede
D. cel puţin 33% din totalul musculaturii scheletice
E. cordului şi glandelor exocrine

116. Grupele de patologie pentru care este util antrenamentul la efort

dozat sunt:
A. patologia reumatică
B. patologia digestivă
C. patologia renală
D. patologia post-traumatică
E. patologia cardio-vasculară

117. Efectul biologic specific pentru contracţiile musculare supra-

maximale scurte, cu intervale („cu zvâcnituri“), este:
A. creşterea masei de proteine contractile/ hipertrofia musculară
B. combaterea osteoporozei
C. combaterea redorilor articulare
D. stimularea calusării fracturilor
E. decontracturarea musculară

118. Lucraţi ca şi kinetoterapeut la o sală privată, în oraş. Înainte de

începerea programului de kinetoterapie, pacientul cu hemipareză
sechelară vă spune că i s-a umflat şi înroşit gamba paralizată şi acuză
dureri în molet. Cum procedaţi ?
 A. masaj uscat, intens şi program susţinut la bicicleta ergometrică, spre
“a se trage umflatura”
B. îi daţi un Algocalmin şi îl masaţi intens cu Lioton
C. îi pozitionaţi piciorul pe un plan mai înalt şi îl masaţi intens, spre a se
favoriza întoarcerea venoasă
D. nu efectuaţi programul la sală şi trimiteţi pacientul acasă, sfătuindu-l
să-şi pună comprese reci
E. nu efectuaţi programul la sală şi trimiteţi pacientul la medicul de
famile sau la spital

119. Termenul de „discartroză“ este superpozabil cu cel de:

A. discopatie de faza I
B. discopatie de faza a II-a
C. spondiloza hiperostozantă
D. discopatie de faza a IV-a
E. stenoză centrală de canal rahidian

120. Bioclimatul alpin, corespunzător fizico-geografic subsectorului

munţilor mijlocii, este:
A. excitant
B. sedativ
C. de „întinerire“
D. agresiv
E. tonifiant stimulant

121. Apele minerale vadoase au următorul mecanism de formare:

A. existenţa îndelungată în zăcăminte, predominant de sare
B. din magme vulcanice, prin condensarea vaporilor emanaţi din acestea
C. din izvoare subterane
D. din precipitaţiile atmosferice căzute pe pământ şi penetrate în scoarţă
până la nivelul unui strat impermeabil
E. din apa mării, după retragerea mareelor

122. În care dintre următoarele staţiuni se găsesc ape minerale iodurate?

A. Azuga
B. Moneasa
C. Poiana Negri
D. Şaru Dornei
E. Govora – sonda Gătejeşti
123. Unul dintre mecanismele principale prin care crenoterapia de diureză
acţionează în tratamentul patogenic al infecţiilor urinare cronice înalte
este:
A. generarea unor mecanisme de anticorpogeneză la nivelul paren-
chimului renal
B. stimularea diapedezei leucocitare
C. activarea procesului de cooperare imunologică
D. modificarea raportului de perfuzie sanguină corticală/ medulară la
nivelul rinichilor cu ameliorarea zonei perfuziei medulare
E. creşterea densităţii urinare

124. Mofeta artificială (sau după unii autori „naturală - artificială“)

reprezintă:
A. emanaţii vulcanice
B. CO2 extras din ape carbo-gazoase
C. aeroioni negativi
D. aeroioni pozitivi
E. aerosoli

125. Apele termo-minerale sunt cunoscute ca având proprietăţi curative

din:
A. Evul Mediu
B. secolul nostru
C. antichitate
D. timpuri preistorice
E. epoca modernă

126. Crenoterapia înseamnă utilizarea apelor minerale terapeutice în:

A. cura internă
B. cura externă
C. inhaloterapie
D. talazoterapie
E. climatoterapie

127. Unul dintre mecanismele principale prin care crenoterapia de diureză

acţionează în tratamentul patogenic al infecţiilor urinare cronice înalte,
este:
A. generarea unor mecanisme reflexe de tip trofic-celular la nivelul
parenchimului renal
B. stimularea diapedezei leucocitare
 C. activarea procesului de cooperare imunologică
D. modificarea regimului de perfuzie sanguină a rinichilor în favoarea
zonei medulare
E. creşterea densităţii urinare

128. Care dintre următoarele staţiuni recomandate bolnavilor cu PR –

forme stabilizate – nu au caracter sezonier, ci permanent ?:
A. Sovata
B. Moneasa
C. Geoagiu
D. Băile Felix
E. Techirghiol

129. Presiunea sanguină diastolică/ (supra)/rata (frecvenţa) cardiacă x

100, este formula pentru:
A. indicele occiput-perete
B. indicele vegetativ
C. indicele caloric circulator (Burton)
D. indicele Ott
E. indicele stern-menton

130. Indicaţi un tip de osteoporoză în care tratamentul cu antiinflamator

non-steroidian este indicat in mod specific:
A. sindromul AND post-traumatic
B. fractura- tasare osteoporotica
C. osteoporoza senila
D. osteoporoza de imobilizare
E. nici o varianta nu este corecta

131. Osteoporoza pătată apare:

A. la o săptămână de la traumatism
B. la 2–3 luni de la traumatism
C. a doua zi după traumatism
D. precede traumatismul
E. însoţeşte o intervenţie chirurgicală

132. Examenul radiologic devine pozitiv în osteoporoză când pierderea de

masă osoasă este de:
A. 10%
B. peste 30%
 C. sub 5%
D. de natură inflamatorie
E. de natură carenţială alimentară

133. Aportul alimentar zilnic de calciu optim pentru femeia în post-

menopauză, care prezintă un risc major de a face osteoporoză, este de:
A. 1 500 mg/zi
B. 800 mg/zi
C. 1 000 mg/zi
D. 500 mg/zi
E. 2 000 mg/zi

134. Leziunea caracteristică în spondilartropatii, la nivel locomotor, este:

A. osteoporoza pătată
B. miozita
C. entezita
D. discartroza
E. sinovita

135. Tendinita jucătorului de tenis (tenis elbow) este o tendinită a

muşchiului ce se inserează pe:
A. olecran
B. epitrohlee
C. epicondil
D. tuberozitatea radiusului
E. membrana interosoasă

136. Indicele cirtometric (măsurarea expansiunii toracice în inspir) face

parte dintre măsurătorile necesare clinice de diagnostic pozitiv al
următoarelor afecţiuni:
A. PR
B. PSH
C. sechele post-laminectomie pentru HDL
D. SA
E. AND

137. Stabiliţi care este cel mai frecvent agent microbian (întâlnit în peste
50% din cazuri) în etiologia spondilo-discitei cronice:
A. Pseudomonas aeruginosa
B. E. coli
 C. Brucella
D. stafilococul auriu
E. bacterii neidentificate

138. Guta este o boală caracterizată printr-o reacţie inflamatorie locală,

urmare a precipitării articulare a unuia din următoarele tipuri de cristale:
A. hidroxiapatita
B. urat monosodic
C. oxalat de calciu
D. pirofostat de calciu
E. colesterol

139. Cauza cea mai frecventă de condrocalcinoză secundară este:

A. guta
B. maladia Wilson
C. hiperparatiroidismul primar
D. artropatia ocronotică (alcaptonurică)
E. hemocromatoza

140. Încadraţi hernia de disc în următoarele faze ale bolii degenerative

disco-vertebrale:
A. faza a II-a
B. faza a III-a
C. faza I
D. faza a IV-a
E. nici o varianta corecta

141. Nervul periferic cel mai expus la compresie prin încarcerare în

canalul carpian este:
A. nervul ulnar
B. nervul radian
C. nervul median
D. nervul musculo-cutan
E. nervul axilar

142. Un calus vicios la nivelul extremităţii superioare a scheletului

antebraţului poate determina, la nivelul şanţului epitrohleo-olecranian,
compresia nervului:
A. cutanat antebrahial medial
B. ulnar
 C. radial
D. median
E. cutanat brahial medial

143. Într-o hemiplegie post AVC, stadiul II, flasc, durează cel mai adesea:
A. câţiva ani
B. câteva minute
C. câteva luni
D. câteva (3–4) săptămâni
E. tot restul vieţii pacientului

144. Într-o hemiplegie post AVC, durata maximă a procesului de

recuperare, în care se pot realiza câştiguri semnificative în planul
recuperării controlului motor voluntar, este de:
A. 4 luni
B. 4 ani
C. tot restul vieţii pacientului
D. 2 ani
E. 10 săptămâni

145. Indicele Schőber este util în diagnosticul funcţional al următoarelor

afecţiuni:
A. infarctul miocardic acut
B. spondilita ankilozantă
C. hepatita lupoidă
D. discopatia vertebrală lombară
E. diabetul zaharat

146. Noţiunea de spondiloză cervicală se referă la următoarea localizare a

procesului degenerativ:
A. procesele uncovertebrale
B. articulaţiile intervertebrale (interapofizare) posterioare
C. corpii vertebrali
D. arterele vertebrale
E. musculatura paravertebrală

147. Termenul de „discartroză“ este superpozabil cu cel de:

A. discopatie de faza I
B. stenoză centrală de canal rahidian
C. spondiloza hiperostozantă
 D. discopatie de faza a II-a
E. discopatie de faza a IV-a

148. Leziunea caracteristică la nivel locomotor în poliartrita reumatoidă

este:
A. osteoporoza
B. artroza
C. osteonecroza aseptică
D. sinovita
E. nevrita

149. Nodulii Heberden sunt noduli artrozici ce apar la nivelul:

A. articulaţiilor intercarpiene
B. articulaţiilor interfalangiene proximale
C. articulaţiilor metacarpo-falangiene
D. articulaţiilor carpo-metacarpiene
E. articulaţiilor interfalangiene distale

150. Osteoporoza pătată este leziunea radiologică caracteristică pentru:

A. discopatia vertebrală
B. hemipareza
C. algoneurodistrofie – stadiul II
D. coxartroza
E. entorsa de gradul II

151. Sindromul Volkman este:

A. o suferinţă locomotorie de tip vasculitic
B. o boală neurologică eredo-degenerativă
C. o miopatie autoimună
D. o suferinţă musculară post-traumatică de tip ischemic
E. o afecţiune datorată unei malformaţii osoase

152. În radiculopatia femurală, forma algo-paretică, deficitul motor apare

prin afectarea mai frecventă a:
A. muşchiului psoas iliac
B. muşchiului obturator extern
C. muşchiului cvadriceps
D. muşchiului tensor al fasciei lata
E. muşchiului solear
153. În cadrul leziunilor de nerv periferic la nivelul membrului inferior
poate apare cauzalgia ca sindrom de însoţire a leziunii de elecţie în
teritoriul nervului:
A. SPE
B. SPI
C. safen
D. obturator
E. tibial

154. Testul Yergason este o manevră clinică, folosită pentru explorarea

unei potenţiale leziuni la nivelul tendonului muşchiului:
A. triceps brahial
B. biceps brahial
C. biceps femural
D. triceps sural
E. deltoid

155. Insuficienţa musculaturii abductoare a şoldului (stabilizatori dinamici

laterali) poate fi pusă în evidenţă clinic prin semnul:
A. Thomas
B. Trendelenburg
C. Tinel
D. Kenny
E. Wassermann

156. Sindromul faţetal se caracterizează prin:

A. suferinţa discului intervertebral
B. suferinţa (entorsa) unei articulaţii interapofizare posterioare
C. semne clinice de compresie radiculară
D. semne clinice de iritare radiculară
E. modificări ale ROT patelar homolateral

157. În pareza de SPE, bolnavul poate realiza flexia dorsală a piciorului

pe gambă:
A. cu segmentul respectiv împotriva gravitaţiei
B. cu segmentul respectiv scos de sub influenţa gravitaţiei
C. cu segmentul respectiv împotriva gravitaţiei, la care se adaugă o
rezistenţă moderată
D. cu excepţia cazurilor când stă în poziţie şezând
E. numai în alergare
158. Muşchiul psoas iliac, principalul flexor în articulaţia coxo- femurală,
este inervat de:
A. nervul obturator
B. nervul crural
C. nervul fesier superior
D. nervul sciatic
E. nervul safen

159. Leziunea iniţială în coxartroză este la nivelul:

A. sinovialei
B. cartilajului articular
C. osului subcondral
D. capsulei articulare
E. ligamentelor para-articulare

160. Cea mai probabilă cauză a lombosciaticii la un individ tânăr poate fi:
A. discopatie lombară de faza I
B. discopatie lombară de faza a II-a
C. discopatie lombară de faza a III-a
D. discopatie lombară de faza a IV-a
E. metastaze osoase vertebrale

161. Leziunea caracteristică în spondilartropatii, la nivel locomotor, este:

A. osteoporoza difuză
B. miozita
C. sinovita
D. entezita
E. nodulii reumatoizi

162. Leziunea caracteristică, la nivel locomotor, în poliartrita reumatoidă

este:
A. osteoporoza pătată
B. artroza
C. entezita
D. osteonecroza aseptică
E. sinovita

163. În coxartroza incipientă apare o limitare precoce a mişcărilor de:

A. abducţie
 B. adducţie
C. rotaţie
D. flexie
E. extensie

164. Bolnavul merge talonat în:

A. radiculopatia L4 forma compresivă
B. radiculopatia L5 forma iritativă
C. radiculopatia S1 forma iritativă
D. radiculopatia L3 forma compresivă
E. radiculopatia S1 forma (algo)-paretică, în teritoriul distal

165. Handicapul este:

A. prejudiciul cauzat unei persoane de recidivarea unei afecţiuni
B. prejudiciul cauzat unei persoane de cronicizarea unei afecţiuni
C. orice reducere – parţială sau totală, datorată deteriorării – a capa-
cităţii unei persoane de a desfăşura o activitate de o manieră sau între
limite considerate normale pentru un individ normal
D. orice anomalie/ deteriorare/ deficit de structură sau funcţie:
psihologică, fiziologică sau anatomică, congenitală sau dobândită
E. prejudiciul, în plan psiho-socio-profesional sau/ şi familial al unei
persoane, rezultat al unei anomalii/ deteriorări sau/ şi invalidităţii, care îi
împiedică sau îi limitează acesteia desfăşurarea unei vieţi normale

166. Graniţa unde se încheie îngrijirile recuperatorii/ nursing-ul de

reabilitare (ÎR/ NR) o reprezintă:
A. învăţarea/asistarea pacientului în realizarea transferurilor
B. reeducarea/ recuperarea ortostatismului şi mersului, la nivel
predominant de sală de kinetoterapie
C. demararea exerciţiilor de terapie ocupaţională/ ergoterapie
D. reinstruirea mişcărilor prin program de mobilizări efectuat la pat
E. trecerea către exerciţiile de logopedie

167. Îndicaţi răspunsul fals. Funcţiile cerebrale cognitive sunt

reprezentate de către:
A. învăţare
B. orientare vizuo-spaţială
C. limbaj
D. auto-control motor
E. starea de conştienţă
168. Care dintre următoarele condiţii reprezintă factori predictivi pentru
un prognostic favorabil al recuperării post TCC ?
A. severitatea (initială) a stării de comă
B. declin psiho-cognitiv sechelar
C. hemiplegie globală la 6 luni post TCC
D. evoluţia favorabilă, către stare vegetativă
E. nici unul dintre răspunsurile de mai sus

169. Plegia înseamnă:

A. paralizia globală a tuturor nervilor cranieni
B. paralizia incompletă motor a membrelor inferioare, cu abolirea
sensibilităţii
C. abolirea temporară sau definitivă a controlului nervos asupra unui
teritoriu somatic (senzori-motor) şi vegetativ al organismului
D. hipoestezia jumătăţii drepte sau stângi a corpului
E. pierderea controlului voluntar asupra nervului vag

170. Topografia deficitului neurologic (motor, senzitiv şi vegetativ) în

tetraplegie este:
A. exclusiv jumătatea dreaptă a corpului
B. localizat de la „brâu” în jos
C. localizat de la „gât” în jos
D. nu afectează membrele superioare
E. localizat de la genunchi în jos, extins şi peri-ano-genital

171. Topografia deficitului neurologic (motor, senzitiv şi vegetativ) în

paraplegie este:
A. exclusiv jumătatea stângă a corpului
B. localizat de la „brâu” în jos
C. localizat de la „gât” în jos
D. nu afectează membrele inferioare
E. localizat strict peri-ano-genital

172. Scorul motor total, în testarea AIS/ ASIA este de:

A. 50 puncte
B. 100 puncte
C. 112 puncte
D. 150 puncte
E. 200 puncte
173. Un TVM cervical este urmat de cele mai multe ori de:
A. tetraplegie
B. hemiplegie
C. stare de comă
D. paraplegie
E. sindrom al cozii de cal

174. Un TVM toracal cu nivel vertebral T6 este urmat de:

A. tetraplegie
B. hemiplegie
C. paraplegie
D. sindrom al cozii de cal
E. afectarea severă a plexului lombosacrat

175. Spasticitatea reprezintă un semn diagnostic pozitiv al:

A. bolii Parkinson
B. sindromului de neuron motor central
C. sindromului de neuron motor periferic
D. leziunii cozii de cal
E. areflxiei osteo-tendinoase

176. La nivelul teritoriului somatic spastic, se contraindică aplicarea:

A. masajului tonizant
B. manevrelor de elongaţie musculară (stretching)
C. posturărilor inhibitorii reflexe
D. hidro-terapiei pentru stretching subacval
E. terapei injectabile de orice natură

177. Varusul equin (neglijat) bilateral, ireversibil, este cel mai bine tratat
prin:
A. ortezare
B. masaj antalgic
C. elongaţie operatorie (chirugie plastică) a tendonului lui Achile
D. electroterapie
E. kinetoterapie

178. Elementul caracteristic al profilaxiei escarelor la pacientul mobilizat

în fotoliul rulant constă în:
 A. monitorizarea, asistarea evacuării urinei (cateter vezical fix sau
training vezical/ sondaj intermitent)
B. depresurizarea cu regularitate şi ritmicitate de 15-20 minute a zonei
ischioanelor
C. evitarea combustiei de la scrumul de ţigară
D. evitarea arsurilor de la băuturile fierbinţi (ceai, cafea) ţinute pe
picioare („în poală”)
E. evitarea rănilor la degete şi mâini

179. Plexopatia brahială de tip mijlociu se manifestă prin:

A. paralizia muşchiului biceps brahial
B. paralizia muşchiului triceps sural
C. paralizia muşchiului deltoid
D. paralizia muşchiului triceps brahial
E. atrofia tricepsului şi a muschilor lojei dorsale a antebratului

180. Aspectul semiologic specific determinat de paralizia de nerv radial

este:
A. mână simiană
B. mână în “gât de lebădă”
C. grifă cubitală
D. semnul “benedicţiunii papale”
E. antebraţul în “gât de sticlă”

181. Durerile intense, fulgurante, iradiate pe traseul nervului sciatic, către

călcâi şi degetul mic, pot fi consecinţa unei hernii de disc intervertebral:
A. S2-S3
B. T12-L1
C. L5-S1
D. C5-C6
E. L5-L6

182. Durerile intense, iradiate pe traseul nervului sciatic către haluce, pot
fi consecinţa unei hernii de disc la nivelul:
A. L3-L4
B. T12-L1
C. L4-L5
D. L5-L6
E. C8-T1
183. În leziunea traumatică de nerv femural, sub plica inghinală, sunt
imposibile următoarele mişcări:
A. adducţia coapsei
B. extensia gambei pe coapsă
C. flexia coapsei pe abdomen
D. flexia gambei pe coapsă
E. flexia gambei pe abdomen

184. În mono-neuropatia de nerv sciatic popliteu extern (n. peroneu) există

următoarele semne:
A. abolirea flexiei dorsale a piciorului
B. abolirea flexiei plantare a piciorului
C. hipoestezie peri-ano-genitală
D. abolirea sau diminuarea reflexului ahilian
E. abolirea reflexului patelar

185. Hipertonia parkinsoniană are următoarele proprietăţi:

A. este plastică
B. predomină pe extensori
C. dispare în decubit dorsal
D. nu influenţează mersul sau echilibrul axial
E. contraindică procedurile de kinetoterapie şi în special mobilizarea
articulară pasivă

186. Procedurile locale de termoterapie au următoarele efecte:

A. Decontracturant, miorelaxant, antispastic;
B. Antialgic;
C. Vasculoactiv;
D. Antiinflamator și resorbtiv;
E. Toate cele mai sus.

187. Procedurile calde au temperaturi cuprinse între:

A. 45-80°C;
B. 20-32°C;
C. 33-40°C;
D. 36-45°C;
E. 35-42°C.
188. În utilizarea compreselor alternante ordinea aplicării este
următoare:
A. Compresă rece la temperatură de 12-16°C cu durată de 30"-1ʹ
apoi compresă caldă la temperatură de 40-50°C timp de 2-3ʹ,
alternându-se de 5-6 ori, întotdeauna teminându-se cu compresa
caldă;
B. Compresă caldă la temperatură de 36-42°C cu durată de 30"-1ʹ
apoi compresă rece la temperatură de 12-16°C timp de 2-3ʹ,
alternându-se de 5-6 ori, întotdeauna teminându-se cu compresa
rece;
C. Compresă caldă la temperatură de 40-50°C cu durată de 2-3ʹ,
apoi compresă rece la temperatură de 12-16°C timp de 2-3ʹ,
alternându-se de 5-6 ori, întotdeauna teminându-se cu compresa
caldă;
D. Compresă caldă la temperatură de 40-50°C cu durată de 2-3ʹ,
apoi compresă rece la temperatură de 12-16°C timp de 30"-1ʹ,
alternându-se de 5-6 ori, întotdeauna teminându-se cu compresa
rece;
E. Compresă caldă la temperatură de 40-50°C cu durată de 2-3ʹ,
apoi compresă rece la temperatură de 12-16°C timp de 30"-1ʹ,
alternându-se de 8-10 ori;

189. Compresele reci sunt indicate în:

A. Procesele inflamatorii acute sau dureroase acute;
B. Procesele inflamatorii cronice;
C. Tulburări de sensibilitate sau circulatorii;
D. Stimularea capacității de aparare și metabolismul local;
E. Stimularea proceselor biologice locale nervoase și circulatorii.

190. Cataplasmele sunt indicate în următoarele afecțiuni, cu

excepția:
A. Afecțiuni reumatismale subacute și cronice;
B. Afecțiuni ale țesutului moale;
C. Nevralgii și contracturi musculare;
D. Afecțiunii inflamatorii acute;
E. Nici una din cele de mai sus.

191. Ca și reacție adverse în aplicarea băii de iod sunt

următoarele, cu excepția:
A. Erupții cutanate;
 B. Tumefacția glandelor salivare;
C. Agravarea unui proces tuberculos;
D. Reacții inflamatorii oculo-nazale;
E. Reacții gastro-intestinale.

192. Termopexia este:

A. Proprietatea de a se întinde și de a se mula pe corp:
B. Proprietatea de a reține căldura și de o ceda lent;
C. Proprietatea de absoarbe și a reține apa;
D. Direct proproțională cu densitatea;
E. Nici una din cele de mai sus.

193. Hidropexia este:

A. Proprietatea de absoarbe și a reține apa;
B. Direct proproțională cu densitatea;
C. Proprietatea de a se întinde și de a se mula pe corp:
D. Proprietatea de a reține căldura și de o ceda lent;
E. Nici una din cele de mai sus.

194. Termoneutralitatea pentru nămol este de:

A. 36°C;
B. 35-36°C;
C. 38°C;
D. 36-38°C;
E. 37°C

195. Din contraindicațiile de efectuare a băilor sau

împachetărilor cu nămol fac parte următoarele, cu excepția:
A. Stările de convalescență după boli;
B. Hipertensiune arterială controlată terapeutic;
C. Vârsta înaintată;
D. Reumatismul inflamator cronic în perioada de activitate;
E. Afecțiuni cerebro-vasculare.

196. Baia cu CO2 este contraindicată în:

A. Neuroastenii;
B. Afecțiuni obliterante cronice de grad I și II fără tulburări
trofice;
C. Insuficiența cardiacă;
 D. Iritabilitate nervoasă;
E. Hiperreactivitate nervoasă.

197. Mofetele se aplică în următoarele:

A. Profilaxia secundară și recuperarea fază II-III în bolile cardio-
vasculare;
B. Profilaxia primară cardio-vasculară în stațiuni cu climat mai
excitant, umiditate mare și variații ale presiunii atmosferice;
C. Insuficiența cardiacă decompensată;
D. Nici una din cele de mai spus;
E. Răspunsurile corecte sunt a și b.

198. Dușurile sunt indicate în:

A. Tulburări neuro-musculare;
B. Tulburări degenerative;
C. Hemoragii;
D. Procesele călire;
E. Tulburări gastro-intestinale.

199. Dușul subacval are următoarele efecte, cu excepția:

A. Tonifiere musculară a unor mușchi hipotoni;
B. Îmbunătățirea circulației periferice;
C. Stimulează respirația;
D. Crește circulația cerebrală cu 75%;
E. Tonic general.

200. Hidrokinetoterapia are ca și principal beneficiu:

A. Efectul decontracturant;
B. Efectul antialgic;
C. Descărcarea greutății;
D. Vasodilatația;
E. Vasoconstricția.

201. Împachetarea cu nămol are următoarele efecte:

A. Sedative:
B. Resorbtive;
C. Modificarea structurii colagenului;
D. Asuplizare;
 E. Toate cele de mai sus.

202. Cea mai importantă proprietate a parafinei este:

A. Hidropexia;
B. Termoneutrabilitatea;
C. Termopexia;
D. Granulația;
E. Plasticitatea.

203. Aplicațiile parafinei are umătoarele indicații, cu excepția:

A. Spondiloze;
B. Piodermite;
C. Fibrozite;
D. Contracturi musculare;
E. Spasmolitic;

204. Reprezintă modalități de măsurare a amplitudinii de

mișcare, cu excepția:
A. Evaluarea directă
B. Evaluarea cu ajutorul goniometrului
C. Măsurarera distanței dintre 2 puncte notate pe cele două
segmente care alcătuiesc unghiul de mișcare (se calculează
valoarea unghiului prin cosinusul lui)
D. Măsurarea cu ajutorul pendului
E. Măsurarea cu ajutorul dinamometrului

205. Sunt reguli ale bilanțului articular, cu excepția:

A. Segmentul de testat trebuie corect așezat pentru a obține poziția
zero, sau într-o poziție preferențială
B. Subiectul trebuie să fie relaxat, așezat confortabil, instruit
asupra manevrelor care vor urma
C. Goniometrul se va aplica întotdeauna pe partea anterioară a
articulației
D. Brațele goniometrului trebuie poziționate în paralele cu axele
longitudinale ale segmentelor care formează articulația
E. Goniometrul nu trebuie presat pe segment, cu aplicat ușor
pentru a nu împiedica mișcarea
206. Scopul bilanțului muscular este, cu excepția:
A. Ajută la elaborarea diagnosticului complet funcțional
B. Ajută la precizarea nivelului lezional în cazul unei boli
neurologice
C. Stă la baza alcătuirii programului de recuperare
D. Se obține valoarea reală a mușchiului testat
E. Conturează prognosticul funcțional al pacientului

207. Care este afirmația corectă:

A. Umărul prezintă 2 articulații adevărate: scapulotoracică și
acromioclaviculară
B. Umărul are 2 grade de libertate în 2 planuri sau axe
C. Umărul prezintă 3 articulații adevărate: scapulohumerală,
acromioclaviculară și sternocostoclaviculară
D. Umărul prezintă 3 articulații false: scapulotoracică,
scapulohumerală, acromioclaviculară
E. Circumducția este o mișcare combinată pe 2 axe de mișcare

208. Afirmația corectă este, cu excepția:

A. Flexia umărului măsoară 1800 și este efectuată de mușchii
deltoid anterior și coracobrahial
B. Abducția umărului măsoară 1800 și este efectuată de mușchii
deltoid posterior și suprasinos
C. Abducția orizontală măsoară 300 și este efectuată de mușchiul
deltoid posterior
D. Addcuția orizontală măsoară 1400 și este efectuată de mușchii
deltoid anterior și pectoral mare
E. Rotația internă măsoară 900 și este efectuată de mușchii
subscapular, marele rotund pectorul mare și marele dorsal

209. Afirmația corectă este, cu excepția:

A. Flexia cotului măsoară 1600 și este efectuată de mușchii biceps
brahial, brahialul anterior și brahioradialul
B. Pronația antebratuțui măsoară 900 și este efectuată de mușchii
rotundul și pătratul pronator
C. Extensia cotului măsoară 100 și este efectuată de mușchii triceps
și biceps brahial
D. Supinația antebrațului măsoară 900 și este efectuată de mușchii
scurt supinator, lung supinator și biceps brahial
 E. Flexia dorsală a mâinii măsoară 900 și este efectuată de mușchii
flexor ulnar și radial al carpului și palmar lung

210. Addcuția omoplatului este realizată de mușchii:

A. Trapez superior și micul pectoral
B. Trapez mijlociu si angularul scapulei
C. Trapez superior și romboizii
D. Trapez mijlociu și romboizii
E. Trapez mijlociu și micul pectoral

211. Ridicarea omoplatului este realizată de mușchii:

A. Trapez superior și micul pectoral
B. Trapez superior și angularul scapulei
C. Trapez superior și romboizii
D. Trapez superior și marele dințat
E. Trapez superior și marele pectoral

212. Afirmația corectă este, cu excepția:

A. Cotul este format din 2 articulații
B. Cotul este format din 3 articulații
C. Prezintă 2 ligamente lateral intern și extern cu rol de întărire a
capsulei articulare
D. Cotul are un singur grad de libertate flexie-extensie
E. Poziția de start este cu cotul în extensie totală

213. Care din afirmațiile următoare despre mănă este eronată:

A. Mâna s-a adaptat funcției de prehensiune pentru a se modela pe
un obiect și a forma pense
B. Ultimile 4 degete nu se pot flecta independent
C. Mâna prezintă 5 articulații carpometacarpiene, 3 articulații
intermetacarpiene
D. Mâna prezintă 5 articulații metacarpofalangiene și 9 articulații
interfalangiene proximale și distale
E. Articulații carpometacarpiene formează căușul mâinii

214. Cătutați afirmația falsă:

A. Articulația coxofemurală are 3 grade de libertate
B. Articulația genunchiului are un grad de libertate
 C. Articulația gleznei /tibiotarsiană are 2 grade de libertate
D. Eversia gleznei este o mișcare compusă din asocierea abducției,
pronației și o ușoară flexie
E. Inversia gleznei este o mișcare compusă din asocierea adducției,
supinație și o ușoară extensie

215. Rotația externă a șoldului este efectuată de următorii

mușchi:
A. Obturator intern, extern, gemenul lung, gemenul scurt, pirmidal,
fesier mic, cvadriceps
B. Obturator intern, extern, gemen superior inferior, piriform,
fesier mijlociu cvadriceps
C. Obturator intern, extern, gemen mijlociu, mic, fesier mare,
piramidal, cvadriceps
D. Obturator intern, extern, gemen superior, inferior, piriform,
fesier mare, cvadriceps
E. Obturator intern, extern, gemen lateral, medial, piramidal, fesier
mare, cvadriceps

216. Flexia șoldului este realizată de:

A. Psoas iliac, fesier mare
B. Croitor, ischiogambier
C. Psoas iliac, croitor
D. Fesier mijlociu, mic, tensor al fasciei lata
E. Psoas iliac, tensor al fasciei lata

217. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția:

A. Flexia genunchiului măsoară 1600 și este efectuată de mușchii
semimembranos, semitendinos, biceps femural
B. Extensia genunchiului măsoară 00 și este efectuată de mușchiul
cvadriceps
C. Flexia dorsală a gleznei măsoară 100 și este efectuată de
mușchii gambier posterior, extensor lung degete și extensor
lung haluce
D. Extensia gleznei măsoara 450 și este efectuată de mușchiul
triceps sural
E. Inversia gleznei măsoară 900 și este efectuată de mușchiul
gambier posterior
218. Următoarele afirmații referitoare la genunchi sunt corecte,
cu excepția:
A. Genunchiul este format din 2 articulații
B. Articulația tibioperonieră participă la mișcările gleznei
C. Este cea mai voluminoasă și puternică din corp
D. Capsula articulară este întărită de șase ligamente
E. Genunchiul are un singur grad de libertate

219. Rotația internă a genunchiului:

A. Începe să apară în timpul extensiei
B. Începe să apară în timpul flexiei
C. Apare după ce flexia depășeste 100
D. Se observă prin devierea externă a piciorului
E. Ligamentele încrucișate se relaxează

220. Mișcările de ”sertar” de la nivelul genunchiului sunt:

A. Fiziologice
B. Apar odată cu flexia genunchiului
C. Apar odată cu extensia genunchiului
D. Sunt patologice
E. Le opresc ligamentele colaterale

221. Mușchiul cvadriceps:

A. Este format din dreptul anterior, vastul superior, vastul inferior și
vastul extern
B. Este format din dreptul anterior, vastul medial, vastul intermediar și
vastul lateral
C. Este format din dreptul anterior, vastul medial, vastul lateral și
vastul extern
D. Este format din semimembranos, semitendinos, biceps femural,
drept anterior
E. Este stabilizatorul șoldului

222. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția:

A. Articulația gleznei sau articulația tibiotarsiană are un singur
grad de libertate, permițând mișcarea în plan sagital
 B. Articulația gleznei are două grade de libertate, permițând
mișcarea în plan sagital dar și frontal
C. Articulațiile astragalocalcaneeană și mediotarsiană permit
mișcările de inversie și eversie
D. Adducția înseamnă aducerea spre interior a vârfului piciorului
E. Supinația și pronația sunt executate din articulația
mediotarsiană și mai puțin din cea subastragaliană

223. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția:

A. Articulația coxofemurală are 3 grade de libertate, ca și umărul
dar cu mobilitate mai aplă decât acesta
B. Articulația coxofemurală are 2 grade de libertate, ca și umărul
dar cu mobilitate mai redusă față de acesta
C. Capul femural și cavitatea cotiloidă sunt menținute de o capsulă
întărită de mai multe ligamente
D. Mișcările șoldului cu genunchiul flectat sunt mai ample cu 20-
300 față de cele cu genunchiul întins
E. Mișcările șoldului cu genunchiul întins sunt mai ample cu 20-
300 față de cele cu genunchiul flectat

224. Kinetologia reprezintă:

A. Studiul organismelor vii
B. Știința sau studiul mișcării
C. Exercițiul fizic
D. Kinetoterapia
E. Gimnastica medicală

225. Ce tipuri de forțe se regăsesc la nivelul corpului uman:

A. Forța antigravitatională
B. Forța de frecare
C. Forța musculară
D. Forța de contact
E. Forța de frecare

226. Din sistemul neuro-mio-artro-kinetic face parte:

A. Sistemul cardio-vascular
B. Sistemul circulator
 C. Sistemul limfatic
D. Sistemul nervos
E. Sistemul endocrin

227. Din articulație fac parte:

A. Cartilajul și ligamentul
B. Cartilajul și neuronul senzitiv
C. Cartilajul și receptorul motor
D. Cartilajul și sistemul hematopoetic
E. Cartilajul și osteoclastul

228. Încercuiți afirmația incorectă despre cartilajul articular:

A. Este o structură ce acoperă suprafețele osoase care altcătuiesc
articulația
B. Este o structură vasculară
C. Este un material vâsco-elastic
D. Își poate modifica grosimea în funcție de presiunea exercitată
E. Este o structură neregenerabilă

229. Este adevarat că:

A. Articulația nu transmite forța de la un segment la altul
B. Articulațiile fibroase se mai numesc și amfiartroze
C. Capetele articulare dintr-o articulație sinovială au o congruență
aproape completă
D. Simfiza pubiană este o articulație fibroasă
E. Articulația permite mișcarea unui segment față de altul și
transmite forța de la un segment la altul

230. Ce nu sunt redorile:

A. Sunt limitări patologice ale mobilitații articulare
B. Pot fi congenitale
C. Pot fi dobandite
D. Cele dobandite pot fi generate de leziuni musculotendinoase
E. Mobilitate articulară exagerată

R=E
231. Care din stările fiziopatologice nu împiedică executarea
unei mișcari normale într-o articulație:
A. Atrofia musculară, distrofia musculară, oboseală musculară
B. Atrofia musculară, relaxarea musculară, oboseală musculară
C. Atrofia musculară, hipotrofia musculară, distrofia musculară
D. Atrofia musculară, hipertrofia musculară, oboseală musculară
E. Degenerescența musculară, distrofia musculară, oboseală
musculară

232. Reprezintă stări de tensiune contractilă a unui mușchi, cu

excepția:
A. Retractura musculară
B. Contractura musculară
C. Spasticitatea
D. Contractura antalgică
E. Distrofia musculară

233. Reprezintă caracteristici ale distrofiei musculare, cu

excepția:
A. Reprezintă o boala degenerativă a mușchiului striat
B. Programele de kinetoterapie, în acest caz, urmăresc creșterea
forței musculare
C. Este o tulburare musculară
D. Determină grade diferite de insuficiență musculară
E. Necesită initierea exercițiului fizic precoce

234. Sunt caracteristici ale oboselii musculare, cu exceptia:

A. Reprezintă o starea fiziopatologică a mușchiului
B. Reprezintă incapacitatea mușchiului de a se contracta
C. Este tot una cu rezistența musculară
D. Mușchiul este slab prin scăderea rezervelor de substrat
energetic al contracției
E. Creșterea rezistenței musculare determină întarzierea apariției
oboselii musculare

235. Nu reprezintă tulburare a sistemului neuromioartrokinetic:

A. Spaticitatea
B. Oboseala musculară
C. Rigiditatea
D. Hipotonia musculară
 E. Atonia de denervare

236. Urmatoarele sunt accesibile kinetorapiei, mai puțin:

A. Sindroamele hipokinetice
B. Sindroamele hiperkinetice
C. Sindroamele diskinetice
D. Apraxia
E. Hipotonia musculară

237. Tehnicile anakinetice includ:

A. Imobilizarea
B. Manipularea
C. Tractiunea
D. Relaxarea musculară
E. Mobilizarea mecanică

238. Anakinezia presupune:

A. Repaus
B. Relaxare musculară
C. Suprimarea mișcarii articulare și a constractței musculare
voluntare
D. Tracțiune
E. Manipulare

239. Urmatoarele afimații sunt corecte despre imobilizare, cu

excepția:
A. Reprezintă o tehnică anakinetică
B. Suspendă mișcarea articulară și contracția musculară voluntară
C. Conservă contracția tonostatică
D. Se poate menține tonusul muscular prin contracții izotonice
E. Poate fi de punere în repaus,de contenție, de corecție

240. Reprezintă dejavantajele imobilizarii prelungite, cu

excepția:
A. Induce hipotrofii musculare de inactivitate
B. Induce akiloza articulară
C. Determină redori articulare, greu reductibile uneori
D. Afectează circulația de întoarcere
E. Determină discomfort fizic și psihic pacientului
241. Posturările sunt, cu excepția:
A. Atitudini impuse întregului corp sau unei parți pentru a corecta
sau preveni instalarea unor devieri de statică sau poziții vicioase
B. Cele corective pot fi folosite și în scop profilactic
C. Noaptea sunt contraindicate
D. Posturarea corectivă se adresează părților moi
E. Posturarea de facilitare este o soluție terapeutică utilizată într-
un proces fiziologic perturbat de boală

242. Face parte din tehnicile kinetice dinamice:

A. Contractia izometrică
B. Relaxarea musculară
C. Imobilizarea
D. Mobilizarea activă liberă
E. Posturarea

243. Reprezintă efecte ale mobilizarilor pasive, cu excepția:

A. Mențin amplitudinile normale articulare și troficitatea
structurilor articulare
B. Cresc amplitudinea articulară
C. Menține excitabilitatea musculară
D. Declanșează reflexul de întindere
E. Nu intervine în înderpărtarea edemelor de imobilizare

244. Reprezintă efecte ale mobilizărilor pasive, cu excepția:

A. Mențin moralul pacientului prin pezența kinetoterapeutului
B. Nu mențin schema corporală și spacielă pentru segmentul
respectiv
C. Declanșează contracția musculară
D. Are efect de pompare asupra vaselor mici și circulației
venolimfatice
E. Poate produce o ușoară tahicardie

245. Reprezintă condiții de realizare a mobilizărilor pasive, cu

excepția:
A. Diagnosticul funcțional corect
B. Cooperarea pacientului
 C. Poziționarea confortabilă și adecvată a pacientului și
kinetoterapeutului pentru ca pacientul să vadă mișcarea și
kinetoterapeutul să poată lucra
D. Executarea mișcării neținând cont de direcțiile fiziologice
E. Se pot asocia posturări sau mișcări facilitatorii

246. Sunt tehnici dinamice bazate pe mișcarea pasivă, cu

excepția:
A. Contracția izometrică
B. Tracțiunea
C. Mobilizarea pasivă pură asistată
D. Mobilizarea pasivo-activă
E. Manipularea

247. Care din următoarele nu sunt tehnici kinetice dinamice

bazate pe mișcarea activă:
A. mișcarea activă reflexă
B. mobilizarea mecanică
C. mișcarea activă voluntară
D. mobilizarea activo-pasivă
E. mobilizarea activă cu rezistență

248. Reprezintă tehnici speciale:

A. Streching, imobilizare, posturare
B. Streching, tehnici de transfer, manipulare
C. Streching, tehnici de transfer, tehnici de facilitare
D. Streching, tehnici de facilitare, tracțiuni
E. Strching, tehnici de facilitare, manipulare

249. Contracția reflexă poate fi provocată folosind, cu excepția:

A. Reflexul de întindere
B. Reacțiile de coordonare
C. Reacțiile de echilibrare
D. Reflexul de poziție – cervical tonic simetric și asimetric
E. Reflexul de poziție – labirintic tonic simetric și asimetric

250. Sunt obiective ale mobilizării active, cu excepția:

a. Dezvoltarea echilibrului psihic
A. Creșterea sau menținerea amplitudinii mobilității articulare
B. Creșterea sau menținerea forței musculare
 C. Redobândirea sau dezvoltarea coordonării neuro-musculare
D. Menținerea circulației sanguine

251. Sunt afirmații corecte despre contracția izometrică, cu

excepția:
A. Mușchiul își crește tensiunea de contracție, dar lungimea
rămâne aceeași
B. Mușchiul își modifică lungimea, fără schimbari în tensiunea de
contracție
C. Apare în cazul în care mușchiul lucrează contra unei rezistențe
care depășește forța sa actuată
D. În timpul contracției izometrice vor fi puse ăn tensiune toate
fibrele musculare
E. Tensiunea musculară este maximă, ceea ce va determina o
creștere a forței musculare

252. Sunt avantaje ale lucrului muscular static:

a. Nu întreține alunecarea suprafețelor articulare
A. Nu întreține schema spațială
B. Activează schema neuromusculară de comandă, chiar dacă
mișcarea este imposibilă
C. Este dificil de înțeles pentru unii pacienți modul de realizare a
acestui tip de contracție
D. Este mai ușor de înțeles un gest sau o mișcare care trebuie
executată decât cotracția mușchiului

253. Sunt dezavantajele lucrului muscular static:

A. Permite obținerea unei activități musculare chiar și atunci când
deplasarea articulară este interzisă
B. Contracția izometrică nu întreține schema spațială care este în
relație cu deplasarea segmentelor în spațiu
C. Contracția izometrică permite realizarea unei activități
musculare, evitând apariția problemelor articulare
D. Contracția izometrică activează schema neuromusculară de
comandă, chiar dacă mișcarea este imposibilă
E. În timpul contracției izometrice se realizează punerea în
tensiune a mușchiului care permite mobilizarea elementelor
tendinoase
254. Relaxarea musculară se realizează prin mai multe
modalități, cu excepția:
A. Conștientizarea stării de relaxare musculară ca starea inversă
contracției musculare
B. Posturarea segmentului în sprijin absolut pe un plan orizontal
sau în chingi
C. Scuturarea ritmică a membrului respectiv
D. Masaj blând al mușchiului contractat sau aplicarea de vibrați la
nivelul segmentului
E. Se execută contracții statice repetate, fără relaxări statice

255. Pentru executarea corectă a stretching-ului se folosesc, cu

excepția:
A. Aplicarea de căldură și masaj profund după stretching
B. Tehnici de relaxare înaintea stretching-ului
C. Masajul profund și aplicare de căldură, înaintea stretching-ului
D. Mișcări active după stretching
E. Încălzirea generale a corpului timp de 5 minute

256. Reprezintă tehnici de facilitare neuromusculară

proprioceptivă, mai puțin:
A. Inversare lentă
B. Relaxare-opunere
C. Izometrie alternantă
D. Mișcare activă cu relaxare-opunere
E. Relaxare

257. Reprezintă regulă/ principiu general al exercițiului fizic

terapeutic:
A. Are o execuție rapidă, fără relaxare
B. Poziția de start nu trebuie să fie stabilă
C. Are o execuție lentă, ritmică
D. Nu necesită repaus proporțional cu intensitatea contracției
musculare
E. Principiul progresivității: de la nivele mari ale mobilității, forței
musculare sau coordonare până la nivele mici ale acestora

258. Progresivitatea în exerciții pentru tonifierea musculară se

realizează prin următoarele modalități, cu excepția:
A. Creșterea progresivă a lungimii sau greuțății brațului pârghiei
 B. Prelungirea duratei exercițiului când apare senzația că efortul
diminuă
C. Creșterea amplitudinii unei mișcări executate contra gravitației
D. Creșterea greutății aplicate cu 500-750g
E. Modificarea ritmului mișcării

259. Progresivitatea în exerciții pentru creșterea coordonării se

realizează prin următoarele, cu excepția:
A. Ridicarea centrului de greutate a corpului prin ridicarea brațelor
B. Coborârea centrului de greutate a corpului prin coborârea
brațelor
C. Trecerea de a mișcările articulațiilor mari la cele ale
articulațiilor mici
D. Combinarea mișcărilor în diverse articulații și segmente
E. Creșterea preciziei de executare

260. Următoarele sunt metode de relaxare:

A. Metodele Robert Maigne și De Lorme Watkins
B. Metodele Jacobson și Schultz
C. Metodele Jacobson și Brunngstrom
D. Metodele Schultz și Vojta
E. Metodele Jacobson și Castillo Morales

261. Conceptul de “aparat neuro-mio-artro-kinetic” reflectă, în

viziunea modernă, activitatea sistemelor/aparatelor:
A. Sistem nervos, muscular și aparat locomotor
B. Sistem nervos, muscular și aparat respirator
C. Sistem nervos, endocrin și aparat locomotor
D. Sistem digestiv, muscular și locomotor
E. Aparat reproducator, sistem nervos și muscular.

262. Selectați enunțul fals referitor la anamneză:

A. Relevă acuzele principale (durere, limitare funcțională)
B. Relevă afectarea uni/plurisegmentară
C. Relevă progresia simptomelor (acută/cronică)
D. Relevă abilitatea de execuție a mersului
E. Relevă simptomele și semnele asociate.

263. Ce alte elemente, în afara deviațiilor în ax, se apreciază la

examenul obiectiv al unei articulații:
 A. Modificările de culoare ale tegumentului supraiacent
B. Modificările de temperatură ale tegumentului supraiacent
C. Amplitudinea de mișcare
D. Prezența tumefacțiilor sau a deformărilor articulare
E. Toate cele de mai sus

264. Testul Schober evaluează amplitudinea de mișcare la

nivelul coloanei vertebrale:
A. Cervicale
B. Dorsale
C. Lombare
D. Sacrate
E. Coccis

265. Mișcarea de pronație este:

A. Rotația spre exterior a pumnului
B. Orientarea palmei în jos
C. Orientarea palmei în sus
D. Circumducția
E. Înclinarea cubitală și deviația radială

266. Ce semnifică forța musculară de grad 2:

A. Mediocră – permite mușchiului să mobilizeze segmentul,
dar cu eliminarea gravitației. Se utilizează în general planuri
de alunecare
B. Schițată – reprezintă sesizarea contracției mușchiului prin
palparea lui sau a tendonului.
C. Mușchiul nu realizează niciun fel de contracție
D. Este forța unui mușchi de a mobiliza complet segmentul
contra gravitației, fără altă contra rezistență
E. Reprezintă capacitatea mușchiului de a deplasa
antigravitational complet segmentul contra unei rezistențe
medii.

267. La examinarea din lateral se pot observa următoarele

aspecte patologice:
A. Genu valgum
B. Genu varum
C. Scolioza dorso-lombară
D. Linia mamelonară
 E. Cifoza dorsală accentuată

268. Obiectivele programului de recuperare medicală sunt

următoarele, cu excepția:
A. Combaterea durerii și a pozițiilor vicioase
B. Stabilizarea procesului de degenerare
C. Refacerea mișcării parțiale sau integrale
D. Redobândirea forței musculare
E. Accentuarea deficitului funcțional prezent.

269. Reumatismul abarticular reprezintă:

A. Reumatism inflamator cu afectare de tip sistemic
B. Afectarea părților moi situate în jurul articulațiilor (burse,
tendoane, enteze, ligamente)
C. Reumatism de tip degenerativ al colonei vertebrale și
articulațiilor
D. Spondiloză
E. Gonartroza

270. Alegeți răspunsul fals:

A. PR este o afecțiune reumatismală inflamatorie, cu evoluție
cronică progresivă
B. PR afectează cu predilecție articulațiile mici (mâini,
picioare)
C. PR evoluează către deformare și anchiloză articulară
D. În PR, în faza acută, markerii biologici de inflamație (VSH,
PCR) au valori normale
E. În PR redoarea matinală durează aproximativ o oră.

271. Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt

următoarele, cu excepția:
A. Combaterea durerii
B. Reeducarea respiratorie
C. Recuperarea mobilității articulare și a tonusului muscular
D. Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului articular
E. Ameliorarea circulatiei locale

272. În coxartroză, tratamentul fizical-kinetic are următoarele

obiective:
A. Combaterea durerii
 B. Creșterea stabilității
C. Creșterea mobilității
D. Reeducarea mersului
E. Toate cele de mai sus

273. Următoarele afecțiuni reprezintă contraindicații pentru

cura balneară, cu excepția:
A. infecțiile
B. tumorile maligne
C. poliartrita reumatoidă
D. insuficiența cardiacă
E. epilepsia

274. Reprezintă modalități de aplicare a peloidoterapiei

următoarele, cu excepția:
A. băi
B. mofeta
C. împachetări
D. oncțiune
E. cataplasmă

275. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o apă pentru

a putea fi considerată apă minerală sunt următoarele, cu excepția:
A. temperatura la izvor minim 20°
B. mineralizarea totală sub 1 g/l
C. conţin elemente chimice în doze minime admise ca active
terapeutic (Fe, S, I, Cl, Br, Li)
D. conţin anumite gaze (CO2, H2S) în anumite concentrații
E. au proprietăți demonstrate științific

276. Reprezintă modalități de tratament cu ape minerale:

A. balneație
B. crenoterapie
C. irigații
D. injecții
E. toate variantele sunt corecte

277. Reobaza este:

A. Timpul minim necesar unui curent dreptunghiular pentru a produce o
excitație minimă cu un curent ce are intensitatea egală cu dublul
 reobazei
B. Intensitatea prag, intensitatea minimă necesară curentului electric
pentru a produce o excitație înregistrabilă într-un timp nedefinit
C. Electrotonus
D. O formă de electroterapie
E. Nu are legatură cu stimulul electric

278. Cronaxia este:

A. Timpul minim necesar unui curent dreptunghiular pentru a produce o
excitație minimă cu un curent ce are intensitatea egală cu dublul
reobazei
B. Intensitatea prag, intensitatea minima necesară curentului electric
pentru a produce o excitație înregistrabilă într-un timp nedefinit
C. Electrotonus
D. O formă de electroterapie
E. Nu are legătură cu stimulul electric

279. Următorul curent nu este de joasă frecvență:

A. Curentul diadinamic
B. Curentul Trabert
C. Curentul Kotz
D. Baia galvanică
E. TENS

280. Ionoforeza reprezintă:

A. Introducerea unei subtanțe medicamentoase cu ajutorul ultrasunetului
B. O procedură contraindicată în afecțiunile aparatului locomotor
C. aplicarea unei soluții medicamentoase la electrodul activ cu ajutorul
curentului galvanic
D. Un curent de medie frecvență
E. Un curent de înaltă frecvență

281. Reprezintă o indicație de electroterapie:

A. Gonartroza
B. Neoplaziile
C. Cașexia
D. Epilepsia
E. Febra
 282. Curentul galvanic:
A. Poate fi aplicat pe articulațiile care conțin proteze, tije, metale,
șuruburi
B. Este un curent de medie frecvență
C. Electrodul pozitiv se aplică pe locul dureros
D. Nu produce arsuri
E. Este indicat la pacienții cu tumori maligne

283. Baia galvanică 4 celulară descendentă:

A. Polul pozitiv se aplică la membrele superioare
B. Polul pozitiv se aplică la membrele inferioare
C. Are efect excitomotor
D. Temperaura apei este peste 38 ℃
E. Nu contează polaritatea

284. Curentul diadinamic:

A. RS (ritm sincopat) are cel mai pronunțat efect analgetic
B. DF (difazat) este formula de introducere și are cel mai pronunțat efect
analgetic
C. Nu are importanță polaritatea
D. Este curent de medie frecvență
E. Electrodul pozitiv se aplică pe locul dureros

285. Electrostimularea:
A. Electrostimularea musculaturii denervate se poate face cu curenți
dreptunghiulari
B. Pacientul nu trebuie să își privească mișcarea
C. Electrostimularea musculaturii denervate se poate face cu curenți
trapezoidali, triunghiulari sau exponențiali
D. Nu se menționează mișcarea ce trebuie redobândită prin tratament
E. Dacă apare oboseala musculară nu se sistează procedura

286. Următoarea afirmație despre curentul interferențial este

falsă:
A. Rezultă din încrucișarea a doi curenți de joasă frecvență
B. Este un curent de medie frecvență cu frecvențe între 3.000-10.000 Hz
C. Amplasarea electrozilor se face astfel încât curenții să se încrucișeze în
zona ce trebuie tratată
D. Modul MANUAL - are frecvența fixă a câmpului de interferență
E. Modul SPECTRU - frecvența câmpului de interferență crește într-un
 interval de timp presetat

287. Curentul interferențial poate fi aplicat:

A. Cuplat cu undele scurte
B. Cuplat cu ultravioletele
C. Pe zonele cu tulburări de sensibilitate
D. În două tehnici: statică și cinetică
E. Doar cu 4 poli

288. Ultrasunetul:
A. Se aplică 30 min/ ședință
B. Se aplică doar în câmp continuu
C. Nu se folosesc substanțe medicamentoase
D. Este o formă de electroterapie de înaltă frecvență
E. Nu se depășesc 7-8 min/ ședință, maximum 10 ședințe, care se pot
repeta peste cel puțin 3 luni

289. Ultrasunetul este contraindicat:

A. La nivelul creierului și măduvei spinării
B. Pe zonele de creștere ale oaselor la copii și adolescenți
C. La nivelul ficatului, splinei, uterului gravid, cordului și vaselor mari
D. În suferințe venoase al membrelor (varice, tromboflebite)
E. Toate variantele sunt corecte

290. Diapulsul:
A. Este câmp magnetic de joasă frecvență
B. Reprezintă unde scurte în regim pulsatil
C. Singura contraindicație o reprezintă fracturile cu materiale de
osteosinteză metalică
D. Are 4 trepte de frecvență
E. Produce efecte calorice locale

291. Laserterapia este indicată în:

A. Sarcină
B. Hemofilie
C. Reumatism cronic degenerativ
D. Epilepsie
E. Fotofobie

R=C
 292. Terapia Tecar:
A. Se bazează pe apariția eritemului actinic
B. Se bazează pe migrarea ionilor
C. Folosește undele scurte pulsatile
D. Este o metodă inovativă de recuperare ce se bazează pe transferul de
energie biocompatibilă către țesuturile lezate
E. Nu se aplică pe zone care conțin materiale de osteosinteză metalică

293. Următoarea afirmație despre magnetoterapie este falsă:

A. Produce câmpuri magnetice de joasă frecvență
B. Este contraindicată în afecțiuni neurologice (nevroze, hemiplegii)
C. Se aplică sub 3 forme (continuă, întreruptă ritmic și întreruptă aritmic)
D. Se folosesc bobinele cervicală, lombară, localizatoare
E. Pacientul este așezat cu extremitatea cefalică spre nord

294. Contraindicațiile absolute ale termoterapiei sunt:

A. inflamațiile acute, bolile infecțioase, stările hemoragipare, tulburările
circulatorii, tulburările de sensibilitate, neoplasmele, leziunile cutanate
B. reumatismul cronic degenerativ
C. stările posttraumatice
D. niciun răspuns nu este corect
E. toate răspunsurile sunt corecte

295. Termoliza se realizează prin :

A. frison termic
B. vasoconstricție cutanată
C. iradiere, evaporare, conducție, convecție
D. miorelaxare
E. masaj

296. Afuziunile constau în:

A. coloană de apă cu presiune de 5 atm
B. coloană de apă fără presiune cu temperaturi între 18-22 ℃ și 39-40 ℃
C. coloană de apă la 40 ℃
D. masaj subacval
E. coloană de apă cu presiune de 5 atm și temperatură de 40 ℃

297. Aplicarea de rece:

A. scade rezistența vasculară
B. produce vasodilatație
C. nu are efect antiinflamator
D. produce vasoconstricție
E. este indicată la pacienții cu tulburări de sensibilitate

298. Dușul subacval folosește apă:

A. cu presiune de 1-8 atm. și temperatură de 37-38 ℃
B. fără presiune
C. la 40 ℃ și presiune de 10 atm.
D. sub 0 ℃
E. asociată cu masaj subacval

299. Dușul masaj:

A. folosește apă cu presiune de 1-8 atm. și temperatură de 37-38 ℃
B. folosește apă fără presiune
C. folosește capete de dușuri tip sul
D. se bazează pe acțiunea concomitentă a dușului cald și a masajului
E. jeturile sunt aplicate foarte aproape de tegument

300. Crioterapia:
A. este contraindicată în spasticitate
B. crește metabolismul local
C. folosește temperaturi sub 0 ℃
D. are efect de asuplizare
E. este indicată în stările ischemice

301. Baia carbogazoasă:

A. se indică la temperaturi de 34-35 ℃
B. durata de aplicare este de 30-40 minute
C. presiunea apei este de 3-8 atmosfere
D. nu solicită miocardul
E. este contraindicată în afecțiuni circulatorii (arteriopatii obliterante)

302. Vasele implicate în termoreglare:

A. au control metabolic
B. prezintă hiperemie activă
C. nu au anastomoze arterio-venoase
D. nu au tonus bazal
E. nu sunt sensibile la catecolamine
 303. Nu reprezintă modalități de aplicare a nămolului
terapeutic:
A. băile
B. cataplasmele
C. oncțiunile
D. aerosolii
E. împachetările

304. Parafina:
A. tehnicile de aplicare sunt: pensulare, baie de parafină pentru mâini și
picioare, feși parafinate, plăci de parafină
B. se aplică la temperatura de 60 ℃
C. nu se refolosește
D. este indicată în reumatism degenerativ, sechele posttraumatice,
articulații inflamate
E. este contraindicată în afecțiuni neurologice

305. Proprietățile nămolului sunt:

A. termopexie
B. plasticitate
C. greutate specifică
D. granulație
E. toate răspunsurile sunt corecte

306. Reprezintă contraindicație a peloidoterapiei:

A. psoriazisul
B. hipertensiunea arterială
C. obezitatea
D. spondilita anchilozantă
E. afecțiunile ginecologice

307. Hidrokinetoterapia - afirmația falsă este:

A. mobilizarea este mai dificilă decât la ”kinetoterapia pe uscat”
B. durata este de 20-30' → 1 oră
C. temperatura apei este de 33-36 ℃
D. se face zilnic sau de 2 ori pe zi
E. este obligatoriu repausul după ședință

308. Mofetele:
A. sunt doar naturale
B. se aplică timp de o oră
C. sunt emanații de CO2
D. sunt contraindicate în afecțiuni cardio-vasculare
E. se asociază cu alte aplicații

309. În funcție de suprafața pe care se aplică, procedurile de

termoterapie se împart în:
A. locale
B. generale
C. parțiale
D. niciun răspuns nu este corect
E. toate răspunsurile sunt corecte

310. Procedurile de termoterapie:

A. la pacienții cu tegumentul rece, aplicarea procedurilor reci se face
după încălzire prealabilă
B. se aplică imediat după masă
C. se aplică în timpul menstruației
D. se aplică în stări de stres, efort fizic
E. după proceduri calde, nu este bine să se aplice o procedură de răcire

311. Baia de nămol:

A. temperatura de termoneutralitate pentru nămol este la 40 ℃
B. durata de aplicare este de 10 minute
C. nu este solicitantă pentru aparatul cardio-vascular și poate fi aplicată și
pacienților cu afecțiuni cardiace
D. se aplică la temperaturi cuprinse între 36-45 ℃
E. este indicată la vârstnici

312. Alegeți afirmația falsă:

A. cataplasmele pot fi umede sau uscate
B. compresele pot fi calde, reci, alternante, stimulante, cu aburi
C. la compresele alternante întotdeauna se începe cu rece și se termină cu
cald
D. compresele stimulante se aplică timp de 2-6-12 ore
E. atât compresele calde cât și cele reci au efecte antispastice

313. Efectele bailor carbogazoase sunt:

A. racirea tegumentului
B. reducerea intoarcerii venoase
 C. cresterea conductibilitatii la nivel miocardic
D. toate raspunsurile sunt curecte
E. niciun raspuns corect

314. Unitatea morfo-functionala a coloanei vertebrale se

numeste:
A. Meningiom
B. osteom
C. hemangiom
D. vertebrom
E. neurinom

315. Care dintre urmatoarele manevrele de masaj au efect

mIorelaxant si de stimulare?
A. Framantarea
B. baterea
C. netezirea
D. tapotajul
E. frictiunea

316. Care sunt sechelele post-traumatice de tip muscular ce pot

beneficia de tratament recuperator?
A. retractura
B. contracture
C. artofia musculara
D. rupture musculara
E. toate raspunsurile sunt corecte

317. Care dintre urmatoarele programe de kinetoterapie este

recomandat pacientilor discopati ?
A. Sherrington
B. Klapp
C. Williams
D. De Lorme-Watkins
E. Toate variantele de mai sus sunt corecte

318. Care dintre urmatoarele este un curent de inalta frecventa?

A. Undele scurte
B. curentul Galvanic
C. curentul diadinamic
 D. curentul Trabert
E. curentul interferential

319. Efectele terapeutice ale curentului Galvanic urmatoarele

sunt cu exceptia:
A. analgesic
B. biotrofic
C. vasoconstrictor
D. stimulare neuro-musculara
E. Vasodilatator

320. Care sunt contraindicatiile curentului TENS?

A. In stari postraumatice
B. dureri din neoplazii
C. cicatrice dureroase postoperatorii
D. nevralgii
E. pace maker cardiac

321. Ultrasunetul are indicatie in urmatoarele afectiuni:

A. TBC activ
B. Casexie
C. Insuficienta cardio-circulatorie
D. Tromboflebite
E. Artroze

322. Care sunt dezavantajele imobilizarii pe termen lung?

A. creează disconfort fizic şi psihic pacientului.
B. tulbură circulaţia de întoarcere, apărând edeme şi tromboze
venoase;
C. determină tulburări trofice de tipul escarelor;
D. niciun raspuns corect
E. toate raspunsurile sunt corecte

323. Care sunt obiectivele urmărite prin mobilizarea activă

voluntară:
A. Creşterea sau menţinerea forţei musculare;
B. Recuperarea sau dezvoltarea coordonării neuromusculare;
C. Menţinerea unei circulaţii normale sau creşterea fluxului
circulator;
D. Menţinerea sau creşterea ventilaţiei pulmonare;
 E. Toate variantele sunt corecte

324. Testarea muschiului cvadriceps de forta 3 se efectueaza

prin:
A. Decubit homolateral
B. Ortostatism
C. Decubit heterolateral
D. Pozitie sezanda
E. Decubit ventral

325. Articulatia umarului este o articulatie de tip:

A. Trohleartroza
B. Enartroza
C. Trohoida
D. Elipsoidala
E. Sinostoza

326. Flexia umarului se realizeaza cu ajutorul muschiului:

A. Deltoid (portiunea anterioara)
B. Dorsalul mare
C. Rotundul mare
D. Deltoid (portiunea posterioara)
E. Supraspinos

327. Sindromul de neuron motor central are următoarele

caracteristici, cu o excepție:
A. Deficit motor;
B. Hipotonie piramidală;
C. Hipertonie piramidală;
D. Reflexe osteotendinoase vii;
E. Reflexe patologice, cum ar fi semnul Babinski;

328. Paraplegia poate fi secundară:

A. leziunii neuronului central
B. leziunii neuronului motor
C. afecţiunilor măduvei spinării sau cerebrale
D. toate răspunsurile sunt corecte
E. nici un răspuns nu este corect
329. Cauzele cele mai frecvente de paraplegie acută sunt:
A. tumorile medulare
B. scleroza multiplă.
C. leziunile traumatice ale măduvei spinării
D. toate răspunsurile sunt corecte
E. nici un răspuns nu este corect

330. Care sunt formele evolutive clinice ale sclerozei multiple?

A. Forma recurent-remisivă (SMRR)
B. Forma secundar progresivă (SMSP)
C. Forma primar progresivă (SMPP)
D. Forma progresivă cu recurenţe (SMPR)
E. Toate răspunsurile sunt corecte

331. Boala Parkinson este cauzată de distrugerea sau

degenerescența neuronilor care produc:
A. lichid cefalorahidian;
B. substanțe neurotransmitătoare diverse;
C. serotonită;
D. dopamină;
E. progesteron.

332. Activitățile organismului pot fi reglate prin următoarele

modalități:
A. sistemul nervos reglează activitățile organismului prin
intermediul impulsurilor electrice transmise de către neuroni,
acestea fiind rapide și de lungă durată
B. sistemul endocrin o face mai lent, dar având un raspuns de
lungă durată, prin intermediul hormonilor transportati prin
sânge până la nivelul celulelor țintă.
C. Atât sistemul nervos, cât și sistemul endocrin nu pot realiza o
influență asupra activităților organismului uman
D. sistemul endocrin o face mai lent, dar având un raspuns de
lungă durată, prin intermediul impulsurilor electrice transmise
de către neuroni
E. sistemul endocrin o face mai lent, dar având un raspuns de
lungă durată, prin intermediul hormonilor transportati prin
sânge până la nivelul celulelor țintă și prin intermediul
impulsurilor electrice transmise de către neuroni
333. Care afirmație referitoare la sistemul endocrin NU este
corectă:
A. glandele endocrine sunt reprezentate de hipotalamus, hipofiza
(pituitara), epifiza (glanda pineala), glanda tiroida, glandele
paratiroide, pancreas (componenta endocrina), glandele
suprarenale, gonadele (ovarele sau testiculele)
B. orice afectare glandulară poate determina o disfuncție - o
hiperfuncție (un deficit hormonal) sau o hipofuncție (un exces
hormonal)
C. TSH-ul este hormonul stimulant al glandei tiroidiene,
determinand la acest nivel secretia hormonilor tiroidieni (T3 si
T4)
D. hormonii adrenali și cei tiroidieni sunt esențiali pentru
supraviețuire și ei vor fi întotdeuna substituiți
E. secreția Cortizolului este esențială pentru supraviețuire,
homeostazia organismului, creștere și dezvoltare, rol în
metabolisme, sistem imun, sistem cardiovascular și respirator,
aparat excretor și sistemul nervos central

334. Nămolul sapropelic de Techirghiol:

A. efectele fiziologice cât şi cele terapeutice sunt generate de
proprietăţile fizice şi de compoziţia nămolului şi depind de
modalitatea de aplicare.
B. termoterapia cu nămol este posibilă datorită proprietăţilor
termopexice ale nămolurilor; termopexia nămolurilor nu
permite aplicarea lui la temperaturi superioare temperaturii
corpului.
C. temperatura mediului la care solicitarea mecanismelor de
termoreglare este maximă constituie zona de neutralitate
termică, sau altfel spus individul nu are nici o nevoie termică
D. temperatura de termoneutralitate a nămolului (temperatură care
nu dă nici o senzaţie termoestezică şi reduce/menţine la
minimum procesele de reglare termică) este de 34-35 oC
E. temperatura de termoneutralitate a nămolului (temperatură care
nu dă nici o senzaţie termoestezică şi reduce/menţine la
minimum procesele de reglare termică) este de 42 oC
335. Referitor la nămolul sapropelic de Techirghiol, următoarea
afirmație NU este adevărată:
A. datorită calităţilor sale termopexice, nămolul poate fi aplicat şi
în regim de hipertermie- creşterea temperaturii centrale peste
37,30oC prin aport pasiv de căldură
B. apărarea celulară şi imunitatea sunt două domenii țintă de
acțiune a hipertermiei
C. sub acţiunea nămolurilor nu este modulată reactivitatea generală
a organismului şi aceasta nu este îndreptată spre parametrii
optimali
D. terapia cu nămol nu acţionează selectiv asupra unui singur
sistem al organismului, ci acţiunea sa se desfăşoară simultan
îmbunătăţind mai multe disfuncţii şi dezechilibre ale
metabolismului
E. sub acţiunea nămolurilor este modulată reactivitatea generală a
organismului şi îndreptată spre parametrii optimali

336. Baia generală caldă de nămol:

A. se face folosind 10 kg de nămol diluat în 12-15 l apă din apa
mării
B. temperatura de aplicare este de 400C-410C, termoneutralitatea
pentru nămol fiind situată la 36,50C.
C. durează 20-25 de minute şi temperatura este menţinută
cvasiconstantă prin adăugarea unei cantităţi de apă caldă la
jumătatea duratei băii
D. după expirarea timpului pacientul face un duş rece pentru
îndepărtarea nămolului şi apoi unul cald scurt, pentru
împiedicarea vasodilataţiei sistemice
E. nu este necesar procesul de sudație după această procedură
balneară

337. În ceea ce privește osteoporoza putem afirma următoarele:

A. osteoporoza postmenopauză – afecţiune caracterizată prin
compromiterea integrităţii osului predispunând la risc crescut de
fracturi.
B. vertebrele sunt alcătuite în principal din os compact (haversian)
C. unul dintre obiectivele tratamentului de recuperare fizical-
kinetic este scăderea DMO (densitate mineral osoasă) sau
cresterea deperdiţiei osoase
 D. câmpurile magnetice de joasă frecvenţă-efecte sedative
generale, antialgice şi miorelaxante, fără efec asupra refacerii
osoase după fractură
E. zone de instalare predilectă a osteoporozei sunt: genunchiul
unilateral, umarul bilateral, articulații metacarpofalagiene 2 și 3

338. Activitățile organismului pot fi reglate prin următoarele

modalități:

A. sistemul nervos reglează activitățile organismului prin

intermediul impulsurilor electrice transmise de către neuroni,
acestea fiind rapide și de lungă durată
B. sistemul endocrin o face mai lent, dar având un raspuns de
lungă durată, prin intermediul hormonilor transportati prin
sânge până la nivelul celulelor țintă.
C. Atât sistemul nervos, cât și sistemul endocrin nu pot realiza o
influență asupra activităților organismului uman
D. sistemul endocrin o face mai lent, dar având un raspuns de
lungă durată, prin intermediul impulsurilor electrice transmise
de către neuroni
E. sistemul endocrin o face mai lent, dar având un raspuns de
lungă durată, prin intermediul hormonilor transportati prin
sânge până la nivelul celulelor țintă și prin intermediul
impulsurilor electrice transmise de către neuroni

339. Baia generală caldă de nămol:

A. se face folosind 10 kg de nămol diluat în 12-15 l apă din apa
mării
B. temperatura de aplicare este de 400C-410C, termoneutralitatea
pentru nămol fiind situată la 36,50C.
C. durează 20-25 de minute şi temperatura este menţinută
cvasiconstantă prin adăugarea unei cantităţi de apă caldă la
jumătatea duratei băii
D. după expirarea timpului pacientul face un duş rece pentru
îndepărtarea nămolului şi apoi unul cald scurt, pentru
împiedicarea vasodilataţiei sistemice
E. nu este necesar procesul de sudație după această procedură
balneară
340. Tehnicile de reabilitare și reeducare funcțională au drept
scop următoarele elemente, cu excepția:
A. recâștigarea capacității funcționale pierdute sau instalată ca
urmare a bolii sau a unui traumatism, disfuncționalitate care
poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap
B. creșterea gradului de dependenta sau scăderea gradului de
independență funcțională personală și raportată la mediu
C. combaterea factorilor agravanți
D. crearea unor programe complexe de recuperare medicală,
adecvate diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate
restantului funcțional și nivelului de așteptare a bolnavului
E. mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului
functional actual

341. Infirmitatea- exemple, cu excepția:

A. reducerea mobilității articulare
B. scăderea forței musculare
C. pierderea capacității de coordonare a mișcărilor
D. creșterea abilității la nivelul mâinii
E. sindromul de decondiționare fizică la efort

342. Principii în recuperare:

A. orice factor fizical, natural sau artificial, se adreseaza întregului
organism, care raspunde, de asemenea, ca un întreg
B. orice factor fizical terapeutic acționează nespecific,
neinfluențând reactivitatea organismului și obligandu-l la
„răspunsuri" neadecvate, care de fapt sunt evaluate ca eșecuri
terapeutice
C. terapia balneară nu are caracter profilactic
D. este o terapie locală ce urmăreşte scăderea funcţiilor deficitare,
nu are nici un efect asupra celor pierdute, fără dezvoltarea unor
mecanisme compensatorii şi adaptative
E. balneoterapia exclude celelalte proceduri terapeutice, nu le
completează, acționând independent și fără nici un fel de
legătură cu alte terapii

343. Boala artrozică prezintă urmatoarele sinonime, cu excepția:

A. reumatism articular degenerativ
B. artrita hipertrofică
 C. mioartrita
D. boală artrozică vertebro-periferică
E. osteoartrita

344. Episoadele de activitate ale bolii artrozice se caracterizează

prin:
A. dispariția bruscă a durerii
B. lipsa durerii nocturne
C. lipsa sinovitei și/sau a efuziunii lichidiene
D. boala artrozică nu prezintă episoade de activitate, putând
beneficia în orice condiții de tratament balnear
E. prelungirea perioadei de redoare

345. Care din următoarele reprezintă deficite neurologice

funcționale posibile:
A. dereglări motorii (pareze/plegii, hemi, para, tetra)
B. tulburări de coordonare (afazie motorie, senzoriala,
mixta, dizartrie, dislexie, disgrafie)
C. tulburări de deglutiție (amnezie, apraxie, perturbarea
funcțiilor de atenție, concentrare, planificare, executare)
D. dereglări de comunicare (flasticitate, spasticitate)
E. tulburări sfincteriene (disfagie solide/lichide/mixtă)

346. Durata și intensitatea tratamentului de recuperare în

neuroreabilitare:
A. intensitatea tratamentului recuperator nu trebuie adaptata
fiecărui caz în parte
B. procedurile complexe pot fi aplicate în mai multe reprize pe
parcursul unei zile, cu pauze de 30 - 60 minute între ele
C. nu există proceduri pregătitoare (fizioterapie antialgică, masaj,
radiaţii infraroşii, infiltraţii) care trebuie sa fie urmate de
aplicarea modalităţii terapeutice de bază
D. este recomandată efectuarea unui program zilnic de 10 ore, în
una sau două etape, minim 2 zile pe săptămană, cel puţin în
perioada imediat următoare a leziunii/deteriorării
E. este recomandată efectuarea unui program zilnic de 2 ore, în
una sau două etape, minim 5 zile pe lună, și doar în perioada
imediat următoare a leziunii/deteriorării
347. Reabilitarea pulmonară- obiective:
A. ameliorarea simptomelor respiratorii (tahicardia sinusală,
aritmii)
B. scăderea toleranței la efort
C. scăderea numărului exacerbărilor și a spitalizărilor datorate
acutizărilor
D. creșterea anxietății și depresiei
E. reinserție socială nu reprezintă un obiectiv terapeutic