LP 2.

Soluții utilizate ĩn laborator

2.1. Noțiuni despre solubilitatea şi dizolvarea substanțelor

Solubilitatea reprezintã proprietatea unor substante de a se dizolva ĩn alte substanțe şi ea este
influențatã de:
 natura solvatului şi a solventului;
 temperatura: pentru solide şi lichide, ea creşte odatã cu creşterea temperaturii; ĩn cazul gazelor, ea scade
odata cu creşterea temperaturii;
 presiunea influențeazã doar solubilitatea gazelor; ea creşte odatã cu creşterea presiunii.
Substanţele chimice sunt solubile în solvenţi cu structură chimică asemănătoare:
1. substanţele ionice şi cele cu molecule polare sunt solubile în solvenţi polari – solventul polar cel mai frecvent
folosit în laborator este apa, majoritatea soluţiilor de lucru fiind soluţii apoase;
2. substanţele cu molecule nepolare sunt solubile în solvenţi organici nepolari: alcool, eter, cloroform, benzen,
acetonă.
Coeficientul de solubilitate reprezintã cantitatea maximã de substanțã exprimatã ĩn grame care se poate dizolva
in 100g solvent, la o temperaturã datã. Soluția care conține o cantitate de substanțã dizolvatã egalã cu
coeficientul de solubilitate este o soluție saturatã.
In funcție de solubilitatea lor, substanțele pot fi uşor solubile, puțin solubile sau foarte puțin solubile.
O soluție se obține prin procesul de dizolvare a soluților ĩn anumiți solvenți. Dizolvarea substanțelor se
bazeazã pe difuziunea particulelor de solvat spre solvent şi invers, pânã când se obține un amestec omogen.
Substanțele ĩşi pãstreazã proprietãțile, atunci când se aflã ĩn soluții.
Componentele unei soluții pot fi gaze (aerul), lichide (zahãr ĩn apã, saramura, oțetul), solide (aliajele
omogene).
Dizolvarea substanţelor poate fi însoţită de:
a) absorbţie de căldură – dizolvare endotermă: dizolvarea azotatului de amoniu în apă;
b) degajare de căldură – dizolvare exotermă: dizolvarea acidului sulfuric în apă.

SOLUŢII : DEFINIŢIE ȘI COMPONENTE

Definiţie: Soluţiile sunt amestecuri omogene de două sau mai multe substanţe.
Ele sunt alcătuite din două faze:
1. faza dispersată = dizolvat = solvat = solut;
2. mediul de dispersie = dizolvant = solvent.
În procesul de dizolvare particulele de solvat difuzează printre moleculele de solvent, dar şi moleculele solventului
difuzează spre solvat, până când se obţine un amestec omogen. Alte procese care au loc la dizolvarea substanţelor
sunt:
- disocierea sau ionizarea substanţelor ionice şi polare în ioni;
- solvatarea moleculelor de solvat (a moleculelor dizolvate sau a ionilor dizolvaţi prin formarea de
legături ion-dipol sau dipol-dipol în cazul solvenţilor polari).

CONCENTRAŢIA SOLUŢIILOR
Definiţie: Concentraţia soluţiei reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată într-o anumită cantitate de soluţie sau
de solvent.
Tipuri de concentraţii:
1. Concentraţia procentuală
a) de masă - reprezintă masa (cantitatea) de substanţă în grame dizolvată în 100 grame soluţie; se
notează cu c%.
md
c% = —— • 100 unde md = masa dizolvatului
ms

1
 ms = masa solutiei
ms • c md • 100
md = ——— ms = ————— ms = md + mH2O
100 c

Vd
b) de volum: c% = —— • 100 unde Vd = volumul dizolvatului
Vs Vs = volumul soluției

2. Concentraţia molară (molaritatea) reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvaţi într-un litru de soluţie.
md ν
CM = ————— = —— [CM ] = moli/l
μ subst · Vs(l) Vs(l)

3. Concentraţia normală (normalitatea) reprezintă numărul de echivalenţi-gram de substanţă dizolvaţi într-un

litru de soluţie.
md e
CN = ————— = —— [CN ] = Eg/l
Eg subst · Vs(l) Vs(l)

 Echivalentul-gram (Eg) reprezintă cantitatea în grame dintr-un element chimic capabilă să reacţioneze cu o
jumătate de atom-gram de oxigen (8g O) sau cu un atom-gram de hidrogen (1g H) sau capabilă să înlocuiască
aceste cantităţi de oxigen sau de hidrogen din combinaţiile lor.
 Echivalentul-gram se calculează diferit în funcţie de natura chimică a substanţei studiate, astfel:
A element
a) Eg element chimic = ——— A element = masa atomica a elementului
valențã

23 40 27
Ex: Eg Na = —— = 23 g ; Eg Ca = —— = 20 g ; Eg Al = —— = 9 g
1 2 3

masa molarã a acidului (μ acid)

b) Eg acid = ———————————————
numãr protoni cedați de acid

μ HCl μ H2SO4 μ H3PO4

Ex: Eg HCl = ——— ; Eg H2SO4 = ———— ; Eg H3PO4 = ————;
1 2 3
masa molarã a bazei (μ bazã)
c) Eg bază = ———————————————
numãr protoni acceptați de bazã

μNaOH μCa(OH)2 μAl(OH)3

Ex: EgNaOH = ——— ; EgCa(OH)2 = ———— ; EgAl(OH)3 = ————;
1 2 3
Masa molarã a sãrii
d) Egsare = —————————————————————
numãrul ionilor de metal x valența metalului

2
 μ Al2(SO4)3 μ Al2(SO4)3
Ex : Eg Al2(SO4)3 = ————— = —————
2•3 6
4. Titrul unei soluţii (T) reprezintă cantitatea de substanţă exprimată în grame dizolvată într-un cm 3 (ml) de
soluţie.
Formula de calcul :
CN • Eg unde : CN = concentratia normalã a soluției
T = ———— Eg = echivalentul gram al substanței
1000

Ex : prepararea unei solutii de NaOH de c=10%

1. Se cantaresc la balanta tehnica 10g NaOH.
2. Se introduc cantitativ (fara pierderi) intr-un balon cotat cu fund plat de 100ml.
3. Se introduce un volum de apa distilata si se agita balonul pana la dizolvarea completa a substantei.
4. Se adauga apa distilata pana la semn (semnul de pe gatul balonului).