Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat.

Autor – narator – persoanaje – cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare.
Autorul
Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, Rebreanu este adeptul romanului de creatie obiectiv
un eseu etc. modern, impune un narrator obiectiv, omniscient si
4se afla in afara textului omnipresent; acesta respinge romanul subiectiv
5are o viziune de ansamblu asupra continutului considerand ca “introziunea” eului diminueaza
6concepe mesajul veridicitatea
7alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative -este interesat de aspectul veridic al operei, de aceea
8creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, refuza confesiunea si scrierea la pers. II
carola le atribuie roluri -relatia narator-personaje-> narator obiectiv (prez.
9se adreseaza cititorilor venimentele detasat fara a se implica)
10autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale -> narator omniscient (naratorul stie mai multe decat
comunicarii (narator, personaje) personajele sale)
-> narator omniprezent (adevarat demiurg al universului
Naratorul pe care in creaza; are rolul unui regizor personajele fiind
Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara marionette; stie dinainte destinele personajelor sale
faptele, de a descrie locurile si personajele dintr-o opera dovada fiind tehnicile anticipaive ex. Hrisovul de tinichea
literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajele anticipeaza destinul lui Ion)
Naratorul omniscient ->naratiune la pers. III
11povesteste la persoana a III-a ->focalizare zero (viziune dindarat)
12cracteristic prozei obiective -rel. narrator-cititor->efectul pe care naratorul il
13independent de autor si de personaj urmareste sa-l creeze asupra cititorului este impresia de
14autorul ii confera independenta narativa totala veridic, verosimil
15este tipul clasic, cel ce dirijeaza “din spate” toate actiunile -pers. rep. destine umane individuale: Ion, Ana, George,
personajului carora le cunoaste si le anticipeaza evolutia, Titu
inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi -Rebreanu isi lasa pers. sa actioneze liber, sa izbucneasca
ale acestora in tensiuni dramatic
16este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului
17perspectiva sa este unica
Personajul
Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente .In text emite si recepteaza mesaje
Cititorul este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care va fi informat si documentat
Liviu Rebreanu – Ion
Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. “Romancierul vrea sa creeze impresia ca
este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur, dar lipsit de voce proprie”.(N. Manolescu)
“Ion” este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectiva relatiei narator – personaj. Ca in toata
proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea “dindarat”) naratorul este obiectiv,
detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si
omniprezent, dirijand evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale
personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu personajul principal si mai mult cu
naratorul omniscient.
Si in “Ion”, destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nu surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii
(obiectivitate si verosimiliate)