ROMANUL REALIST

REALISMUL
(clasic, psihologic, istoric, mitologic, socialist)
- Curent artistic (pictura/literatura) ce a inceput sa se manifeste in secolul al XIX –lea, in Franta, ca
reactie impotriva romantismului
- Ca miscare artistica, apare in contextul dezbaterilor despre pictura lui Gustave Courbet, care
prezinta in creatiile sale oameni simpli si scene din viata cotidiana
- Termenul este aplicat in literatura ulterior de catre Jules Champfleury, care face primele teoretizari
in revista Le Realisme (1856)
- Se promoveaza o literatura bazata pe mimesis*, pe reprezentarea verosimila, obiectiva, “justificata
de ratiune” a realitatii
- In literatura romana, curentul realist se manifesta sincron cu alte curente, incepand cu perioada
pasoptista, continuand cu cea a marilor clasici si atingand apogeul in perioada interbelica
(reprezentanti: Costache Negruzzi, Nicolae Filimon, I.L. Caragiale, I. Slavici, L. Rebreanu, M.
Sadoveanu, G. Calinescu, M. Preda etc)
Trasaturi:
- oglindirea veridica, obiectiva a realitatii contemporane;
- crearea iluziei autenticitatii;
- respectarea canonului realist al structurilor narative;
- dezvoltarea artei portretului;
- surprinderea unor conflicte de natura sociala, psihologica, politica;
- cultivarea unui stil sobru, impersonal, anticalofil;
- abordarea unor teme reprezentative: familia, paternitatea, mostenirea, razboiul, boala, conflictul
intre generatii etc;

Specificul structurilor narative

- actiunea suprinde evenimente atestate documentar, sporind astfel “aspectul de real”;
- reperele spatiale si temporale sunt obiective;
- incipitul poate fi descriptiv sau ex-abrupto;
- finalul inchis (***varianta finalului deschis corespunde incipitului ex abrupto si deschide ipoteze
de lectura, prin care se pregateste intrarea in romanul urmator al seriei);
- naratiunea este heterodiegetica, relatarea fiind facuta la persoana a III-a, prin vocea unui narator
omniscient;
- dialogul amplifica iluzia realitatii

Profilul personajului realist

- ilustreaza tipologii sociale (parvenitul, micul functionar, taranul etc) sau general-umane (avarul,
idealistul, naivul etc);
- exista personaje complexe – rotunde, surprinse in devenire, evoluand sub presiunea relatiilor
interumane, a circumstantelor sociale, istorice etc;
- descrierea are un rol important in definirea protagonistului
(mediului social/biografiei/ casei/fizionomiei…);
- viata interioara complexa a eroului este dezvaluita prin focalizare multipla: din unghiul de vedere al
naratorului omniscient si din perspectiva interna a personajului (monolog interior/introspectie)
1
Page
 FIȘĂ SINTEZĂ: ROMANUL OBIECTIV / ROMANUL SUBIECTIV
2
Page
 ROMANUL OBIECTIV - REALIST, DE OBSERVAȚIE SOCIALĂ
ION, LIVIU REBREANU
3
Page