Modurile de expunere

DEFINIȚIE: Sunt modalităţi prin care autorul înfăţişează în

opera literară fapte, întâmplări, personaje, atitudinile
acestora, diferite aspecte din realitate şi îşi exprimă
gândurile, ideile şi sentimentele.

I. Narațiunea este modul de expunere prin care autorul povesteşte o întâmplare sau un
şir de întâmplări dispuse într-o succesiune de momente desfăşurate într-un spaţiu
determinat, la care participă unul sau mai multe personaje.
Ea presupune:
1. un narator (cel care relatează sau povesteşte faptele) care poate nara:
la persoana a III-a, fiind obiectiv, impersonal, deoarece vorbeşte despre alţii)
la persoana I, este subiectiv, deoarece vorbeşte despre sine, fiind și personaj)

2. o acţiune (totalitatea faptelor şi întâmplărilor desfăşurate)- aceasta se desfășoară într-

un timp, conturat prin intermediul reperelor temporale și într-un spațiu, evidențiat cu
ajutorul reperelor spațiale. Timpul poate fi unul real sau imaginar, trecut, prezent sau
viitor. Spațiul poate fi de asemenea, real sau imaginar, terestru sau cosmic.

3. personaje (persoanele care participă la acţiune, eroii operei literare) care pot fi
principale, secundare sau episodice în funcție de importața acestora.

II. Descrierea este modul de expunere prin care autorul înfăţişează o persoană, un
obiect, un colţ din natură, un ţinut, fenomene specifice anumitor timpuri, prezentând
sugestiv particularităţile acestora.

Tipuri de descrieri:
 După raportul cu literatura:
a) literară: reflectă sentimentele şi impresiile celui care o priveşte, adică este
subiectivă, limbajul este artistic, expresiv, sensibilizator, este caracteristică operelor
literare lirice, dar şi epice, conține expresii frumoase/figuri de stil. Aceasta este de două
feluri:
 Tabloul – înfăţişează o privelişte, un eveniment sau un fenomen al naturii
 Portretul – prezintă imaginea unui personaj literar
b) Nonliterară: oferă informaţii precise, adevărate, ce exprimă realitatea, se folosesc
termeni tehnici şi ştiinţifici, nu figuri de stil/expresii deosebite ce au rolul de a
impresiona

Trăsături:
1. frecvența substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele la modul indicativ,
timpul prezent sau imperfect.
2. prezența imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive, dinamice) și a figurilor de
stil (epitetul , enumerația, comparația, metafora etc.)
3. sunt prezentate trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unui colț din natură etc.
4. prezența cadrului temporal și spațial: ex.un decor interior, un peisaj, un anotimp etc.
III. Dialogul este modul de expunere prin care se reproduce direct o discuţie între două
sau mai multe personaje având ca scop reliefarea însuşirilor acestora, a modului lor de a
se exprima și a relației dintre personaje.

Trăsături:
1. principală modalitate de comunicare în textul dramatic
2. este alcătuit dintr-o serie de replici
3. este o modalitate de caracterizare a personajelor
4. este marcat de linie de dialog sau de ghilimele
5. există un subiect de discuție, prin dialog, se comunica, in modul cel mai direct cu
putinta, idei, informatii, opinii, explicatii
6. dialogul dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă

IV. Monologul este modul de expunere folosit pentru a reda gândurile, trăirile sufleteşti
ale personajelor, fără a implica, în general un interlocutor.

Trăsături:
1. nu are replici şi nici destinatar
2. se desfăşoară în situaţii restrânse
3. are dimensiuni variante
4. sunt specifice exclamaţiile
5. are un caracter personal, intim
6. este marcat formal prin ghilimele
7. vorbirea se face la persoana I, regăsindu-se astfel verbe și pronume de persoana I