Localitatea Chilia Veche are o vechime neprecizată deoarece nu există documente care să ateste

exact data nașterii sale. Aici, cu circa 2500 de ani în urmă, negustorii greci își aveau comunitatea
lor numită de unii Achilea, de alții Licostomo.
Vechea cetate de margine de țară – Chilia – a avut în trecutul îndepărtat o viață înfloritoare.
Romanii au botezat-o Achilea, semn ca era o așezare destul de mare, iar pe vremea ocupației
turcești, localitatea purta denumirea de Eskil-Kale. Ridicată la sfîrșitul secolului al X-lea cetatea
nu apare sub denumirea de Chilia decît mult mai tîrziu. Multă vreme cetatea aparținuse Imperiului
Bizantin.
În 1311 şi 1313 pe hărţile de navigaţie ale lui Pietro Visconte apare oraşul Licostomo (Chilia) pe
braţul Chilia al Dunării. Denumirea localităţii provine de la cuvîntul grecesc chilie, ceea ce
înseamnă cămară pentru păstrat bucate.
În 1389 domnul Munteniei Mircea cel Batrîn (1355-1418) a cucerit printre altele și portul genovez
Chilia (Licostomo), precum și toată regiunea de la gura Chiliei. Totodată în această perioadă se
înregistrează o ascensiune a legăturilor economice ale Chiliei cu spaţiul carpato-nistrean. Dovadă
este faptul că la Chilia au început să circule banii emişi de Petru I Muşat, domn al Ţării Moldovei
(1376-1391).
Pe timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432) situaţia politică internă şi externă a Moldovei s-a
consolidat crescînd influenţa ei la gurile Dunării. În 1412 Chilia se afla în componenţa Moldovei.
În 1429-1430, Dan al II-lea, domn al Munteniei, a încercat fără succes să cucerească Chilia. În
1448 domnitorul Moldovei Petru al II-lea a cedat Chilia lui Iancu de Hunedoara, voievod al
Transilvaniei şi rege neîncoronat al Ungariei. La Chilia a fost instituită o administraţie mixtă
munteano-ardeleană. Genovezii cu încetul dispar din Chilia, ponderea lor în comerţ fiind treptat
redusă total.
Înțelegînd importanța strategică și comercială a Chiliei Ştefan cel Mare întreprinde mai multe
încercări de a o cuceri. Pe 22 iulie 1462, Ștefan cel Mare asediază Cetatea Chilia, apărată de o
garnizoană ungară. În cadrul atacului, Ștefan este rănit la gleznă, rană de care a suferit pe durata
întregii vieți. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a pierdut doar două bătălii, una dintre care fiind
asediul Chiliei din 1462.
La doi ani și jumătate, pe 25 ianuarie 1465, după un asediu de o zi, Ștefan cel Mare cucerește
Cetatea Chiliei.
Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare reconstruiește Cetatea
Chilia pe malul stîng al Dunării (Cetatea Chilia Nouă). La lucrări participă 8000 de zidari și 17.000
de ajutoare. Cetatea era înconjurată cu un şanţ alimentat direct din apele Dunării care transforma
cetatea într-o insulă. În cetate se afla o garnizoană militară în frunte cu doi pîrcălabi numiţi de
către domnitor. Unul din pîrcălabi conducea şi o mică flotă militară, creată pe timpul lui Ştefan cel
Mare., Tot la Chilia, în 1482, Ştefan cel Mare a ctitorit biserica Sfîntul Nicolae după un proiect
italian.
Otomanii nu vedeau cu ochi buni consolidarea pozițiilor Moldovei la gurile Dunării, dar și întreaga
politică promovată de Ștefan cel Mare nu le era pe plac, astfel încît în 1474 ei cereau cedarea
cetăților Chilia şi Cetatea Albă.
În 1484, Sultanul Baiazid pune în aplicare planul de ocupare a cetăților Moldovei și porneşte lupta
pentru Chilia asediată şi atacată concomitent de oștile otomane şi de pe uscat şi de pe apă. Sub
loviturile artileriei otomane cetatea Chilia este cucerită de turci după 10 zile de asediu, la 14 iulie
1484. Pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe a adus mari prejudicii economiei şi sistemului de apărare al
Moldovei. Pentru otomani, Chilia avea o importanţă excepţională, Baiazid II numind-o “cheia şi
poarta a toată Ţara Moldovei şi a toată Ţara Ungurească şi ţărilor de la Dunăre”.
În 1594, în cadrul confruntărilor violente cu otomanii, domnul Moldovei Aron Tiranul a distrus
Chilia şi alte localităţi fortificate de la Dunăre şi Nistru. Turcii ulterior au restabilit cetatea.
În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774 , feldmareșalul P.Rumeanţev raporta (la 23 august
1770) ţarinei Ekaterina II-a că Chilia s-a predat armatei ruse. În 1806 Imperiul Rus ocupă
majoritatea cetăţilor dintre Nistru şi Prut, iclusiv Chilia.
În deceniile următoare comerţul maritim a cunoscut o scădere considerabilă, iar portul Chilia a
fost desfiinţat rămînînd ancorate doar vase militare ruse a flotilei dunărene.
Stăpînirea rusească asupra Chiliei durează pînă la Tratatul de la Paris din 1856. De atunci sudul
Basarabiei și Chilia Noua trec la Moldova, iar Chilia Veche din nou trece în stăpînirea turcilor.