Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În anii1389-1391, la Chilia a fost stabilită dominaţia politică a domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân.
Sub presiunea Porţii Otomane, care în 1396 i-a învins pe cruciaţi la Nicopole şi a atacat Ţara
Românească, Chilia a cerut, în 1397, ajutor unei garnizoane din Transilvania, care manifesta interese
economice în regiunea Dunării de Jos. Dar pentru că nu avea încheiat un contact teritorial cu Transilvania,
în 1399, garnizoana transilvăneană s-a retras din oraşul Chilia, mereu ameninţat
Începutul sec. XV marchează o schimbare în relaţiile politice ale Chiliei cu ţările române. Pe timpul domniei
lui Alexandru cel Bun (1400- 1432), în condiţiile unei conjuncturi internaţionale favorabile, situaţia politică
internă şi externă a Ţării Moldovei s-a consolidat. Faptul a condus la creşterea inflenţei Ţării Moldovei la
Gurile Dunării. În 1402, sultanul Baiazid I, suferind o grea înfrângere din partea lui Tamerlan, s-a angajat
într-un şir de lupte interne ce au slăbit presiunea otomană asupra nordului Dunării.
Deci, legăturile economice anterioară ale Chiliei cu Moldova s-au intensifiat în ultimele decenii ale sec. XIV,
find susţinute de relaţiile politice din primul deceniu al sec. XV. Astfel, în primii ani ai sec. XV, Chilia a
devenit parte integrantă a Ţării Moldovei
Intrarea Chiliei în componenţa Ţării Moldovei s-a produs cu atât mai lesne, cu cât majoritatea
populaţiei oraşului era de origine românească. Drept mărturie servesc mai multe din relatările
contemporanilor.
Plasarea favorabilă a Chiliei la Gurile Dunării stârnea în permanenţă dorinţa vecinilor de a o poseda. În
1420, urbea a fost din nou atacată de otomani. La anumite intervale, Transilvania şi Ţara
Românească înaintau şi ele pretenţii faţă de Chilia.Întărirea poziţiei Moldovei la Gurile Dunării s-a
datorat, în mare parte, anume acestei fortăreţe. În fruntea garnizoanei locale fusese numit un pârcălab
care, potrivit unui hrisov al lui Petru II, din 19 februarie 1446, oferea unei mănăstiri câte două merţe de
peşte pe an. În 1448, Petru II a cedat Chilia lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei şi rege
neîncoronat al Ungariei, care o şi inclusese în frontul antiotoman. La Chilia a fost stabilită o
administraţie mixtă munteano-ardeleană, garnizoana find formată din ardeleni, iar administraţia, vama
şi pescuitul aflndu-se în mâinile muntenilor. Foarte curând, sistemul de apărare al Chiliei a fost atacat
de către otomani. Din ordinul sultanului Murad II, flta otomană, care asediase fără succes
Constantinopolul, s-a îndreptat către Gurile Dunării şi, în ultima săptămână a lunii iunie 1448, a atacat
Chilia, fără a reuşi însă s-o cucerească.
Situaţia s-a complicat şi mai mult după ce, în 1453, turcii au cucerit Constantinopolul, intenţionând să
transforme Marea Neagră într-un lac intern al Imperiului Otoman. Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti,
şi Iancu de Hunedoara apărau cu success linia antiotomană de pe Dunăre. După moartea lui Iancu,
presiunea otomanilor asupra ţărilor române s-a înteţit. În 1456, Moldova fusese obligată să plă-tească
tribut turcilor
Odată cu urcarea lui Ştefan cel Mare pe tronul
Moldovei, starea lucrurilor începuse să se
schimbe vizibil. Unul din scopurile marelui
domnitor era de a-şi întări hotarele de sud şi de
a readuce Chilia în componența țării.