4.

Managementul programelor de finanţare

Programul poate fi definit ca un grup de proiecte gestionate după o anumită regulă,

astfel încât să se obţină avantaje mai mari decât dacă s-ar realiza prin tratarea lor separată.
Proiectele sunt subcomponente ale programelor, deci şi managementul proiectelor se situează
sub directa subordonare a managementului programelor.
Programul poate reprezenta o strategie regională, naţională sau internaţională şi se
transpune în realitate prin proiecte.
Managementul programelor, asemănător managementului proiectelor este un mod de
lucru integrativ – de obicei, o acţiune dintr-un anumit domeniu va genera efecte pozitive sau
negative în domeniile conexe. Aceste interacţiuni, directe, bine cunoscute sau subtile şi nesigure,
determină adesea schimbări în obiectivele şi structura programului, influenţând performanţa
acestuia (o schimbare a obiectivelor programului va afecta bugetul acestuia, sau chiar calitatea
serviciilor).
Proiectele sunt subseturi ale programelor. Acestor definiţii generale le corespund, (deşi
nu întotdeauna recunoscute ca atare), inclusiv în activitatea de cercetare-dezvoltare din România,
atât “lucrările de cercetare” tradiţionale, cât şi cazuri sau stadii specifice ale acestora (de
exemplu, studii de prefezabilitate sau de fezabilitate necontractate / finanţate din interior),
precum şi orice iniţiativa de schimbare (restructurare, reorganizare, privatizare, asociere,
scindare, schimbare de sediu etc.)
Indiferent de sursă, cel mai modern instrument de finanţare este cel de proiecte. Acest
sistem permite atât o selecţie obiectivă a echipelor de realizare a proiectului cât şi un mod
judicios de utilizare a fondurilor. Asigurarea succesului proiectului înseamnă realizarea unui
produs/cercetare fundamentală/serviciu/ performanţe, în condiţii de eficienţă (costuri
reduse),care să fie oferit clientului în cât mai scurt timp.
În general sursele de finanţare pot fi:
a) la nivel internaţional:
 programe ale Băncii Mondiale;
 programe ale FMI;
 programe ale NATO;
 programe ale unor fundaţii cunoscute (SOROS, ROCKEFELLER, etc).
b) programe la nivel european:
 programe ale CEE (CORDIS, TQM, etc.);
 programul cadru PC7
 Fonduri structurale
 programe ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
c) programe la nivel naţional:
 programe din planul Naţional de Cercetare – Dezvoltare şi Inovare;
 programe ale unor ministere, departamente;
 programe ale unor agenţii de specialitate Agenţia Română pentru Dezvoltare, (ARD),
Agenţia Naţională a drumurilor (AND);
 programe ale unor societăţi sau ale unor fundaţii.
d) programe la nivel local:
 prefecturi;
  primării;
 grupuri de investitori
Sursele de finanţare pentru proiectele publice sunt de două categorii:
 Surse interne — Planul Naţional de Dezvoltare si Inovare PNCDI 2007-2013, de la
bugetele administraţiei locale şi centrale şi contribuţii ale partenerilor privaţi
 Surse externe — prin atragerea de fonduri:”Fondurile structurale,fonduri
de la Banca Mondială şi Uniunea Europeană (în principal prin programele
PHARE, ISPA, SAPARD, Programul Cadru PC7).
Conform legii, România are o Strategie naţională care stabileşte obiectivele de interes
naţional menţionate pe scurt în subcapitolul anterior. Implementarea Strategiei naţionale se realizează
prin Planul naţional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare, prin planuri de cercetare ale autorităţilor
publice centrale, denumite şi planuri sectoriale precum şi prin alte planuri, programe şi proiecte de
cercetare.

4.1 Planul naţional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare

Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare, numit în continuare PNCDI,

reprezintă principalul instrument prin care Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică
implementează Strategia Naţională de C–D şi I. Primul Plan naţional s-a desfăşurat începând cu
anul 2000 şi în prezent nu mai este de actualitate.
În conceperea actualului Plan naţional, PNCDI II, de către consorţiul condus de către
CNCSIS în cadrul proiectului sectorial menţionat, s-a avut în vedere rolul sistemului naţional de
cercetare-dezvoltare-inovare, care este acela de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia pentru creşterea
competitivităţii, pentru îmbunătăţirea calităţii sociale şi pentru sporirea cunoaşterii cu potenţial
de valorificare şi lărgire a orizontului de acţiune, conform obiectivelor generale ale Uniunii
Europene.

4.1.1 Instrumente de finanţare complementară cu cele din Planul Naţional

În afara instrumentelor prevazute in Planul Naţional, implementarea Strategiei Naţionale
se realizează şi cu instrumente de finanţare complementară, ale căror obiective se corelează
sinergic cu cele ale Planului Naţional.
i) Coordonate de ANCS
 Planul de investiţii al MECI-ANCS.
Obiectiv: dezvoltarea infrastructurii în institutele naţionale CD din coordonarea ANCS, inclusiv
dezvoltarea şi întreţinerea celor 19 instalaţii CD de interes naţional, stabilite conform HG 1428/
2004, localizate în 10 institute naţionale CD.
 Planul sectorial CD al MECI.
Obiective:
- Creşterea vizibilităţii şi susţinerea transferului rezultatelor CD;
- Dezvoltarea capacităţii de integrare a sistemului naţional CDI în spaţiul de cercetare european
şi internaţional;
- Dezvoltarea capacităţii MECI-ANCS de a elabora, implementa şi evalua politici, strategii şi
programe la nivel naţional în domeniul CDI.
 Programul Operaţional Sectorial „Creşterea competitivităţii economice” (POS-CCE) / Axa
prioritară 2 - Creşterea competitivităţii economice prin cercetare şi inovare.
 POS-CCE Axa Prioritară 2 CDI contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale
Strategiei Naţionale de CDI pentru perioada 2007-2013. Fondurile Structurale alocate acestei axe
susţin obiectivul strategic al Strategiei Nationale „creşterea competitivităţii economiei
româneşti”  obiectivul general al POS-CCE  prin finanţarea unor proiecte de înalt nivel
ştiinţific, la care au fost atraşi specialişti din străinatate, pentru a crea colective performante pe o
anumita nişă de crcetare, dar susţin şi celelalte obiective, precum cresterea capacitatii sistemului
CDI, prin finanţarea de infrastructuri de cercetare.
Concret, in anul 2008 au fost sprijiniţi 29 de operatori economici, si s-au investit 125
milioane lei in infrastructurile CDI ale acestora.
Obiectiv general: creşterea productivităţii întreprinderilor româneşti şi reducerea
decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul UE.
Obiectivele Axei prioritare 2 - Creşterea competitivităţii economice prin cercetare şi
inovare, din cadrul POS-CCE cuprinde măsuri care contribuie la realizarea următoarelor
obiective:
- Creşterea capacităţii de cercetare prin dezvoltarea infrastructurii CD şi atragerea de tineri şi de
specialişti de înaltă calificare, atât pentru instituţii CD (universităţi şi institute CD), cât şi pentru
firme care au departamente de cercetare;
- Cresterea ofertei de cunoştinţe din partea universităţilor şi institutelor CD;
- Stimularea transferului tehnologic bazat pe cooperarea dintre instituţii CD şi întreprinderi;
- Stimularea cererii de inovare a întreprinderilor.
ii) Coordonate de Academia Română
 Trei programe de cercetare fundamentală, pe urmatoarele domenii:
- Ştiinţe exacte (matematică si astronomie, chimie, fizică), ştiinţele vieţii (biologie, medicina,
agronomie) si ale Pamântului (geografie, geodinamică), ştiinţe tehnico-inginereşti (inclusiv TI -
tehnologia informaţiei);
- Ştiinţe umaniste (lingvistică, filologie, literatură, istorie, arheologie, filozofie, pedagogie,
etnologie si folclor, ştiinţe politice, antropologie);
- Ştiinţe economice, sociologice, socio-umane si juridice.
Obiective: Elaborarea de studii, analize, recomandări, evaluări şi strategii naţionale
pentru Administraţia prezidentială, Parlament, Guvern şi alte instituţii naţionale, cu privire la
strategia post-aderare a României si dezvoltarea durabilă în context european: evoluţia
demografică a României, unitatea limbii române, multilingvismul european, punerea în valoare a
culturii naţionale.
iii) Coordonate de alte ministere
 Planurile sectoriale de cercetare-dezvoltare, prevăzute de OG 57/2002 şi implementate pe baza
metodologiei aprobate prin HG 1266/2004, susţin realizarea obiectivelor de dezvoltare specifice
la nivel sectorial, pentru stimularea şi valorificarea rezultatelor cercetării în mediul economic şi
social, pentru fundamentarea politicilor si a deciziilor in sectoarele şi domeniile de activitate
coordonate de ministerele respective.
În afara MECI, alte cinci ministere derulează in prezent planuri sectoriale, cu obiective
de utilitate publică; ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, desi are aprobat un plan
sectorial, nu a alocat fonduri pentru acesta.
- Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR): tehnologii durabile in
sectoarele silvic, horticol si piscicol, ameliorarea raselor si creşterea animalelor,
organizare, management şi marketing în agricultură;
- Ministerul Economiei (ME): sprijin pentru brevetare si transfer tehnologic;
 - Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI): E-guvernare, servicii
electronice casnice;
- Ministerul Apărării Naţionale (MAN): perfectionare acţiuni operative în situaţii de
urgenţă, compatibilizarea fortelor armate cu cele ale NATO;
- Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI): eficientizarea procesului de menţinere şi
restabilire a ordinii publice, prevenirea, combaterea şi probarea faptelor antisociale.
 Alte activitati CDI sunt desfasurate in cadrul ministerelor de mai jos, cu finantare preponderent
prin bugetul ANCS – programe nucleu sau/şi obţinute prin competiţie de institutele naţionale pe
care acestea le coordonează:
- Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei (MDRL), cu activităţi CDI
specifice domeniilor pentru care MDRL îndeplineşte funcţia de autoritate de
reglementare conform HG nr. 33/2009, respectiv planificare strategică de
dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, amenajarea teritoriului,
urbanism şi arhitectură, locuire, gestiune şi dezvoltare imobiliar-edilitară, lucrări
publice şi construcţii;
- Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), cu activitati
caracteristice securităţii şi sănătăţii în muncă, în cadrul politicilor sociale
naţionale, precum şi in implementarea strategiei UE în acest domeniu, pâna in
2012;
- Ministerul Mediului (MM), cu activităţi de implementare ale directivelor
europene („Apă”, „Moluşte”, „Habitate”, „Păsări”, „Natură 2000” etc.) şi
convenţii internaţionale, planuri de management (Rezervaţia „Vama Veche – 2
Mai”, „Biosfera Delta Dunării”), evaluări şi expertizări pentru autorităţi de
mediu centrale si locale, prognoze (tendinţe de evoluţie ale ecosistemului marin,
nivelului mării, lacuri para-marine, Techirghiol), servicii tehnologice (analize,
măsurari, testări) etc.;
- Ministerul Turismului (MT), cu preocupări legate de dezvoltare a eco-
turismului balnear şi în zona litoralului Mării Negre;
- Ministerul Tineretului si Sportului (MTS), cu activitîţi legate de mutaţiile
intervenite in viata si preocupările tinerilor, in contextul economiei bazate pe
cunoaştere, in corelatie cu cultura specifică României.

4.1.2. Bugetele alocate CDI

La data lansării Strategiei Naţionale, alocările pentru activităţi CDI de la bugetul de stat,
planificate în regim multianual, prevedeau atingerea ponderii de 1% din Produsul Intern Brut
(PIB) până în anul 2010, în conformitate cu obiectivele „Strategiei Lisabona”. Realizările au fost
sistematic mai mici (Fig. 24), explicaţia pentru anul 2007 fiind insufcienta capacitate de
absorbţie în sistem, la tranziţia dintre vechiul si noul Plan Naţional, insoţite de reformele
structurale inerente aderării României la UE, iar pentru anii 2008 si 2009, instalarea, respectiv
adâncirea crizei economice.
 Ponderea alocarilor pentru sectorul CD, de la bugetul de stat
% PIB
1

0.9

0.8

0.7

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0
2006 2007 2008 2009 2010

Conform alocarilor planificate la lansarea Strategiei Nationale

Realizat (pentru 2009 - programat)

Sursa: Legile anuale ale bugetului de stat si situaţiile financiare anuale centralizatoare - MFP

Fig. 24 - Ponderea în PIB a fondurilor alocate pentru cercetare, de la bugetul de stat

Sumele cele mai mari, alocate activităţilor CDI, revin MECI-ANCS, cu o diminuare pentru
anul 2009, spre deosebire de ceilalţi ordonatori de credite, ale caror fonduri au crescut continuu
(Fig. 25).
 Sume alocate activitatilor CDI
1800
1600
1400
1200
Milioane lei

1000
800
600
400
200
0
2007 2008 2009

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii Academia Romana Celelalte Ministere

Sursa: MFP

Figura 15 - Sumele alocate pentru activitati CDI, pe ordonatorii de credite cei mai importanti

În cadrul Planului Naţional, repartiţia fondurilor pe programe este gândită pe baza unui
model investiţional, ponderea cea mai mare având-o programul Parteneriate, destinat
soluţionării unor probleme economice complexe (Fig. 26).
Sumele alocate de la bugetul de stat, pe programele
componente din Planul National
350

300

250
Milioane lei

200

150

100

50

0
2007 2008 2009
Resurse Umane Capacitaţi Idei Parteneriate Inovare
Sursa: ANCS
Fig. 26 - Sumele alocate de la bugetul de stat, pe programele componente din Planul Naţional
4.2 Programul Cadru al Uniunii Europene

Uniunea Europeană s-a construit din nevoia de a conjuga eforturile naţionale către o
societate liberă, deschisă şi bogată şi de a face faţă în comun provocărilor societăţii viitorului.
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele
acestora, într-o manieră coerentă având drept suport solidaritatea.

Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:

- promovarea şi asigurarea progresului economic şi social;
- afirmarea identităţii Uniunii Europene pe scena internaţională, ca un tot unitar, în ceea ce
priveşte politica externă şi de securitate comună, în implicarea în rezolvarea crizelor
internaţionale, în luarea unor poziţii în interesul ţărilor U.E. în cadrul organizaţilor internaţionale
etc.;
- instituirea cetăţeniei europene care completează cetăţenia naţională, conferind europenilor un
număr de drepturi civile şi politice;
- dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie.
Tratatele de bază prin care s-a realizat, în timp, construcţia europeană de azi, sunt:
- Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului-1951;
- Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană (tratatul de la Roma)-1957;
- Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (tratatul Euratom)-1957;
Pentru rezolvarea acestei situaţii, instituţiile europene au elaborat un instrument original,
denumit Programul Cadru al U.E. pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică, care are ca obiectiv
major întărirea bazelor ştiinţifice şi tehnologice în scopul favorizării dezvoltării competitivităţii
în toate domeniile de activitate. Primul Program Cadru al Comunităţii Europene începe în anul
1984 şi se încheie în anul 1987. Al doilea Program Cadru s-a desfăşurat între anii 1987-1991 şi
apoi următoarele, fiecare cu o acoperire pe o perioadă de patru ani. În cel de al cincilea Program
Cadru (1998-2002) se introduce conceptul de Arie Europeană a Cercetării. În prezent se încheie
acţiunile legate de cel de al şaselea Program Cadru (2002-2006) şi s-a lansat cel de al şaptelea
Program Cadru. Toate informaţiile se găsesc pe pagina web a Serviciului Comunitar de
Informaţii despre Cercetare şi Dezvoltare – CORDIS.
Principiul de bază al unui program cadru de cercetare-dezvoltare este acela în care fiecare
ţară participă cu o anumită cotizaţie iar proiectele provenind din toate ţările membre se
evaluează, în cadrul unei competiţii internaţionale, de către experţi independenţi. Consecinţa este
că unele ţări pot câştiga mai multe proiecte decât altele şi ca urmare îşi pot recupera cotizaţia sau
chiar pot obţine finanţări ce depăşesc contribuţia naţională. Un alt principiu este cel al
participării asociative, instituţiile de cercetare asociindu-se pentru realizarea unui proiect.
Prin Decizia Consiliului de Asociere România – Uniunea Europeană ţara noastră a putut
participa la toate programele şi proiectele comunitare prin plata unei cotizaţii anuale. Cotizaţia
anuală a României datorată participării la Programul Cadru Şase (primul program al comunităţii
europene la care au participat şi ţările candidate) a fost reglementată prin hotărâre de guvern şi,
pentru anul 2005, a fost de 22.898.000 euro din care jumătate s-a plătit de la buget iar restul din
fonduri PHARE . Pentru anul 2006 cotizaţia a avut aceeaşi valoare. Ţara noastră ar fi trebuit să
recupereze, sub formă de proiecte finanţate, cât mai mult din cotizaţia plătită anual, fapt care nu
a fost realizat. Ca ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europeane, România nu mai
plăteşte cotizaţie pentru participarea la Programul Cadru aceasta fiind inclusă în totalul
contribuţiei ţării noastre la bugetul U.E., care pentru anul 2007 este de aproximativ 1,1 miliarde
euro.
 Încă de la începuturile Programului Cadru, cercetătorii şi factorii de decizie ai U.E. au
fost preocupaţi de simplificarea procedurilor de evaluare şi finanţare în scopul lărgirii accesului
la finanţarea proiectelor de cercetare-dezvoltare .
Analiza parţială a rezultatelor programului cadru (şase) a arătat interesul deosebit al
comunităţii ştiinţifice prin implicarea a 150.000 de instituţii din 50 de ţări, cu peste 40.000 de
propuneri de cercetare supuse evaluării, cu 200 de mari reţele şi proiecte transnaţionale etc.
Cu toate acestea, PC6 este considerat de către unii participanţi ca fiind victima propriului
succes, prin faptul că numai o propunere din 5 a fost finanţată din cauza lipsei de fonduri şi, mai
ales, cca 50% din proiectele considerate de mare calitate nu au putut fi finanţate.
Reacţia a constat în majorarea fondurilor de cercetare pentru PC7 şi simplificarea
modalităţilor de implementare care se bazează pe trei principii:
- flexibilitate - oferirea instrumentelor necesare pentru obţinerea obiectivelor PC7 în mod
eficient;
- raţionalizare - stabilirea unui echilibru mai eficient între riscuri şi elemente stabile, evitarea
procedurilor, regulilor şi cererilor care nu au valoare crescută, reducerea întârzierilor;
- coerenţă în clarificarea drepturilor şi a obligaţiilor, asigurându-se astfel comunicarea
consistentă şi uşoară, un echilibru între obiective şi mijloace şi folosirea la maximum a
experienţei ulterioare a participanţilor şi a regulilor pre-existente.
Programul Cadru 7 pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrare
funcţionează pe baza deciziei Parlamentului şi a Consiliului european care precizează
responsabilitatea Comisiei în implementare [6-9]. Propunerea iniţială privind P.C. 7 a fost
amendată aducându-se unele modificări şi completări. Acoperind perioada 2007-2013,
Programul Cadru 7 beneficiază de o alocare bugetară de 53,2 miliarde euro, alocare care este de
departe cea mai importantă finanţare pentru acest tip de programe, având o creştere de 63% faţă
de cea a Programului Cadru 6.
De fapt, creşterea bugetului P.C.7 nu este aşa de mare dacă se consideră că desfăşurarea
acţiunilor are loc într-un interval de timp cu 40% mai mare (de la 5 ani pentru P.C.6 la 7 ani
pentru P.C.7). O noutate deosebită este Serviciul Unic de Asistenţă (denumit Helpdesk), primul
punct de contact pentru autorii de proiecte potenţiale. Serviciul oferă răspunsuri la întrebările
legate de toate aspectele cercetărilor finanţate de către U.E. şi oferă asistenţă celor care participă
pentru prima dată.
Programul Cadru 7 este organizat pe patru programe specifice, corespunzătoare celor
patru obiective majore ale politicii europene:
- cooperare: constă în acordarea unui sprijin ansamblului de activităţi de cercetare
realizate în cooperare transnaţională, sub forma de proiecte în colaborare, de reţele sau de
coordonare a programelor de cercetare;
- idei: realizează o susţinere a activităţilor de ”cercetare exploratorie” din iniţiativa
cercetătorilor, cercetări conduse de echipe în concurenţă, la scară europeană, în toate domeniile
ştiinţifice, tehnologice inclusiv ingineria, ştiinţele socio-economice şi umaniste;
- oameni: se referă la activităţile de susţinere a formării şi a evoluţiei în cariera de
cercetător, denumite încă din cadrul P.C.6, „acţiuni Marie Curie”; accentul se va pune pe
aspectele esenţiale ale dezvoltării competenţelor şi evoluţiei în carieră dar şi pe întărirea
legăturilor cu sistemele naţionale;
- capacităţi: urmăreşte asigurarea unui sprijin sporit pentru infrastructurile de cercetare,
pentru cercetarea în profitul I.M.M.-urilor, pentru grupurile regionale axate pe cercetare, dar şi
pentru eliberarea potenţialului de cercetare din regiunile de convergenţă ale U.E., ca şi pentru
problemele legate de „ştiinţa în societate” şi activităţile „orizontale” ale cooperării internaţionale.
Cele patru programe specifice trebuie să permită crearea de poluri europene de excelenţă.
Este prevăzut şi un program pentru acţiunile nenucleare ale Centrului comun de cercetare (Joint
Research Centers-J.R.C.) cu scopul de a asigura cercetările de interes pentru Uniunea Europeană
ca şi un program de cercetări nucleare denumit Euratom.
Cooperarea internaţională prin acţiunile P.C.7 va integra în continuare U.E. în
comunitatea internaţională şi va sprijini astfel evoluţia cercetării şi a tehnologiei în acele ţări care
îşi construiesc propria capacitate de cunoaştere. Acestea vor duce, pe de o parte, la îmbogăţirea
cercetării europene cu cunoştinţe generate în lume, iar pe de altă parte, va intensifica cunoaşterea
de tehnologie şi ştiinţă precum şi competenţa societăţilor şi companiilor în ţările în curs de
dezvoltare.

4.3 Alte fonduri europene - Programul COST

Programul COST (European Cooperation in the field of Scientific and Technical

Research) COST este un program european interguvernamental de cooperare în ştiinţă şi
tehnologie, înfiinţat în anul 1971 în urma Conferinţei Ministeriale de la Bruxelles, şi nu este un
program de cercetare în accepţiunea generală. România a devenit membru în anul 1997 în urma
deciziei Conferinţei Ministeriale de la Praga. În prezent, la acest program participă 35 de ţări
(Israelul având statut de ţară cooperantă).
Programul COST asigură iniţierea şi dezvoltarea de parteneriate pentru formarea unor
serii de reţele de cercetare internaţionale. Programul COST nu dispune de un buget pentru
acţiuni, finanţarea fiind asigurată prin programele naţionale ale fiecărui stat, acoperind cercetarea
fundamentală, cercetarea precompetitivă precum şi unele activităţi de utilitate publică. Scopul
programului este de a asigura Europei o poziţie dominantă în domeniul cercetării ştiinţifice şi
tehnice, în scopuri paşnice, prin creşterea cooperării europene şi a interacţiunii în acest domeniu.
COST reprezintă unul dintre cele mai mari programe europene de cooperare, care a avut în anul
2006, cca 230 de acţiuni ce au implicat aproape 30.000 de cercetători din 34 de state europene
membre şi peste 160 de instituţii sau O.N.G.-uri din 23 de state nemembre COST. Finanţările
naţionale anuale totale destinate acestui program sunt de peste 200 de miliarde de euro.
Programul COST se bazează pe acţiuni care durează în general 4 ani. O propunere de acţiune
trebuie să aibă acordul mai multor instituţii de cercetare (cel puţin 5) care îşi exprimă interesul
pentru o anumită tematică de cercetare şi acordul este cuprins într-un memorandum de
înţelegere.
Programul COST are şase obiective majore:
1. crearea centrelor europene de excelenţă prin colaborarea între laboratoare;
2. lansarea iniţiativelor tehnologice europene;
3. stimularea creativităţii cercetării fundamentale prin competiţia dintre echipele de cercetare la
nivel european;
4. transformarea Europei într-un spaţiu mai atractiv pentru cei mai buni cercetători;
5. dezvoltarea infrastructurii de cercetare în interes european;
6. îmbunătăţirea coordonării programelor naţionale.
Cele 15 domenii ale programului COST, în care s-au derulat acţiuni în anul 2009, sunt
prezentate în figura 27, unghiurile fiind proporţionale cu fondurile alocate domeniilor.
 Tehnologia
constructiilor Agricultura si
urbane biotehnologii
Transport

Telecomunicatii
si tehnologia Chimie
informatiei

Stiinte sociale
si umaniste Mediu
Fizica Dinamica fluidelor
Diverse Stiintele alimentatiei

Meteorologie
Paduri si produse de padure

Medicina si Materiale
sanatate

Fig. 27 - Structura pe domenii a programului COST în anul 2009

Domeniile de interes stabilite începând cu 1 iunie 2006 sunt următoarele:

- biomedicină şi bioştiinţe moleculare;
- chimie şi ştiinţe şi tehnologii moleculare;
- ştiinţele pământului şi managementul mediului;
- alimente şi agricultură;
- păduri, produsele lor şi servicii;
- indivizi, societăţi, culturi şi sănătate;
- materiale, fizică şi nanoştiinţe;
- transport şi dezvoltare urbană;
- altele.
Au fost constituite şi grupurile de lucru ad hoc în trei domenii: moştenire culturală,
biomateriale şi nanoştiinţe.
La baza cooperării în cadrul programului COST stau patru principii:
- acţiunile de cercetare pot fi propuse de către cercetătorii din statele membre ale U.E. şi de
către Comisia Europeană (abordare bottom-up);
- participare la acţiunile “à la carte” care constau în opţiunea statelor de a participa sau nu;
- cercetările sunt finanţate la nivel naţional de către statele membre dar cheltuielile de
coordonare de către Comisia Europeană;
- acţiunile COST coordonează cercetări naţionale în context european, fiecare acţiune fiind
dirijată de către un comitet internaţional.
Pentru anul 2007, termenul de depunere a propunerilor preliminare a fost 30
martie.Pentru participarea României la o Acţiune COST este importantă organizarea reţelei
naţionale de cercetători români pe o anumită tematică în ideea sprijinirii realizării de
parteneriate cu cercetători din ţările membre în cadrul reţelelor pan-europene.
 Programul COST este un factor important în dezvoltarea Ariei (Spaţiului) Europene al
Cercetării (E.R.A.) şi un instrument pentru atingerea setului de obiective stabilite la Consiliile
Europene de la Lisabona şi Barcelona.

4.3.1 Programul EUREKA

Eureka este o reţea europeană, creată în anul 1985, în urma unei iniţiative
interguvernamentale, cu scopul de a orienta spre piaţă cercetarea şi dezvoltarea din domeniul
industrial prin cooperarea unităţilor de cercetare, de învăţământ, a marilor companii şi a
I.M.M.-urilor, pentru creşterea competitivităţii şi productivităţii. Programul are o abordare de
jos în sus (bottom up) uşurând eficienţa acţiunilor care urmăresc dezvoltarea produselor,
proceselor şi serviciilor inovative.
Ariile tematice acoperite de program sunt:
- medicină şi biotehnologii;
- comunicaţii;
- energie;
- mediu;
- transporturi;
- tehnologia informaţiei;
- laseri;
- materiale noi;
- robotica.
La nivelul anului 2008, situaţia sintetică a programului este următoarea:
- număr de proiecte - 678;
- buget total - 1886,72 de milioane euro;
- număr total de organizaţii implicate - 2826 din care:
o mari companii - 645;
o I.M.M.-uri - 1184;
o institute de cercetare - 504;
o universităţi - 422;
o administraţii naţionale/guverne - 71.
Programul EUREKA cât şi programul COST au puncte de informare naţionale. Punctul
naţional de contact EUREKA este coordonatorul naţional de proiecte care oferă sprijin şi
informaţii celor care doresc să propună proiecte. Acest punct naţional se găseşte la Autoritatea
Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică.

4.3.2 Programele finanţate de E.S.F. (European Science Foundation)

Fundaţia Europeană pentru Ştiinţă este o asociaţie internaţională neguvernamentală non-
profit. Membrii asociaţiei sunt instituţii care promovează cercetarea ştiinţifică. Această fundaţie
este forul cel mai reprezentativ la nivel european pentru finanţarea cercetării fundamentale, cu
implicare activă în dezvoltarea Ariei Europene a Cercetării. Ea are 75 de membri din 30 de ţări.
România este membră a E.S.F. prin C.N.C.S.I.S. Unul dintre cele mai importante obiective este
acela de a promova mobilităţile cercetătorilor şi schimbul liber de idei şi informaţii. Cele mai
importante programe finanţate de către ESF sunt denumite Eurocores (European Collaborative
Research). În afara acestora mai există:
- programe de cercetare în reţele, organizate pe 5 mari direcţii ştiinţifice (fizică şi
inginerie, ştiinţe medicale, viaţă, pământ şi mediu, ştiinţe umaniste şi ştiinţe sociale);
- granturi;
- conferinţe, workshopuri;
- acţiuni legate de infrastructură etc.

4.3.3 Programe bilaterale

Fondurile alocate pentru finanţarea proiectelor de cooperare bilaterală provin din bugetul
Planului Naţional II, Program Capacităţi, Modulul III, iar forma de acordare a acestora este
încheierea de contracte de cercetare cu instituţia coordonatoare a părţii române din proiect.
ANCS are programe de lucru cu 19 ţări şi în cadrul acestor programe au fost aprobate 185
proiecte de cooperare bilaterală, din care 82 proiecte în continuare cu finalizare în 2008, restul
de 103 fiind proiecte noi.
Pentru proiectele în continuare din anii anteriori finanţate prin Cereri de plată, au fost
depuse 145 de cereri pentru acţiunile de mobilitate, în valoare de 477.803,05 lei din care 87
cereri de plată au fost deplasări ale cercetătorilor români şi 58 au fost primiri ale cercetătorilor
străini. În anul 2008, s-au derulat 185 de proiecte, în colaborare cu 19 ţări.
1. Repartizarea pe ţări a proiectelor bilaterale derulate în anul 2008 este ilustrată în
diagrama de mai jos

Fig. 28 – Repartizarea
Repartizarea pe ţăripe tari a proiectelor
a proiectelor

Africa de sud 6 Austria 6 Belgia Flamanda 1

Ungaria 29
Ucraina 6 Belgia Valona 16

Bulgaria 12
Turcia 8
China 11

Slovenia 14
Cipru 10
Japonia 3
Italia 13
India 8 Franta 30 Coreea de sud 7
Grecia 5

2. Domeniile de cercetare abordate în cadrul proiectelor bilaterale

Domeniile de cercetare sunt următoarele :
 Tehnologia Informatiei si Comunicatii
 Energie
 Mediu
 Sănătate
 Agricultură, siguranţă şi securitate alimentară
 Biotehnologii, biologie şi genetică
 Materiale, procese şi produse inovative
 Cercetare socio-economica şi umanistă
 Ştiinţe de bază
Repartizarea proiectelor pe domeniile de cercetare se vede în următoarea diagramă

Fig. 29 – Repartizarea proiectelor pe domenii de cercetare

Repartizarea proiectelor pe domenii de cercetare
Tehnologia
Ştiinţe de bază
Informatiei si
Cercetare socio- 29
Comunicatii 13 Energie 5
economica şi
umanistă 15 Mediu 27

Sanatate 27

Materiale, Agricultura,
procese şi Biotehnologii,
siguranţă şi
produse biologie şi
securitate
inovative 40 genetică 16
alimentară 13

Programele bilaterale prezentate constituie numai câteva exemple, de fapt, ele fiind foarte
numeroase, sub diferite auspicii, de la programe regionale până la programe cu multipli
parteneri, pe un domeniu (cum ar fi fizica nucleară) sau pe mai multe domenii [20, 22-24].

4.4 Fondurile structurale ale Uniunii Europene şi domeniile de aplicare

La fel ca fondurile de preaderare (Sapard, Phare, Ispa), fondurile structurale sunt o formǎ
de finanţare nerambursabilǎ ce sunt operaţionale şi în România din 2007. Aceste fonduri sunt
alocate spre diverse proiecte prin intermediul programelor de dezvoltare care conţin anumite
direcţii de dezvoltare şi mǎsuri eligibile pentru a primi astfel de finanţǎri.România beneficiazǎ de
fonduri structurale de circa 28-30 miliarde de euro din partea UE în perioada 2007-2013.
Modalitatea de acordare a fondurilor structurale este pe bază de programe, ce ţin cont de
respectiva politică regională în măsura obiectivelor stabilite. Principiile necesare a fi respectate
pentru a putea accesa aceste fonduri sunt următoarele:
1) Principiul programării – analiza şi aprobarea de către ţările membre a documentelor
ce atestă cauza, modalitatea şi beneficiarii fondurilor. Documentaţia necesară cuprinde Planul
Naţional de Dezvoltare (prezentarea priorităţilor programului), Documente Cadru de Sprijin
Comunitar (acordul privind respectivele fonduri ale UE), Programe Operaţionale (strategii
regionale de implementare) şi Documente Unice de Programare.
2) Principiul adiţionalităţii - nivelul cheltuielilor publice realizate de statul membru UE
din surse proprii.
3) Principiul parteneriatului - implicarea şi strânsa colaborare a organismelor regionale
pe durata întregului program.
4) Principiul monitorizării, evaluării şi controlului – existenţa unui sistem descentralizat
de monitorizare a modalităţii de utilizare a acestor fonduri europene.
 Fondurile structurale sau instrumentele structurale sunt instrumente financiare prin care
Uniunea Europeanǎ acţionează pentru eliminarea disparitǎţilor economice şi sociale între regiuni,
în scopul realizării coeziunii economice şi sociale. Acestea cuprind :
1) Fondul European de Dezvoltare Regionalǎ (FEDR) 1- este fondul structural care sprijină
regiunile mai puţin dezvoltate, prin finanţarea de investiţii în sectorul productiv,
infrastructură, educaţie, sănătate, dezvoltare localǎ şi întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi
la conversia economicǎ şi socialǎ pentru zone care se confruntǎ cu dificultăţi structurale.
Pentru perioada 2007-2013 România are alocată pentru acest fond aproximativ 8,97 miliarde
Euro. Cheltuieli, precum dobânzile debitoare, desfiinţarea centralelor nucleare, TVA
recuperabilă, achiziţionarea de terenuri cu o valoare mai mare de 10% din cheltuielile totale
eligibile ale operaţiunii în cauză nu sunt eligibile.
2) Fondul Social European (FSE)2 - este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii
Europene, care sprijină mǎsuri de ocupare a forţei de muncǎ şi dezvoltare a resurselor umane,
dar şi acţiuni ale statelor în adaptarea lucrătorilor şi a întreprinderilor, în sisteme de învăţare
pe toată durata vieţii şi conceperea şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a
muncii. Acest program contribuie la consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor
reforme ale sistemelor de învăţământ şi prin activităţile de conectare în reţea a unităţilor de
învăţământ. României îi este alocată o sumă de peste 3,68 miliarde Euro pentru cei 7 ani.
Printre cheltuielile neeligibile se numără TVA recuperabilă, dobânzi debitoare şi
achiziţionarea de mobilier, echipament, vehicule, infrastructuri şi terenuri. Are ca obiectiv
susţinerea financiară imediată a statelor membre sau în curs de aderare în situaţia unui
dezastru natural de amploare, cu repercursiuni asupra populaţiei afectate, mediului şi
economiei. Condiţiile accesării acestor fonduri sunt limitate la valoarea pierderilor (peste 3
miliarde euro sau peste 0,6% din PIB) sau în situaţia unui segment masiv din populaţie
afectat de dezastru. Principalele destinaţii ale sumei alocate (printr-o singură tranşă) sunt
infrastructura, uzinele ce asigură energia electrică şi apa, telecomunicaţiile, sănătatea,
locuinţe provizorii.
3) Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agriculturǎ (FEOGA) - secţiunea
"Orientare" - este fondul structural destinat Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene,
care sprijină mǎsurile pentru modernizarea agriculturii şi dezvoltare ruralǎ.
4) Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă (IFOP) - este fondul structural destinat
politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijinǎ mǎsurile pentru creşterea
competitivităţii sectorului piscicol, în condiţiile asigurării unui echilibru durabil între resurse
şi capacitatea de exploatare.
5) Pe lângǎ acestea, funcţioneazǎ de asemenea şi Fondul de Coeziune, 3 tot ca instrument
structural. Acesta suplimenteazǎ unele finanţǎri, mai ales pentru noile State Membre care au
nevoie de proiecte de dezvoltare a infrastructurii (mari artere şi reţele de transport, reţele de
alimentare cu apă şi canalizare, electricitate, etc.), dar trebuie în acelaşi timp sǎ respecte cu
stricteţe o cifrǎ impusǎ pentru deficitul bugetar admisibil. Astfel, Fondul de Coeziune este
mai degrabǎ o asistenţǎ financiarǎ cu efect scontat la nivel macroeconomic. Acoperǎ
întreaga regiune NUTS II unde este localizatǎ regiunea eligibilǎ 4 şi ţǎri terţe 5 . Bugetul
1
FEDR – este reglementat de Regulamentul nr.1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European
2
FSE – este reglementat de Regulamentul nr.1081/2006 al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European
3
FC – este reglementat de Regulamentul nr.1084/2006 al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European
4
Numai în cazuri justificate şi în o limitǎ de 20% din bugetul pentru programul operaţional de cooperare transnaţionalǎ;
5
Într-un procent de maxim 10% din contribuţia FEDR pentru programul operaţional de cooperare transnaţionalǎ şi cu condiţia ca
proiectele respective sǎ fie benefice pentru regiunile comunitare;
 alocat României pentru acest fond este de aproximativ 6,55 miliarde euro. Are ca obiectiv
principal promovarea socio-economică şi eliminarea disparităţilor regionale, iar sectoarele
în care acţionează sunt protecţia mediului şi infrastructura reţelelor europene de transport.
Condiţia de accesare a acestor fonduri este reprezentă de un nivel al PIB/locuitor sub 90%
din media Uniunii. Modalitatea de acordare a acestora este pe bază de proiect, în proporţie
de până la 85% din costurile înregistrate. İn principiu, fiecare dintre cele patru fonduri
structurale finanteazǎ anumite proiecte care se relaţioneazǎ cu acestea. Astfel, FEDR
finanţeazǎ în principal investiţiile în unitǎţi de producţie, infrastructurǎ şi dezvoltarea IMM-
urilor. FEADR finanţeazǎ mǎsurile care urmǎresc ajustarea agriculturii la PAC (Politica
Agricolă Comună a UE) şi dezvoltarea ruralǎ. FSE finanţeazǎ mǎsurile referitoare la piaţa
muncii şi angajarea forţei de muncǎ (sisteme educaţionale, pregǎtire profesionalǎ şi asistenţa
de recrutare personal). Finanţarea se face, în cea mai mare parte, sub forma unui ajutor
nerambursabil (şi mai puţin ca ajutor rambursabil, ex: subvenţionarea ratelor dobânzilor,
garanţii etc.) şi respectând anumite plafoane.
Obiectivele prioritare ale fondurilor structurale sunt convergenţa, competitivitatea
regionalǎ şi ocuparea forţei de muncǎ.
1. Obiectivul Convergenţă promoveazǎ dezvoltarea şi ajustǎrile structurale ale regiunilor care
înregistreazǎ întârzieri în dezvoltare, respectiv acele regiuni defavorizate ale Uniunii Europene
care au un nivel de PIB/cap locuitor mai mic de 75% din media Uniunii Europene.
2. Obiectivul Competitivitate regionalǎ şi ocuparea forţei de muncǎ sprijinǎ regiunile care nu
sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă. Vizează sprijinirea reformelor pe piaţa muncii,
sprijinirea incluziunii sociale şi sprijinirea celor afectaţi de restructurări economico-sociale
majore.
3. Obiectivul Cooperare teritorialǎ europeanǎ sprijinǎ regiuni, judeţe şi zone transnaţionale,
transfrontaliere, interregionale şi are ca scop transferarea capacităţii de a iniţia şi gestiona
activităţi de cooperare în numele autorităţilor publice.
Conform perspectivei financiare 2007-2013, Comisia Europeanǎ a alocat 308,041
miliarde euro pentru finanţarea Politicii de Coeziune la nivelul UE. Repartizarea acestei sume pe
cele trei obiective ale politicii reformate este urmǎtoarea:
• 81,7% pentru obiectivul Convergenţă, din care 24.5% sunt destinate Fondului de
Coeziune ;
• 15,8% pentru obiectivul "competitivitate regionalǎ şi ocuparea forţei de muncǎ";
• 2,4% pentru obiectivul "cooperare teritorialǎ europeanǎ".

4.4.1. Fondurile europene complementare Fondurilor Structurale şi de coeziune

Din actualele cinci instrumente structurale (Fondul de Coeziune şi patru fonduri
structurale: Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDER, Fondul Social European - FSE,
Fondul European de Orientare şi Garantare în Agricultură - FEOGA, secţiunea Orientare şi
Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului – IFOP), politica de coeziune este
structurată pe trei fonduri: FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune.
Pentru a simplifica lucrurile, fondurile pentru agricultură şi pescuit au fost transferate
către politicile aferente, respectiv Politica Agricolă Comună şi Politica în domeniul pescuitului.
România beneficiază de toate cele trei fonduri FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune.Fondul
European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) este un instrument de finanţare prin
care, Uniunea Europeană sprijină ţările membre în implementarea Politicii Agricole Comune.
Politica Agricolă Comună cuprinde un set de reguli şi mecanisme care reglementează
producerea, procesarea şi comercializarea produselor agricole în UE şi care acordă o mare
importanţă dezvoltarii rurale. FEADR se bazează pe principiul cofinanţării proiectelor de
investiţii private şi poate fi accesat în baza documentului Programul Naţional pentru Dezvoltare
Rurală (PNDR). Din anul 2007 şi până în 2013, României i s-a alocat un buget de aproximativ
7,5 miliarde de euro, reprezentând o mare oportunitate de finanţare.
Fondul European pentru Pescuit (FEP) este un instrument financiar prin care este
implementată Politica Comună a Pescuitului. Această politică asigură echilibrul între resursele
existente şi exploatarea acestora, întărirea competitivităţii sectorului piscicol şi
dezvoltarea/modernizarea zonelor şi utilităţilor pescăreşti.
Celor două fonduri le sunt aplicate aceleaşi reguli ca şi fondurilor structurale, dar nu fac
parte din această categorie.
Pentru sectorul agricol, Uniunea Europeană va acorda separat sprijin prin intermediul
plăţilor directe şi al măsurilor de piaţă, acestea având însă scopuri şi mecanisme de derulare
diferite de Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru
Pescuit.

4.4.2 Fondurile structurale în România

4.4.2.1. Programarea fondurilor structurale

O modificare semnificativă adusă de reformă vizează domeniul programării. Astfel, în
prezent, procesul programării este organizat pe trei paliere: Planul Naţional de Dezvoltare, care
conţine priorităţile de dezvoltare a întregii economii naţionale; Cadrul de Sprijin Comunitar, doar
cu priorităţile de finanţat din instrumentele structurale, Programele Operaţionale, fiecare
dezvoltând câte o prioritate din Cadrul de Sprijin Comunitar şi Programele Complement,
documente detaliate de implementare a Programelor Operaţionale. Reforma menţine
obligativitatea programării multianuale (pe o perioadă de 7 ani), dar aduce o viziune strategică
pronunţată şi pune accent pe priorităţile Strategiei Lisabona, solicitând elaborarea a doar două
documente programatice: unul strategic -Cadrul Naţional Strategic de Referinţă şi unul
operaţional – Programele Operaţionale.Dispare astfel necesitatea elaborării Planului Naţional de
Dezvoltare, a Programelor Complement, precum şi caracterul operaţional al Cadrului de Sprijin
Comunitar.
Fondurile structurale pot fi obţinute în România prin intermediul urmǎtoarelor programe
operaţionale:
1) Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice
2) Programul Operaţional Sectorial Transport
3) Programul Operaţional Sectorial Mediu
4) Programul Operaţional Regional
5) Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative
6) Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
7) Programul Operaţional Asistenţă Tehnică
Obiectivul general al programului POS CCE - Programul Operaţional Sectorial Creşterea
Competitivităţii Economice îl constituie creşterea productivitǎţii întreprinderilor româneşti
pentru reducerea decalajelor faţǎ de productivitatea medie la nivelul Uniunii.
 POS T - Programul Operaţional Sectorial Transport are ca scop promovarea unui sistem
sustenabil de transport în România, care va facilita transportul în siguranţǎ, rapid şi eficient al
persoanelor şi bunurilor, la un nivel adecvat al serviciilor la standarde europene, atât la nivel
naţional cât şi european şi internaţional.
POR - Programul Operaţional Regional sprijină dezvoltarea economicǎ, socialǎ,
echilibratǎ teritorial şi durabilǎ a regiunilor României, corespunzător nevoilor şi resurselor
specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creştere, îmbunătăţirea condiţiilor
infrastructurale şi ale mediului de afaceri, pentru a face din regiunile României, în special cele
rămase în urmǎ, locuri mai atractive pentru a le locui, vizita, investi şi munci.
POS DCA - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Capacitǎţii Administrative
contribuie la crearea unei administraţii publice mai eficiente şi mai eficace în beneficiul socio-
economic al societǎţii româneşti.
PNDR - Programul Naţional de Dezvoltare Ruralǎ are ca obiectiv general creşterea
competitivitǎţii sectoarelor agro-alimentare şi forestiere, îmbunǎtǎţirea mediului şi a spaţiului
rural, îmbunǎtǎţirea calitǎţii vieţii în zonele rurale, diversificarea economiei rurale, demararea şi
funcţionarea iniţiativelor de dezvoltare localǎ.
Obiectivul general al POP - Programul Operaţional Pescuit este dezvoltarea unui sector
piscicol competitiv, modern şi dinamic, bazat pe activitǎţi durabile de pescuit şi acvacultura care
ia în considerare aspectele legate de protecţia mediului, dezvoltarea socialǎ şi bunǎstare
economicǎ.
POS AT - Programul Operaţional de Asistenţǎ Tehnicǎ asigurǎ sprijinul necesar
procesului de coordonare şi de a contribui la implementarea şi absorbţia eficace, eficientǎ şi
transparentǎ a instrumentelor structurale în România.
Nu au fost omise nici IMM-urile de la sprijinirea prin intermediul acordării de fonduri
europene post-aderare. Astfel, conform unui document de lucru al Comisiei Europene6 privind
IMM-urile în perioada 2000-2006, aproximativ 21 miliarde euro din cele 199 miliarde Euro
prevăzute, adică 11% din resursele financiare ale Fondurilor Structurale, reprezintă măsuri de
sprijin pentru modernizarea şi dezvoltarea IMM-urilor. Aceste valori/sume reprezintă însă
numai o parte din finanţarea acordată acestora prin Fondurile Structurale, pentru că nu s-a luat în
considerare sprijinul pe care IMM-urile îl pot primi prin acţiunile/măsurile care nu se adresează
în mod special lor, cum ar fi acţiunile pentru sprijinul turismului, inovării, pregătirii profesionale.
Cele 21 de miliarde euro au fost distribuite în primul rând spre următoarele acţiuni :

Tabel 10 – Repartizarea fondurilor europene postaderare pentru sprijinirea IMM-urilor, pe actiuni

Valoarea (mill
Acţiunea
Euro) Procent în total
Investiţii de capital (clădiri şi echipamente) cofinanţate în cadrul
9.100 43,3%
schemelor de ajutor de stat
Promovarea serviciilor7 3.500 16,7%
8
Servicii pentru IMM-uri 3.200 15,2%

6
“Commission Staff Working Paper” din 8.02.2005 întocmit de către DG Enterprise
7
Infrastructuri cum ar fi incubatoarele de afaceri, sprijin pentru acces la reţea sau pentru participarea la târguri şi expoziţii
8
Servicii în vederea accesului la informaţii, ajutor pentru dezvoltarea afacerii şi a planurilor de marketing, consultanţă pentru
tehnologie, internaţionalizare etc.
 Măsuri de inginerie financiară9 1.200 5,7%
Echipament pentru promovarea tehnologiilor de mediu şi economisirea
880 4,2%
energiei
Sprijin pentru dezvoltarea IMM-urilor 792 3,8%
Pregătire profesională a personalului 759 3,6%
Alte acţiuni 1.569 7,5%
TOTAL 21.000 100%

Sursa: Consiliul Concurenţei

Alocarea financiară indicativă pe Programe

Operaţionale
Capacitate
Resurse umane, Administrativa,
18.10% 1.10%

Competitivitate,
Asistenta tehnica, 13.30%
0.90%

Transport, 23.80%
Regional, 19.40%

Mediu, 23.50%

Sursa : CSNR (Cadrul Strategic Naţional de Referinţă al României) 2007-2013

Fig. 30 – Alocarea CSNR pe Programe Operaţionale

Pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană pune accentul pe întărirea concurenţei

prin dezvoltarea inovării şi a economiei bazate pe cunoaştere.10
În comparaţie cu perioada anterioară, programul privind fondurile structurale are în
vedere creşterea resurselor de financiare în special pentru dezvoltare regională, cercetare şi
inovare. În cadrul Obiectivului de Cooperare teritorială europeană al Politicii de Coeziune a
Uniunii Europene, România va putea beneficia şi de programele speciale operaţionale pentru
cooperare transfrontalieră. În acest sens, Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră
România-Bulgaria este destinat cooperării la nivelul judeţelor aflate la graniţa dintre Romania şi
Bulgaria. Asemănător funcţionează şi programele :
 Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România - destinat
cooperării la nivelul judeţelor aflate la graniţa dintre Ungaria şi România
 Programul Operaţional de Cooperare România-Ucraina-Republica Moldova

9
Fonduri de garantare şi participare cu capital
10
Moşteanu T., Dumitrescu C,Kagitci M.,(2009), “Financial instruments supporting SMEs. State aids”,Metalurgia International,
vol. XIV,No. 8 special issue, p. 113, revistă cotată ISI
  Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-Slovacia-România-
Ucraina
 Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia
 Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră în bazinul Mării Negre
 Programul Operaţional de Cooperare Interregională (FEDR)
 Programul Operaţional de Cooperare Transnaţională în Sud-Estul Europei (FEDR). În
anul 2004, România se afla la aproximativ 32% din media UE-25 din punct de vedere al
PIB/locuitor, dar se estimează că în perioada 2007-2013 va reuşi să recupereze 10 puncte
procentuale din decalajul de dezvoltare din prezent.
Din această perspectivă, a finanţării, situaţia României este dramatică, având în prezent o
finanţare de la buget a cercetării de cca 0,2% şi ca urmare este greu de prevăzut un termen de
atingere a ţintelor propuse de U.E. Cu alte cuvinte, România trebuie să asigure o creştere anuală
a fondurilor bugetare de cca 40%, faţă de anul anterior, pentru următorii cinci ani. Autorii sunt
sceptici cu privire la atingerea ţintei Barcelona de către România, adică asigurarea pentru ştiinţă
a cca 1% din P.I.B. de la buget, iar 2% din P.I.B. din alte fonduri.
Participarea României la cel de al 7-lea Program Cadru nu este pe deplin satisfăcătoare şi
nu a permis comunităţii de cercetare să beneficieze în întregime de program. Pentru a folosi mai
bine posibilităţile oferite de asocierea la Programul Cadru, România trebuie să facă în continuare
eforturi pentru îmbunătăţirea cooperării între sectorul de cercetare şi agenţii economici şi pentru
îmbunătăţirea managementului şi coordonării frondurilor bugetare de cercetare-dezvoltare.
Fluxul informaţional referitor la Programe trebuie să fie îmbunătăţit pentru a asigura o creştere a
gradului de cunoaştere referitor la acestea şi capacitatea de a aborda procedurile relevante”.
România nu reuşeşte să depună suficiente proiecte de cercetare în cadrul programelor
europene pentru care se plăteşte o contribuţie importantă, astfel încât, pe de o parte, să
recupereze cât mai mult din fondurile de cotizare iar pe de altă parte, să se înscrie în procesul de
construire a unei societăţi bazate pe cunoaştere;
Redresarea nu se poate face decât prin întreprinderea unor măsuri ferme, pe termen lung,
înceapând cu sporirea finanţării de la buget atât pentru educaţie cât şi pentru ştiinţă.În
acelaşi timp trebuie luate acele măsuri organizatorice şi legislative care să întărească sistemul de
cercetare şi să-l perfecţioneze, dar numai pe baza unei concepţii de clare de dezvoltare.
Ca măsuri punctuale putem enumera:
-definirea orientărilor strategice în sistemul de C-D prin identificarea priorităţilor;
-menţinerea unei stabilităţi legislative;
-adaptarea Planului Naţional la cerinţele U.E. prin punerea accentului pe ştiinţele
vieţii, informatică, nanotehnologii etc. Relansarea industriei în condiţiile privatizării masive
trebuie să aparţină proprietarilor, determinând astfel creşterea finanţării sistemului de C-D din
alte surse decât cele bugetare;
-realizarea unei evaluări globale şi independente a sistemului de C-D prin evaluarea
unităţilor de cercetare pe bază de criterii şi standarde unice;
-realizarea urgentă a atestării capacităţii de a desfăşura activităţi de C-D şi eliminarea
de pe scena cercetării a unităţilor neperformante prin nefinanţarea acestora de la buget;
-realizarea promovării personalului de C-D conform statutului propriu precum şi a
reconfimării cercetătorilor atestaţi înainte de apariţia statutului;
-evaluarea independentă a programelor de cercetare inclusiv a programelor nucleu;
-evaluarea administratorilor de programe prin evaluarea productivităţii ştiinţifice-
tehnologice şi a impactului asupra competitivităţii economice şi asupra forţei de muncă.
Evaluările independente trebuie urmate de măsuri de perfecţionare a metodologiilor; iar
evaluarea trebuie să urmărească şi rata de succes (reuşită) a ofertelor. Rata de succes trebuie să
reprezinte un raport bine ales între nivelul de finanţare aprobat şi un nivel ştiinţific acceptabil.
Considerăm că nu mai pot fi acceptate rate de succes nepermis de mici sau diferenţieri de un
punct (dintr-o scară de 100 de puncte) între un proiect finanţat şi unul nefinanţat mai ales când
sunt proiecte cu subiecte (tematici şi obiective) diferite;
-realizarea de parteneriate, de colective comune pentru realizarea excelenţei în
ştiinţă, unităţile de C-D care nu îndeplinesc condiţiile atestării trebuind restructurate şi înglobate
în cadrul învăţământului superior pentru o “injecţie de competenţă”;
-sporirea mobilităţii personalului de C-D competent şi racordarea acestuia la cercetarea
europeană;
-elaborarea unui plan naţional de inovare şi realizarea lui în concordanţă cu
obiectivele naţionale şi europene.

Întrebări de verificare:

 Explicaţi noţiunea de management de program

 Identificaţi aspectele definitorii ale programului European COST, EUREKA, programul
cadru e :asemănări şi deosebiri;
 Identificaţi elementele specifice:obiective , precursori, impactul programului PNII
 Explicarea si inţelegerea implementării fondurilor structurale şi de coeziune în România

Bibliografie

1. Guston, D. (2001), Public Research, Inovation and Technology Policies in U.S. The
Expanding Role of Peer Review processes in the United States;
2. Weller, A.C. (2001), Editorial peer review: its strength and weaknesses, ASIST monograph
series, Medford ed.;
3. Savage, J. D. (1999), Funding science in America: Congress, Universities and the Politics of
the Academic Pork Barrel“, Cambridge University Press;
4. N.T.S.C., “Assesing Fundamental Research“, www.nsf.gov./sbe/srs/ostp/assess.
5. Jasanoff, S.(1990), The Fifth Branch: Science Advisers as Policy Makers, Harvard
University Press;
6. Budrugeac, P. (2004) , Evaluarea cercetării ştiinţifice româneşti între scientometrie, peer
review şi originalitate, Revista de Politica ştiinţei şi scientometrie, Vol. II, Nr.2, p. 111;
7. Goodstein, D. (1996) , Conduct and Misconduct in Science, Annals of the N.Y. Academy of
Science, vol 775, pag.31;
8. Hennenberg, M.(1997), Peer Review-the Holy Office of modern science, naturalSCIENCE,
vol.1;
9. Donovan, B.(aprilie 1998), The Truth About Peer Review, Oxford, U.K. I.C.S.U. Press
Workshop;
10. Florescu, M. (2008) , Managementul proiectelor publice, Editura Curtea Veche;
11. Florescu, M., Plumb, I. (2006), Managementul cercetarii stiintifice, Editura ASE;
12. Harvard Business School (October,1997), Project Management Manual, 9-697-034;