Sunteți pe pagina 1din 46

Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor


Master: Finanţe si Administrarea Afacerilor

EVALUAREA SI FINANTAREA UNUI


PROIECT DE INVESTITII BAZAT PE
ACCESAREA FONDURILOR
STRUCTURALE

Conducător Ştiinţific,
Prof.univ.dr. ANA POPA

Absolvent,
SANDU ION ADRIAN
Craiova, 2010

CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................................3

CAPITOLUL I. SPRIJINIREA SECTORULUI IMM PRIN FONDURI


STRUCTURALE......................................................................................................................5
1.1. Fondurile structurale – noţiuni generale........................................................................5
1.2. Politica generală a Uniunii Europene............................................................................6
1.3. Etapele apariţiei instrumentelor structurale...................................................................8
1.4. Fondurile structurale în sectorul IMM.........................................................................11
1.4.1. Cadrul de reglemetare...................................................................................13
1.4.2. Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice
2007 – 2013”..................................................................................................14

CAPITOLUL II. STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL UNUI PROIECT DE INVESTIŢII


CU FINANŢARE EUROPEANĂ...................................................................................... 18
2.1. Scurtă prezentare a firmei care a solicitat finanţarea...................................................18
2.2. Descrierea afacerii........................................................................................................20
2.2.1. Descrierea afacerii curente................................................................................20
2.2.2. Istoria întreprinderii...........................................................................................21
2.2.3. Managementul întreprinderii..............................................................................21
2.2.4. Resursele umane implicate..................................................................................23
2.3. Sinteza proiectului........................................................................................................24
2.4. Planul operaţional.......................................................................................................25
2.4.1. Descrierea produselor oferite ............................................................................25
2.4.2. Descrierea fluxului tehnologic............................................................................25
2.4.3. Producţia preconizată.........................................................................................26
2.5. Analiza pieţei...............................................................................................................26
2.5.1. Clienţii.................................................................................................................26
2.5.2. Furnizorii............................................................................................................27
2.5.3. Concurenţa existentă pe piaţă.............................................................................28
2.6. Strategia de marketing.................................................................................................29
2.7. Planul financiar............................................................................................................30
2.7.1. Necesarul şi sursele de finanţare......................................................................30
2.7.2. Analiza financiară.............................................................................................31

CONCLUZII.......................................................................................................................42

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................45

2
INTRODUCERE

Lucrarea abordează o temă de mare actualitate în contextul aderării României la U.E.


în anul 2007, întrucât politica naţională de dezvoltare a României se va racorda din ce în ce
mai strâns la politicile, obiectivele, principiile şi reglementările comunitare în domeniu, în
vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip „european” şi reducerea cât mai
rapidă a disparităţilor semnificative faţă de Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană are în vedere în mod special ajutorarea financiară a statelor şi
regiunilor mai puţin dezvoltate, promovând ceea ce se cheamă o politică de coeziune şi
stabilind instrumente concrete pentru realizarea acestei politici.
Fondurile structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană –UE-
acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul
realizării coeziunii economice şi sociale.
Programarea financiară pe perioada 2007-2013 a vizat să asigure un nivel ridicat de
dezvoltare economică şi de ocupare pentru toate regiunile şi oraşele din Uniunea Europeană.
Pe parcursul acestui interval se preconizează cel mai amplu proces investiţional din istoria
Uniunii Europene (la un nivel de 300 de miliarde de euro în preţuri 2004) prin intermediul
instrumentelor de coeziune, pentru a sprijini agenda de dezvoltare regională şi pentru a
stimula procesul de ocupare a forţei de muncă.

Prima parte a lucrării face o introducere de amsablu în conceptul de fonduri


structurale, prezentând o definţie succintă a acestora, a contextului care le generează, etapele
apariţiei intrumentelor structurale precum şi modul de manifestare în sectorul întreprinderilor
mici şi mijlocii din România cu referire la cadrul de reglementare la nivel naţional şi
european, precum şi la Programul operaţional sectorial „Creşterea
competitivităţii economice 2007-2013”.
În cea de-a doua parte a lucrării reprezintă un studiu de caz pe exemplul unui plan de
afaceri întocmit în conformitate cu cerinţele europene în vederea accesării fondurilor
structurale în sectorul IMM pe axa prioritară 1 – domeniul major de intervenţie 1.1 – Investiţii
productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM la o
societate de panificaţie.
În final au fost prezentate o serie de concluzii cu privire la modul în care imm-urile
pot beneficia de finanţarea din fonduri structurale, cu toate deficienţele şi dificultăţile pe care
aceste le întâmpină în accesarea acestor fonduri.

3
Lucrarea are la bază manuale şi studii de specialitate, dar şi o serie de acte legislative,
precum şi o serie de surse de pe INTERNET privind accesarea unor fonduri structurale.

CAPITOLUL I
SPRIJINIREA SECTORULUI IMM PRIN FONDURI
STRUCTURALE

1.1. Fondurile structurale – noţiuni generale


Ţările membre ale Uniunii Europene şi regiunile au nevoie de asistenţă pentru a putea
depăşi deficienţele structurale cu care se confruntă şi pentru a-şi dezvolta competitivitatea
pentru a putea concura cu succes atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Asistenţa de acest
tip e cu atât mai importantă acum, dată fiind creşterea decalajelor între regiuni pe care le
antrenează extinderea.
Politica actuală de dezvoltare economică şi socialã a U.E. este pusă în aplicare prin
Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune.
Principiul care stă la baza unei implementări cu succes a acestei politici este
parteneriatul dintre toţi actorii implicaţi: administraţiile naţionale, regionale şi locale,
societatea civilă, mediul de afaceri, unităţi de cercetare şi dezvoltare, etc.
Pentru programarea 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri
structurale respectiv:

 Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR) – finanţează în principal


infrastructura, investiţiile generatoare de locuri de muncă, proiecte de dezvoltare
locală şi ajutoarele pentru întreprinderi mici şi mijlocii;
 Fondul Social European(FSE) – promovează reintegrarea în muncă a şomerilor şi
a grupurilor defavorizate;
 Fondul de Coeziune (FC) – instrument structural ce intervine pe ansamblul
teritoriului naţional al statelor membre al căror PIB/locuitor se situează sub pragul
de 90% din media europeană pentru a cofinanţa nu programe, ci proiecte mari în
domeniile mediu şi transport.

şi două Acţiuni Complementare, respectiv:


 Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR);
4
 Fondul European pentru Pescuit (FEP).

Fondurile structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetul uniunii,


ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică. Fondurile structurale nu finanţează proiecte
individuale separate. Ele finanţează programe de dezvoltare regională multianuale trasate
împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru
întreaga Uniune Europeană.

Fig. 1.1. Separarea fondurilor structurale pe politici specifice

Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adaugată pentru teritoriile
eligibile; statele membre sunt obligate să menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la
care se aflau la începutul perioadei de programare.
Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanţare nerambursabilă , dar
funcţionează pe principiul cofinanţării. Proiectele sunt cofinanţate în special din fonduri
publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase şi din fonduri private.

1.2. Politica regională a Uniunii Europene


Pentru a putea avea o privire de ansamblu şi a putea înţelege mecanismul de acordare
a fondurilor structurale trebuie să cunoaştem contextul care le generează. După cum se ştie,

5
aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a
acesteia.

Competiţia în creştere dintre diferite regiuni, implicit activităţile desfăşurate în cadrul


acestora, atât în interiorul Uniunii Europene cât şi în afara acesteia reprezintă o stare de fapt a
lumii "globalizate" în care trăim. Nota distinctă pe care U.E. o realizează, în tot acest peisaj,
constă în atenţia pe care o acordă faptului că nu toate regiunile se bucură de aceleaşi condiţii
economice, geografice şi sociale şi, ca urmare a acestei realităţi, nu toate pot concura de pe
aceleaşi poziţii.
Pentru mulţi ani, disparităţile regionale din punctul de vedere al nivelului de
dezvoltare şi al calităţii vieţii făceau obiectul politicilor naţionale ale Statelor Membre. Multe
îmbunătăţiri au putut fi observate din momentul în care Uniunea Europeană a iniţiat politica
de reducere a lor.
Politica de coeziune este definită prin scopul său şi anume sprijinirea procesului de
reducere a decalajelor dintre regiunile şi statele membre mai dezvoltate ale Uniunii Europene
şi cele mai puţin dezvoltate. Politica de coeziune îşi are baza legală primară în textul
Tratatului U.E.1
Obiectivul de a întări coeziunea economică şi socială este menţionat explicit în
Articolul 2 al Tratatului de la Amsterdam, fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii Europene.
Mai specific, Articolul 158 menţionează coeziunea ca pe o precondiţie pentru dezvoltarea
armonioasă a U.E., precizând voinţa de "a reduce disparităţile între nivelurile de dezvoltare
ale diverselor regiuni şi rămânerea în urmă a celor mai defavorizate regiuni sau insule,
inclusiv zone rurale".
Înainte de toate, politica regională a UE este despre solidaritate: este astfel concepută
încât să asigure la nivelul comunităţii asistenţă pentru ca cele mai dezavantajate regiuni să
depaşească handicapurile pe care le au.
În perioada 2000-2006, o treime din bugetul comunităţii, realizat din contribuţiile
statelor membre (213 milioane de euro) au fost cheltuiţi prin intermediul acestei politici.
Statele membre prin intermediul propriilor strategii de ajutor financiar şi Uniunea
Europeană îşi vor continua eforturile întreprinse pentru reducerea decalajelor în dezvoltare,

1
Titlul XVII "Coeziunea Economică şi Socială" şi Art. 148 referitor la Fondul Social European

6
pentru sprijinirea zonelor industriale aflate în declin, pentru diversificarea activităţilor în
mediul rural şi pentru îmbunătăţirea zonelor urbane aflate în declin.

Politica regională este de asemenea tangibilă: rezultatele ei pot fi cu uşurintă observate


de către cetăţenii europeni, care beneficiază în mod direct de asistenţă (în diferite forme: prin
sprijinul de care dispun în căutarea unui loc de muncă şi în adaptarea la condiţiile unei pieţe
mereu în schimbare, prin instruire, mai ales).
Ea contribuie la îmbunătăţirea vieţilor celor care trăiesc în aceste regiuni, prin
creşterea fondurilor pe care autorităţile publice le au la dispoziţie pentru a asigura noi
infrastructuri şi pentru a ajuta companiile private să devină din ce în ce mai competitive.
Autostrăzi, aeroporturi şi căi ferate pentru trenuri de mare viteză au fost construite sau
renovate cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene (fonduri structurale), dar
întotdeauna în acord cu standardele de mediu europene. IMM-urile sunt înfiinţate şi sprijinite
în parcurgerea primilor ani de existenţă în zonele aflate în declin. Sistemele informaţionale
pătrund în cele mai izolate zone rurale. Noi facilităţi în domeniul educaţiei, al sănătăţii, chiar
şi al petrecerii timpului liber sunt create în suburbiile reabilitate. Toate acestea reprezintă
exemple tangibile care arată cetăţenilor de rând cum contribuie U.E. la creşterea calităţii vieţii
lor.

1.3. Etapele apariţiei instrumentelor structurale


Necesitatea promovării unei dezvoltări echilibrate prin reducerea disparităţilor dintre
diferite regiuni şi sprijinirea celor mai puţin dezvoltate în recuperarea diferenţelor a fost
observată chiar din preambulul Tratatului de la Roma (1957) punându-se bazele Fondului
Social European şi a Băncii Europene de Investiţii.
Alte instrumente au fost create în timp, concomitent construcţiei europene şi creşterii
numărului de noi state membre.
Astfel, în 1962, în momentul atingerii unui conses în privinţa dezvoltării unei politici
agricole comune, a fost creat Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă. În
1964 a fost împărţit în două secţiuni principale - una de Orientare şi alta de Garantare - care
contribuie la implementarea unei politici susţinute de reforme în agricultură şi la promovarea
unor noi forme de dezvoltare rurală.
După aderarea la Uniunea Europeană a Marii Britanii, a Irlandei şi a Danemarcei, în
1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regională. Menirea iniţială a acestui fond a

7
fost de a sprijini regenerarea regiunilor industriale aflate în declin din Marea Britanie şi de a
compensa fondurile reduse pe care Marea Britanie le primea prin intermediul Politicii
Agricole Comune.

Integrarea Greciei şi, ulterior a Spaniei şi Portugaliei, au făcut ca, treptat, fondul să se
adreseze tuturor acelor regiuni rămase în urmă, din punctul de vedere al dezvoltării.
Actul Unic European (1986) a introdus prima titulatură pentru desemnarea noţiunii de
coeziune economică şi socială şi a creat premisele pentru o politică regională bazată pe
solidaritate. 2
Tratatul de la Maastricht a transformat coeziunea economică şi socială într-unul
dintre obiectivele prioritare ale Comunităţii, alături de o uniune economică şi monetară şi o
piaţă unică europeană. Prin crearea de criterii pentru convergenţa economică şi bugetară a
statelor membre, T.U.E a impus un control mai riguros al deficiturilor publice. Pentru ţările
mai puţin bogate, aceasta a însemnat o politică bugetară strictă coroborâtă cu investiţii în
infrastructură, necesare accelerării procesului de dezvoltare. Acesta a fost momentul în care
Uniunea a decis crearea Fondului de Coeziune cu scopul de a sprijini ţările membre mai puţin
dezvoltate să se integreze în Uniunea Economică şi Monetară în cele mai bune condiţii, prin
cofinanţarea proiectelor de investiţii din domeniile transport şi mediu.3
Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a decis creşterea fondurilor
alocate în perioada 1994 - 1999 cu peste 40%. Anul următor a fost creat Instrumentul
Financiar de Orientare în Pescuit, ca răspuns la criza din sectorul pescuitului de la începutul
anilor 90, cu scopul de a sprijini restructurarea acestui domeniu.
Tratatul de la Amsterdam a subliniat, încă o dată, importanţa coeziunii, incluzând şi
titluri speciale pentru ocupare, accentuând nevoia de acţiona la nivel european pentru
reducerea şomajului.
La Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, şefii de Guvern ai statelor
membre au ajuns la un consens în privinţa Agendei 2000, un plan de acţiune iniţiat de
Comisie pentru întări Politicile Comunitare şi pentru a oferi Uniunii un cadru financiar, ce a
ţinut cont de extinderea din mai 2004.
Agenda 2000 a inclus de asemenea reforma fondurilor structurale.
În noiembrie 2002, Uniunea Europeană a creat Fondul de Solidaritate al Uniunii
Europene, cu scopul de a acorda ajutor statelor membre - şi regiunilor lor, în anumite cazuri -

2
Dobre Ana Maria: “România şi integrarea europeană”, Editura Institutul European, Iaşi, 2005, pag. 191
3
Lutzeler P. Michael: “Europa după Maastricht”, Editura Institutul European, Iaşi, 2004, pag. 9

8
afectate de calamităţi naturale. Aportul acestuia a fost resimţit în reconstrucţia
infrastructurilor şi relansarea economică a regiunilor afectate de inundaţii, în Estul Europei
(2002) (dar şi în Portugalia, în 2003, în cazul deversării de petrol de la Prestige).

În prezent Politica Regională a Uniunii Europene se confruntă cu trei mari provocări:


 Competiţia - din ce în ce mai acerbă o dată cu liberalizarea comerţului. Firmele
se localizează acolo unde găsesc condiţii propice pentru a le creşte nivelul de competitivitate.
Dacă regiunile doresc să dezvolte sectorul afacerilor pe teritoriul propriu atunci ele trebuie să
fie suficient de "echipate" pentru a oferi infrastructura şi serviciile la un nivel calitativ
superior;
 Societatea informaţională şi revoluţia tehnologică - care contribuie la creşterea
gradului de flexibilitate a oamenilor, companiilor şi teritoriilor. Existenţa reţelelor de
telecomunicaţii presupune că oamenii, indiferent de locaţie, pot avea acces la Know-how,
inovare şi instruire de o calitate superioară.
 Extinderea - care reprezintă atât o oportunitate cât şi o provocare pentru
Uniunea Europeană.
Reforma politicii regionale stabilite în cadrul previziunilor financiare ale Agendei
2000 a subliniat necesitatea concentrării asistenţei comunitare în acele regiuni în care nivelul
de dezvoltare era mult rămas în urmă, pe de o parte, iar pe de altă parte, necesitatea
simplificării procedurilor politicilor structurale.
O nouă reformă a politicii regionale a avut loc odată cu prezentarea concluziilor
asupra celui de-al treilea Raport asupra Coeziunii Economice si Sociale.
Vechile obiective (1 - sprijinirea dezvoltării în zonele mai puţin prospere, 2 -
reconversia economică şi socială a regiunilor cu dificultăţi structurale şi 3 - dezvoltarea
resurselor umane) şi cele patru iniţiative comunitare (INTERREG III, Leader+, Equal şi
Urban II) sunt reorganizate începând cu 2007 în doar trei obiective4:
1. Convergenţa (sprijinind regiunile rămase în urmă din punct de vedere al
dezvoltării economice).
Obiectivul "Convergenţa" este destinat să îmbunătăţească condiţiile de creştere
economică şi factorii care contribuie la o reală convergenţă pentru statele membre şi regiunile
cel mai puţin dezvoltate.

4
„Structuri organizaţionale ale dezvoltării regionale în Uniunea Europeană”, Corneliu Dincă şi Alexandra Dincă,
Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 33

9
Într-un sistem de suspendare progresivă a ajutorului ("phasing out"), acest obiectiv
include, de asemenea, alte 16 regiuni care numără 16,4 milioane de locuitori şi care dispun de
un PIB care depăşeşte cu puţin pragul, ca urmare a efectului statistic al extinderii Uniunii
Europene.

Sumele alocate obiectivului se ridică la 282,8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă


81,5% din suma totală, repartizate după cum urmează: 199,3 miliarde pentru regiunile aflate
sub incidenţa obiectivului "Convergenţa", 14 miliarde pentru regiunilor care se afla în etapa
de suspendare progresivă a ajutorului, iar 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se
aplică în cazul a 15 state membre.
2. Competitivitate Regională şi Ocupare (sprijinind regiuni, altele decât cele
rămase în urmă ca dezvoltare, pentru atingerea ţintelor Agendei Lisabona).
Obiectivul "Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă" este destinat sa
consolideze competitivitatea şi atractivitatea regiunilor, precum şi capacitatea de ocupare a
forţei de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă, mai întâi, în introducerea de
programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze şi să fie favorabile schimbărilor
economice stimulând inovarea, societatea bazată pe cunoaştere, spiritul antreprenorial şi
protecţia mediului şi îmbunătăţind accesabilitatea, iar apoi, în creşterea numărului şi calităţii
locurilor de muncă prin adaptarea forţei de muncă şi prin efectuarea de investiţii în materie de
resurse umane.
3. Cooperare Teritorială Europeană (promovând o dezvoltare echilibrată a
întregului teritoriu comunitar, prin încurajarea cooperării şi schimbului de bune practici între
toate regiunile UE), organizat pe trei axe: cooperare trans-frontalieră, transnaţională şi inter-
regională. Obiectivul "Cooperare teritorială europeană" este destinat să întărească cooperarea
transfrontalieră datorită unor iniţiative locale şi regionale realizate în comun, să consolideze
cooperarea transnaţională prin acţiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată şi
să stimuleze cooperarea interregională, precum şi schimbul de experienţă.

1.4. Fondurile structurale în sectorul IMM


Aderarea la Uniunea Europeană presupune noi provocări pentru întreprinderile
româneşti, în special pentru cele din categoria mici şi mijlocii (IMM), impuse de cerinţele
Pieţei Unice, dar în acelaşi timp creează noi oportunităţi de dezvoltare prin accesul acestora la
asistenţa financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.

10
Odată cu lansarea Programului Operaţional Sectorial – Creşterea Competitivităţii
Economice, se deschide apelul de proiecte pentru operaţiunea – Sprijin pentru consolidarea şi
modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile – proiecte de investiţii
pentru IMM cu spijin financiar nerambursabil cuprins între 250.000 – 1.500.000 euro.

Acesta face parte din cadrul axei prioritare 1 – Un sistem de producţie inovativ şi eco-eficient,
domeniul major de intervenţie 1.1 – Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe
piaţă a întreprinderilor, în special a IMM.
Autoritatea de Management desemnată pentru administrarea Programului Operaţional
Sectorial – Creşterea Competitivităţii Economice, 2007–2013 este Ministerul Economiei şi
Finanţelor.
Organismul Intermediar responsabil pentru implementarea operaţiunilor adresate
IMM, în cadrul axei prioritare 1, este Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ,
Turism şi Profesii Liberale prin Direcţia pentru gestionarea fondurilor comunitare pentru
IMM, în conformitate cu acordul de delegare de atribuţii specifice, încheiat cu Autoritatea de
Management.
Întreprinderile mici şi mijlocii vor beneficia de fonduri structurale şi de coeziune în
valoare de 580 de milioane de euro în perioada 2007-2013.
Finanţarea va fi asigurată după momentul aderării României la UE, prin Fondul
European pentru Dezvoltare Regională, în baza documentelor de programare. Proiectele vor fi
selectate, avizate şi înaintate spre finanţare prin intermediul ANIMMC, cu spijinul oficiilor
sale teritoriale, iar finanţarea se va face parţial sau total.
Studiile realizate până acum au aratat că nu toate IMM-urile şi microintreprinderile
din Romania sunt suficient pregătite pentru a fi competitive pe piaţă. Lipsa competitivităţii
este cauzată, de cele mai multe ori, de incapacitatea lor de a accesa sursele de finanţare
destinate investiţiilor în tehnologii noi şi în implementarea sistemelor de calitate, sau de a
beneficia de servicii de consultanţă care să le ofere orientarea adecvată pe piaţă.
În acest context, Oficiul Teritorial Iaşi, structura regională a Agenţiei Naţionale pentru
întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperative, va oferi consultanţă pe fondurile structurale
pentru susţinerea IMM-urilor, în special prin facilitarea accesului la capital şi la dezvoltare
tehnologică, ceea ce le va permite ulterior alinierea la standardele de calitate ale produselor şi
serviciilor destinate pieţei.

11
Finanţarea va fi îndreptată cu precădere către realizarea acelor condiţii obligatorii
pentru a face faţă exigenţelor şi presiunilor concurenţiale de pe piaţa unică.
În primul rând, se va acorda sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului
productiv prin investiţii în instalaţii, echipamente, maşini, aparatură, achiziţionarea de
tehnologii, brevete, mărci, licenţe şi accesul la certificările standardelor internaţionale,
implementarea şi certificarea sistemelor de management al calităţii mediului.

De asemenea, IMM-urile vor fi sprijinite sa apeleze la consultanţă de calitate pentru


elaborarea planurilor de afaceri, pentru dezvoltarea de produse şi a strategiilor de firmă.
Eventualilor beneficiari ai finanţărilor europene li se va oferi drept instrument de
sprijin "Ghidul aplicantului", ce urmează să fie finalizat până la sfârşitul acestui an.

1.4.1. Cadrul de reglemetare


A. La nivel european
 Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 care reglementează prevederile
generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi
Fondul de Coeziune;
 Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr.1080/2006 privind
Fondul European pentru Dezvoltare Regională;
 Regulamentul Comisiei nr. 1828/2006 de stabilire a normelor de punere în
aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 şi a Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare
Regională;
 Regulamentul Comisiei nr.1628/2006 pentru aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat
în cazul ajutorului naţional regional pentru investiţii;
 Regulamentul Comisiei nr. 1998/2006 privind aplicarea dispoziţiilor articolelor
87 şi 88 din Tratatul CE ajutorului de minimis.

B. La nivel naţional
 Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CNSR) 2007-2013 reprezintă
documentul strategic naţional prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale
Instrumentelor Structurale şi face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare stabilite în
PND 2007-2013 şi priorităţile la nivel european cuprinse în Orientările Strategice privind
Coeziunea pentru 2007-2013;
12
 Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii
Economice” adoptat prin Decizia Comisiei Europene nr. 3472, din 12 iulie
2007;
 HG nr. 759 din 11.07.2007 privind regulile de eligibilitate a
cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele
operaţionale;

 Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 184/21.01.2008


pentru aprobarea Listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate
în cadrul operaţiunilor 1.1.a „Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea
sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile” –Domeniul Major
de Intervenţie 1.1 – Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe
piaţă;
 Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor 477 /2008 privind
aprobarea schemei de ajutor de stat ”Sprijin pentru consolidarea şi
modernizarea sectorului productiv prin investiţii realizate de întreprinderile
mici şi mijlocii”, aferentă operaţiunii a) „Sprijin pentru consolidarea şi
modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile”,
Domeniul major de intervenţie 1.1 „Investiţii productive şi pregătirea
pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM”, Axa
Prioritară 1 “Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient”, din cadrul
Programului Operaţional Sectorial “Creşterea Competitivităţii Economice”
şi Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor 917 /2008 pentru modificarea
Ordinului Ministrului Economiei şi Finantelor 477 /2008.
 Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 478/2008 pentru
aprobarea schemei de ajutor de minimis “Sprijin pentru consultanţă
specifică şi instruire specializată acordată întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru elaborarea şi implementarea proiectelor de investiţii", aferentă
operaţiunii a) „Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului
productiv prin investiţii tangibile şi intangibile”, Domeniul major de
intervenţie 1.1 „Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe

13
piaţă a întreprinderilor, în special a IMM”, Axa Prioritară 1 “Un sistem de
producţie inovativ şi ecoeficient”, din cadrul Programului Operaţional
Sectorial “Creşterea Competitivităţii Economice”.

1.4.2. Programul operaţional sectorial „Creşterea


competitivităţii economice 2007-2013”
Obiectivul general al CSNR îl constituie utilizarea Instrumentelor Structurale în
scopul reducerii disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi statele
membre UE, prin generarea unei creşteri suplimentare a PIB de 15-20% până în anul 2015.
Pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană alocă României o sumă totală de
19,668 miliarde Euro, din care 19,21 mld. Euro pentru Obiectivul Convergenţă şi 0,46
mld.Euro pentru Obiectivul Cooperare teritorială europeană.

Obiectivul general al POS-CCE este creşterea productivităţii întreprinderilor


româneşti, cu asigurarea principiilor dezvoltării durabile şi reducerea decalajelor faţă de
productivitatea la nivelul Uniunii Europene, astfel încât România să atingă, până în anul 2015,
un nivel de aproximativ 55% din valoarea medie a productivităţii din UE.
Se are în vedere atingerea următoarelor obiective specifice:
consolidarea şi dezvoltarea durabilă a sectorului productiv;
crearea unui mediu favorabil dezvoltării durabile a întreprinderilor;
creşterea capacităţii de cercetare dezvoltare (C&D), stimularea cooperării între
instituţii de cercetare dezvoltare şi inovare (CDI) şi întreprinderi, precum şi
creşterea accesului întreprinderilor la CDI;
valorificarea potenţialului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi aplicarea
acestuia în sectorul public (administraţie) şi cel privat (întreprinderi, cetăţeni);
creşterea eficienţei energetice şi dezvoltarea durabilă a sistemului energetic, prin
promovarea surselor regenerabile de energie.
Având în vedere priorităţile pentru creşterea competitivităţii economice, precum şi
eligibilitatea României pentru finanţarea din Fondul European de Dezvoltare Regională
(FEDR), în cadrul POS-CCE au fost identificate următoarele axe prioritare:
• Axa Prioritară 1 – Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient;

14
• Axa Prioritară 2 – Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru
competitivitate;
• Axa Prioritară 3 – Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor pentru sectoarele
privat şi public;
• Axa Prioritară 4 – Creşterea eficienţei energetice şi a siguranţei aprovizionării, în
contextul combaterii schimbării climatice;
• Axa Prioritară 5 – Asistenţă tehnică.
Obiectivele axei prioritare1 sunt:
consolidarea şi dezvoltarea sectorului productiv;
crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor.
Domeniile majore de intervenţie sunt:
 Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor în
special a IMM;
 Accesul la finanţare a IMM;
 Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului.

Pot beneficia de ajutor financiar nerambursabil persoanele juridice care sunt


întreprinderi mici sau mijlocii.
Prin urmare, aşa cum rezultă din prevederile legale în vigoare pot depune proiecte în
cadrul prezentei scheme de finanţare societăţile comerciale şi societăţile cooperative care
îndeplinesc următoarele condiţii5:
1. sunt întreprinderi mici, adică au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de
afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei la
cursul euro din data 31 decembrie 2007,
sau
2. sunt întreprinderi mijlocii, adică au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră
de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale
care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, echivalent în lei la cursul euro din
data 31 decembrie 2007,
şi

5
Legea nr. 346/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr.1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei

15
3. sunt înfiinţate în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare sau al Legii nr. 1/2005 privind
organizarea şi funcţionarea cooperaţiei,
4. Solicitantul îşi desfăşoară activitatea în România şi are codul CAEN aferent
proiectului pentru care solicită finanţare nerambursabilă înscris în certificatul constatator.
Calculul cifrei de afaceri şi al numărului de salariaţi se va realiza conform art. 5 şi art.
6 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare dintre următoarele
clasificări: întreprinderea independentă, parteneră sau legată potrivit legii.
Nu sunt eligibile în cadrul acestei cereri de proiecte microîntreprinderile, organizaţiile
neguvernamentale, persoanele fizice, persoanele fizice autorizate şi asociaţiile familiale.
În cadrul acestei scheme nu se acordă sprijin financiar pentru:
susţinerea financiară a activităţilor de export către terţe ţări sau către state membre,
legate direct de cantităţile exportate, de crearea şi funcţionarea unei reţele de distribuţie sau
pentru alte cheltuieli curente legate de activitatea de export;
utilizarea cu precădere a produselor naţionale în detrimentul produselor importate;

O condiţie obligatorie este ca solicitantul să nu se încadreze în niciuna din următoarele


situaţii:
1. este în stare de insolvenţă, conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
2. este în stare de faliment ori lichidare, are afacerile conduse de un administrator
judiciar sau activităţile sale comerciale sunt suspendate ori fac obiectul unui aranjament cu
creditorii sau este într-o situaţie similară cu cele anterioare, reglementată prin lege;
3. face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa în una din situaţiile
prevăzute la pct. 2;
4. nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de
asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate
cu prevederile legale în vigoare în România, şi la bugetele locale, inclusiv pentru toate
punctele de lucru menţionate în certificatul constatator;
5. este declarat într-o situaţie gravă de încălcare contractuală pentru neîndeplinirea
obligaţiilor provenind dintr-o procedură de achiziţii sau dintr-o altă finanţare din fondurile
Comisiei Europene;

16
6. a fost subiectul unui ordin de recuperare a unui ajutor de stat ca urmare a unei
decizii a Consiliului Concurenţei sau a Comisiei Europene şi acest ordin nu a fost executat;
7. este în dificultate, în conformitate cu Liniile Directoare Comunitare cu privire la
ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate, publicate în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C 244/01.10.20046.

CAPITOLUL II.
STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL UNUI PROIECT DE
INVESTIŢII CU FINANŢARE EUROPEANĂ

2.1. Scurtă prezentare a firmei care a solicitat finanţarea


Sediul societăţii este în Iaşi, str. Şoseaua Păcurari nr. 26. S.C. SANO PAN S.A. are
codul fiscal R3911847 şi este înregistrată la Registrul Comerţului sub numărul J22-464-1993.
Capitalul social iniţial al societăţii a fost de 78.215.000 lei, fiind împărţit în 15.643
părţi sociale cu o valoare nominală de 5000 lei. Capitalul social actual este de 2.052.537.000
lei, divizat în 125.144 părţi sociale a 16.401 lei fiecare. De la înfiinţare până în prezent
numărul acţionarilor a scăzut de la 2.132 la 1.318 datorită concentrării deţinerilor de acţiuni.

6
O întreprindere este considerată ca fiind în dificultate, în principiu, în următoarele
împrejurări:
a) în cazul unei societăţi cu răspundere limitată, când se constată pierderea a mai mult de
jumătate din capitalul social şi mai mult de un sfert din capital s-a pierdut în ultimele 12 luni;
sau
b) în cazul unei societăţi în care cel puţin o parte dintre asociaţi sunt ţinuţi nelimitat pentru
datoriile întreprinderii, atunci când s-a pierdut mai mult de jumătate din capitalul propriu, aşa
cum reiese din evidenţele contabile ale societăţii şi mai mult de un sfert din acest capital s-a
pierdut în cursul ultimelor 12 luni; sau
c) pentru întreprinderile de orice formă juridică, când respectiva întreprindere întruneşte
condiţiile pentru a fi supuse unei proceduri prevăzute de legislaţia privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului.
d) administratorul societăţii a fost supus unei condamnări în ultimii 3 ani, de către o instanţă
de judecată, din
motive profesionale sau etic-profesionale.

17
Obiectul de activitate conform statutului este reprezentat de:
a. producţia, inclusiv aprovizionarea şi importul pentru producţie şi desfacere pe piaţa
internă şi externă a produselor obţinute prin prelucrarea industrială a cerealelor, a
produselor de panificaţie şi pastelor făinoase;
b. comercializarea cu ridicata şi amănuntul a produselor şi mărfurilor alimentare şi
nealimentare de orice fel prin magazine proprii sau închiriate, concesionate sau în locuri
special amenajate – pieţe, târguri precum şi în sistem ambulant, prin tonete, rulote,
automagazine şi altele de acest fel;
c. operaţiuni de import-export, exclusiv cele prevăzute la punctul a., produse şi servicii,
operaţiuni specializate de comerţ exterior (leasing, intermediere, depozit, magazine,
licitaţii, cooperare, gaj, ipotecă, reprezentanţă), precum şi oricare alt gen de servicii de
comerţ exterior;
d. prestări de servicii în domeniul:
- transportul de mărfuri şi persoane în trafic intern şi internaţional;
- intermedieri mobiliare şi imobilare în sistem de comision sau consignaţie şi
reprezentanţă comercială;
- intermedieri şi cumpărări de active şi acţiuni de către acţionarii S.C. SANO PAN S.A.;
- intermedierea cumpărării de active şi acţiuni de către acţionarii salariaţi şi îi
reprezentarea acestora faţă de terţi în astfel de acţiuni.
e. Concesionarea de terenuri arabile şi creditarea proprietarilor de terenuri pentru producţia
de cereale;
f. În realizarea obiectului de activitate societatea comercială efectuează orice alte operaţiuni
privind dezvoltarea, modernizarea şi exploatarea capacităţii de producţie, cumpărarea de
active şi acţiuni, având dreptul de a cumpăra, închiria sau a dobândi prin alte mijloace şi
de a obţine orice fel şi orice drepturi, privilegii sau orice avantaj asupra sau în legătură cu
orice proprietăţi şi orice construcţii, clădiri, locuinţe, ateliere, magazine, depozite,
capacităţi de producţie, maşini, echipamente, instalaţii, motoare, material rulant, mijloace
auto şi orice proprietate imobiliară sau drepturi de orice fel.
Logo-ul firmei este: “Hrană sănătoasă pentru un corp sănătos”
Schiţa de amplasare a firmei este:

S.C. SANO PAN S.A.


N N
Bl. T6

18
Grădiniţa
Bl. T7 nr. 15
INPROIECT
Alimen
tara
SANO
PAN

Şoseaua Păcurari

Farmacia
LONGA VIT

Figura 2.1. Schiţa de amplasare a societăţii

Scopul firmei este de a produce şi comercializa produsele de panificaţie proprii.


Firma aspiră să dobândească o reputaţie pe piaţă ca fabricant şi distribuitor de produse
de panificaţie. Poate obţine acest lucru prin dezvoltarea promptă a produselor, înţelegerea

clară a tendinţelor şi nevoilor de pe piaţă, comercializare şi îmbuteliere inovatoare şi


profitabile.
Pentru a-şi atinge obiectivul, S.C. SANO PAN S.A. are nevoie de capital, talent
managerial, facilităţi mai mari şi mai eficiente.
Produsul fabricat şi oferit de firmă fiind un produs final, va fi realizat pe piaţă
consumatorului şi este orientat persoanelor de toate vârstele.
Clienţii potenţiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.
Pentru ai determina pe clienţii să cumpere produsele fabricate de întreprindere,
conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebită a serviciilor prestate,
preţul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.
Preţurile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii lor, reieşind din
costurile de producţie şi din alte cheltuieli.
Reclama produselor va fi efectuată prin intermediul reţelei mass-media, foi volante,
standuri luminescente şi pe automobilele care livrează produsele firmei.

2.2. Descrierea afacerii

19
2.2.1. Descrierea afacerii curente
În ultimii ani, concurenţa în domeniul produselor de panificaţie a crescut vertiginos.
Datorită ciclului foarte scurt de fabricaţie al acestor produse şi a cererii relativ stabile,
întreprinzătorii privaţi au preferat să investească în domeniu, astfel încât în prezent există în
judeţul Iaşi 176 de brutării, din care mai mult de jumătate în municipiul Iaşi.
Piaţa căreia i se adresează S.C. „SANO PAN” S.A. are un caracter local pe de o parte
şi tradiţional pe de altă parte. Geografic această piaţă e localizată în oraşul Iaşi, iar din punct
de vedere al componenţei este o piaţă tradiţional universală.
Societatea realizează vânzări prin reţeaua de magazine SANO PAN de pe raza
municipiului Iaşi şi prin intermediul unor firme private. Cu firmele private de distribuţie
vânzarea se face pe bază de comenzi ferme şi contracte.
Societatea produce şi comercializează anual pe piaţa internă peste 7000 de tone de
făină de diverse tipuri, 3000 de tone de pâine în diverse sortimente şi 35 de tone de produse
de patiserie.
Aprovizionarea magazinelor (proprii sau nu) se face prin intermediul maşinilor
speciale pentru pâine, aflate în dotarea societăţii.

Dacă în urmă cu câţiva ani acestea corespundeau perfect nevoilor de distribuţie a


produselor, în prezent scăderea producţiei a redus eficienţa utilizării lor, făcând de dorit
utilizarea unor maşini mai mici.
În 1999 numărul magazinelor proprii a crescut la 21, două treimi din acestea fiind
dotate cu vitrine frigorifice pentru păstrarea alimentelor. Toate magazinele au fost dotate cu
case de marcat şi cântare electronice. Personalul este calificat şi bine pregătit pentru a asigura
un comerţ civilizat.
Criteriile de selecţie a modalităţii de distribuţie se bazează pe următoarele:
- plata imediată;
- volumul comenzii;

2.2.2. Istoria întreprinderii


S. C. SANO PAN S.A. a luat fiinţă în decembrie 1992. Este persoană juridică română,
are forma juridică de societate pe acţiuni şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile
române şi statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în ţară sau străinătate.
Baza materială a societăţii este compusă din următoarele active principale:

20
- o moară de grâu – construită în 1912, a ajuns prin modernizări succesive la o
capacitate de măciniş de 124 de tone în 24 de ore; utilajele sunt de provenienţă
românească (15 valţuri tip Topleţ) şi turcească (umidificatoare, maşini de gris).
În urma procesului de măcinare se pot obţine toate tipurile de făină, diferenţiate în
funcţie de conţinutul în cenuşă şi substanţe minerale;
- cele 21 magazine de desfacere a produselor alimentare sunt răspândite în tot oraşul.

2.2.3. Managementul întreprinderii


Adunarea Generală a Acţionarilor este organul de conducere care decide asupra
activităţii societăţii şi adoptă politica economică şi comercială.
Societatea este administrată de Consiliul de Administraţie, compus din 7 persoane
alese de Adunarea Generală a Acţionarilor pe o perioadă de patru ani. Consiliul de
Administraţie este condus de un preşedinte, care are şi calitatea de director general.
Structura organizatorică a societăţii este prezentată în anexa 2.
Gestiunea societăţii este verificată Comisia de Cenzori, formată din trei membri aleşi
de Adunarea Generală a Acţionarilor.

 Directorul general al societăţii este ajutat de directorul executiv tehnic şi de directorul


executiv economic.
 Directorul tehnic este conducătorul direcţiei producţie.
 Directorul economic (şeful direcţiei economice) are în subordine următoarele
compartimente:
biroul financiar-contabilitate-preţuri;
oficiul de calcul;
biroul aprovizionare.
Compartimentul activităţii de producţie este subordonat directorului general şi
îndrumă, conduce şi răspunde de activitatea de producţie, având următoarele atribuţii:

• asigură desfăşurarea activităţii compartimentelor funcţionale din subordinea sa în scopul


realizării programelor de producţie si a reparării dotării;
• ia măsuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si tehnologici cu privire la
programarea, pregătirea şi urmărirea producţiei;

21
• asigură respectarea normelor de tehnică a securităţii şi protecţia muncii, ia măsuri
împotriva celor care nu le respecta;
• răspunde de activitatea de organizare a producţiei şi muncii în scopul creşterii
productivităţii muncii, reducerii costurilor, creşterii rentabilităţii şi beneficiului societăţii.
Compartimentul comercial are atribuţiile:
• asigură fundamentarea propunerilor pentru organigrama unităţii, schemei de personal, a
atribuţiilor fiecărui sector de activitate, a veniturilor şi cheltuielilor pentru activitatea de
baza şi a altor activităţi, a tarifelor pentru prestaţii etc.;
• asigura contractele pentru prestaţii, întocmeşte facturi pentru activitatea de bază, asigura
analizele economice pe secţii privind realizarea veniturilor şi cheltuielilor şi îndeplinirea
sarcinilor de către conducere;
• elaborează planul de prestaţii, venituri şi cheltuieli al unităţii pe structuri şi activităţi (de
bază şi alte activităţi).

2.2.4. Resursele umane implicate


Structura personalului pe compartimente era la 31.12.2007 următoarea:

STRUCTURA PE COMPARTIMENTE

Ateliera moara

Atelier panificatie
2% 7% 10%
29% 18% Atelier Patty-Bar

Compartimentul comert
5% 29% Birou financiar-contabil

Compartiment transport

Personal auxiliar

Figura 2.2. Structura personalului pe compartimente

22
Din figura 3.2 se se poate remarca ponderea importantă a personalului care lucrează
în cadrul compartimentelor de producţie şi comercializare, care au un rol esenţial în
activitatea societăţii.
În ceea ce priveşte structura personalului în funcţie de gradul de calificare, aceasta se
prezintă ca în tabelul următor:

STRUCTURA PERSONA LULUI DUPA CA LIFICA RE

Munc itori c alif ic ati

4%
Munc itori nec alif ic ati
38%

49% Pers onal s tudii medii


9%
Pers onal s tudii
s uperioare

Figura 2.3. Structura personalului după calificare

Se remarcă preponderenţa categoriilor muncitori calificaţi (49%) şi personal cu studii


medii (38%). Această structură de personal este adecvată specificului activităţii societăţii.

Structura personalului în funcţie de domeniul de activitate se prezintă astfel:

S T R U C T U R A P ER S O N A L U L U I D UP A D O M EN IU L
D E A C T IV IT A T E

8%
P roduc tie
27%
C om ert
65% TE S A

Figura 2.4. Structura personalului după domeniul de activitate


Se observă preocuparea pentru sporirea ponderii personalului direct productiv,
corelată cu reducerea cheltuielilor administrative.

23
2.3.Sinteza proiectului
Investiţia care face obiectul proiectului ce va fi finanţat din fondurile structurale constă
în extinderea capacităţilor de producţie şi în dezvoltarea şi modernizarea utilajelor existente,
precum şi în extinderea spaţiilor de producţie şi comercializare.
S.C. SANO PAN doreşte să achiziţioneze o moară de grâu şi să deschidă un atelier de
panificaţie, o patiserie – pizzerie şi 17 magazine de desfacere a produselor alimentare.
Deasemenea unul din obiectivele majore ale societăţii constă în îmbunătăţirea
produselor alimentare pe care le oferă în prezent , precum şi întroducerea în fabricaţie a unor
produse noi, în care ponderea cea mai mare o au produsele alimentare de bază, caracterizate
printr-o cerere puţin elastică în raport cu preţul, ceea ce a determinat o scădere mai puţin
accentuată a consumului în condiţii de inflaţie. Unele din produse fac parte din clasa bunurilor
Giffen, cererea lor crescând în condiţiile scăderii veniturilor. Acest fapt constituie, în
condiţiile unei rate a inflaţiei ridicate şi ale scăderii veniturilor reale, un avantaj potenţial
pentru societate. În acelaşi timp, ciclul de fabricaţie foarte scurt favorizează adaptarea rapidă a
preţurilor de desfacere la variaţiile costurilor materiilor prime.

2.4. Planul operaţional


2.4.1. Descrierea produselor oferite
Produsele fabricate :
 făină albă tip 650;
 făină albă tip 480;
 gris;
 tărâţe;
 franzelă “Neptun” (0,500 kg/buc.);
 franzelă “Pariziana” (0,400 kg/buc.);
 colac moldovenesc (1 kg/buc.);
 colăcei moldoveneşti (0,1 kg/buc.);
 pateuri (0,050 kg/buc.);
 saleuri – vrac;

24
 minipateuri cu brânză – vrac;
 minipateuri cu ciuperci – vrac;
 batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);
 cozonac cu stafide şi cacao (0,800 kg/buc.).

2.4.2. Descrierea fluxului tehnologic


Procesul tehnologic a producerii pâinii constă din 5 etape principale:
• Cernerea făinii şi pregătirea maielei;
• Malaxarea aluatului;
• Divizarea şi dospirea aluatului;
• Coacerea;
• Răcirea şi transportarea produselor gata.
În genere sectorul de panificaţie este caracterizat prin întreprinderi cu procese
tehnologice preponderent semi-automatizate. În afară că acest moment contribuie la creşterea
flexibilităţii şi eficientei producţiei, el permite menţinerea standardelor de calitate. Desigur
situaţia este diferită pentru brutăriile mici, specializate in pâine proaspătă.
Inovaţiile substanţiale ale întreprinderilor de panificaţie cer modificări ale procesului
de producţie. Dezvoltarea şi perfecţionarea ambalajelor nu este larg răspândită la noi în ţară.

Neajunsurile tehnologice în comparaţie cu practicile internaţionale


Prin utilizarea materialelor speciale de ambalare, este posibil de a perfecţiona
produsele atât in termeni de calitate cât şi durată de păstrare. O tehnică nouă pentru
conservarea produselor de panificaţie este atmosfera modificată, larg răspândită pentru pâine
(dar nu în ţara noastră).
Firma noastră produce pâine din faină de grâu, un asortiment larg de produse de
panificaţie şi covrigărie, biscuiţi, produse din gofre, diverse tipuri de paste făinoase şi pizza.
Astăzi aproape 1000 de întreprinderi sunt cumpărători ai noştri. Pentru comoditatea
cumpărătorilor producţia se eliberează în ambalaje. Se utilizează diferite materiale de
ambalaj: carton, polipropilena. Împreună cu beneficiarii elaborăm tipuri speciale de ambalaj
conform cerinţelor clienţilor noştri.
Toată producţia se fabrică în strictă corespundere cu cerinţele standardelor de stat şi
cele ale U.E. cu utilizarea componentelor naturale curate biologic. Tehnologia de fabricare a
producţiei, calitatea ei se verifică permanent de către organele de control corespunzătoare ale
25
ţării. În condiţiile concurenţei înalte S. C. SANO PAN S.A. nu numai că a supravieţuit, dar şi-
a stabilit prioritatea sa pe piaţa Iaşului.
Este creata baza comercială, ce execută cererile pentru partide de producţie cu ridicata,
atât fabricate de către întreprindere, cât şi de alţi furnizori de mărfuri alimentare.
Tehnologii firmei noastre depun toată abilitatea şi experienţa pentru calitatea înaltă şi
gustul bun al producţiei noastre de pe masa clienţilor noştri.

2.4.3. Producţia preconizată


În condiţiile dezvoltării şi modernizării capacităţilor de producţie
existente şi ca urmare a diversificării produselor şi a promovării acestora,
precum şi ca urmare a deschiderii de noi centre de desfacere a produselor,
S.C. SANO PAN preconizează o creştere a volumului actual al producţiei cu
circa 20 de puncte procentuale.

2.5. Analiza pieţei


2.5.1. Clienţii
Principalii clienţi ai S.C. SANO S.A. sunt următorii:
Tabelul 2.1. Clienţii societăţii

CLIENŢI
S.C. Alfa Complex S.R.L. Paşcani
S.C. Alimentara S.A. Iaşi
S.C. Grigostar S.R.L. Iaşi
S.C. Paga S.R.L. Iaşi
S.C. Taga-Impex S.R.L. Iaşi
S.C. Aliment Gely S.R.L. Iaşi
S.C. Cesa S.R.L. Iaşi
S.C. Radu Olmer S.R.L. Iaşi
S.C. Familial S.R.L. Iaşi
S.C. Top Carmis S.R.L. Iaşi
S.C. Lavi Ral S.R.L. Iaşi
S.C. GRSM S.R.L. Iaşi
S.C. Tudor S.R.L. Iaşi
S.C. Prompt Mix S.R.L Iaşi
S.C. Kavala S.R.L. Iaşi
S.C.Floridan S.R.L. Iaşi
S.C. Simona S.R.L. Iaşi

26
2.5.2. Furnizorii
Principalii furnizori ai societăţii sunt:

Tabelul 2.2. Furnizorii societăţii

FURNIZORI PRODUSE/SERVICII VALOARE


(mil.lei lunar)
S.C. Vinfruct S.A. Iaşi Sare, amelioratori 20
S.C. Agromec S.A. Iaşi Făină 60
S.C. Rompan S.A. Iaşi Drojdie 40
S.C. Discret S.A. Iaşi Amelioratori 40
S.C. Unirea S.A. Iaşi Ulei, margarină 10
S.C. Zeelandia S.A. Iaşi Ingredienţi pentru patiserie 5
S.C. Coca-Cola S.A. Iaşi Băuturi răcoritoare 25
S.C. Lactis S.A. Iaşi Brânzeturi 1
S.C. Kusarom S.A. Preparate carne 25
Paşcani
S.C. Bucovina S.A. Sortimente lapte 20
Suceava
S.C. Cornel S.A. Iaşi Energie electrică 70
S.C. Termoficare S.A. Energie termică 20
Iaşi
S.C. Romgaz S.A. Iaşi Gaz metan 28
S.C. RomTelecom Convorbiri telefonice 7

Plata furnizorilor se face în termen de 30 de zile pentru furnizorii fără contract şi în


funcţie de data scadenţei stabilite, pentru cei cu contract.
Selectarea furnizorilor firmei se face pe următoarele criterii:

27
- calitatea produselor;
- preţul oferit;
- facilităţile de plată;
- distanţă.

2.5.3. Concurenţa existentă pe piaţă


Principala firmă competitoare este S.C. PANY PAN S.R.L. care oferă produse de
panificaţie de calitate similară cu cele oferite de SANO PAN.
Produsele oferite de această firmă de panificaţie prezintă însă neajunsul unui număr de
sortimente mai redus, datorită capacităţilor de producţie existente mai mici.
2.6. Strategia de marketing
Strategia reprezintă acele mutaţii organizaţionale şi manageriale folosite pentru
atingerea obiectivelor prin promovarea misiunii firmei.
Pentru păstrarea şi lărgirea poziţiei pe piaţă întreprinderea va adopta o strategie
îndreptată spre:
- ridicarea calităţii produsului;
- lărgirea sortimentului produsului;
- stabilirea unii preţ convenabil pentru toate păturile sociale.
Societatea realizează vânzări prin reţeaua de magazine SANO PAN de pe raza
municipiului Iaşi şi prin intermediul unor firme private.
Ca avantaje ale implementării acestei strategii:
datorită loialităţii clienţilor şi a disponibilităţii lor de a accepta preţuri mai mari, firma
poate obţine profituri mai mari;
aceeaşi loialitate a clienţilor asigură firmei o poziţie forte în faţa competitorilor, o mai
mare flexibilitate în relaţiile cu furnizorii.
Aşa cum am afirmat, piaţa firmei S.C. SANO PAN S.A. are un caracter local pe de o
parte, şi tradiţional pe de altă parte. Geografic această piaţă e localizată în oraşul Iaşi, iar din
punct de vedere al componenţei este o piaţă tradiţional universală.
Segmentarea pieţei ţintă:
Tabelul 2.3. Segmentarea pieţei ţintă

CRITERII GRUPURI TIPICE


Demografice
- vârstă Toate categoriile
- sex Masculin, feminine

28
- mărimea familiei >/= 1
- ocupaţie > 100 lei
- rasă albi, negrii, etc.
- religie ortodocşi, catolici, etc.
Geografice Locuitorii judeţului Iaşi

Psihografice
- clase sociale Toate categoriile
- stil de viaţă Nu are importanţă semnificativă

2.7. Planul financiar


2.7.1. Necesarul şi sursele de finanţare
Tabelul 2.4. Necesarul şi sursele de finanţare

COSTURI COSTURI FONDURI FONDURI PROPRII


TOTALE € STRUCTURALE €

Costuri ale proiectului, În natură În
din care: 250.000 180.000 numerar
30.000 40.000
1. Investiţii
1.1. Echipamente 80.000 50.000
30.000 0
1.2.Construcţia sau
0 10.000
renovarea clădirilor 110.000 100.000
0 0
1.3. Alte cheltuieli 10.000 10.000
SUB TOTAL 1. 200.000 160.000 30.000 10.000
2. Cheltuieli directe
2.1. Chirii ale clădirilor
şi/sau echipamentelor 0 0 0 0
2.2. Cheltuieli cu
personalul 10.000 10.000 0 0
2.3.Deplasări, cazare,
diurne 0 0 0 0
2.4. Materii prime şi
materiale 25.000 0 0 25.000
2.5. Consumabile 0 0 0 0
2.6. Promovare 15.000 10.000 0 5.000
2.7. Alte cheltuieli 0
29
directe 0 0 0
SUB TOTAL 2 50.000 20.000 0 30.000
3. Cheltuieli eligibile
finanţate exclusib de 0 0 0 0
beneficiar
4. Rezerva din buget 0 0 0 0
COSTUL TOTAL 250.000 180.000 30.000 40.000

2.7.2. Analiza financiară (Calcule previzionate pe 3 ani)


Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a
întreprinderii la încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească punctele tari şi punctele
slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi de
dezvoltare într-un mediu concurenţial.
De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor
economici şi financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile acţiuni de cooperare cu
respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât şi cea externă au ca obiectiv
determinarea rentabilităţii şi a riscului şi, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru
analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanţul, contul de rezultate
şi anexa la bilanţ.
Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze, pe de o parte, modalităţile de realizare a
echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen scurt, obiectiv al analizei pe bază de bilanţ
care este prezentat în anexa 3 şi, pe de altă parte, treptele de acumulare bănească, de
rentabilitate ale activităţii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit şi
pierderi).
Principalii indicatori calculaţi în cadrul analizei financiare se vor prezenta în cele ce
urmează.
Nevoia de fond de rulment este expresia realizării echilibrului pe termen scurt dintre
necesarul şi resursele de capitaluri circulante:

NFR= (STOCURI + CREANŢE) – DATORII DE EXPLOATARE

Evoluţia necesarului de fond de rulment se prezintă astfel:

30
NECESARUL DE FOND DE RULMENT

5000000
4000000
3000000
valori nominale
2000000 val. actualizate
1000000
0
2005 2006 2007

Figura 2.5 Evoluţia necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment va înregistra valori pozitive, dar descrescătoare, ceea ce


indică o evoluţie favorabilă societăţii (un echilibru între durata încasărilor şi cea a plăţilor).
Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a
contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului finanţării pe termen scurt.

FOND DE RULMENT=SURSE PERMANENTE-ALOCĂRI PERMANENTE

EVOLUTIA FONDULUI DE RULMENT

6000000
5000000
4000000
3000000 valori nominale
2000000 val. actualizate
1000000
0
2005 2006 2007

Figura 2.6 Evolutia fondului de rulment


Nevoia de fond de rulment reprezintă nevoile temporare, dar reînnoibile permanent în
cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii.
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi
eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciţii succesive
demonstrează succesul întreprinderii în viaţa economică şi posibilitatea plasării rentabile a
disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei ei pe piaţă.

31
Diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment reprezintă
trezoreria netă care trebuie să aibă o valoare pozitivă.

TN = FR – NF

TREZORERIA NETA

3000000
2500000
2000000
1500000 valori nominale
1000000 val. actualizate
500000
0
2005 2006 2007

Figura 2.7 Trezoreria netă


Se observă că trezoreria netă va avea valori pozitive, în concordanţă cu cerinţele
gestiunii financiare. Mărimea sa va varia de la un an la altul, în funcţie de evoluţia activităţii
societăţii.
Operaţiunile de gestiune sunt cele mai însemnate şi cu caracter recurent, repetitiv în
viaţa economică a întrepriderii. Ele cuprind mai departe operaţiuni de exploatare a
patrimoniului spre realizarea de produse şi servicii vandabile, operaţiuni financiare operaţiuni
excepţionale, accidentale şi în afara activităţii curente. Rezultatul operaţiilor de gestiune îl
constituie cash-flow-ul de gestiune, format din profitul net, amortizare şi dobânzi:

CF gest = EBE +VENITURI FIN. +/-REZULTATUL EXCEPŢIONAL- IMPOZIT

32
E VO LU T IA C AS H -FLO W-U LU I D E
G E S T IU N E

10000000
8000000
6000000
va l. n o m in a le
4000000
va l.a ctu a liza te
2000000
0
2005 2006 2007

Figura 2.8 Evoluţia cash flow-ului de gestiune

La nivelul întreprinderii, cash flow-ul disponibil este determinat de gestiune, după


finanţarea creşterilor economice, respectiv după deducerea variaţiilor, la sfârşitul anului ale
imobilizărilor (ΔIMO) şi ale stocurilor şi ale creanţelor (nete de datoriile de de exloatare
aferente = ΔNFR):
CFD = CFgest – ΔIMO - ΔNFR

EVOLUTIA CASH-FLOW-ULUI
DISPONIBIL

8000000

6000000

4000000 val. nom inale


val. actualizate
2000000

0
2005 2006 2007

Figura 2.9 Evoluţia cash flow-ului disponibil


Dacă bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exerciţiului,
contul de rezultate exprimă, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală.

33
Contul de profit şi pierderi sintetizează deci fluxurile economice, respectiv cheltuielile şi
veniturile perioadei de gestiune .
Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici privind
volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii. Construcţia în trepte a indicatorilor, pornind
de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial) şi încheind cu cel mai
sintetic (profitul net al exerciţiului), a sugerat denumirea de cascadă a soldurilor intermediare
de gestiune.

Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de


producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea materialelor, energiei şi
serviciilor cumpărate de la terţi. Această valoare adăugată reprezintă sursa de acumulări
băneşti din care se face remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea economică
a întreprinderii:

- personalul, prin salarii, indemnizaţii şi cheltuieli sociale;


- statul, prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- creditorii, prin dobânzi şi comisioane plătite;
- acţionarii, prin dividende plătite;
- întreprinderea, prin capacitatea de autofinanţare.

EVOLUTIA VALORII ADAUGATE

20000000

15000000

10000000 val. nominale


val.actualizate
5000000

0
2005 2006 2007

Figura 2.10 Evoluţia valorii adăugate


Se observă că în cazul studiat valoarea adăugată s-a menţinut la un nivel relativ
constant în termeni reali.

34
EVOLUTIAPROFITULUI DIN
EXPLOATARE

10000000
8000000
6000000
val. nominale
4000000
val.actualizate
2000000
0
2005 2006 2007

Figura 2.11 Evoluţia profitului din exploatare

Profitul de exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de


exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi a celor calculate) din veniturile
exploatării (încasabile şi a celor calculate).

Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculează profitul înainte de dobânzi şi


impozit (earning before interests and taxes = EBIT). Acesta este diferenţa dintre veniturile
totale şi cheltuielile totale (de exploatare, financiare şi excepţionale) cu excepţia dobânzilor şi
a impozitului pe profit.

EVOLUTIA PROFITULUI INAINTE DE


DOBANZI SI IMPOZIT

15000000

10000000 val. nominale


val. actualizate
5000000

0
2005 2006 2007

Figura 2.12 Evoluţia profitului înainte de dobânzi şi impozit


Se observă o evoluţie asemănătoare cu cea a profitului din exploatare, fără influenţa
dobânzilor bancare.

35
Profitul înainte de dobânzi şi impozit are, după deducerea impozitului pe profit (EBIT-
Impozit) o semnificaţie deosebită. Aceasta exprimă potenţialul (contabil) de remunerare a
acţionarilor cu dividende şi a creditorilor (a băncilor) cu dobânzi. Mărimea reală a acestei
remunerări este dată de cash flow-ul disponibil (CFD) după operaţiunile de capital, de creştere
economică a întreprinderii. În cazul S.C. SANO PAN S.A., această mărime coincide cu
profitul înainte de dobânzi şi profit.
În cazul stocurilor, durata de rotaţie se determină după relaţia:

Stoc mediu
Durata de rotatie a stocurilor = ×365
Cifra de afaceri

Durata de rotaţie a stocurilor în cazul analizat va înregistrat o evoluţie descrescătoare


în primul an, după care – începând din 2006 – a crescut destul de mult.

36
DURATA DE ROTATIE A STOCURILOR
(zile)
50,00

40,00

30,00

20,00

10,00

0,00
2005 2006 2007

Figura 2.13 Durata de rotaţie a stocurilor

Determinarea lichidităţii se face pe baza mai multor indicatori:


- lichiditatea curentă (globală) se calculează după relaţia:

Active circulante
Lichiditat ea curenta =
Obligatii curente

LICHIDITATEA CURENTA

2,50

2,00

1,50

1,00

0,50

0,00
2005 2006 2007

Figura 2.14 Lichiditatea curentă


Indicatorul lichidităţii globale – “current ratio” în literatura anglo-saxonă – reflectă
posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente ale întreprinderii de a se transforma
într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile.

37
Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este acela
potrivit căruia activele curente trebuie să aibă permanent o valoare mai mare decât obligaţiile
sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichidităţii globale trebuie să aibă o mărime
supraunitară. În cazul S.C. SANO PAN S.A. se observă că această condiţie va fi îndeplinită
în toţi anii.

- lichiditatea generală

Active circulante - Stocuri


Lichiditat ea in sens larg =
Datorii curente

LICHIDITATEA GENERALA

1,450
1,400
1,350
1,300
1,250
1,200
1,150
1,100
2005 2006 2007

Figura 2.15 Lichiditatea generală

Se observă o evoluţie favorabilă a indicatorului în toţi cei 3 ani.


Lichiditatea în sens larg este cunoscută şi sub numele de lichiditate intermediară (sau
de “quick test” sau “acid test” în literatura anglo-saxonă). Se apreciază că acest raport a trebui
să tindă spre o mărime unitară, deoarece orice operaţie de transformare a stocurilor în
mijloace băneşti impune anumite cheltuieli (de publicitate, transport, vânzare etc.), care, în
condiţiile unei lichidităţi subunitare, ar prejudicia echilibrul economic al întreprinderii.
Şcoala financiară clasică apreciază că indicatorul lichidităţii intermediare trebuie să fie
de cel puţin 0,5, valoarea optimă fiind 1. Este ceea ce se numeşte “regula prudenţei
financiare” (de unde şi denumirea de “lichiditate financiară” dată lichidităţii intermediare). Se
observă că în cazul S.C. SANO PAN S.A., indicatorul se va situa la valorile optime.

38
- lichiditatea imediată, calculată astfel:

Disponibil itati banesti


Lichiditat ea imediata =
Datorii pe termen scurt

LICHIDITATEA IMEDIATA

0,900
0,800
0,700
0,600
0,500
0,400
0,300
0,200
0,100
0,000
2005 2006 2007

Figura 2.16 Lichiditatea imediată

Lichiditatea imediată va înregistra o evoluţie relativ constantă, cu excepţia anului


2006, în care sumele depuse de acţionari în contul măririi capitalului social vor determina
creşterea sa accentuată. În anul următor, aceste disponibilităţi vor fi folosite pentru activitatea
curentă şi de investiţii a întreprinderii.

RAPORTULDINTRECAPITALUL
PROPRIUSI PASIVELETOTALE

0,80
0,70
0,60
0,50
0,40
0,30
0,20
0,10
0,00
2005 2006 2007

Figura 2.17 ROE

39
Băncile solicită în general un nivel al acestui raport de peste 20-30%. Această condiţie
va fi îndeplinită în cazul studiat pe întreaga perioadă.

RENTABILITATEAFINANCIARA

1,20

1,00

0,80

0,60

0,40

0,20

0,00
2005 2006 2007

Figura 2.18 Rentabilitatea financiară


O modalitate de sintetizare a diagnosticului strategic al întreprinderii oreprezintă
analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats), care cuprinde pe de o parte
analiza mediului, iar pe de altă parte analiza activităţii proprii. Analiza mediului (analiza
externă) scoate în evidenţă tendinţele pe plan macroeconomic, oportunităţile şi constrângerile
ce se întrevăd, precum şi impactul acestora asupra rentabilităţii societăţii, iar analiza activităţii
proprii (analiza internă) trebuie să identifice punctele tari şi punctele slabe ale acesteia.
Pentru valorificarea la maximum a oportunităţilor şi punctelor tari şi evitarea
constrângerilor şi eliminarea punctelor slabe ar fi de recomandat următoarele măsuri (unele
din ele deja în atenţia societăţii):
controlul strict al cheltuielilor şi supravegherea permanentă a stării de lichiditate;
- ridicarea calităţii produselor şi în primul rând o adaptare mai bună la nevoile
clientului;
- o politică de vânzări mai agresivă şi consolidarea poziţiei de lider pe piaţă;
- urmărirea mai atentă a evoluţiei concurenţei;
- stabilirea de relaţii mai stabile cu furnizorii şi clienţii şi afirmarea clară a cerinţelor
faţă de aceştia.

40
Puncte tari Puncte slabe
- existenţa îndelungată în domeniu ; - capacităţi de producţie şi transport greu de
- existenţa unui personal bine format; adaptat la reducerea consumului ;
- existenţa unei reţele proprii de distribuţie;
-existenţa unui acţionariat relativ stabil; - activitatea de marketing insuficient
- potenţialul de producţie ridicat; dezvoltată ;
- echilibrul financiar solid şi solvabilitatea
- diversificarea insuficientă a producţiei ;
ridicată;
- reputaţia firmei şi ponderea ridicată pe
- lichiditate în scădere ;
piaţa locală;
- scaderea ponderii pe piaţa locală.
- rentabilitatea ridicată în toţi anii de
funcţionare;
- producţia reprezentată de produse de bază,
cu o cerere relativ stabilă;
Oportunităţi Ameninţări
- reducerea veniturilor reale şi a consumului
- cerere relativ constantă pentru produsele de
populaţiei;
bază, un avantaj în condiţiile recesiunii
- creşterea puternică a concurenţei;
economice;
- costul foarte ridicat al resurselor financiare,
care îngreunează activitatea de investiţii;
- elasticitate redusă a cererii faţă de preţ şi
- blocajul financiar şi dificultăţile în găsirea
elasticitate negativă faţă de venit;
unor parteneri în condiţii satisfăcătoare de
- mediu economic mai favorabilplată;
întreprinderilor cu ciclu scurt de fabricaţie.
- preţurile foarte ridicate ale produselor şi
serviciilor regiilor autonome (energie electrică,
gaz, apă etc.)

Tabelul 2.5 Analiza

41
CONCLUZII

Aderarea la Uniunea Europeană presupune noi provocări pentru întreprinderile


româneşti, în special pentru cele din categoria mici şi mijlocii (IMM) confruntate cu o serie de
dezechilibre, şi periclitează dezvoltarea sectorului IMM prin dificultatea implementării tuturor
standardelor cerute prin aderare şi prin accentuarea concurenţei globale prin integrarea în
Piaţa Unică, dar în acelaşi timp creează noi oportunităţi de dezvoltare prin accesul acestora la
asistenţa financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.
Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanţare nerambursabilă , dar
funcţionează pe principiul cofinanţării. Proiectele sunt cofinanţate în special din fonduri
publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase şi din fonduri private.
Finanţarea va fi asigurată după momentul aderării României la UE, prin Fondul
European pentru Dezvoltare Regională, în baza documentelor de programare. Proiectele vor fi
selectate, avizate şi înaintate spre finanţare prin intermediul ANIMMC, cu spijinul oficiilor
sale teritoriale, iar finanţarea se va face parţial sau total.
Întreprinderile mici şi mijlocii vor beneficia de fonduri structurale şi de coeziune în
valoare de 580 de milioane de euro în perioada 2007-2013.
Studiile realizate până acum au aratat că nu toate IMM-urile şi microintreprinderile
din Romania sunt suficient pregătite pentru a fi competitive pe piaţă. Lipsa competitivităţii
este cauzată, de cele mai multe ori, de incapacitatea lor de a accesa sursele de finanţare
destinate investiţiilor în tehnologii noi şi în implementarea sistemelor de calitate, sau de a
beneficia de servicii de consultanţă care să le ofere orientarea adecvată pe piaţă.
Ritmul construcţiei instituţionale specifice accesării acestor fonduri, al publicării
documentelor relevante, al precizării normelor, precum şi ritmul publicării condiţiilor de
finanţare şi a programelor ce urmează a fi derulate prin fondurile structurale, este în
continuare nesatisfăcător.
Accesarea fondurilor structurale de către imm-uri presupune o elaborarea unei
documentaţii tehnico-economice complexe sub forma unui proiect (cerere de finanţare) care
cuprinde la rândul său o serie de documente. În cadrul acestei documentaţii o importanţă
deosebită i se acordă planului de afaceri.
Pentru a evita întârzieri în implementarea proiectelor, se impune acordarea unei atenţii
sporite planificării corecte a timpului şi a resurselor financiare şi umane. Sunt, de asemenea,
importante respectarea reglementărilor naţionale privind achiziţiile, precum şi monitorizarea
şi supravegherea proiectelor de investiţii.
Documentaţia complexă şi consistentă pentru pregătirea proiectelor (cererea de
finanţare, studiu de fezabilitate, plan de afaceri, analiza cost-benficiu, avize, certificate etc),
precum şi procedurile restrictive de utilizare a banilor (de exemplu, procedurile de achiziţii
publice) fac ca majoritatea proiectelor finanţate prin fonduri europene să necesite consultanţă.
IMM-urile vor fi sprijinite sa apeleze la consultanţă de calitate pentru elaborarea
planurilor de afaceri, pentru dezvoltarea de produse şi a strategiilor de firmă.
În acest sens, eventualilor beneficiari ai finanţărilor europene li se va oferi drept
instrument de sprijin "Ghidul aplicantului", ce urmează să fie finalizat până la sfârşitul acestui
an.
Aşa cum am mai precizat în capitolul doi al prezentei lucrări dezvoltarea activităţilor
de consultanţă continuă să fie încă o problemă importantă pentru dezvoltarea IMM-urilor din
România la standarde europene, deoarece consultanţa trebuie să ofere o serie de elemente
importante, şi anume:
- informaţii corecte şi complete despre programele de finanţare;
- realizarea unei evaluări a eligibilităţii ideii de proiect a întreprinzătorului;
- consultanţă în elaborarea proiectului de finanţare;
- consultanţă în relaţiile cu finanţatorul după câştigarea licitaţiei de proiecte;
- întocmirea documentaţiilor necesare pentru obţinerea unui credit;
- evaluarea unor active;
- audit privind managementul financiar al unor activităţi finanţate;
-organizarea de campanii de strângere de fonduri.
Principalele probleme în gestionarea fondurilor structurale în România sunt potrivit
unui sondaj organizat de fonduri-structurale.ro:
expertiza scăzută a beneficiarilor în scrierea proiectelor;
informare deficitară cu privire la oportunităţile de finanţare din fonduri structurale;
lipsa capacităţii beneficiarilor de a finanţa/cofinanţa proiectele;
procedura greoaie privind achiziţiile publice;
centralizarea gestionării fondurilor la nivelul ministerelor (Autorităţilor de Management);
birocraţia excesivă ( numărul mare de avize şi documente solicitate );
disfuncţionalităţi în implementare ( ex: întârzieri în rambursarea cheltuielilor);
lipsa transparenţei şi selecţia proiectelor.
BIBLIOGRAFIE

1. Barrow C.,Barrow P. Gidul întocmirii planului de afaceri, Editura Casa Cărţii de


de Ştiinţă, Bucureşti, 2002;
2. Dincă C., Dincă A. Structuri organizaţionale ale dezvoltării regionale în U.E.,
Editura Sitech, Craiova, 2007;
3. Dobre A., Coman R. România şi integrarea europeană, Editura Institutul
European, Iaşi 2005;
4. Lutzeler P. M. Europa după Maastricht, Editura Institutul European, Iaşi,
2004;
5. Morton Silvia Europe in its making, Editura Institutul European, Iaşi,
2006;
6. Popa Ana Investiţii, prelegeri, aplicaţii, teste, Editura Universitaria,
Craiova, 2006;
7. Porojan D., Bişă C. Planul de afaceri, Editura Casa de editură IRECSON,
Bucureşti, 2002;
8. Puşcaş Vasile România spre Uniunea Europeană, Editura Institutul
European, Iaşi, 2007
9. Sichigea Nicolae Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitaria,
Craiova, 2006
10. * * * Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării
şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
11. * * * Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C 244/2004
12. * * * Ghidul solicitantului
13. * * * www.fonduri-structurale.ro
14. * * * www.finantare.ro
15. * * * www.mimmc.ro
16. * * * www.camara.ro
17. * * * www.infoeuropa.ro