Apa,

esența
vieții
 Importanța apei pentru viață
Apa este esențială pentru viață și are multiple roluri importante în organismele vii. Iată
câteva dintre cele mai semnificative:
• Hidratare: Apa este necesară pentru hidratarea organismelor vii. Fiecare celulă, țesut și organ din
corpul uman are nevoie de apă pentru a funcționa corespunzător. Apa ajută la menținerea nivelului
adecvat de fluide în corp, ceea ce este esențial pentru a menține o sănătate optimă.
• Reglarea temperaturii corpului: Apa ajută la reglarea temperaturii corpului prin sudație, care ajută
la răcirea corpului atunci când temperatura ambientală este ridicată. De asemenea, apa ajută la
menținerea temperaturii corpului prin reglarea fluxului sanguin.
• Digestie: Apa este necesară pentru digerarea alimentelor și absorbția substanțelor nutritive din
alimente. Apa ajută la descompunerea alimentelor în particule mai mici și la transportarea
nutrienților în întregul corp.
• Eliminarea deșeurilor: Apa este necesară pentru eliminarea deșeurilor din corp prin urina,
transpirație și alte procese. Apa ajută la transportarea deșeurilor din corp și la menținerea sănătății
rinichilor.
• Funcționarea sistemului imunitar: Apa ajută la menținerea sistemului imunitar sănătos. Apa ajută
la transportarea anticorpilor și a altor substanțe importante în corpul uman, contribuind la
protejarea împotriva bolilor și infecțiilor.

2 11/18/2023 Add a footer

 Conținutul de apă al orgnismului si distribuția
acesteia
Aproximativ 60% din corpul uman adult este format din apă,
ceea ce face din apă una dintre cele mai importante substanțe pentru
organismul uman. Conținutul de apă din organismul uman variază în
funcție de sex, vârstă și greutatea corporală. În general, femeile au un
procent mai scăzut de apă în corp decât bărbații, iar persoanele mai în
vârstă au un procent mai scăzut decât persoanele tinere.
Iată câteva estimări ale conținutului de apă din diferite părți
ale corpului uman:
Creierul și inima - aproximativ 73% apă
Plămânii - aproximativ 83% apă
Muschii și rinichii - aproximativ 79% apă
Oasele - aproximativ 31% apă
În plus, alte părți ale corpului uman, cum ar fi sângele și
lichidul interstițial (lichidul dintre celule), sunt compuse aproape în
totalitate din apă.

3 11/18/2023 Add a footer

 Conținutul de apă al orgnismului si distribuția acesteia
• Aproximativ 90% din plasmă este formată din apă, în timp ce celelalte 10%
sunt compuse din substanțe nutritive, hormoni, enzime, proteine, electroliți și
alte molecule. Aceste substanțe sunt transportate prin sânge la celulele
corpului și ajută la menținerea unui mediu intern stabil.
• Apa este o componentă crucială a lichidului intracelular (ICF), care este lichidul
care se găsește în interiorul celulelor corpului uman. Aproximativ 60% din
greutatea celulară totală este apă.
• ICF este important pentru menținerea sănătății și funcționării celulelor. Apa
din ICF are multiple funcții, cum ar fi menținerea formei și volumului celulei,
transportarea nutrienților și a deșeurilor, reglarea temperaturii celulei și
participarea la procesele metabolice ale celulei.
• Lichidul interstitial IF este lichidul care umple spațiul dintre celule și vasele de
sânge din țesuturi. Aproximativ 15% din greutatea corpului uman este
reprezentată de IF, iar acesta este compus în principal din apă (aproximativ 75-
80%).
• Apa din IF este importantă pentru menținerea sănătății și funcționării optime
a țesuturilor. Apa din IF ajută la transportul nutrienților, hormonilor, oxigenului
și a altor molecule esențiale de la vasele de sânge la celulele din țesuturi. Apa
din IF ajută, de asemenea, la eliminarea deșeurilor și a toxinelor din țesuturi
prin limfă și alte procese de eliminare.
• În plus, apa din IF ajută la menținerea echilibrului hidric al organismului. Dacă
nivelul apei din IF scade prea mult, celulele pot începe să se deshidrateze și să-
și piardă capacitatea de a funcționa corespunzător. Dacă nivelul apei din IF
crește prea mult, poate apărea umflarea țesuturilor.

4 11/18/2023 Add a footer

 Structura moleculei de apă

Molecula sa este formată prin combinarea a doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen, fiind astfel oxidul
hidrogenului și cea mai simplă hidrură de calcogen. Este de departe cel mai studiat compus chimic, astfel că unii
biochimiști numesc apa ca fiind un „solvent universal”, pentru abilitatea sa de a dizolva multe substanțe.] Această
proprietate îi dă apei posibilitatea să fie și „solventul lumii vii”. Este singura substanță comună care există sub toate cele
trei forme de agregare în natură: solidă (gheață), lichidă (apă lichidă ) și gazoasă (abur).
Moleculele de apă formează legături de hidrogen între ele, fiind puternic polare. Polaritatea moleculei de apă
permite separarea în ioni și formarea de legături puternice cu alte substanțe polare, precum alcoolii și acizii, astfel
dizolvându-le. Legăturile de hidrogen sunt motivul pentru multe proprietăți speciale ale apei, precum faptul că forma sa
solidă este mai puțin densă decât forma sa lichidă, punctul de fierbere de 100 °C este relativ mare pentru masa sa
moleculară mică, și capacitatea termică, care este ridicată
Apa este o substanță amfoteră (numit și amfolit), ceea ce înseamnă că poate fi atât acid, cât și bază, adică
produce ionii H+ și HO- prin ionizare (proces denumit și autoprotoliză).

5 11/18/2023 Add a footer

 Apa, solvent universal

Apa este numită „solvent universal” deoarece este capabilă să dizolve mai multe substanțe
decât orice alt lichid. Acest lucru este important pentru fiecare ființă vie de pe pământ. Înseamnă că
oriunde merge apa, fie prin aer, sol sau prin corpurile noastre, ea ia cu ele substanțe chimice
valoroase, minerale și nutrienți.
Compoziția chimică și atributele fizice ale apei o fac un solvent atât de puternic. Moleculele
de apă au un aranjament polar de atomi de oxigen și hidrogen - o parte (hidrogen) are o sarcină
electrică pozitivă, iar cealaltă parte (oxigen) are o sarcină negativă. Acest lucru permite moleculei de
apă să fie atrasă de multe alte tipuri diferite de molecule . Apa poate deveni atât de puternic atrasă
de un alt compus, cum ar fi sarea (NaCl), încât poate perturba forțele atractive care țin împreună
sodiul și clorura din compusul de sare și, astfel, o poate dizolva.

6 11/18/2023 Add a footer

 Proprietățile de solvent ale apei
Datorită capacităţii sale de a dizolva o gamă largă de substanțe, apa este uneori
numită "solventul universal". Totuși, acest nume nu este pe deplin corect, deoarece există
unele substanţe (cum ar fi uleiurile) care nu se dizolvă bine în apă. În general, apa este bună
la dizolvarea ionilor şi a moleculelor polare, dar slabă la dizolvarea moleculelor nepolare.
(O moleculă polară este neutră sau neîncărcată, dar are o distribuție internă asimetrică a
sarcinii, ceea ce duce la regiuni parţial pozitive şi parţial negative.)
Apa interacţionează diferit cu substanţele încărcate şi polare în comparaţie cu
substanţele nepolare din cauza polarităţii propriilor molecule. Moleculele de apă sunt
polare, cu sarcini parţial pozitive pe hidrogeni, o sarcină parţial negativă pe oxigen şi o
structură globală curbată. Distribuția inegală a sarcinii într-o moleculă de apă reflectă o
mai mare electronegativitate sau lăcomie de electroni a oxigenului în raport cu hidrogenul:
electronii comuni ai legăturilor O-H petrec mai mult timp cu atomul de O decât cu atomii
de H.

7 11/18/2023 Add a footer

 Proprietățile de solvent ale apei
Datorită polarităţii sale, apa poate forma
interacţiuni electrostatice (atracţii pe bază de
sarcină) cu alte molecule polare şi ioni. Moleculele
polare şi ionii interacţionează cu capetele parţial
pozitive şi parţial negative ale apei, cu sarcini
pozitive care atrag sarcini negative (la fel ca și
capetele + și – ale magneților).
Când există multe molecule de apă în
raport cu moleculele dizolvate, ca într-o soluție
apoasă, aceste interacțiuni conduc la formarea
unei sfere tridimensionale de molecule de apă, sau
înveliș de hidratare, în jurul solutului. Învelișul de
hidratare permite dispersarea (împrăștierea)
uniformă a particulelor în apă.

8 11/18/2023 Add a footer

 Apa nu dizolva orice

Moleculele nepolare, cum ar fi

grăsimile şi uleiurile, nu interacţionează cu apa
și nu formează învelișuri de hidratare.
Aceste molecule nu au regiuni cu
sarcină parțial pozitivă sau parțial negativă,
deci nu sunt atrase electrostatic de moleculele
de apă. Astfel, în loc să se dizolve, substanţele
nepolare (cum ar fi uleiurile) rămân separate şi http://
formează straturi sau picături atunci când sunt www.whatischemistry.unina.it/
adăugate în apă. en/hphob.html

9 11/18/2023 Add a footer

 Apa nu dizolva orice
De obicei, compușii nepolari nu sunt solubili în apă, deoarece nu conțin nici grupări
ionice, nici grupări funcționale polare care pot interacționa favorabil cu moleculele de apă.
Acești compuși sunt numiți „hidrofobi”, deoarece scapă de contactul cu apa.
Hidrocarburile, constituite numai din carbon și hidrogen, sunt exemple de astfel de compuși.
Când moleculele nepolare intră în mediul apos, unele legături de hidrogen apă-apă
trebuie rupte pentru a crea o cavitate pentru molecula de dizolvat. Fiecare moleculă de solutie
este prinsă într-o cușcă, asemănătoare gheții, structură formată din molecule de apă foarte
ordonate, ținute împreună prin legături de hidrogen. Complexul format, cu molecula nepolară
în centru înconjurată de cușca de molecule de apă, se numește „hidrat”.
Substanțe dizolvate nepolare Interacțiune hidrofobă Moleculele de apă din cușca din
jurul moleculei nepolare sunt mai ordonate decât în apa pură. În prezența multor molecule de
hidrocarburi, același număr de cuști ordonate de molecule de apă ar trebui să formeze, cu http://
creșterea mare în consecință a ordinii sistemului, un proces natural nefavorabil. Pentru a www.whatischemist
minimiza creșterea în ordinea sistemului, moleculele de hidrocarburi, fiecare înconjurată de ry.unina.it/en/
hphob.html
propria sa cușcă de molecule de apă, se asociază între ele (interacțiune hidrofobă). Dacă, din
motive de simplitate, sunt luate în considerare doar două molecule nepolare în soluție apoasă,
interacțiunea hidrofobă face ca moleculele nepolare să se reunească într-o singură cavitate
pentru a reduce interacțiunea nefavorabilă cu apa. Când numărul de molecule nepolare devine
foarte mare, agregatele de molecule formează o a doua fază, determinând nemiscibilitatea
aproape totală a hidrocarburilor în apă.

10 11/18/2023 Add a footer

 Apa și stările sale de agregare
• Procesele de tranziție a apei de la o stare agregată la alta sunt determinate
după cum urmează:
• fierbere și vaporizare - trecerea apei de la starea lichidă la abur;
• condensare - procesul de trecere a aburului într-o stare lichidă a apei;
• cristalizare – trecerea unui lichid în gheață;
• topire – trecerea gheții într-un lichid;
• sublimare – trecerea gheții direct în stare vaporoasă;
• desublimarea este trecerea aburului direct în gheață, un exemplu este
înghețul.
• Punctele limită de tranziție ale apei la stările gheață/apă și apă/vapori au fost
definite ca 0 și, respectiv, 100 grade Celsius, cu o presiune atmosferică de 760
mm Hg.

11 11/18/2023 Add a footer

 Proprietățile anormale ale apei
• Punctele de îngheț și de fierbere ale apei nu corespund legilor și legilor generale ale
chimiei. Așa că știm că apa în viața reală îngheață la 0°C și fierbe la 100°C, în timp ce, în
conformitate cu regulile generale ale chimiei, aceste procese ar trebui să aibă loc la -
90°C (minus nouăzeci) și -70°C ( minus 70) respectiv.
• Capacitatea termică unică a apei
• Apa are o capacitate termică anormală unică, egală cu 4,18 kJ (kg-K). Aceasta înseamnă
că apa se răcește încet și se încălzește încet.
• Apa este un regulator eficient de temperatură, limitează schimbările bruște de
temperatură.
• Conductivitate termică ridicată
• Apa este un excelent conductor de căldură, ceea ce îi permite să distribuie rapid căldura
în întregul sistem. Conductivitatea termică a apei este mai mare decât ne-am aștepta în
funcție de vâscozitatea și densitatea acesteia. Acest lucru se datorează legăturilor
puternice de hidrogen dintre moleculele de apă, ceea ce permite un transfer mai eficient
de căldură.

12 11/18/2023 Add a footer

 Proprietățile anormale ale apei
• Groapă de temperatură: Cea mai mare viteză de încălzire și răcire a apei are loc în așa-
numita „puț de temperatură”, care se formează datorită faptului că în regiunea de 37 ° C,
capacitatea de căldură a apei este cea mai scăzută. După cum putem vedea, temperatura
corpului uman de 36,6 °C este aproape de această valoare.
• O proprietate anormală a apei - efectul Mpemba. În mod surprinzător, este un fapt că apa
caldă îngheață mai repede decât apa rece, ceea ce este contrar logicii și percepției generale
asupra lucrurilor.
• Proprietăți anormale ale apei la +3,98° Celsius : După cum am menționat mai sus,
temperatura de + 3,98 ° C este o valoare importantă pentru apă. Când temperatura scade la
acest nivel, apa se comportă în conformitate cu legile și regulile generale ale acestor științe.
Odată cu o scădere suplimentară a temperaturii, apa începe să-și arate proprietățile
anormale. La o temperatură de + 3,98 °C, apa are cea mai mare densitate și cel mai mic
volum.
• Proprietăți anormale ale apei la îngheț - volum și densitate : Un alt lucru important pentru
noi toți este proprietatea sa anormală, când îngheață, de a crește în volum, reducându-și
astfel densitatea. Să lămurim că până la + 3,98 ° C, apa se comportă în conformitate cu legile
generale ale chimiei și fizicii, apoi apar proprietățile ei anormale.

13 11/18/2023 Add a footer

 Proprietățile anormale ale apei
• Tensiunea superficială a apei : Un exemplu binecunoscut demonstrează modul în care un ac
de cusut metalic așezat cu grijă pe apă plutește pe suprafața sa, ceea ce este în multe privințe
surprinzător. La urma urmei, densitatea metalului este mult mai mare decât densitatea apei.
Toată viața de pe Pământ își datorează existența tocmai acestei proprietăți a apei.
• Vâscozitate anormală : Vâscozitatea apei scade odată cu creșterea temperaturii, ceea ce este
opusul a ceea ce este de așteptat pentru majoritatea lichidelor. Acest lucru se datorează
modificării legăturilor de hidrogen odată cu creșterea temperaturii.
• Apa este un solvent excelent : Apa este un solvent excelent, dizolvă surprinzător de ușor o
mare varietate de substanțe și gaze. Și ceea ce este, de asemenea, foarte important, le oferă
la fel de ușor. De exemplu, datorită acestei proprietăți, după ploaie, simțim o prospețime
uimitoare - ploaia purifică aerul.
• Permitivitate anormală : Constanta dielectrică a apei este mai mare decât ne-am aștepta.
Acest lucru se datorează capacității moleculelor de apă de a se orienta într-un câmp electric,
ceea ce le sporește polarizabilitatea.
• Apă și câmp magnetic : Sub influența unui câmp magnetic, apa își schimbă capacitatea de a
dizolva substanțe, modifică viteza reacțiilor chimice care au loc în ea.

14 11/18/2023 Add a footer

 Bibliografie
1. Apă (moleculă)-
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_(molecul%C4%83)
2. Water, the Universal Solvent
https://www.usgs.gov/special-topics/water-science-school/science/w
ater-universal-solvent
3. Proprietățile de solvent ale apei
https://ro.khanacademy.org/science/biblioteca-de-biologie/xc76f745e
7114d1c5:apa-acizi-si-baze/xc76f745e7114d1c5:legaturi-de-hidrogen-i
n-apa/a/water-as-a-solvent
4. Starile de agregare ale apei /
https://vodamama.com/en/aggregate-states-water.html#aggregate-
states-of-water-transient-processes
5. Proprietățile anormale ale apei -
https://vodamama.com/anomalnye-svojstva.html

15 11/18/2023 Add a footer