Apa-emoție care curge

Proiect realizat de Jigan Nichita

 Cuprins :
 Scopul
 Cuvânt înainte
 Introducere
 Rolul biologic al apei
 Procesele fizice
 Rolul chimic al apei
 Experiment
 Utilizarea apei
 Bibliografie
Scopul :
 Cuvânt înainte
Dezvoltarea tehnologică fără precedent din ultimul secol a adus alături de beneficiile căutate şi o notă de plată destul de
încărcată: irosirea fără precedent a resurselor şi poluarea mediului înconjurător. Exploatarea intensă a resurselor naturale,
condusă după principiul “este destul pentru toţi”, s-a dovedit în timp pe cât de falsă pe atât de păgubitoare. Este evident că
în societatea modernă de astăzi omenirea nu poate renunţa la avantajele deja câştigate ale tehnologiei contemporane pentru
a se întoarce la naturismul puritan, dar nici nu poate continua indefinit cu utilizarea intensivă a resurselor naturale (apă,
resurse minerale, combustibili fosili, aer etc.) ca şi cum am fi ultimele generaţii pe această planetă. Conştientizarea faptului
că aceste resurse nu sunt inepuizabile şi că exploatarea pe principii pur economice induce transformări de multe ori
ireversibile a determinat apariţia şi introducerea în cadrul activităţilor economice a conceptelor şi principiilor dezvoltării
durabile. Tot mai multe state încep să ia măsuri speciale pentru asigurarea unei exploatări raţionale a resurselor. Conform
Directivei Cadru 2000/60 a Uniunii Europene, apa nu este un produs comercial ci un bun de patrimoniu care trebuie
protejat, tratat si apărat ca atare.
Introducere :

Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori,
sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o
substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma
acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un
compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula
chimică brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai
răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile
acesteia, hidrosfera.
 Rolul biologic al apei
 Importanţă biologică a apei constă în faptul că ea reprezintă baza structurală şi funcţională a fiinţelor vii. Cantitatea
totală de apă din organismul uman reprezintă la adult 60 – 70% din greutatea corporală. În organismele mai tinere,
proporţia apei este mai mare: 97% la fetus, 91% la trei luni şi 81% la copilul de un an. Din totalul volumului de apă
50% este apă intracelulară, 15% în interstiţiu şi 5% se află în circulaţie. Repartiţia în ţesuturi diferă: ţesutul adipos
sub 20%, cel osos 30%, conjunctiv 60%, muscular 77%, nervos 85%, iar în lichidele biologice poate ajunge la 99%.

Apa transportă în organism diferite substanţe utile proceselor vitale şi participă la eliminarea produselor rezultate
din metabolism. Apa are rol important în digestie, transformând macromoleculele primite din alimentaţie în molecule
asimilabile. De asemenea, asigură refacerea permanentă a ţesuturilor vii. Acestea, dar şi numeroase alte funcţii
conferă apei importanţa de lichid biologic pentru fiinţele vii.

În organismul uman, apa se găseşte în echilibru stabil, în sensul că aportul de apă echivalează cu pierderile. Există
anumite situaţii când eliminarea de apă depăşeşte aportul, iar bilanţul hidric devine negativ (hemoragii, vărsături,
stări diareice, transpiraţii puternice). Dacă aportul de apă depășește pierderile, atunci bilanţul hidric devine pozitiv
(în perioada de creştere sau la gravide).

Cantitatea de lichide pe care o pierde organismul într-un interval de 24 de ore este de aproximativ 2,5 litri, prin mai
multe căi: urinară (1500 ml), materiile fecale (150 ml), tegumente (600 – 800 ml) şi prin umidifierea aerului expirat.

Aportul zilnic de apă trebuie să fie în cantitate egală cu pierderile de 2,5 litri. Aportul se realizează prin ingestia de
lichide (1,5 litri), restul fiind acoperit de apa din compoziţia alimentelor şi prin apa endogenă rezultată din
combustiile ce au loc la nivelul ţesuturilor. Aportul de apă este reglat prin senzaţia de sete care apare atunci când
reducerea cantităţii de apă din organism atinge 0,1- 1% din greutatea corporală. Setea reprezintă o necesitate
provocată de creşterea presiunii la nivelul mediului intern. Toleranţa organismului la deshidratare este redusă, de
doar 2 – 3 zile. Reglarea volumului de apă din organism se face pe cale nervoasă (hipotalamus) şi pe cale hormonală
(hipofiză, suprarenală).
 Procesele fizice
Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină ciclul natural al apei. Moleculele de apă se mișcă în mod continuu
de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice.

În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese:

 Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața oceanelor și a altor corpuri de apă în atmosferă. Ceață de advecție la
Acest transfer implică o schimbare de stare de agregare a apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de energie a podul Golden Gate în
acestui proces o constituie energia solară. Pe lângă aceasta, apa se mai elimină în atmosferă prin transpirația solului, golful San Francisco.
plantelor și, în mult mai mică măsură, cea a animalelor, numită evapotranspirație. Aproximativ 90% din apa din atmosferă
provine din evaporație și numai 10% din evapotranspirație.
 Advecția este procesul de transfer al unei proprietăți atmosferice (căldură, frig, umiditate, vorticitate) prin mișcarea
orizontală a masei de aer. În cazul circuitului apei este vorba despre procesul de mișcare a apei în stare solidă, lichidă
sau gazoasă prin atmosferă. Fără advecție, apa evaporată de pe suprafața oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a
ajunge deasupra uscatului unde să producă precipitații.
 Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în picături lichide de apă, formând nori sau
ceață.
 Precipitațiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă și cade pe suprafața pământului. Forma de
precipitații care apare cel mai frecvent este ploaia, alte forme fiind zăpada, grindina, chiciura, lapovița și prelingerea de
apă din ceață.
 Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (gheață sau zăpadă) se transformă direct în vapori, fără a mai
trece prin starea lichidă.
 Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care este interceptată de frunzișul plantelor și care, în timp, se evaporă
fără a mai ajunge la suprafața solului. Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii, de viteza vântului, de
temperatură, de densitatea frunzișului și de alți factori mai puțin însemnați.
 Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafața solului în interiorul solului, prin umplerea
golurilor dintre particulele de sol.
 Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheață sau zăpadă) în stare lichidă.
 Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau sub suprafața solului. În această
mișcare se poate face distincție între:
o scurgerea de suprafață este scurgerea care are loc pe suprafața solului, având de obicei loc în
straturi subțiri sau în șuvoaie, acoperind cea mai mare parte a solului;
o scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în care se concentrează apa provenind din
scurgerea de suprafață, formând pâraie, râuri și fluvii;
o scurgerea subterană este scurgerea care are loc sub suprafața solului, fie prin stratele freatice,
fie prin stratele acvifere de adâncime. Apa din stratele subterane se reîntoarce la suprafață fie
prin izvoare, fie prin infiltrație în râuri, oceane sau alte rezervoare de suprafață.
 Capilaritatea este mecanismul care asigură mișcarea verticală a apei subterane. Ploaie la nord de Funen, Danearca.
 În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor, formează nori din care apa cade sub formă de
precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane. Totuși moleculele de apă nu își efectuează în
mod necesar mișcarea în această ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o moleculă de apă
poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată și scursă de repetate rânduri sau poate să fi urmat
o cale mai scurtă și să fi fost precipitată direct în ocean, fără a mai parcurge celelalte componente ale
ciclului.
 Rolul chimic al apei
1.COMPOZIŢIA APEI

Apa este o substanţă compusă(compus hidrogenat al oxigenului).

 Formula moleculară: H2O
 Raportul de combinare: 2AH + AO = 18
 Raportul de volume: 2 vol. H/1 vol. O
Starea moleculară a apei: 1H: 1s
1
8O: 1s , 2s 2p
2 2 4

Se formează două legături covalente polare O-H. Molecula de apă este covalentă polară; este un dipol.

2.STAREA NATURALA A APEI

În natură, apa este cea mai răspândită substanţă compusă şi se găseşte in toate cele trei stări de
agregare, dar mai ales în stare lichidă (în această stare acoperă mai mult de 2/3 din suprafaţa globului) .
Apele naturale sunt amestecuri de substanţe, întrucât cuprind o serie de substanţe chimice dizolvate
şi în altele în suspensiune. Cele mai importante tehnici de purificare a apei sunt: filtrarea, distilarea şi
demineralizarea.
 Apa naturală conţine dizolvate cantităţi variate de diferite săruri.
Apa poate fi de mai multe categorii, cum ar fi: apă de barită (Ba(OH) 2), apă de brom, apă de clor, apă
de cristalizare, apă de hidrogen sulfurat, apă de plumb, apă de var (Ca(OH) 2), apă distilată, apă dură, apă
grea (D2O), apă minerală, apă oxigenată (H2O2), apă potabilă, apă regală, apă tare, apă amoniacale.
În stare pură, apa este un lichid incolor în strat subţire, albastru-verzui în straturi mai groase, inodor
 PROPRIETĂŢILE CHIMICE, REACŢII

Apa reacţionează cu unele metale şi nemetale, cu o serie de oxizi şi de săruri. Astfel metalele active cu apa din punct
de vedere chimic (de ex.: Na, K etc.) reacţionează cu apa, punând în libertate hidrogenul:
Na + H2O => Na(OH) + ½H2
Dintre nemetale, fluorul, cu afinitate mare pentru hidrogen, deplasează acest element din apă:
F2 + H2O => 2HF + ½O2

Activitatea apei asupra metalelor:

Metale: potasiu , calciu, sodiu reacţionează violent cu apa, la rece, cu formare de hidroxid şi degajare de
hidrogen.
Magneziu reacţionează cu apa la cald sau în stare de vapori:
Mg2 + 2H2O => Mg(OH)2 + H2
Aluminiu este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid:
2Al + 6H2O => Mg(OH)3 + 3H2
Fierul înroşit reacţionează cu apa în stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III):
3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2

Plumbul, cuprul, mercurul, aurul, argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. Unele metale se corodează în prezenţa
apei. Atacul este mai puternic în prezenţa oxigenului şi a oxidului de carbon.

Acţiunea apei asupra nemetalelor:

Clorul în reacţie cu apa formează apa de clor:
Cl2 + H2O = HCl + HClO
HClO = NCl + [O]

Trecând un curent de vapori de apă peste cocs (carbon) la temperatura de cel puţin 1000 oC se formează un amestec de
monoxid de carbon şi hidrogen, denumit gaz de apă. Reacţia are importanţă industrială:
C + H2O = CO + H2

Acţiunea apei asupra oxizilor:

Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formarea de hidroxizi.
Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului, reacţie puternic exotermă.
CaO + H2O = Ca(OH)2 + O

Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil în apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var,
care reprezintă o suspensie fină de Ca(OH)2 într-o soluţie saturată de hidroxid de calciu.
La dizolvarea dioxidului de sulf în apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă, acid sulfuros.
SO2 + H2O = H2SO3

Reacţia de carbidul sau carbură de calciu la CaC 2 duce la formarea acetilenei, substanţă organică utilizată la sudarea şi
tăierea metalelor în suflător oxiacetilenic:
 Experiment : Lichide nemiscibile
 Ce sunt lichidele nemiscibile?

Două sau mai multe lichide sunt nemiscibile dacă acestea nu se pot amesteca, deci nu pot forma un amestec omogen.

 Materiale utilizate

Materialele pe care le-am utilizat pentru acest experiment sunt:

• Apă
• Ulei
• Pahar
 Modul de lucru

Pentru realizarea acestui experiment am procedat astfel:

 Pasul 1: Am turnat apă în pahar.
  Pasul 2: Peste apă am turnat uleiul.

Pasul 3: Am observat că uleiul nu se combină cu apa şi am dedus ca aceste două lichide sunt nemiscibile.

Concluzie
Moleculele lichidelor trebuie să aibă ceva în comun pentru a se amesteca cu succes.
Moleculele lichidelor nemiscibile nu au absolut nimic în comun.
Dacă luăm ca exemplu apa și uleiul, două lichide nemiscibile, putem da următoarea
explicație:
în apa pură, la fel ca în orice alt lichid, moleculele sunt ținute laolaltă prin intermediul unui fel de
atracție reciprocă. În caz contrar, ele s-ar evapora, iar lichidul nu ar mai fi lichid, ci gaz. Atracțiile
dintre moleculele de apă sunt oarecum speciale. Ele țin de faptul ca moleculele de apă sunt
polare: sunt ca niște magneți minusculi, însă, în loc să aibă poli magnetici nord și sud la capetele
opuse, ele au poli electrici pozitivi și negativi – adică sarcini electrice pozitive si negative.
Apa va fi atrasă de o substanță numai dacă aceasta conține atomi sau molecule cu poli electrici;
mai întâi o va uda, iar în cele din urma o va învălui și o va dizolva. Uleiurile nu fac acest lucru
sub nici o forma, deoarece nu exista nimic polar – poli electrici – in moleculele mari si alungite de
Utilizarea apei
Apa este întrebuinţată la:
 Prepararea soluţiilor, fiind cel mai cunoscut solvent.
 Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin elecroliză
 Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici
 Producerea energiei electrice
 Spălat, albit, colorat
 Bibliografie
1. Dicţionar Enciclopedic Român, volumul I A-C, Editura Politica
Bucureşti 1962, pagina 154-155
2. Probleme de chimie clasele VII-VIII, \Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, autori: prof. Cornelia Gheorghiu, prof. Carolina Pârvu, pagina
68
3. Mica Enciclopedie de Chimie, Editura Enciclopedică Română Bucureşti
1974, autori: conf. univ. dr. Constantin D. Albu, prof. univ. dr. doc. Maria
Brezeanu, paginile 74-78
4. manual de Chimie clasa IX, Editura ALL, autori: prof. Sanda Fătu, prof.
Cornelia Grecescu, prof. Veronica David, pagina 41
5. Internet – www.referat.ro