Remodelarea staţiunilor balneo-

turistice din România

ADT II, 2017/2018
Lector dr. Cristina Bolog
 Structură

• Stabilirea semnificaţiei şi necesităţii studiului staţiunilor din

România;
• Remodelării vs. reabilitarea staţiunilor;
• Constituirea sistemului de staţiuni balneoturistice din România;
• Stabilirea tipurilor de remodelare şi principalele praguri;
• Premise, factori care au condus la edificarea sistemului balneo-
turistic: factori naturali, factori sociali, istorici şi economici;
• Factori şi condiţii care au condus la stagnarea sistemului
balneoturistic din România;
• Componente de infrastructură şi dotări care au contribuit la evoluţia
şi remodelarea staţiunilor (infrastructură de comunicaţie, spaţii
verzi);
• Turismul durabil ca tendiță pentru remodelare;
• Studii de caz.
 BIBLIOGRAFIE
Ackoff, R. L. (1981), Creating the Corporate Future, John Wiley&Sons, New York;
Ardel, D. (1977), High Level Wellness: An Alternative to Doctors, Drugs and Disease, Emmaus, PA: Rodale;
Armaş, Iuliana (2004), Saline integrate circuitului turistic: Praid, Târgu Ocna, Slănic Prahova, Cacica, Vol. 1, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti;
Ban, Olimpia (2005), Noile motivaţii de consum turistic, Analele Ştiinţelor Economice, Vol. 2005- Turism durabil;
Benedek, J., (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Benabdallah, J., Tomatis, I. (2009), Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Balnear- Faza 2, Detente Consultants SA;
Benea, C.M., Petroman, I. (2006), Bazele turismului, Ed. Eurostampa, Timişoara;
Beritelli, P., Reinhold, S. (2009), Explaining decision for change in destination. The garbage can model in action, Managing Change in Tourism, Berlin;
Berbecaru I., Botez M., (1977), Teoria și practica amenajării turistice, Ed, Sport-Turism, București;
Berlescu, Elena (1971), Staţiunile balnearea de-a lungul timpului şi azi, Ed. Medicală, Bucureşti;
Berlescu, Elena (1982), Dicţionar enciclopedic medical de balneologie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti;
Bertalanffy, L. (1950), An Outline of General Systems Theory, The British Journal of the Philosophy of Sicence, Vol. 1(2).
Blazejczyk, K. (2009), Bioclimatic Principles of Health Tourism, Coference Reports of Yamanashi Institute of Environmental Sciences, Vol 20; Bucureşti.
Bolog Cristina, teză de doctorat, (2013), Studiu geografic de dezvoltare durabilă prin turism în Parcul Național Piatra Craiului și Culoarul Bran-Rucăr, Cluj-Napoca
Bramwell, B., Lane, B. (2000), Collaboration and Partnerships in Tourism Planning, in Bramwell, B. And Lane, B. (Eds). Tourism collaboration and partnerships. Politics,
practice and sustainability, Channel View Publications, Clevedon, pg. 1-19;
Butler, RW. (2011), Seasonality in tourism: issues and implication
Cai, Liping, Feng, Ruomei, Breiter Deborah (2003), Tourist purchase decision involvement and information preferences
Capone, E. (2004), Regional Competitiveness in Tourism local Systems, Paper presented at 44th European Congress of the European Regional Science Association,
Regions and Fiscal Federalism, University of Oporto;
Ciangă, N., (1993), Sursele hidrominerale din Carpaţii Orientali şi rolul acestora în dezvoltarea turismului, Cluj-Napoca;
Ciangă, N., (1997, 1998), Turismul din Carpaţii Orientali. Studiu de Geografie umană. Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
Ciangă, N. (2007), România. Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Ciangă, N., Dezsi, Ş. (2007), Amenajare turistică, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Cocean, P. (1996), Geografia Turismului, Ed. Carro, Bucureşti;
Cocean, P. (2002), Geografie Regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Cocean, P., Deszi, Şt. (2001), Prospectare şi Geoinformare Turistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Cocean, P., Deszi, Şt. (2009), Geografia Turismului, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Connell, J. (2011). Medical Tourism. Wallingford, UK: CABI Publishing.
Danko, N.I., Dovhal, H.V. (2002), Creation of the tourist cluster as a way of increase of investment attractiveness of a region, Проблеми економіки, vol. 4, pg. 212-
218;
De Freitas CR (2003), Tourism climatology: evaluating environmental information for decision making and business planning in the recreation and tourism sector, Int. J.
Of Biometeorology, Vol. 48, pg. 45-54;
 BIBLIOGRAFIE
Debarbieux, B. (1995), Tourisme et montagne, Ed. Economica, Paris;
Decrop, A. (2010), Contemporary tourist behaviour: yourself and others as tourists, Annals of Tourism Research, Vol. 37(2);
Didaskalou, Eleni, Nastos, P. (2003), The role of climatic and bioclimatic conditions in the development of Health Tourism Product, Anatolia: An Intern. Journal of Tourism
and Hospitality Research, Vol 14, pg. 107-126;
Drăgan, Daniela (2010), Municipiul Cluj-Napoca- Studiu de Geografie Medicală, Teză de Doctorat, Cluj-Napoca;
Dumitrescu, C. (1984), Dialog despre apele minerale, Ed. Albatros, Bucureşti;
Dunn, H. (1961), High-Level Wellness, Arlington, VA: Beatty Press;
Erdeli G., Istrate I., (1995), Amenajări turistice, Ed. Universității, București;
Erdeli G., Istrate I., (1995), Potențialul turistic al României, Ed. Universității, București;
Erdeli, G., Gheorghilaş, A. (2007), Amenajări turistice, Ed. Presa Universitară, Bucureşti;
Esmaili, R., Ghalhari, F. (2014), An assessment of bioclimatic conditions for Tourists-A case study of Mashhad, Iran, Journal of Atmospheric and Climate Sciences, Vol 4;
Faludi, A., Waterhout, B. (2002), The making of the European Spatial Development Perspective: no masterplan, Psychology Press, Vol. 2, London;
Franch, M., Martini, U., Buffa, F., Parisi, G. (2008), 4L tourism (landscape, leisure, learning, limit): responding to new motivations and expectations if tourists to improve
the competitiveness of Alpine destinations in a sustainable way, Tourism Review, Vol. 64;
Ghinea, D. (2002), Romania’s Geographical Encyclopedia Edit. Enciclopedică, Ed. a III-a, rev. şi adăug., Bucureşti;
Glavan, V., (1978), Studii de turism, Vol 1- Turism Balnear, Ed. IPREC, Bucureşti;
Gottlieb Duttweiler Institute (2006), Future of Leisure Travel- Trend Study, Ed. Koni, Zurich;
Gretzel, U., Fesenmaier, D.R. Formica, O'Leary, J.T (2006), Searching for the Future: Challenges Faced by Destination Marketing Organizations, Journal of Travel
Research, Vol. 45;
Harari, M., Dramsdahl, Elisabeth (2010), Multidisciplinary Rehabilitation and Climatotherapy at the Dead Sea, The Medical Foundation for Multidisciplinary
Rehabilitative Climatotherapy, Education and Research, Norvegia;
Hong, W. (2008), Competitiveness in the Tourism sector, Physica-Verlag HD;
Ianoș, I. (2000), Territorial systems: a geographical approach, Ed. Tehnica, Bucureşti;
Ielenicz, M., Matei Elena, Ciangă, N., Iaţu, C., Vert C. – editorii, ( 2009), Resorts of National Interest in the Romanian Carpathians , Edit. Universitară, Bucureşti.
Ionac, Nicoleta, Ciulache, S. (2008), Atlasul bioclimatic al României, Ed.Ars Docendi, Bucureşti;
Jackson, J., Murphy, P. (2002), Tourism Destinations as Clusters: Analytical Experiences From The New Word, Tourism and Hospitality Research, Vol. 4(1), pg. 36-52;
Jackson, J., Murphy, P. (2006), Clusters in regional tourism. An Australian case, Annals of Tourism Research, Vol. 33(4), pg. 1018-1035;
Jamal, T., Getz, D. (1995), Collaboration Theory and Community Tourism Planning, Annals of Tourism Research, Vol. 22(1), pg. 186-204;
Katarzyna, Klimek (2013), Destination Management Organisations and their shift to sustainable tourism development, European Journal of Tourism, Hospitality and
Recreation, Vol. 4(2);
Kester, J. (1999), Tourism 2020, Vision and sustainable development links between the sustainable development of tourism and regional-spatial planning, Coferinţa
Links between the sustainable development of tourism and regional-spatial planning, Palma de Mallorca;
Kevan, S. (1993), Quest for cures: a history of tourism for climate and health, Int. J. of Biometeorology, Vol. 37;
 BIBLIOGRAFIE
László, B. (2011), Modele de dezvoltare regională în Uniunea Europeană şi România, Teză de Doctorat, Univ. Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi
Gestiune a Afacerilor, Cluj-Napoca;
Lăzărescu, C., (1976), Arhitectura unităţilor turistice moderne, Edit. Meridiană, Bucureşti.
Mac, I. (1992), Geografie Turistică Generală, Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea de Geografia Turismului, Sibiu;
Matzarakis, A. (2006), Weather and climate related information for tourism, Tour Hosp Res, Vol. 3, pg. 99-115;
Michael, E. (2003), Tourism micro-clusters, Tourism Economics, Vol. 9(2), pg. 133-145;
Mititean, R., Kadar, A. (1996), Zona turistică Băișoara și masivul Muntele Mare. Ghid turistic, Cluj-Napoca;
Morariu, E. (1955), Staţiunile balneoclimaterice din Republica Populară Română, Ed.
Morellato, M. Alpine destination management case studies of successful strategies for mountain destinations and venues under impact of mass tourism flows,
Business managemant department, University of Milano - Bicocca
Morgan, N., Pritchard, A. (2001), Advertising in Tourism and Leisure, Butterworth-Heinemann, Oxford, UK;
Mortimer, K., Mathews, B.P. (1997), The Advertising of Services: Costumer Views. Normative Guidelines, Academy of Marketing Conference, Manchester;
Munteanu, L. (1978), Ghidul staţiunilor balneoclimaterice din România, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;
Munteanu, L. (1986), Ghidul staţiunilor balneoclimaterice din România, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;
Munteanu, C., Delia, Cinteza, (2011), Cercetarea ştiinţifică a factorilor naturali terapeutici, Ed. Balneară, Bucureşti;
Munteanu, I., Stoicescu, C., Grigore, M., (1980), Guide des Stations Thermales et Climatiques de Roumanie, Edit. Sport şi turism, Bucureşti.
Negruşă, Adina-Letiţia (2006), Managementul unităţilor hoteliere, Ed. Alma Mater, Cluj-Napoca;
Nicoară, Yolanda, Buşnea, R. (1981), Mic Îndreptar Turistic, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;
Notarstefano, C. (2008), European sustainable tourism: context, concepts and guidelines for action, International Journal of Sustainable Economy, Vol. 1(1), pg. 44-
59;
Novelli, M., Schmitz, B., Spencer, T. (2006), Networks, Clusters and Innovation in Tourism: a UK Experience, Tourism Management, Vol. 27, pg. 1141-1152;
Olsson, R., Cars, G. (2011). Polycentric spatial development: institutional challenges to intermunicipal cooperation, Jahrb Reg wiss, Vol. 31, pg. 155-171;
OMT (2007), A Practical Guide to Tourism Destination Management, Calle Capitan Haya, 42, Madrid;
OMT (2004), Survey of Destination Management Organisations Report April 2004, Madrid;
Oprea, M. G. (2012), Impactul dezvoltării infrastructurii de transport asupra turismului din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Ostrowski, S. (1983), Josta Krippendorfa wolanie o nowq swiatowq polityke turystycznq, Problemy Turystyki, nr. 3;
Padurean, L. (2010), Looking at Destination Governance Through Three Lenses, BEST EN, Vienna;
Pascu, R., (1925-1935), Carierele si apele minerale din România (Hunedoara, Cluj, Turda, Bihor, Sălaj), vol. VI, fascicola 11.
Pirnar I., Icoz, O., Icoz, O., 2010, The new tourist: impacts on the hospitality marketing strategies;
Pop, V., (1825), Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna.
Porter, M. (1998), Clusters and the New Economics of Competition, Harvard Business Review, Vol. 76(6), pg. 77-90;
Porter, M. (2000), Location, Competition and economic Development: local Clusters in a Global Economy, Economic Development Quarterly, Vol. 14(1), pg. 7-20;
 BIBLIOGRAFIE
Porter, M. (2003), The Economic Perfomance of Regions, Regional Studies, Vol. 37(6/7), pg. 549-578;
Presenza, A. (2005), The performance of a tourist destination. Who manages the destination? Who plays the audit role? Campobasso, University of Molise, Italy;
Pricăjan, A., (1972), Apele minerale şi termale din România, Ed. Tehnică, Bucureşti;
Prideaux, B. (2009), Resort Destinations Evolution, Management and Development, Elsevier, Sydney;
Rocha, H. (2004), Entrepreneurship and Development: the Role of Clusters, Small Business Economics, Vol. 23, pg. 363-400;
Rosenfeld, S. (1997), Bringing Business Clusters into the Mainstream of Economic Development, European Planning Studies, Vol. 5(1), pg. 3-23;
Scott, D., Gough, W. (2014), Tourism climatology for camping: a case study of two Ontario parks (Canada), Theory Application Climatology;
Selin, S. (1999), Developing a Typology of Sustainable Tourism Partnerships, Journal of Sustainable Tourism, Vol. 7(3/4), pg. 260-273;
Sorocovschi, V., Croitoru, Adina (2012), Introducere în biometeorologia umană, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
Stănciulescu, Gabriela (1998), Tehnica operaţiunilor de turism, Editura All Educational, Bucureşti;
Sturza, M. (1950), Manual de Balneologie, Editura de Stat, Bucureşti;
Stăncioiu, Aurelia, Teodorescu, N., Pârgaru, I., Vlădoi, Anca, Bălţescu, Codruţa (2011), Imaginea destinaţiei turistice- element de susţinere în construcţia brandului
turistic regional. Studiu de caz: Muntenia, Revista Economie teoretică şi aplicată, Vol. XVIII, No. 2, pg. 139-152;
Stefănescu, C. (1967), Staţiunile balneare şi climaterice din România, Ed.
Ştefănescu, C., (1987), Staţiunile balneare şi climaterice din România, Edit. Meridiană, Bucureşti.
Șaabner, Tuduri, Al., (1906), Apele minerale şi staţiunile climaterice din România, ediţia a II-a, Edit. Gutenberg, Bucureşti.
Şaabner, A. (1906), Apele minerale şi staţiunile climaterice din România
Teleki, N. (1984), Cura balneoclimatică în România, Editura Sport-Turism, Bucureşti;
Teodoreanu, Elena (1984), Bioclima staţiunilor balneoclimaterice din România, Ed. Academiei Române, Bucureşti;
Teodoreanu, Elena, (2002), Bioclimatologie umană, Editura Academiei Române, Bucureşti;
Teodoreanu, Elena, (2004), Geografie medicală, Ed. Academiei Române, Bucureşti;
Ţeposu, E. (1932), România Balneară şi turistică, Ed. Cartea Românească, Bucureşti;
Ţeposu, E., Puşcariu, V., (1932), România balneară şi turistică, Edit. Cartea Românească, Bucureşti.
World Tourism Organization (2004), Survey of destination management organisations, Report April 2004, Madrid;
Zaninovic, Ksenija, Matzarakis, A. (2009), The biolimatological leaflet as a means conveying climatological information to tourists and the tourism industry, Int. J. of
Biometeorology, Vol.53, pg. 369-374;
Zins, M. (1987). Successful Tourism Projects Through Cooperative Strategic Marketing Planning in Travel and Tourism: Thrive or Survive?, paper presented at Travel
and Tourism Research Association 18th Annual Conference, pg. 151-156;
*** (2005), Amenajarea teritoriului şi infrastructuri tehnice, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
*** (1999), Dicţionar de Geografie Umană, Editura Corint, Bucureşti;
*** (2010), Spas and the local Global Wellness Market. Sinergies and Opportunities, Global SPA Summit
***Asociația turistică sportivă și ecologică Clubul de Cicloturism NAPOCA, Radu Mititean, (1999), Stațiunea Muntele Băișorii
***Proiect “ Dezvoltarea turismului de iarna in Muntii Apuseni- Baisoara , judetul Cluj „- Radu Mititeanu
 BIBLIOGRAFIE

https://www.ccja.ro/pdf/t_HG_852_08.pdf (HOTĂRÂRE nr. 852 din 13 august 2008 (*actualizată*) pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a
staţiunilor turistice)
http://www.mdrt.ro/comunicare/publicatii
http://turism.gov.ro/legislatie/
http://www.setuhealthcare.com/
www.wellnessverband.de/download/english_text.pdf
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17928947
https://www.pritikin.com/6-choosing-health-resort#.VFyqZPmsUuI
http://turism.gov.ro/informatii-publice/
http://www.slideshare.net/sjhus/brand-communications-presentation
http://arsenalpark.ro/
http://www.mediafax.ro/economic/parc-de-aventura-in-complexul-turistic-de-la-orastie-ce-dotari-va-avea-centrul-de-agrement-de-6-milioane-de-euro-
12968166
http://www.cheilegradistei.ro/
http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje/straniu-in-munti-singura-pirtie-privata-de-biatlon-din-lume-exista-aici-in-romania-384748.html
 Cursul I

Stabilirea semnificaţiei şi necesităţii studiului

staţiunilor din România
Remodelarea vs. reabilitarea staţiunilor
 Remodelare (< fr. remodeler) – cf. DEX

1. a îmbunătăți aspectul, forma unui lucru

2. A MODIFICA ORGANIZAREA, STRUCTURA UNUI
LUCRU, PENTRU A-L ADAPTA LA CERINȚELE
ACTUALE.

• A organiza = A pregăti temeinic o acțiune după un plan

bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui.
• Organizarea teritoriului = ansamblu de măsuri
organizatorice, financiare, tehnice și juridice prin care se
urmărește folosirea rațională a terenurilor.
 Definire

• Remodelarea
– o schimbare profundă în cadrul unei categorii de
amenajări turistice (a unei staţiuni sau unui sistem de
staţiuni);
– schimbarea poate fi de natură:
• structurală;
• funcţională;
• legislativă.
– urmărește efectele menite să schimbe radical şi în
mod pozitiv (poate depide de interpretare)
funcţionalitatea, eficienţa, atractivitatea şi imaginea
unui produs turistic semnificativ.
 Remodelare vs. Reabilitare

• Remodelarea = un complex de tendinţe, măsuri şi

strategii având drept scop creşterea viabilităţii şi
eficienței în valorificarea ofertei turistice
primare/secundare prin adaptarea la tendințele și
cererea turistică actuală.
Remodelarea este o schimbare fundamentală de
direcție!
• Reabilitările = procese sau măsuri contribuind la
amenajări, îmbunătăţiri, estetizări şi facilităţi, de
natură recentă.
 Obiectiv major

• evidenţierea tendinţelor turismului de staţiuni

• De ce?
– continuă să fie o componentă ce se detaşează în ansamblul
turismului din România din punct de vedere al valorificării
unor resurse;
– amenajările sunt majore (mărime, structură, implicare
spaţială);
– contribuie polarizarea pieţei turistice (interne în cazul
nostru);
– menţinerea ca imagine a turismului de sejur (turismul
tradiţional) cu motivaţie multiplă (balnear, agrement,
turismul activ);
– reprezintă resurse valorificabile pentru piața de incoming.
 Cursul II

Constituirea sistemului de staţiuni

balneoturistice din România
 Principiul actualismului în cercetarea remodelării turistice

• (cf. DEX) principiu metodologic de cercetare a istoriei Pământului, bazat pe

compararea fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale;

• principiu de bază din geologie, se aplică şi în geografie (fizică, dar și umană);

• formulat de Charles Lyell (1833), fiind o contrapondere la „teoria catastrofică” a cărui
promotor a fost Georges Cuvier;

• susţine o metodă de cercetare şi interpretare a evoluţiei Pământului, prin admiterea

unor schimbări de ordin cantitativ şi calitativ, şi nu prin „întreruperi catastrofice”,
urmate de o reluare a procesului creativ;
• compararea unor efecte determinate şi astăzi de aceleaşi cauze, cu un efect
asemănător în trecut;

• Exp. stațiunile balneare:

– morfologie specifică;
– situate astăzi în areale care nu mai sunt atracții turistice majore;
– s-au conturat anterior, fapt dedus prin corelarea şi interpretarea dezvoltării
sistemelor din zonele potențiale la momentul actual.
• principiul cauzelor vechi este evidenţiat cel mai bine la nivelul discordanţelor
în amenajarea existentă astăzi (schimbări majore, uneori cu desfăşurare
îndelungată) => cicluri de dezvoltare pe intervale de timp, marcate prin
menţinerea anumitor relaţii între elementele componente;

• principiul are la bază interacţiunea dintre cauzele interne şi cele externe;

=> schematizarea, înțelegerea evoluției și stării actuale a turismului de
staţiuni în cadrul turismului din RO;

• dinamica turismului și în special dinamica staţiunilor este strâns legată de

starea şi evoluţia condiţiilor social-istorice, economice şi nu în ultimul rând
politice, dar şi de strategiile de dezvoltare;

• Deci turismul de stațiune depinde de stabilitatea socio-politică (în general)

şi de starea staţiunii (în mod concret)!
Constituirea sistemului de stațiuni balneoturistice din România

Turismul de staţiuni în România a reprezentat şi reprezintă

coloana vertebrală a turismului românesc: nu putem nega
tradiţia milenară și dezvoltarea sincronă cu staţiunile din acelaşi
generaţie din Europa (modele din Europa au fost aplicate în
România)!
Principalele caracteristici ale dezvoltării turismului de tip staţiune:
continuitate, diversitate şi extensiune spaţială
Etapa I
• Antichitatea Romană a reprezentat un model de utilizare a apelor termale,
bazat pe modul de obţinere, transport, depozitare a apei şi de valorificarea
acesteia aproape în totalitate (apă pentru consum, pentru tratament,
pentru agrement)
– Băile Herculane, Geoagiu Băi (care cuprindea caldariu, frigidariu, componente
de relaxare) şi Călan.
Etapa II
• Perioada modernă – continuitate în valorificarea resurselor turistice, apoi
diversificare a resurselor turistice utilizate şi, nu în ultimul rând, procesul de
includere a unor spaţii tot mai întinse în cadrul cărora s-au dezvoltat
amenajări de tip staţiuni turistice;
Etapa III
• După 1760 (moment de resuscitare) – se îndreaptă atenţia spre Băile
Herculane, Bazna (ape minerale sărate), Ocna Sibiu (ape sărate de natură
lacustră), Băile Episcopiei (ape termale), Buziaş (ape minerale
carbogazoase), Vatra Dornei (ape minerale carbogazoase), Bălţăteşti
(izvoare sărate concentrate), Slănic Moldova (izvoare minerale, fiind
considerată „Perla Moldovei), Vâlcele – jud. Covasna (ape minerale
carbogazoase), Borsec (ape minerale carbogazoase).
Etapa IV
• După anul 1850 – creşte numărul amenajărilor de tip staţiune care utilizează
ape minerale: Sângeorz Băi, Băile Tuşnad, Covasna, Zizin (ape minerale
bicarbonatate), Geoagiu Băi (ape minerale), Sovata (ape sărate, Lacul Ursu),
Slănic Prahova (ape sărate), Călimăneşti – Olăneşti – Govora (ape sulfuroase).
• În a doua parte a secolului al XIX- lea, spaţiul montan al Carpaţilor (peisaj)
mai ales în zona munţilor joşi şi cu un climat benefic în special afecţiunilor
pulmonare de tip TBC, începe să devină spaţiu cu factori de proliefare a
staţiunilor:
– 1885 Sinaia devine primul oraş-staţiune şi prima staţiune climaterică din Carpaţi
– 1895 apare în peisajul montan românesc staţiunea Păltiniş, Semenic, favorizând
dezvoltarea turismului activ, turismul de drumeţie
– Buşteni şi Predeal devin nuclee de staţiuni turistice
• După după războiul ruso-turc-român (1878), România, ţară cu ieşire la Marea
Neagră, începe să îşi valorifice litoralul:
– 1906 Mamaia reprezintă prima staţiune care oferă posibilitatea efectuării curei cu
apă, soare, aer (intervine componenta relaxare, a curei heliomarine şi
componenta apa marină);
– necesitatea cunoaşterii patrimoniului antropic generează oraşe viligiatură
reprezentate de un climat benefic, ambianţă şi obiective culturale religioase de
marcă: Câmpulung Muscel, Piatra Neamţ şi Câmpulung Moldovenesc.
 Perioada interbelică (1918-1941)

Etapa V
• Turismul de staţiuni şi amenajările turistice au fost foarte afectate de
război; cele mai multe au fost deteriorate, fiind utilizate ca „spitale de
campanie” pentru răniţi, altele fiind cvasi-distruse (Slănic Moldova);
• perioada dintre anii 1919-1923 şi 1924, perioada de stagnare a
existentului balneoturistic;
• În condiţiile în care s-a produs o schimbare geopolitică fundamentală
(Marea Unire), urmează perioada de creştere, diversificare, tendinţe noi în
dezvoltare;
• se îndreaptă atenţia spre reabilitarea staţiunilor preexistente, stimularea
iniţiativei particulare, de familie, de asociere, astfel se dezvoltă fără
exigenţe deosebite staţiuni balneo-climaterice de mici dimensiuni şi de
importanţă locală care utilizau în principal apele termale şi minerale;
• tendinţa de dezvoltare în spaţiul intercarpatic dar şi periferic interperiferic,
a 33 staţiuni în primul rând balneoclimaterice dar şi climaterice montane
sau litorale (de mici dimensiuni).
Staţiunile balneo-climaterice, climaterice montane şi litorale din perioada Interbelică

Staţiuni cu ape Staţiuni cu ape Staţiuni cu Staţiuni cu ape Staţiuni Staţiuni litorale
carbogazoase sărate ape termale montane de mici
Nr. minerale dimensiuni
Crt. sulfuroase
1. Bixad Oaş Breb - Glod Pucioasa Topliţa Bradu Lacu Roşu Eforie
Techirgiol
(staţiune
2. Cărbunari Oglinzi Vulcana Băi Vaţa de Jos Soveja balneară)
3. Suligu Băile Someşeni Boghiş Cheia
4. Valea Vinului Gherla Băile Felix Ciucaş
5. Baia Borşa Ocna Mureş Predeal
6. Colibiţa Cojocna Buşteni
7. Broşteni Ocna Dej Semenic
8. Sântimbru Băi Ideciu de Jos Timişu
Sărata
9. Băile Harghita Monteoru Băişoara
10. Jigodin Băiţa
11. Iacobeni
12. Malnaş
13. Balvanyos
14. Zizin
15. Lipova
Sistemele şi subsistemele staţiunilor turistice din România
 Etapa VI, Perioada contemporană (1941-1990)
• 1941-1945 reducerea turismului la Valea Prahovei, staţiunile balneoclimaterice devenind locaţii de
refacere a militarilor;
• regres total (1945-1948) cu o instabilitate social-politică şi cu o decădere din punct de vedere
economic (creşterea inflaţiei şi scăderea nivelului de trai).
• 1948 naţionalizarea –moment important pentru viaţa economico-socială şi implicit a bazei materiale
turistice;
• 1948-1990 turismul devine o activitate economică planificată cu direcţii strategice impuse, baza
materială turistică fiind preluată de stat în custodia sindicatelor şi a Ministerul Muncii;
• 1948 (marcat de naţionalizarea) toate intreprinderile cu peste 50 de salariaţi trec în proprietatea
statului (în administrarea Sindicatelor şi Ministerului Muncii). Staţiunile mici însă, au fost distruse în
câţiva ani (de exemplu: Bixad Oaş, Breb, Valea Vinului, Zizin, Şuligu). Alte staţiuni de dimensiuni mici
au fost scoase din circuit, dar şi-au revenit ulterior (Covasna, după anul 1960).
• Perioada 1948-1955 este marcată de turismul de sindicat către staţiunile care s-au menţinut
(activitate organizat organizată pe sistemul biletelor cu reducere), aşadar apare turismul social de
masă care duce la supravieţuirea patrimoniului turistic al staţiunilor.
• În anul 1951 la Poiana Braşov cu o bază turistică formată din 2-3 cabane şi un hotel, găzduieşte
Universiada de Iarnă, amenajându-se al doilea telescaun din România, primul fiind la Semenic în anul
1941.
• Toate celelalte staţiuni climaterice montane se conservă însă fără să sufere modificări ale
amenajărilor turistice.
 Etapa VI, Perioada contemporană (1941-1990)

• Perioada dintre anii 1960-1975 este considerată cea mai dinamică perioadă din turismul
românesc. Apar noi locaţii de tip staţiune, iar vechile staţiuni cu patrimoniu de amenajări pe
care il deţineau au fost revigorate
• După 1962 s-a impus o nouă bază de cazare (hotel), în timp ce vechile unităţi au fost părăsite.
• În anul 1956 se reînfiinţează ONT cu filiale la nivel judeţean (OJT), 1970 se înfiinţează
Ministerul Turismului care generează efecte benefice în dezvoltarea turismului.
• Tot în această perioadă se remarcă stabilitate şi creştere economică, a procesului de
industrializare, dezvoltare şi creştere a oraşelor (urbanizarea), factor care generează
creşterea cererii pentru agrement.
• După anul 1962, toate staţiunile mari au fost dotate cu una sau două unităţi hoteliere
(Sângeorz Băi-2 hoteluri) conducând la creşterea capacităţii de primire confort 1B (grup
sanitar propriu- duş) şi 1A (baie şi balcon) şi 1C (cu baie comună).
• încep să apară noi staţiuni în zona litorală: Năvodari (pentru elevi), Costineşti (pentru
studenţi), plus complexe de staţiuni ca: Olimp, Saturn, Venus, Cap Aurora, Neptun, Jupiter,
completate cu Vama Veche (locaţia universitarilor de la Cluj).
• Alte staţiuni: Strunga, Amara, Călacea (cu ape termale şi minerale), staţiuni montane (Durău,
Pârâul Rece, Borşa, Straja, Stâna de Vale, Băişoara), staţiuni legate de lacuri de acumulare
(Voineasa pe Lotru, Beliş).
 Etapa VII, după 1990

• Cele mai afectate au fost staţiunile balneoclimaterice deoarece realizau un regres

încă dinainte de 1990 în condiţiile în care unităţile hoteliere implantate s-au construit
ca şi o concurenţă neloială.
• Vilele şi pensiunile, păguboase sunt transformate în buticuri, sau utilizate în alte
scopuri.
• Retrocedările reuşite ale unor unităţi turistice de tip vilă, au avut şi un efect benefic
în condiţiile în care locaţiile şi-au menţinut activitatea (Sovata a înregistrat privatizări
reuşite de vile).
• De asemenea, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Turismului în 2004 încetează să mai
funcţioneze ca unităţi individuale, staţiunile balneoclimaterice fiind cele mai afectate.
• În staţiunile montane privatizarea a început cu unităţile hoteliere. Management-ul
local defectuos, având la bază şi alte raţiuni economice, a împiedicat obţinerea de
fonduri pentru reabilitare, fapt care a condus la ieşirea din circuit a staţiunilor în
totalitate (Borsec din anul 1998 până în 2008 fiind radiată din evidenţele turismului,
după 2009 începe să se trezească la viaţă deţinând 1-3 vile, o bază de cazare şi un
statut de staţiune de interes local).
 Etapa VII, după 1990

• După anul 1990 se înregistează o schimbare majoră care va schimba complet întreaga viaţă
socio-economică a României, inclusiv a turismului şi mai ales a staţiunilor balneoturistice.
• se remarcă o tendinţă a iniţiativei de privatizare;
• Începe tranziţia către economia de piaţă, către aplicarea altor legi de natură economico-
socială, specifică acestui sistem, modificările fiind de natură diversă, afectând toate
domeniile printre altele şi turismul.
• Perioada de după 1990 se caracterizează printr-un „vid legislativ”, schimbările sunt în sens
invers, de la economia tipizată se merge spre economia de piaţă.
• MT contiuă să existe încă câţiva ani, el fiind păstrătorul apartenenţei bazei turistice în cea
mai mare parte.
• OJT-urile dispar, unităţile hoteliere sunt transformate în S.C-uri sau S.R.L.-uri, dându-se în
primii ani în locaţii de gestiuni (se închiriează foştilor directori) conturându-se astfel un
sistem deosebit de păgubos, multe dintre unităţile de cazare scăzând ca valoare,
atractivitate sau grad de confort.
• De asemenea s-a aplicat sistemul de privatizare social prin formarea a doua fonduri: FPS
(Fondul Proprietăţii de Stat) şi FPP (Fondul Proprietăţii Particulare). Componenta FPS a fost
transferată la SIF-uri .
 Etapa VII, după 1990

• După anul 1995 se începe privatizarea şi în staţiunile climaterice montane, tot acum
începe şi penetrarea lentă a capitalului străin prin intermediul lanţurilor hoteliere care
achiziţionează unităţi hoteliere cu deosebire în staţiunile litorale, din oraşe, parţial
climaterice montane, dar nu şi din cele balneare.
• În perioada dintre anii 1995-1996 se remarcă apariţia criteriului de clasificare
inernaţional pe cinci trepte (1-5 stele).
• România iese din cataloagele unor mari Tour Operatori internaţionali (de exemplu
TUI).
• Între anii 1992 şi 1993 staţiunie balneoturistice nu mai erau vizitate de turiştii străini,
toate hotelurile fiind proiectate şi ţinute constant la o stea şi jumatate.
• Totuşi, se remarcă mici semne pozitive prin apariţia unor mici nuclee de staţiuni (după
anul 2000), pe fondul intrăii României în categoria ţărilor în aşteptarea aderării la UE.
Aşadar, România începe să beneficieze de fonduri de preaderare, proiectele încep să
fie transpuse în realitate, se remarcă finanţări din fonduri interne de la buget şi
iniţiative individuale, rezultând astfel mici staţiuni (Acâş, Beltiug, Tăşnad, Colibiţa,
Praid, Ocna Şugatag, Ocna Siubiului, Vaţa de Jos, Piatra Fântânele, Harghita Băi, Bran,
Parâng, Rânca, Straja, Arieşeni, etc.
 Etapa VII, după 1990

• După anul 2007 s-a reuşit să se acceseze fonduri europene consistente pe diferiţi
pioni, prin care s-au realizat în turismul balnear lucruri interesante:
• Staţiunea Băile Turda cu includerea în circuit turistic a Salinei Turda.
• Colaborare interjudeţeană în domeniul balnear Cluj-Bistriţa Năsăud (7 milioane de
euro- proiectul Cojocna - Ocna Dej Toroc - Figa).
• S-a dezvoltat şi în spaţiul montan Rânca, Straja Moeciu de Jos , Vaideieni.
• Tot în această perioadă conducând la schimbări majore se remarcă două tendinţe:
stagnarea şi regresul unei mari părţi a unităţilor hoteliere neprivatizate sau cu
privatizări falimentare (Ex. Băile Herculane, Sângeorz Băi, Olimp, Neptun), iar la polul
opus tendinţa amenajării caselor de vacanţă-reşedinţe secundare maiales în spaţiul
montan, litoral, zone periurbane, zone cu lacuri de acumulare, rezultând astfel staţiuni
cu reşedinţe de vacanţă (Boga, Casa de Piatră, Ic Ponor-Doda Pilii, Leşu etc.)
• perioada 2000-prezent este marcată de continuarea și amplificarea tendinţei de
privatizare.
Schiţa a unui exemplu de amenajări cu reşedinţe secundare
 Teme de reflecţie

1. Găsiţi o modalitate grafică de transpunere a acestei

tendinţe din perioada modernă care să reflecte nu doar
continuitatea ci şi creşterea spaţială şi diversitatea de
valorificare a resurselor şi amenajărilor turistice.

2. Posibilă remodelare: amenajări de tip staţiune cu

reşedinţe secundare. Depistare a unor astfel de amenajări,
estimarea componentelor, argumente în sprijinul
potenţialei tendinţe
 Cursul III

Constituirea de subsisteme spaţial-geografice

 Componentele spaţiale baleoturistice majore

• Regiunea Carpatică;
• Regiunea Intercarpatică;
• Regiunea Pericarpatică Externă (Subcarpatică);
• Regiunea Vestică (Câmpia Vestică);
• Moldova;
• Regiunea Sudică (Muntenia şi Oltenia);
• Dobrogea, Delta şi Litoralul Mării Negre.
 Analiza tipologică a remodelării staţiunilor

• Efectele procesului de constituire a staţiunilor asupra remodelării se

realizează în context:
– cronologic;
– istoric;
– structural;
– funcţional.
 Tipologia remodelării stațiunilor din România

1. Remodelarea ca urmare a valorificării progresive şi variate a surselor cu

atractivitate turistică;
2. Remodelarea ca urmare a evoluţiei geo-politice şi a nivelului de
dezvoltare socio-economic;
3. Remodelarea datorată sistemului legislativ (incluzând sistemul legislativ
la nivel economic);
4. Remodelarea determinată de activităţile de cunoaştere şi cercetare
legate de staţiuni;
5. Remodelarea cu implicarea componentelor asociativ- organizatorice;
6. Remodelarea ca urmare a schimbării de strategie în direcţia tipologiei şi
a conţinutului amenajării.
Evoluţia amenajărilor turistice în România, din Perioada
Romană până în prezent
 1. Remodelarea ca urmare a valorificării progresive şi variate
a surselor cu atractivitate turistică

• pentru amenajările de tip staţiune din Antichitate, în România nu se poate

vorbi de remodelare, ci de dezvoltare a sistemului unic de valorificare a
apelor termale!
• în perioada 1750-1850, utilizând experienţa Antichităţii Romane, se poate
vorbi de o remodelare, deoarece, pe lângă valorificarea şi amenajarea
apelor termale, au fost realizate amenajări de tip staţiune utilizând ape
sărate, ape minerale carbogazoase, inclusiv ape termale;
• între anii 1850-1918 intervine un alt tip de remodelare pe paliere multiple:
– extinderea remodelării în cazul altor staţiuni de ape termale şi minerale;
– dezvoltarea în premieră a staţiunilor climaterice montane;
– dezvoltarea staţiunilor litorale (Mamaia);
– surse şi peisaje antropizate, obiective culturale religioase, începutul aprecierii
civilizaţiei şi culturii rurale prezente adeseori în intravilanul staţiunilor
existente.
2. Remodelarea ca urmare a evoluţiei geo-politice şi a nivelului
de dezvoltare socio-economic

• punctul de pornire: anul 1859;

• după 1859 se pot face analize în privinţa accelerării valorificării în zona
Moldovei (ca urmare a unirii cu Ţara Românească);
• în anul 1918 graniţa se schimbă, Carpaţii ajungând de la o localizare
periferică, la una centrală;
• un alt moment important este 11 iunie 1948 când se produce
naţionalizarea;
• urmează o schimbare totală, în sens invers, în anul 1990 când se trece de
la economia centralizată la cea de piaţă.
 3. Remodelarea datorată sistemului legislativ

• este marcată de existenţa în anul 1859 a unui cod de legi,

ulterior două, apoi rămânând unul singur după anul 1918.
 4. Remodelarea determinată de activităţile de cunoaştere şi
cercetare legate de staţiuni

• arealele cu ape minerale devenite amenajări turistice, au constituit de

aproape două secole subiectul unor studii determinând schimbări în
evoluţia acestora, de regulă (schimbări în sens pozitiv);
• prima contribuţie în limba română: Vasile Pop (1825), Despre apele
minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna
• numeroase contribuţii (studiind apele) = > ca factor de impulsionare,
extindere sau implantări preluate de la alte ţări.
– Exp. Slănic Moldova:
• s-a edificat în anul 1804;
• calitate deosebită a apei;
• poziţionată între cele două foste capitale (Bucureşti şi Iaşi);
• reconcepută printr-o dezvoltare urbanistică optimă – implantarea
unităţilor hotelere, includerea apei curente , dotarea cu centrală, încălzire
centralizată proprie (încă din anul 1890), baze curative.
 4. Remodelarea determinată de activităţile de cunoaştere şi
cercetare legate de staţiuni

• cercetarea în domeniul turismului a adus la cunoaşterea factorilor

stimulativi şi la valorificarea acestora în contextul staţiunii:
– Exemple:
• Al Saabner-Tuduri (1900-1906) Apele minerale și staținile climaterice din
România, Stațiunile climaterice și matrtime din România (iniţiatorul
sanatoriilor TBC);
• Ţeposu, Emil şi Puşcariu, Valeriu (1932), România balneară şi turistică;
• IECIT (Insititutul de Economie, Comerţ Interior şi Turism - institut
pluridisciplinar, interdisciplinar);
• secţiile de geografie din cadrul Universităţilor care au elaborat lucrări
fundamentale: Atlasul, Judeţele Patriei, Volumele Colocviului Naţional de
Geografia Turismului, 3 volume de studii de Turism (montan, balnear,
zonare turistică);
• Colocviile cu specific turistic („Geografia în contextul dezvoltării
contemporane”, „Turism şi dezvoltare durabilă”, „Destinaţii turistice
durabile”), etc.
 5. Remodelarea cu implicarea componentelor asociativ-
organizatorice

• Asociaţiile cu specific turistic care au avut o contribuţie remarcabilă pe

parcursul celor două secole
= > o schimbare de substanţă în sistemul de amenajare de tip staţiune
din România

• Asociaţia de Balneologie din Transilvania;

• Asociaţii turistice (Asociaţia Alpină Bănăţeană, Asociaţia Carpatică
Transilvaneană, SKV, Asociaţia Turiştilor Români, TCR) ;
• Organizaţii oficiale cu caracter turistic (ONT apărut în 1936 şi reînfiinţat în
1956, OJT-uri apărute în anul 1968, Ministerul Turismului din anul 1970).
 6. Remodelare ca urmare a schimbării de strategie în direcţia
tipologiei şi a conţinutului amenajării

• amenajările de tip staţiune din sec. al XIX-lea aveau un grad de tehnicitate

relativ redus – improvizaţii şi găzduiri familiale, pentru ca ulterior să se
impună ca element definitoriu pentru staţiuni vila, componentă
reprezentativă a staţiunilor până în 1960;
• sfarşitul sec. al XIX-lea încep să apară unităţi de primire turistică de tip hotel,
mult mai frecvente în oraşe şi în unele staţiuni; în ceea ce priveşte conţinutul
amenajărilor se pot remarca câteva aspecte:
– integrarea amenajărilor de tip vilă dar şi a dotărilor balneare şi de
agrement în aşa numitul „design spaţial”;
– diseminarea spaţială a amenajărilor;
– adaptarea unor stiluri arhitecturale preluând experienţa din Elveţia,
Austria, Franţa precum şi utilizarea într-un timp îndelungat a materialelor
de construcţie autohtone (roca şi lemnul).
6. Remodelare ca urmare a schimbării de strategie în direcţia
tipologiei şi a conţinutului amenajării

• în perioada interbelică încep să se afirme în staţiuni hoteluri (Băile

Herculane, Slănic Moldova, Sinaia);
• după 1960 se remarcă remodelarea puternică prin:
– schimbarea totală a fizionomiei ca urmare a modificării structurii bazei de
cazare;
– concentrarea de turişti şi servicii pe unitate turistică şi de suprafaţă prin
modificarea modului de desfacere a activităţii după 1960 când a fost introdus
masiv hotelul modificând peisajul vechilor staţiuni prin dezvoltarea pe
verticală (11-12 niveluri);
– Îmbinarea funcției de cazare cu cea de tratament și agrement prin includerea
hotelului în categoria turistică de bază, devenind o unitate turistică complexă
(ex.: hoteluri balneare);
6. Remodelare ca urmare a schimbării de strategie în direcţia
tipologiei şi a conţinutului amenajării

• perioada dintre anii 1965 şi 1975, pe fondul deschiderii României

către vestul Europei:
– diferenţiere între prima perioadă 1960-1967 şi a doua perioadă 1965-
1977;
– între 1960 şi 1965 hotelurile erau caracterizate prin simplitate,
construcţii ieftine economicoase, de tip bloc, cu camere mici, fără
balcoane, adeseori fără grup sanitar şi apă curentă în cameră;
– în perioada 1965-1975 hotelurile suferă o schimbare: camerele devin
mai mari, fiind dotate cu balcon, cu grupuri sanitare în fiecare cameră
(1A- cu duşuri, 1B- cadă şi baie), spaţiul de recepţie fiind mult mai
spaţios cu bar, mobilier, apare componenta agrementală şi de
alimentaţie, restaurant propriu;

Această schimbare profunfă a constituit „moartea” temporară, până în

1990, pentru vile, fiind folosite de turişti prin sindicate.
 Cursul IV

Schimbări de direcţii în dezvoltare a turismului

de staţiune
 Praguri ale remodelării

• Principalele tipuri praguri care marchează schimbările

fundamentale = noi direcții de dezvoltare/noi începuturi:
– Primul tip de prag este cel care declanşează turismul de
staţiune (150-130 î.Hr., sec. al XVIII-XIX- lea = 1700 de ani
stagnare) => dezvoltarea unui turism exclusiv de staţiune
până în anii 1860-1870.
• perioadă de (start, stagnare, creștere)
 Praguri ale remodelării
– Al II-lea tip de prag este marcat de schimbări fundamentale datorate factorilor istorici și geo-
socio-politici şi anume:
 Etapa I: deceniul 2-3 al secolului trecut
 Unirea din 1918;
 evoluţia turismului de staţiune;
 promulgarea primei legi a turismului din România 1936;
 înfiinţarea în anul 1936 al primului organism ONT
Etapa marcată de creștere
 Etapa a II- a marcată, din nou, de schimbări fundamentale datorate factorilor geo-socio-
politici:
 11 iunie 1948 naţionalizarea reprezentată de stagnare, regres, în care de la sistemul
economic de piaţă se trece la sistemul centralizat
 3 faze: declin clar, creștere (perioada dintre anii 1965 şi 1975, pe fondul deschiderii
României către vestul Europei) și apoi stagnare cu nunațe de declin în anumite stațiuni;
Etapă marcată de 3 faze: regres, creștere, stagnare
 Etapa a III-a (descreștere) – este generat, din nou de schimbări socio-politice și economice:
 În anul 1990 se desfiinţează societăţile comerciale rezultând un lanț de schimbări:
descentralizarea, dezintegrarea, privatizarea (unități turistice în cadrul staţiunilor) prin
preluarea, retrocedarea, achiziţionarea şi transformarea unor unităţi turistice foste vile în
pensiuni, invazia reşedinţelor secundare în staţiuni;
Etapă marcată de 3 faze: descreștere, stagnare, ușoară creștere.
Praguri în evoluția stațiunilor turistice din România
 Praguri ale remodelării

• Al lII-lea tip de prag este marcat de schimbări fundamentale, determinate de mijloacele de

transport mecanic:
– Prima etapă: apariţia căilor ferate- factor de geneză şi dezvoltare. Realizarea sistemului de
căi ferate devine un factor esenţial pentru localizarea sau dezvoltarea unor staţiuni (ex.
staţiuni cu acces la cale ferată: Sinaia vs. Cheia, Tuşnad- cu acces la căi ferate, Borsec – fără
acces la căi ferate).
– A doua etapă- dezvoltarea căilor rutiere - diversificarea accesului
• modernizarea drumurilor în România între anii 1960-1965;
• 1974 - Pasul Bratocea era în curs de asfaltare şi modernizare;
• foste nuclee turistice devin staţiuni prin modernizarea şoselelor (Durău, Stâna de
Vale, Lacul Roşu, Semenic, Păltiniş);
• multe dintre staţiuni aveau acces unic (punc terminus): Durău, Stâna de Vale,
Semenic, Rânca, ulterior s-a diversificat accesul creându-se două sau trei variante de
acces.
– A treia etapă- Introducerea mijloacelor de transport pe cablu
• se realizează accesul din staţiuni către spaţiul montan, evitând potecile turistice şi
permiţând extinderea staţiunilor ca şi areal;
• Șapte din opt telecabine sunt pe Valea Prahovei (Sinaia 2, Buşteni 2, Poiana Braşov,
Braşov 1, Bâlea Lac 1);
• existenţa acestui tip de mijloc de transport duce la multiplicarea și diversificarea
accesului, precum şi fluidizarea circulaţiei;
 Etape legislative în dezvoltarea turismului de stațiune
după 1990: Praguri sau dezorientare voită?
• Vid legislativ și dezorientare ante 1990-2008
– 1990-2008 lipsa unei legi specifice a staţiunilor, procesul trecerii la economia de piaţă a fost unul cu caracter
distructiv, regresiv, aproape nefuncţional;
– staţiunile şi componentele acestora au funcţionat într-un cvasi vid legislativ recurgând la improvizaţii adaptări
ale vechiului sistem legislativ şi valorificarea în propriul interes;
– 1990, legea 54 privind organizarea şi desfăşurarea unei activităţi economice pe baza liberei iniţiative duce la
transformarea societăţilor socialiste în societăţi comerciale cu răspundere limitată;
– În cei 24 de ani s-au elaborat legi parţial legate de domeniul turismului, fiind neintegrate într-un cadru turistic
general (lipsa voinţei politice);
– sistemul de funcţionare a unităţilor turistice a ţinut de un management defectuos, de acumulare de datorii şi
scăderea continuă a valorii fondurilor fixe, astfel ajungându-se la o devalizare cu sprijinul tacit premeditat sau
incompetent ai celor implicați;
– cea mai păguboasă gestionare a fost legea preluării locaţiei de gestiuni, o formă sofisticată de închiriere fără
penalizări, actualizări ale chiriei;
– 1996-1997 sunt promulgate legi stimulând dezvoltarea turismului în spaţiul montan şi al unităţilor particulare
de mică dimensiune (capacităţi între 4-20 locuri- pensiune turistică) cu scutiri de impozite pe 20 de ani, drept
de concesionare a terenurilor pe o perioada de 49 de ani.
• Promulgarea Legii staţiunilor în august 2008
– promulgarea de reglementări cu privire la viitoarea mare privatizare şi a noilor construcţii din staţiuni care să
prevină apariţia fenomenelor de dezvoltare haotică a staţiunilor;
– 13 aug. 2008 HG 852 privind aprobarea normelor şi clasificarea staţiunilor turistice din România publicată în
Monitorul Oficial 613 în 13 aug 2008 care reglementează normele de atestare a staţiunii;
– componentele legislative aveau ca scop declararea, protejarea, conservarea, valorificarea obiectivelor turistice
din staţiuni;
– staţiunile turistice sunt atestate de Ministerul Turismului sau Resortul de Turism: 2 categorii (de interes
naţional /local). Atestarea staţiunilor nu schimbă rangul localităţii.
 Cursul V

Premisele naturale care au contribuit la

edificarea sistemului de staţiuni în condiţii de
reconstituire, remodelare şi reabilitare
 Contexte determinante ale remodelării

 Evoluţia politică, geopoilitică;

 Schimbări legislative fundamentale;
 Implicări ale companiilor şi asociaţiilor organizaţionale;
 Activităţi de cunoaştere și cercetare;
 Schimbări strategice de amenajare (hotel vs. pensiune);
 Schimbări de destinaţii: vile, pensiuni, mini-hotel, hotel (rezidenţe, unitate
de alimentaţie, centrul de afaceri);
 Schimbări fundamentale a infrastructurii de comunicaţie şi a mijloacelor de
transport: cale ferată vs. cale rutieră şi mijloace de transport pe cablu;
 Percepţia şi aplicarea conceptelor de ecoturism şi dezvoltare durabilă;
 Schimbări ale strategiei de amenajare în staţiuni şi în afara staţiunii;
 Diferite proiecte/programe turistice/sportive (Superschi Carpaţi);
 Creşterea ponderii hotelurilor la procentul de 73% pentru oraşe, 51%
pentru staţiuni.
 Contexte determinante ale remodelării

 După anul 1990 se continuă aceeaşi tendinţă prin edificarea în principal a

hotelurilor în mediul urban, prin conservarea şi reabilitarea în staţiunile
balneoturistice.
 În anul 1990 se remarcă o schimbare de strategie în reabilitarea hotelăriei în
special a hotelurilor din zonele urbane şi cu unele excepţii (staţiunea Mamaia,
Poiana Braşov, Sinaia). Ca urmare a efectului aplicării sistemului de clasificare
pe stele în care s-a utilizat o strategie controversată: reabilitare şi privatizare,
se remarcă o stagnare a acestei politici de reabilitare până în anul 2005 a
unităţilor hoteliere din staţiuni balneoclimaterice disputate de mai multe
organisme precum Ministerul Sănătăţii, Muncii, Protecţia Socială şi Uniunea
Sindicatelor.
 Anul 2012 reflectă modul în care a fost aplicată politica de reabilitare
reuşindu-se a se creşterea ponderii unităţilor hoteliere de 3,4,5 stele.
Numărul de structuri hoteliere şi ponderea hotelurilor
(după sistemul de clasificare în România, anul 2012)

Nr.
crt. Nr. stele Nr. hoteluri Pondere % Nr. locuri Pondere %

1 5* 86 2% 6115 3,20%

2 4* 243 15,6% 34,072 17,7%

3 3* 704 48,9% 74,063 38,5%

4 2* 450 28,9% 15,965 37%

5 1* 72 4,6% 6925 3,6%

Total 1555 100% 192,14 100%

• 63% din totalul hotelăriei;

• În trecut 82% din hoteluri aveau confort IB (1-2*);
• În prezent 58,4% dintre hoteluri au un confort de 3-4-5*;
• Confort mediu de 3* este cel mai reprezentativ;
• Hotelurile de 2 stele ca să supravieţuiască vor avea nevoie de reabilitare;
• Din păcate hotelurile balneare din staţiuni se menţin la 2*;
• Majoritatea hotelurilor de 5* sunt în: Mamaia, Poiana Braşov şi Sinaia.
Capacitatea de cazare în stațiuni
INSSE, 2015
 Factori naturali de amenajare, localizare şi dezvotare turistică

• Codiţiile geologice de substrat şi morfologia locală:

– amplasarea nucleului şi apoi a vetrei staţiunii;
– modul de dezvoltare a acestora ca formă, ţesătură şi structură a vetrei;
• Factorii genetici ai staţiunilor, respectiv apele minerale şi termale, suprafeţele
lacustre la care s-au adăugat condiţiile locale de relief, pante, expoziţia versantului,
înclinarea acestora:
– au influenţat şi condiţiile climatice locale specifice respectiv topoclimatul;
• Prezenţa surselor hidrice a răspuns în amenajarea turistică principiului de bază:
– amenajarea la sursă – pentru că apele minerale şi cele carbogazoase nu suportă să fie
transportate (nici prin conducte);
• Relieful fluviatil, ca rezultat al activităţii de eroziune/depunere a apelor curgătoare
prin procesul de eroziune diferenţiată şi individualizarea luncilor, teraselor,
bazinelor, depresiunilor
– au condus la constituirea unor areale, unor suprafeţe favorabile amplasării staţiunilor;
• Relieful litoral românesc prin tipuri de ţărm (înalt sau jos)
– a favorizat formarea primelor nuclee şi apoi tipuri de extindere teritorială liniară, areală sau
tentaculară.
 Componenta climatică

• acţionează indirect în poziţionarea, dezvoltarea şi remodelarea unei staţiuni (caracteristici ce

conduc la indici bioclimatici, se pot constitui ca şi factori sanogeni).
• generează tipuri de bioclimate (determinate de altitudine, în general, staţiunile climaterice
montane se situează la altitudini între 6-17 m şi 1600 m):
– sedativ (de cruţare) în partea inferioară, la contactul regiunii de dealuri şi subcarpaţi cu
muntele;
– tonic stimulent de munte între 800 şi 1800 m (1600) cu suita de caracteristici ţinând de
confort şi disconfort termic, stresul bioclimatic, aeroionizarea şi radiaţia solară sau cosmică
cu partea de radiaţie luminoasă, ultraviolete şi raze X;
– o excepţie în cadrul general bioclimatic din România este cel solicitant excitant de litoral
marin (0 m – 20 m ); în acest caz, bioclimatul (climatul marin specific zonei temperate) este
cel care impune sezonalitatea estivală, predominantă pentru litoralul românesc în condiţiile
în care cu câteva excepţii (Techirghiol, Eforie N, Eforie S, parţial Neptun cu două hoteluri
balneare), restul staţiunilor au fost concepute pentru turism litoral de vară cuprinzând cura
de aer, soare şi mare, dependente de temperatura aerului şi a apei, de ţărm (contact uscat-
mare), cu linia de plajă, precum şi caracteristicile atmosferice determinate de radiaţia
solară (în special UV), cura de soare şi un factor tot atmosferic briza marină;
 Componenta climatică
• generează activităţi şi amenajări turistice (complexe turistice/staţiuni) prin precipitaţiile solide,
având drept element determinant stratul de zăpadă (grosime, durată, calitatea stratului,
stabilitatea/lipsa avalanşei):
– majoritatea staţiunilor climaterice montane deţin şi o componentă în amenajare, legată de
practicarea sporturilor de iarnă;
– în România nu există în zona alpină o staţiune (generaţia a III-a) integrantă sporturilor de iarnă
deoarece sezonul în care stratul de zăpadă îndeplineşte condiţii este restrâns la 4 luni,
calitatea stratului este problematică;
– pozitiv: precipitaţiile solide au condus la amenajări turistice (prin posibilități Europene de
finanțare) care au creat pentru unele staţiuni şi componenta sporturi de iarnă (Buşteni);
– pozitiv: remodelarea staţiunii Azuga (dezvoltare paralelă cu Valea Prahovei), s-a extins amonte
spre o zonă de platou sub forma reşedinţelor secundare și prin crearea unui domeniu schiabil
cu o pârtie cu telescaune (pârtia Cazacu) pârtie cu expoziţie nordică, mărind capacitatea
domeniului schiabil care consta înainte în Pârtia Sorica. Rezultatul fiind dublarea suprafaţei
domeniului Azuga prin edificarea vilelor de vacanţă şi pensiunilor;
– negativ: realizarea de amenajări neinspirate (din oportunism politic) care s-au facut la etaje
altitudinale inproprii sporturilor de iarnă (Gura Humorului/Petroşani); necesitatea existenței
tunurilor de zăpană și a unei temperaturi max de zero grade;
– pozitiv: după 1990 s-au realizat amenajări competitive (remodelare pe baza factorilor
climatici): Straja, Harghita Băi;
– pozitiv: Rânca s-a dezvoltat, pe baza factorilor climatici, dar datorită Transalpinei (partea de
nord a Parângului fiind în ultimii ani cel mai generos domeniu schiabil din România), axa
transcarpatică a accentând dezvoltarea turismului: Transalpina (unul dintre cele mai
reprezentative trasee rutiere transcarpatice ca peisaj, cu o joncţiune foarte interesantă).
 Componenta Hidrică
• Sursa de apă subterană termală sau minerală (zăcămintele termo-hidro-minerale):
– a determinat amplasarea staţiunilor și a contribuit la geneza unor localităţi.
În ultimii 50 de ani s-a mizat pe acea monofuncţionalitate curativă balneară!!!
– A creat unul din cele mai autentice sisteme de staţiuni din România acoperind un areal vast, în funcţie de tipul
apei determinând adevărate aliniamente şi concentrări interesante:
• Aliniamentul extrem vestic din Câmpia de Vest: Călacea, Felix, 1 Mai, Satu Mare (oraş + surse termale);
• Aliniamentul de la contactul dealurilor cu Câmpia de Vest: zăcăminte termale şi amenajări de tip staţiune
precum şi complexe balneare termale (în jumătatea nordică ): Marghita, Boghiş, Acâş, Beltiug, Tăşnad , iar
jumătatea sudică: Buziaş, Lipova, Tinca cu ape minerale carbogazoase bicarbonatate;
• Gruparea hidrotermală din Carpaţii Occidentali şi Vestul Carpaţilor Meridionali (ape hiper- şi mezotermale):
Băile Herculane, Călan, Vaţa de Jos, Băile Geoagiu, Moneasa;
• Bazinul Intercarpatic al Transilvaniei (Depresiunea Transilvaniei): predomină apele sărate concentrate şi
staţiunile care utilizează apele din lacuri şi izvoare sărate:
– Partea estică: Figa, Jabeniţa, Sângeorzu de Mureş, Sovata, Praid;
– Latura vestică: Miercurea Sibiului, Ocna Mureş, Băile Turda, Cojocna,Băile Someşeni, Ocna Dej- Toroc;
– Latura sudică: Ocna Sibiu;
– Latura estică la contactul cu Carpaţii Orientali- ape carbogazoase (Odorhei);
– Centrul Transilvaniei (podişul): Bazna (ape sărate-izvoare).
• Regiunea Carpatică – Carpaţii Orientali: Oaş-Maramureş (bipolaritate a compoziţiei chimice a sursei de
apă); staţiuni cu ape minerale carbogazoase: Bixad, Oaş, Borşa, Baia Borşa, Şuligu; staţiuni cu ape sărate:
Ocna Şugatag, Coştiui;
• Zona Someş-Dorna: Sângeorz-Băi, Vatra Dornei, Dorna Candreni.
• Zona depresionară de luncă: (carbogazoase bicarbonatate şi ape sărate): Tuşnad, Jigodin, Santinbruciuc,
Malnaş, Covasna, Vâlcele, Slănic Moldova, Tg. Ocna;
• Regiunea Subcarpatică estică: (2 tipuri hidrochimice):
– ape sărate: Bălţăteşti, Tg. Ocna, Slănic Prahova, Sărata Monteoru, Ocnele Mari, Săcele;
– ape sulfuroase sulfatate: Vulcana Băi şi Pucioasa, Băile Govora, Olăneşti, Călimăneşti şi Căciulata.
 Componenta bio-geografică
• Componenta biogeografică (spaţiile verzi amenajate) în care România a avut
tradiţie de mai bine de un secol, este cel mai bine reprezentată la Vatra Dornei,
Slănic Moldova, unde încă este conservată, dar şi aici s-a atentat la calitatea
peisagistică;
• SPA cuprinde cele trei elemente care sintetizează turismul în general: componenta
balneo-curativă, componenta agrementală, componenta sportivă-întreţinere
(lipseşte componenta culturală).

Nr. Supr. stațiune Supr. SV/loc Supr. SV/turist

Crt. Denumire (ha) S. AT (ha) Supr. SV (ha) (m2) (m2)
1. B. Tușnad 92,9 949 75 327 300
2. Borsec 110 63 17,5 49 80
3. Covasna 387 47 16 15 57
4. S. Băi 196 60 28 31 186
5. Slanic M. 200 160 62 186,6 21
6. Sovata 420 79 26 27,8 86,6
7. V. Dornei 365 98 70 56 49

8. Predeal 471 200 11 18,8 31,4

9. Bușteni 440 211 26 22 118

10. Sinaia 468 249 50 36,8 117

Repartizarea spaţiilor verzi din cadrul staţiunilor din România

 Cursul VI

Cadrul strategic și legislativ specific turismului

curativ din România
 Legi pentru staţiuni turistice (întocmirea documentaţiei pentru
recunoaşterea statutului de staţiune)

• demersuri pentru atestarea unei staţiuni (colectiv multidisciplinar ->

documentaţie):
– monografia turistică (analiza pertinentă şi reală cu privire la potenţialul geografic, de poziţie al
potenţialului natural şi antropic cu atractivitate turistică, a infrastructurii);
– documentaţia privind amenajarea teritoriului şi urbanism.
– fișa staţiunii după un model, şi un studiu cu documentaţie argumentativă care să evidenţieze
principalele puncte tari şi oportunităţi oferite de staţiune (SWOT).
– dosarul se înaintează Ministerului, apoi trece prin filtre ale comisiilor de specialitate după care
se face descinderea la destinaţia staţiunii şi se începe „bifarea” cu control concret.
– conform unui dosar al staţiunii, cu statut concret, inclusă unei unităţi administrativ teritoriale
de tip oraş sau comună va fi administrată de Consiliul Local care îşi asumă obligaţia să respecte
criteriile obligatorii pe baza cărora a fost acreditată staţiunea, iar veniturile obţinute din
valorificarea turistică să se constituie ca sursă de finanţare în cadrul proiectelor de extindere,
reamenajare, reabilitare, remodelare, reatestare, reacreditare. Verificarea se reia la fiecare 5
ani.
• În situaţia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute iniţial, Ministerul de
Resort poate propune retragerea atestatului prin H.G. sau „ retrogradarea” într-o
categorie inferioară.
 Cadrul legislativ

• Ordonanța Nr. 109 din 31 august 2000 privind stațiunile balneare, climatice și
balneoclimatice și asistența medicală balneară și de recuperare
– definiții asupra stațiunii balneare, climatice, balneoclimatice, ale factorilor naturali de
cură
– pașii necesari a fi parcurși pentru acordarea statului de stațiune balneară, climatică sau
balneoclimatică
– obiectivele de activitate ale Institutului de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și
Recuperare Medicală
– prevede norme asupra prospectării, exploatării, valorificării, protecției și conservării
factorilor naturali, dar și asupra asistenței balneare și de recuperare.
 Cadrul legislativ
• Hotărârea 1154 din 23 iulie 2004 privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea
documentațiilor complexe de atestare a funcționării stațiunilor balneare, climatice și
balneoclimatice și de organizare a întregii activități de utilizare a factorilor naturali
– enumeră tipurile de afecțiuni pentru care pacienții beneficiază de asistență de recuperare,
medicină fizică și balneologie, punctează condițiile de organizare și funcționare a acesteia,
structura și dotările necesare în unitățile care acordă servicii medicale spitalicești și
ambulatorii de specialitate (unitățile cu paturi și cele ambulatorii) și în stațiunile balneare,
climatice și balneoclimaterice
– prevede norme tehnice vis-a-vis de protecția stațiunilor balneare, climatice, balneoclimatice
și a factorilor naturali terapeutici împotriva poluării (metodologia întocmirii documentației
avizării și instituirii perimetrelor de protecție sanitară), norme tehnice cu privire la definirea,
clasificarea și reevaluarea factorilor naturali terapeutici, norme tehnice privind
sistematizarea și organizarea stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice (descrierea
zonelor funcționale ale unei stațiuni), norme tehnice de utilizare a substanțelor minerale
terapeutice (principii și condiții balneotehnice pentru exploatarea și utilizarea factorilor de
cură în scopuri terapeutice), norme tehnice pentru aplicarea climatoterapiei în România,
pentru amenajarea unor spații de tratament în saline, pentru funcționarea serviciilor de
recuperare medicală și privind eliberarea autorizației de funcționare din punct de vedere
medico-balnear și al valorificării terapeutice a factorilor sanogeni naturali pentru unitățile
medico-balneare și de recuperare din localitățile cu statut de stațiune balneară, climatică
sau balneoclimatică și pentru stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice.
 Cadrul legislativ

• Hotărârea 852 din 13 august 2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a
stațiunilor turistice
– face cunoscute criteriile obligatorii și suplimentare de atestare, atât pentru stațiuni de
interes național, cât și pentru cele de interes local
– punctajele minime ce se necesită a fi îndeplinite, cererea de atestare și lista localităților
atestate ca stațiuni turistice de interes național, respectiv local.
 Cadrul legislativ

• Hotărârea Guvernului nr. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentațiilor

de urbanism privind zone și stațiuni turistice și a documentațiilor tehnice privind construcții din
domeniul turismului
– cuprinde dispozițiile generale ce reliefează rezultatele avizării de către ministerul de
specialitate
– obiectul avizării (structuri de primiri turistice, de servire a mesei, de agrement turistic, de
tratament balnear)
– procedura de avizare (cererea de solicitare a avizului din partea beneficiarului, certificatul de
urbanism, documentația tehnică de execuție ce va cuprinde piese scrise și desenate).
 Cadrul legislativ
• Hotărârea Guvernului, nr. 1122/2002 pentru aprobarea condițiilor și a procedurii de atestare a
stațiunilor turistice, precum și pentru declararea unor localități ca stațiuni turistice de interes
național, respectiv local
– prezintă componentele documentației necesare pentru atestarea stațiunii turistice ce se
întocmește de către autoritățile publice locale (memoriul de prezentare, piese desenate precum
încadrarea în planul urbanistic general, harta turistică, anexe de specialitate ce fac referire la
documentația de urbanism și/sau de amenajare a teritoriului, fișa stațiunii turistice cu
prezentarea detaliată a criteriilor minime îndeplinite, studii și documente care să susțină
atestarea statutului de stațiune turistică și a specificului ei determinat de resursele turistice de
care dispune)
– două anexe ce evidențiază criteriile minime pentru atestarea stațiunilor turistice de interes
național și local
– lista stațiunilor naționale și locale din țară
• Hotărârea Guvernului nr. 432/2003 privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 1122/2002
pentru aprobarea condițiilor și procedurii de atestare a stațiunilor turistice, precum și pentru
declarerea unor localități ca stațiuni turistice de interes național, respectiv local
- în completarea Hotărârea Guvernului, nr. 1122/2002
- sunt adăugate două articole cu privire la instalarea de panouri indicatoare în vederea
îmbunătățirea informării turiștilor și a cadrului de protejare, conservare și valorificare a
resurselor turistice, localităților ori ale părților acestora.
 Cadrul legislativ

• Legea Stațiunilor privind organizarea și desfășurarea activităților de turism în stațiuni turistice

și zone turistice
– prezintă definiții și clasificări ale tuturor noțiunilor ce fac parte din câmpul lexical al
stațiunilor (turist, resurse turistice, patrimoniu turistic, structuri de primire turistică cu
funcție de cazare, alimentație, agrement, tratament, transport, punct turistic, obiectiv
turistic, complex turistic, localitate turistică, stațiune turistică, zonă turistică, zonă de
recreere periurbană, resort turistic, funcție turistică, ofertă turistică)
– criteriile de atestare a stațiunilor
– condițiile și formele de administrare ale unei stațiuni
– atribuțiile consiliului de administrație
– normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistică
– criteriile de atestare a stațiunii turistice.
 Cadrul legislativ

• Norma tehnică nr. 5 din 10 martie 1979 pentru aplicarea climatoterapiei în R.S. România,
publicat în Buletinul Oficial din 10.03.1979
– ilustrează condițiile de amplasare, amenajare și instalații pentru toate tipurile de amenajări
pretabile climatoterapiei și pentru fiecare tip de bioclimat (tonic-stimulent de munte, tonic-
sedativ indiferent de dealuri, excitant-solicitant de câmpie și litoral) de pe teritoriul
României: terase, aerosolarii, solarii, drumuri pentru cura de teren.
 Cadrul legislativ

• Legea nr. 85/2003, privind desfășurarea activităților miniere în România

– face referire la toate resursele minerale de pe teritoriul României, cu precădere la
dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează activități miniere
– regimul de punere în valoare a resurselor minerale
– drepturile și obligațiile titularului, autorizații, taxe, redevențe miniere și tarife
– atribuțiile principale ale autorității competente (Agenția Națională pentru Resurse Minerale)
– responsabilitățile ministerului de resort.
 Cadrul legislativ

• Hotărârea de Guvern nr. 101/1997 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și
mărimea zonelor de protecție sanitară
– cuprinde condiționările exogene ce duc la impurificarea apei potabile
– indicații tehnice pentru dimensionarea zonelor de proteție saniară a surselor de alimentare
cu apă potabilă din subteran și de ape minerale utilizate pentru cura internă
– mărimea zonelor de protecție a captărilor din surse de suprafață (atât pentru captările din
râuri, cât și din lacuri)
– măsuri cu privire la utilizarea terenurilor cuprinse în perimetrele de protecție
hidrogeologică, la exploatarea și amenajarea terenurilor incluse în protecție sanitară cu
regim de restricție și la utilizarea suprafețelor incluse în zonele de protecție sanitară cu
regim sever ce au drept scop să împiedice contaminarea sau impurificarea apei cu substanțe
și organisme periculoase.
 Cadrul legislativ

• Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 152/2002 privind organizarea și funcționarea

societăților comerciale de turism balnear și de recuperare
– reliefează importanța angajării unui personal medical și paramedical sau a încheierii unor
contracte de parteneriat cu Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și
Balneoclimatologie din București, spitale de recuperare, balneare, centre medicale,
ambulatorii, cabinete medicale de specialitate, unități sanitare de profil din subordinea altor
ministere sau instituții.
 Cadrul legislativ

• Hotărârea de Guvern, nr. 559/2001 privind unele măsuri de comercializare a produselor

alimentare și nealimentare în stațiunile turistice
– precizează faptul că alimentele, preparatele și semipreparatele din carne, lapte, ouă,
produse de panificație, patiserie, cofetărie, băuturilor alcoolice, nealcoolice, calde și reci
sunt permise a fi comercializate doar în structurile de primire turistică cu funcțiuni de
alimentație publică clasificate și în unitățile specializate
– prezintă sancțiunile nerespectării acestor condiții.
Punctaje fiecare criteriu în cadrul obţinerii atestării: max 250 pc. (condiţiia obligatorie: o staţiune
de importanţă națională = min. 500 locuri, o staţiune de importanţă locală = min. 100 locuri)
Criterii obligatorii:
Factorii naturali şi calitatea mediului
• Un cadru natural atractiv, divers şi fără factori poluanţi (incompatibilitatea turismului cu prezenţa activităţi industriale,
poluarea apei, solului, aerului);
• Se impune axistenţa studiilor şi documentelor care să ateste factorii naturali de cură, condiţii peisagistice (contrast,
biodiversitate);
• Constituirea perimetrelor de protecţie geologică, hidrologică şi sanitară pentru factorii de cură în conformitate cu legea în
vigoare.
Infrastructură şi accesibilitate
• Accesul feroviar cu staţie (mai nou nu este atât de obligatoriu);
• Drum rutier modernizat marcat cu semne de circulaţie în cazul în care există şi cale feroviară asigurarea transportului în
comun intre staţia feroviară şi destinaţie;
• Asigurarea parcărilor care trebuie să asigure măcar o treime din nr. Locurilor din staţiune;
• Amplasarea parcărilor în cadrul intravilanului staţiunii sau imediata apropiere (distanţă rezonabilă între localitate şi parcare);
• Asigurarea siguranţei (pază).
Utilităţi urbane
• Asistenţă medicală, şi mijloace de transport urgenţe;
• Puncte farmaceutice;
• Prim ajutor;
• Iluminarea locurilor de promenadă;
• Asigurarea centralizării apei şi evacuării apei şi energiei;
• Staţiunile litorale trebuie să dispună de: posturi de prim ajutor, salvamari, plajă amenajată;
• Localităţile montane trebuie să aibă salvamontişti;
• Relaxare în aer liber, terenuri de joacă pentru copii, prezenţa spaţiilor verzi amenajate sub forma de grădini, parcuri,
suprafeţe forestiere plantate.
Informarea şi promovarea turistică
• Se cere semnalizarea obiectivelor turistice cu indicatoare de informare (tipărite, vizualizate) sau suport electronic;
• Este solicitată realizarea de materiale de promovare a zonei şi staţiunii.
 Principalele elemente în vederea acordării punctajului pentru asigurarea
statutului de staţiune a unui areal cu valenţe turistice
Nr.
Crt Criteriu (enunț) Punctaj acordat
1. Trenuri cu regim de rezarvare a locurilor inclusiv a vagonului de dormit. 10

2. Autobuze de linie ce deservesc zilnic autogara. 10

3. Spații comerciale și pentru alte activități de servicii. 10

4. Săli de spectacole cu capacitate reprezentând 40% din numărul de locuri. 30

5. Asistență medicală balneară acreditată conform normelor în vigoare. 20

6. Dotări tehnice pentru exploatare și utilizare resurselor terapeutice. 20

7. Amenajări și dotări pentru serviciile de revigorare pentru spațiile construite. 20

5 / fiecare parc; max.

8. Parcuri amenajate 30

9. Trasee turistice montane omologate, marcate, afișate. 5

10. Bază pentru valorificarea resurselor naturale terapeutice. 30

11. Amenajări și dotări pentru proiectarea sporturilor. 15

12. Existența condiţiilor naturale (relief cu altitudine, pantă, orientarea versanţilor), condiţii climatice pentru formarea stratului de zăpadă. 10

13. Organizarea de evenimente turistice cu caracter de ciclicitate. 10 / eveniment

14. Centru de promovare și informare turistică cu personal permanent. 30

Asigurarea legăturilor permanente online între unitățile turistice și centrul de management al stațiunii, cu centrele de promovare
15. turistică, cu agenţiile de turism şi instituţiile de turism. 20
16. Canalizare centralizată (evacuarea apelor menajere, uzate). 50
 Cursul VII

Analiza tipologiei turistice în vederea

remodelării stațiunilor
 Turism curativ

 a luat naştere din nevoia de refacere a sănătăţii

 practicat din cele mai vechi timpuri
 reprezintă tipul de turism existent în staţiunile balneare, climaterice şi balneoclimaterice,
ce se bazează pe utilizarea unor resurse cunoscute pentru valorile lor terapeutice (factori
naturali de cură), după caz: ape termale, ape minerale, nămoluri terapeutice, mofete,
saline, bioclimat favorabil
 Turism medical
 a apărut nu înainte de fundamentarea în literatura de specialitate a geografiei medicale care reprezintă o
subramură a geografiei sociale ce se află la intersecția cu studiile medicale asupra sănătății, ce a apărut în a
doua jumătate a secolului al XX-lea
 înglobând societatea și spațiul (biosferă diversă) și având ca obiect de studiu starea de sănătate privită dintr-o
perspectivă holistă, geografia medicală transpune în teorie rolul geografiei în sănătate (Drăgan, 2010).
 conceptul a apărut începând cu anii 1990, atunci când pacienții aleg să parcurgă distanțe însemnate pentru
operații și terapii variate, alegând să se trateze în țări cu o economie dezvoltată, în special pe continentul
asiatic.
 apariția și dezvoltarea turismului medical se datorează, mai ales, fenomenului de privatizare a sectorului de
îngrijire a sănătății, a avansării rapide a tehnologiei, a globalizării accelerate a mentalității de îngrijire a
sănătății și turism, dar și a creșterii grijii față de aspectul fizic (Connell, 2010).
 prin faptul că este asociat cu o formă de turism, conceptul a stârnit numeroase controverse, în acest sens, Erik
Cohen venind cu conceptul de „medical travel”, de vreme ce componenta recreațională nu există
 Cohen (2008) clasifică turiștii ce se deplasează în acest scop în patru categorii:
 medicated tourist (care primesc tratament în urma unor accidente sau probleme de sănătate care apar în
timpul sejurului)
 medical tourist proper (care vizitează o țară pentru tratament medical și chiar dacă nu a avut în plan un
sejur, se gândește să îl efectueze în acea țară)
 vacationing patient (care vizitează doar în scop medical, dar facă uz de oportunități de vacanță în mod
incidental)
 mere patient (care vizitează doar pentru tratament medical)
 ca o continuare a acestui trend turistic, World Health Organization redă conceptul de „Complementary and
Alternative Medicine Tourism” ce înglobează metodele tradiționale de refacere și menținere a stării de
sănătate (fizice și psihice), indigene diferitelor culturi.
 Turismul de tip SPA
• este o formă de turism de nișă
• a apărut datorită nevoii de recuperare estetică, psihică, fizică, motorie
• proveniența etimologică (Salus per Aquam)
• urmărește nu doar efectuarea unor tratamente bazate pe valențele terapeutice ale apei, ci și pe
baza nămolurilor, argilelor, extractelor vegetale, sărurilor marine
• este preferat în special de turistul modern care este într-o continuă căutare de refacere, relaxare și
trăirea unui răsfăț senzorial superior
• datorită posibilităților multiple de tratament (masaje, saune, tratamente faciale, estetică corporală,
yoga, pilates) și a locurilor unde această formă de nișă este practicată => mai multe tipuri de Spa:
- club Spa (spațiu în care se poate practica fitness și tratament cu hidroterapie în cadrul unui program zilnic)
- Cruise Ship Spa (asigura tratament de tip Spa pe un vas de croazieră)
- day Spa
- destination Spa (centru ce permite turiștilor să efectueze hidroterapie, activități fizice, educație wellness, să
beneficieze de mâncare sănătoasă)
- medical Spa (toate tratamentele sunt făcute cu supervizarea unui medic specialist)
- mineral springs Spa (hidroterapii cu ape minerale, termale, apă de mare)
- resort/hotel Spa
- airport Spa
- ayurvedic Spa (toate tratamentele și produsele sunt naturale și sunt folosite, în special, pentru medicina
alternativă)
- mobile Spa (în cadrul căruia se pot efectua tratamente la domiciliu)
(http://www.setuhealthcare.com/)
 SPA vs. TURISM MEDICAL

Turism de tip Spa Turism medical

- de cele mai multe ori, turistul pledează
pentru relaxare, trăirea unui răsfăț senzorial
superior
- există câteva tipuri de servicii Spa care nu
presupun deplasarea turistului-pacient în
afara domiciliului său și ale căror pachete nu
includ cazare; turistul care beneficiază doar de
o singură zi de servicii Spa, nu urmărește
refacerea sănătății
- nu este necesar ca serviciile Spa să fie
efectuate cu supervizarea unui medic
specialist
- serviciile de tip Spa pot reprezenta părți
componente ale turismului curativ
Caracteristicile turismului de tip SPA și ale celui medical. Prezentare antitetică (după G. Gaman, 2016)
- include nevoia de refacere a sănătății a
persoanei în cauză, însă la baza acestuia stau
deplasările pentru operații estetice în alte țări
- include doar deplasarea benevolă a
pacienților pentru tratament, nedispunzând
de servicii turistice legate de transport, cazare
- pacienții au tendința de a alege destinația în
funcție de prețul serviciilor medicale, calitatea
fiind plasată pe locul secund
- deține minime relații cu activitățile de
recreere și relaxare
- joacă un rol important în industria turistică
internațională
 Diferențe

turism de tip Spa

≠
turism medical
≠
turism curativ

• scopul sejurului
• destinația sejurului
• serviciile turistice de care beneficiază turistul.
 Tendinţe în remodelare - implicarea apelor în naşterea
dezvoltarea şi remodelarea staţiunilor
• valorificarea apelor minerale, atermale şi termale, s-a dezvoltat şi creat o tradiţie în dezvoltarea
bazei terapeutice, rezultând:
– spaţii construite (cabine pentru efectuarea curei externe sub forma băilor cu apă caldă);
– monitorizarea de personal specializat în timp, cu studii superioare, format în instituţii
medicale de specialitate (în perioada interbelică fiind primele specializări de medicină
balneară- medici pentru staţiuni);
– până în anii ’60 au existat edificii distincte cu dimensiuni şi capacităţi curative adaptate la
debitul utilizat;
– bazine cu ape calde şi bazine în aer liber cu apă rece; alte componente precum pulverizator-
aerosoli (Slănic Moldova) - în timp, în funcţie de descoperirea unor noi proceduri şi de evoluţia
tehnologiei;
– personalul medical calificat a ajuns să reprezinte o componentă importantă în cadrul
staţiunilor;
– până în 1960 aceste unităţi balneare utilizau şi funcţia peisagistică, estetică, principalele
destinaţii pentru turişti fiind Vatra Dornei, Băile Herculane, Borsec;
– după 1960 au fost realizate acele hoteluri balneare, unităţi turistice balneare complexe, care
inglobau cele trei compononte: componenta pensiune, componenta balneaţie şi componenta
agrement.
• În privinţa componentei de agrement însă, n-au existat decât bazinele. Înainte de 1970 fiind un
singur ştrand cu valuri, şi anume cel de la 1 mai, judeţul Bihor.
• De asemenea se remarcă utilizarea apei termaile sub forma Aqualand-urilor care includ: bazine de
toate mărimile, băi de tip SPA, săli fitness, bazine cu diferenţe de temperatură etc.
 Tendinţe în remodelare - dezvoltarea durabilă
• necesitatea orientării către dezvoltarea durabilă sub trei aspecte: protecţia mediului şi a resurselor
naturale dar şi a identităţii sociale;
• conceptul de dezvoltare durabilă are două accepţiuni: cadrul natural, resurse socio-economice în
condiţiile de creştere a populaţiei şi accesul la facilităţi ţinând cont de educaţie şi fiziologie.
• conceptul şi strategiile de dezvoltare durabilă au fost percepute iniţial ca şi doctrină iar apoi ca şi
capacitatea societăţii de a funcţiona într-un viitor incert cu condiţia neepuizării resurselor de bază.
Legat de acest concept, au fost ridicate câteva probleme: echitatea împărţirii şi accesul la resurse,
durabilitatea resurselor.
• Durabilitatea resurselor poate conduce la viabilitatea dezvoltării. Pe baza acestei evoluţii au fost
lansate principii de dezvoltare durabilă:
– Principiul solidarităţii în viziune integrată a aplicării aceloraşi măsuri;
– Principiul participaţiei decurgând din conştientizarea care porneşte de la probleme majore de
mediu;
– Principiul precauţiei în găsirea şi aplicarea de strategii cu triplu impact (enviromental,
economic, social ).
• asociere între turism şi dezvoltarea durabilă deoarece turismul este un mare consumator de resurse
naturale şi procesate:
– apa este principala resursă naturală consumată în turism (amenajări mari unde resursa de apă
este limitată, mai ales în regiunea montană şi zona deşertică)
– covorul vegetal- este afectat prin realizarea domeniilor schiabile;
– principalele resurse procesate în domeniul turismului sunt produsele alimentare;
– este un foarte mare consumator de suprafeţe scoase din circuitul iniţial;
– ca orice activitate cu tentă economică trebuie să fie luată în vizorul strategiilor urmărind
dezvoltarea durabilă.
 Tendinţe în remodelare - dezvoltarea durabilă
• Caracteristicile turismului conduc către faţete negative cu implicaţii complexe.
– În privinţa resurselor umane se remarcă un caracter accentuat de sezonalitate care conduce către
nesiguranţa locului de muncă şi dificultatea păstrării prin fidelizare a personalului calificat (de ex: Litoralul
Mării Negre, prin caracteristica sa climatică, sezonul este de maxim 4 luni, astfel se fac detaşări de personal);
– influenţează tradiţiile şi valorile culturale modificând stilul de viaţă conducând chiar la distrugerea de spaţii
limitate unor culturi;
– contribuie la degradarea mediului în situri amenajate, sprapopulate, contribuind la acumulare de deşeuri;
– amenajările turistice masive contribuie la aridizarea peisajului, predominând componenta amenajării în
defavoarea componente naturale.
• Aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă este diferit în turism faţă de toate celelalte domenii de activitate.
Aceasta nu este supusă unui consum clasic, este gândită încât să aducă trăiri şi percepţii, sensibilităţi.
• Conceptul dezvoltării durabile în turism trebuie şi poate să determine sau să inducă o reorientare a mentalităţii şi
practicii, eticii, ofertanţilor.
• Turismul este un instrument al dezvoltării, având rolul deloc neglijabil şi activ în strategia de dezvoltare generală.
• În condiţiile aplicării dezvoltării durabile în turism, există abordări multiple şi contradictorii:
– abordarea capitalistă – se practică şi în cazul unor amenajări de tip concentrări a unor staţiuni;
– abordarea naivă – se evită cu desăvârşire orice intervenţie în cadrul mediului ambiant înconjurător;
– abordarea echilibrată cu dezvoltarea principiilor şi aplicarea rezonabilă şi a valorificării dar şi a diminuării nu
în totalitate a efectelor;
– abordarea sceptică- ia condiţiile abordării i pesimismului „orice am face...”;
– abordarea alternativă acceptă şi compromisurile şi efectul utilizării intensive cu cel prudent (procent
favorabil).
• Îmbinarea tuturor acestora poate să conducă la realizarea unui model de dezvoltare cu îmbunătăţiri şi evitări ale
greşelilor anterioare, a aplicării de inovaţie, toate acestea putând conduce la o dezvoltare echilibrată.