Dermatologie Anul II A, C, D M.

I Corîu Denisa-Maria

ERIZIPELUL

Erizipelul este o formă superficială de dermohipodermită streptococică acută.

Este întâlnit de obicei la persoane trecute de 40 de ani, fiind foarte rar la copil.

Incidența este de 10 - 100 cazuri %0.

Agentul etiologic cel mai frecvent este streptococul grup A, care pătrunde prin poarta
de intrare (depistată la 64 - 75 % din cazuri) din regiunea afectată. Este o boală originală
datorită caracterului toxiinfecțios și a unei densități bacteriene scăzute în leziune, fapt ce face
să scadă interesul pentru examnul bacteriologic pentru susținerea diagnosticului.

Factorii de risc sunt:

- locali: limfedem, intertrigo, ulcere de gambă. Faptul că staza limfatică este factor
favorizant pentru erizipel ne explică apariția acestei infecții la persoanele cu
limfedem la nivelul brațului după rdioterapie și cura ganglionilor efectuate pentru
un cancer de sân;
- generali: obezitatea. Diabetul și etilismul cronic nu par a fi factori de risc, contrar
unor idei mai vechi.

După o perioadă de incubație, în medie de 3 zile, bolnavul prezintă frison solemn,

uneori vărsături, cefalee, iar copiii prezintă convulsii. În timp scurt se instalează febra (38 -
40°C).

Local apare un placard roșu, infiltrat, dureros, relativ bine delimitat, cu margine
supradenivelată (burelet marginal, mai evident în localizările de la nivelul faciesului).

Tabloului clinic prezentat i se asociază o adenopatie regională dureroasă la 40 - 50%

din cazuri și limfangită la 25 - 30 % din bolnavi.

1
Dermatologie Anul II A, C, D M.I Corîu Denisa-Maria

În ordinea descrescătoare a frecvenței, sunt afectate membrele inferioare (70 - 88% din
cazuri), fața - cu aspect de "fluture " - în 6 - 19 % din cazuri, etc.

În localizarea la nivelul membrelor inferioare, poarta de intrare este adesea o tinea

pedis - forma intertriginoasă. În unele cazuri, placardul descris se însoțește de bule (erizipel
bulos), care pot avea conținut hemoragie (erizipel hemoragic). În erizipelul hemoragic
placardul este roșu închis, adesea purpurie. Această formă survine la pacienți fragili, cu
patologie asociată precum diabet zaharat, adenocarcinom esofagian, boala Hodgkin,
sindromul mielodisplazic, hemopatii acute, insuficiență renală cronică, SIDA etc.

O formă evolutivă particulară o reprezintă erizipelul recidivant, mai frecvent la gambe,

care conduce în final la limfedem. Cauza principală o reprezintă persistența porții de intrare.

Explorările paraclinice evidențiază o hiperleucocitoză (>12 000/mm ) cu polinucleoză

neutrofilică (>7 000/mm3), VSH adesea >50mm/h, proteină C reactivă crescută precoce, în
timp ce ASLO crește după 10 - 15 zile (ajută pentru diagnosticul retrospectiv).

Diagnosticul diferențial se face cu:

- celulite infecțioase: sunt infecții dermo-hipodermice, cu marginile rău delimitate.

Participarea limfatică este inconstantă, evoluția este prelungită, iar complicațiile locale sunt
frecvente;

- fasceita necrozantă: bolnav cu febră permanentă (>39°C), prostrație. Leziunile sunt

rău delimitate, zona afectată este hipoestezică. Evoluția este mult mai gravă, consemnându-se
o mortalitate de 16-36%.

- flebite profunde și superficiale;

- dermohipodermita flebopatică.Există și alte manifestări ale insuficienșei venoase

cronice.

Evoluția erizipelului este, de cele mai multe ori, favorabilă după 8 - 1 0 zile de
tratament. Mortalitatea este sub 0,5% și este în raport cu patologia asociată. Totuși, există risc
de tromboză venoasă profundă (0,7 - 4,9 %), de unde interesul pentru tratamentul
anticoagulant sau antiagregant în scop profilactic cel puțin la persoanele cu risc trombotic. Pot
să intervină și alte complicații: gangrenă, abcedare, septicemie.

Tratamentul erizipelului

2
Dermatologie Anul II A, C, D M.I Corîu Denisa-Maria

Tratamentul de electie este penicilina G în doză de 2-10 milioane

ui/zi,intectajil,intramuscular,timp de 7-10 zile,apoi moldamin. In caz de alergie la aceste
antibiotice se poate trata cu clindamicina, daptomicina sau macrolide.

Pentru atenuarea manifestărilor inflamatorii se recomandă tratament antiinflamator cu

corticosteroizi(prednison 10-20 mg/zi).

Local se aplică comprese umede și reci,schimbate la 1-2 h,timp de 1-3 zile(cu atenție
pentru a nu se macera tegumentul) cu acid boric ,cloramină,rivanol,permanganat de
potasiu,ser fiziologic.

Se recomandă repaus la pat cu imobilizarea segmentului afectat.

Este obligatoriu tratamentul porții de intrare și a afecțiunilor asociate.