INGRIJIREA

PACIENTULUI CU
ERIZIPEL
 Erizipelul este o infecţie bacteriană acutǎ a
straturilor profunde ale pielii (dermul profund şi
hipodermul superficial) pornind de la reţeaua
vaselor limfatice.
Agentul etiologic cel mai frecvent izolat este
Streptococul β hemolitic de grup A.
 Factori favorizanţi ai apariţiei erizipelului
sunt: tulburările circulatorii venoase şi limfatice
ale membrelor inferioare, edemele gambei de
cauză cardiacă, diabetul zaharat, alcoolismul,
denutriţia, desocializarea.
Localizările cele mai frecvente ale
erizipelului sunt membrele inferioare (70-88%)
şi faţa (6-19%).
 Poarta de intrare a infecţiei streptococice
poate fi: o escoriaţie, o înţepătură de insectǎ,
o arsură, o plagă chirurgicală, un abord
venos, cicatricea ombilicală la nou-născuţi,
micoze, ulceraţii cutanate, infecţii ale
mucoaselor (rinită, faringită, amigdalită,
otită, conjunctivită).
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
Debutul erizipelului este brutal cu frison
solemn, febră 38-40ºC, cu alterarea stǎrii
generale, cefalee, greţuri, vărsături. După 24-48
de ore, în zona afectată, apare un placard roşu,
edemaţiat, dureros, cu suprafaţa lucioasă, bine
delimitat de un burelet proeminent, semn
caracteristic erizipelului. Edemul este mai
accentuat în localizările la nivelul feţei, scalpului
şi pavilionului urechii. Placardul se extinde lent
prin periferia sa până la 10-15 cm sau mai mare.
Se asociază cu limfangită şi adenopatie regională
inflamatorie.
 În lipsa tratamentului erizipelul involuează
spontan în 1-3 săptămâni prin reducerea
eritemului şi apariţia unei descuamaţii lamelare
specifice infecţiei streptococice.
Există şi forme clinice mai grave precum:
erizipelul bulos, erizipelul necrotic, erizipelul
flegmonos.
 PROBLEME
 Hipertermie
 Disconfort
 Alterarea integritatii mucoaselor si a
tegumentelor
 Potential de complicatii
 Datorită persistenţei porţii de intrare erizipelul
poate recidiva şi fiecare recidivă va agrava
tulburările circulatorii limfatice şi vor conduce la
limfedem cronic şi elefantiazis.
Paraclinic erizipelul se însoţeşte de VSH
crescut, leucocitozǎ cu neutrofilie.
 OBIECTIVE
 Combaterea infectiei
 Pacientul sa prezinte temperatura corpului
in limite normale
 Pacientul sa prezinte confort fizic si psihic
 Evitarea complicatiilor.
 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Erizipelul trebuie deosebit de:
 celulita acută
 tromboflebita superficială sau profundă
 înţepături de insecte
 herpesul zoster
 dermatita de contact.
 TRATAMENT
Tratamentul de elecţie al erizipelului este penicilina G în doză de
2-10 milioane ui/zi injectabil intramuscular, fracţionatǎ la 6 ore, timp
de 7-10 zile. Necesitǎ testare în prealabil la penicilinǎ toate
persoanele care nu sunt cunoscute cu antecedente alergice la
penicilinǎ!
Ca alternativă la penicilină se pot folosi cefalosporinele. Cei
alergici la peniciline vor fi trataţi cu macrolide (eritromicină,
azitromicină, roxitromicină).
Pentru atenuarea manifestǎrilor inflamatorii se recomandă
tratament antiinflamator cu corticosteroizi (prednison 10-20 mg/zi).
Local se aplică comprese umede şi reci, schimbate la 1-2 ore, timp
de 2-3 zile (cu atenţie pentru a nu se macera tegumentul) cu acid
boric 1-2%, cloramină, rivanol, permanganat de potasiu, ser
fiziologic. După liniştirea procesului inflamator se pot aplica
coloranţi. Se recomandă repaus la pat cu imobilizarea segmentului
afectat.
Este obligatoriu tratamentul porţii de intrare şi a afecţiunilor
asociate (tinea pedis, ulcerului de gambă).