Sunteți pe pagina 1din 31

Capitolul I :

Erizipelul

Definitie

Etiologie

Epidemiologie

Patologie si anatomie patologica

Tablou clinic

Forme clinice

Complicatii

Diagnostic

Prognostic

Tratament

Profilaxie

Capitolul II:

Particularitati de ingrijire a pacientului cu


erizipel

Cazul I

Capitolul III:

Fise tehnice

Perfuzia endovenoasa

Efectuarea bandajelor si
pansamentelor

Tehnica masurarii temperaturii

Bibliografie
CAPITOLUL I

ERIZIPELUL

DEFINITIE

Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentului, determinata de streptococul


beta-hemolitic din grup A, caracterizata clinic prin aparitia unui placard de dermita
rosu, eritematos si dureros cu tendinta extensiva, insotit de fenomene generale precum
febra si frison.

Din punct de vedere anatomo-patologic, erizipelul este o inflamatie acuta care se


intinde in adancime pana la corion, ca urmare a patrunderii si inmultirii microbilor in
limfaticele reticulare.

ETIOLOGIE

Agentul etiologic al erizipelului este Streptococcus pyogens, beta hemolitic grup A.


Nu este un streptococ particular erizipelului; oricare din cele 83 de tipuri de streptococ
beta hemmolitic grup A pot provoca erizipel. Mai rar intervin streptococi din grupul B
sau C. Acelasi tip de streptococ care produce erizipelul poate produce septicemia,
flegmoane, angine sau scarlatina.

EPIDEMIOLOGIE

Erizipelul apare sporadic. Epidemii au aparut in secolele trecute, in serviciile de


chirurgie, de obstetrica sau in spitalele de cronici. Erizipelul este raspandit pe tot globul,
dar, ca si alte boli produse de streptococul beta hemolitic, el apartine mai ales regiunilor
temperate. Incidenta sezoniera a bolii arata un maximum toamna si primavara.

Morbiditatea prin erizipel se suprapune cu morbiditatea prin angine si


scarlatine. Aceste afectiuni au prezentat in timp numeroase variatii in ceea ce priveste
durata valorilor epidemiologice, morbiditatea si in special alternanta dintre epidemii in
care predominau forme usoare cu altele in care predominau forme grave de boala.

Erizipelul apare mai rar la copii si la adolescenti si este mai frecvent la adulti si
varstnici. Sexul masculin este mai des afectat.

Sursa de infectie este reprezentata de bolnavi si convalescenti de diferite forme de


infectii streptococice (angine, otite, scarlatina, impetigo, pemfigus, erizipel, flegmon) sau
de purtatori sanatosi de streptococ beta hemolitic grup A. Cazurile de erizipel pot
constitui surse de infectie, indeosebi prin secretiile infectate de pe suprafata placardului(
continutul flictenelor, cruste).

Nu este exclusa exacerbarea, datorita unor anumiti factori locali sau generali, a
unui streptococ hemolytic, aflat de multa vreme pe mucoasa in stare de saprofitism.
Modul de transmitere este atat contactul direct cu bolnavul, sau pe cale aeriana,
prin picaturi Flügge de la bolnavi cu angine sau purtatori de streptococ beta
hemolitic. In mod indirect transmiterea se poate face prin intermediul obiectelor
contaminate.

Contagiozitatea erizipelului este redusa si usor de evitat. Numai greseli grosolane


de asepsie ( maini si obiecte contaminate cu secretii infectate) pot conduce la
transmiterea infectiei.

Poarta de intrare este reprezentata de solutii de continuitate in tegument (leziuni


invizibile, minore sau evidente, plagi accidentale, chirurgicale, arsuri) sau pe mucoase,
de unde infectia streptococica se propaga prin continuitate la tegumentul vecin ( de
exemplu rinita streptococica si erizipelul fetei). Pentru erizipelul membrelor inferioare,
poarta de intrare este reprezentata adesea de solutii de continuitate provocate de micoze
interdigitale cronice, ulcere varicoase, escoriatii.

In secolul trecut, inaintea introducerii regulilor de asepsie in serviciile


chirurgicale, se produceau veritabile epidemii intraspitalicesti de erizipel, care se soldau
cu numeroase decese.

Receptivitatea. Anumite conditii ale macroorganismului predispun la infectii:


nou-nascutul face erizipel la plaga ombilicala, persoanele traumatizate accidental sau
operator, cardiacii, neoplazicii, diabeticii sunt predispusi sa faca erizipel grav si
recidivant.

Boala apare cu mai multa usurinta pe terenurile tarate, in incompetenta imuno-


biologica, la cei care au mai avut erizipel, ca si cum infectia precedenta ar fi creat o
receptivitate crescuta pentru streptococul beta hemolitic si o sensibilitate de tip alergic.

Imunitatea. Dupa erizipel nu apare o stare de imunitate, ci dimpotriva o stare de


predispozitie, care explica recidivele; uneori multiple, care apar la multi dintre bolnavii
de erizipel ( erizipel recidivant).

PATOLOGIE SI ANATOMIE PATOLOGICA


Streptococul beta hemolitic, cauzator al erizipelului patrunde, in tegument
printr-o solutie de continuitate (minuscule sau plaga evidenta) sau prin propagarea de la
o infectie a mucoasei ( rinita sau faringita streptococica). De la poarta de intrare
difuzeaza in vecinatatea acesteia progresand pe cale limfatica pana la ganglionii
regionali. Streptococii se multiplica in vasele limfatice si in spatiile limfatice ale
dermului provocand o dermita, caracterizata prin vasodilatatie, edem si infiltratie
celulara. Aceste modificari sunt mai intense catre marginile suprafetei infectate,
propagarea facandu-se in jur, din aproape in aproape. In centru placardului de dermita,
modificarile se atenueaza, iar streptococii se gasesc, aici, in numar redus. Deseori,
serozitatea acumulata in derm provoaca, prin presiune, un clivaj al stratului superficial
al pielii, avand ca urmare aparitia de flictene. Uneori, se realizeaza arii de necroza a
epidermului, urmate de eliminari lente ale portiunii sfacelate. Nu numai epidermul si
dermul sunt afectate de erizipel, dar si hipodermul, care este sediul unui edem (deseori
masiv) si chiar al unor procese supurative (celulita, abces, flegmon).

Ganglionii regionali prezinta o reactie inflamatorie. Fenomenele generale sunt


cauzate de toxinele streptococulu, care trec in circulatie. In cazuri rare, bariera
ganglionara este depasita, realizandu-se forma bacterienica sau septicemica a bolii.

Se admite ca in patogenia erizipelului, intervine o stare alergica a organismului,


de sensibilizare fata de streptococul beta hemolitic grup A. Pe un astfel de teren, factorii
predispozanti si favorizanti, care tin de mediul extern si de organism, intervin in
declansarea bolii, provocand o schimbare in reactivitatea organismului.

Acesti factori pot fi scaderile bruste de temperatura, traumatismele, debilizarea,


rezistenta scazuta etc. Astfel se explica de ce acelasi streptococ, provenit de la un bolnav
de erizipel, va determina la o alta persoana nu un erizipel, ci eventual un abces, o
limfangita, o angina, uneori nimic si numai foarte rar, un erizipel.

TABLOU CLINIC
Boala evolueaza in trei faze in succesiune:

- faza de incubatie

- faza de stare

- faza de rezolutie sau remisiune

Incubatia este scurta, de 1-3, maxim 8 zile. Debutul este brusc, chiar dramatic,
incat prin el insusi sugereaza o infectie sistemica grava, ca de exemplu inceputul
pneumoniei ( debut pseudopneumonie). Perioada de invazie este marcata prin fenomene
generale ; frisoane, febra 39-400C, cefalee, inapetenta, greturi, varsaturi.

La 1/3 din bolnavi fenomenele locale apar concomitent cu cele generale, la restul
de 2/3, ele succed la 1-2 zile. Febra se mentine ca atare, cu caracter continuu, timp de 5-6
zile, pana la rezolutia bolii.

Perioada de stare se caracterizeaza prin constituirea placardului erizipelatos. La


inspectie se observa o pata rosie inchisa, caramizie, care se constitue rapid si are
marginile policiclice si usor ridicate, fata de tegumentul limitrof. Aceasta pata rosie, usor
ridicata, poarta numele de placard erizipelatos. Aria de dermita sau placard erizipelatos
este unic, cu tendinta la extensie rapida si prezinta toate caracterele procesului
inflamator (rubor, tumor, dolor, calor). Placardul este tumefiat, cu marginile mari
reliefate si net conturate, prezentand aspectul unui chenar (“cearcan” sau “burelet”). La
palpare, apare lipsit de suplete.

Culoarea placardului este rosie, cu nuanta inchisa; in pielea capului, placardul


apare de culoare roz deschisa, chiar albicioasa (aspect slaninos).

La anemici si la casectici, acest aspect este curent in orice regiune a corpului. La


cardiaci, culoarea placardului poate fi albastra cianotica (erizipelum ceruleum).
Temperatura locala este crescuta.

Placardul erizipelatos se insoteste de o senzatie de tensiune dureroasa si nu o


durere bine exprimata. Aparitia unei dureri acute, mai ales la palpare, reprezinta mai
repede semnalul unei complicatii supurative (abces, flegmon). Exista totusi localizari de
erizipel, care sunt insotite de durere neta, ca de exemplu erizipelul pavilionului urechii si
cel al pielii capului.

La nivelul placardului, apar frecvent flictene, asezate superficial si continand un


lichid clar si usor galbui. Acoperisul epidermic al acestora se rupe usor, lasand sa se
scurga continutul, care se concentreaza sub forma unor cruste melicerice (“galbene ca
mierea”).

In formele grave, straturile superficiale ale tegumentului, se necrozeaza


constituind erizipelul necrotic sau gangrenos.
Tesutul subcutanat este sediul unui edem, care poate lua uneori proportii
considerabile, in special la fata si pleoape, provocand deformari hidoase, ca si in alte
regiuni bogate, in tesut conjunctiv.

Placardul se extinde in suprafata prin margini, avand o evolutie centrifuga,


centrul ramanand mai palid, mai sters si mai putin tumefiat extinderea se face in mod
regulat, ca o pata de ulei dar si cu variate si neregulate prelungiri de aspect peninsular.

La fata, placardul erizipelatos se extinde pe ambii obraji, luand aspectul de


“fluture”, in timp ce buza superioara nu este afectata. Netratat, placardul erizipelatos se
poate extinde si in alte parti ale corpului, cu aspecte evolutive, care se observau alta
data, denumite erizipel migrator, erizipel serpiginos, erizipel eratic.

La un examen atent se deceleaza o adenita usor dureroasa din partea


ganglionilor, tributar regiunii unde va aparea placardul erizipelatos.

In cursul perioadei de stare se mentin fenomenele generale intalnite in perioada


de invazie: febra, frison, tahicardie, cefalee, insomnie, dureri osteomusculare.

Evolutia placardului netratat se insoteste in continuare de febra, tahicardie,


tulburari digestive (anorexie, varsaturi) si nervoase (cefalee, agitatie, chiar delir,
accentuate mai ales la alcoolici, accese de delirum tremens). Splina poate fi usor marita.
Aparatul urinar prezinta oligurie, albuminurie si un sediment urinar cu hematii
experimand o nefrita in focar.

La examenul de laborator se va observa VSH accelerat. Leucograma arata


leucocitoza cu polinucleoza. Uneori streptococul poate fi cultivat din serozitatea
veziculelor dupa placard. In cazurile cu bacteriemie sau septicemie, hemocultura este
pozitiva pentru streptococ beta-hemolitic grup A.

Perioada de remisiune. Dupa 6-11 zile, fenomenele locale se atenueaza iar


pe suprafata fostului placard apare o descuamatie fina. Febra scade in lizis sau in crisis,
starea bolnavului se amelioreaza rapid.

Fostii bolnavi au predispozitie la recidiva; noul placard erizipelatos se localizeaza


de obicei in aceiasi regiune. Recidivele apar dupa cateva saptamani, luni sau ani de la
prima imbolnavire. De obicei recidivele sunt din ce in ce mai benigne (erizipel redux).
FORME CLINICE

Placardul erizipelatos poate lua una din urmatoarele forme anatomo clinice:
eritematoasa, buloasa si gangrenoasa.

Erizipelul eritematos numit si erizipelul rubeosum, reprezinta forma obisnuita.


Ea a fost descrisa mai sus.

Erizipelul bulos se caracterizeaza prin aparitia de flictene pe placardul


erizipelatos. Aparitia lor reflecta gradul crescut de tulburare a permeabilitatii
capilarelor si rata mare de formare a exudatului inflamator care reuseste sa decoleze
straturile epidermului si sa se colecteze. Continutul flictenelor este serocitrin dar poate
deveni seropurulent sau purulent, realizand o adevarata supuratie a dermului. Dupa
spargerea bulelor, suprafata denudata se acopera de o crusta galbuie, melicerica.

Erizipelul gangrenos este o eventualitate mai rara. El se datoreste trombozelor


vaselor intradermice, de obicei a celor din centrul placardului eritematos.

Aceste diferente de intensitati lezionale sunt expresia raporturilor care se


stabilesc intre virulenta microbiana, rezistenta organismului, sensibilitatea individuala
fata de streptococul beta-hemolitic si momentul si calitatea tratamentului.

Din punct de vedere al localizarii cea mai frecventa forma anatomo clinica este
“erizipelul fetei”. Placardul erizipelatos se extinde la nas si la obraji dar nu si la buza
superioara. Din aceasta cauza roseata este caracteristica, luand forma de “aripi de
fluture”.

Aceasta extindere particulara se datoreste diferentei de structura densitate si


aderenta a epidermului la derm. In cazul in care placardul erizipelatos se extinde spre
ureche, cuprinde si pavilionul urechi, in timp ce celulita fetei se opreste net la nivelul
acestuia.

Aceasta diferenta de extindere se datoreste faptului ca erizipelul este o limfangita


a pielii, o dermita acuta in timp ce celulita este inflamatia acuta a hipodermului. Ori, la
nivelul pavilionului urechii tegumentul adera strans la cartilaj fara intreruperea unei
lame celuloconjunctive. Aceasta diferenta este un element de diagnostic diferential si a
fost descries de Gostan Milian (1871-1945 dermatolog francez la spitalul Saint Louis din
Paris), sub denumirea de “semnul urechii”. Erizipelul pavilionului urechii este foarte
dureros.

Erizipelul poate fi insa intalnit si la nivelul mainilor, pielii capului, organelor


genitale (“erizipelul scrotului”). Exista si un erizipel al nou nascutului care se dezvolta la
nivelul regiuni ombilicale, produs prin infectarea ombilicului cu ocazia sectionarii si
legaturii facute in conditii lipsite de sterilitate.

Erizipelul este o boala care nu confera imunitate de aceea o noua infectie sau o
recidiva sunt oricand posibile.
Erizipelul recidivant este favorizat de existenta tulburarilor circulatorii venoase
sau limfatice, ca in cazul sindromului posttrombotic sau in cel al limfedemului cronic.

In aceste cazuri se realizeaza un adevarat cerc vicios. Erizipelul agraveaza


insuficienta limfatica prin leziunile de limfangita, iar insuficienta limfatica, favorizeaza
recidiva erizipelului prin conditiile locale favorizante.

In cadrul erizipelului recidivant exista o forma particulara, aceea de erizipel


catamenial in care recidiva apare in perioadele menstruale.

In afara de aceste forme se mai intalneste erizipelul recidivant sezonier.


Caracterul recidivant al erizipelului pare ca s-ar datora constituirii unei adevarate
predispozitii fata d e infectia cu streptococul beta-hemolytic. Erizipelul recidivant al
membrelor poate duce la o insuficienta limfatica cronica, elefantiaza.

Erizipelul recidivant constituie o manifestare frecventa ( 15%) si deosebit de


suparatoare, prin numeroasele recidive la aceeasi persoana.

Cauzele sunt multiple:

- lipsa de imunitate fata de infectia streptococica

- predispozitie generala prin deficiente de aparare antiinfectioasa

( diabet, ciroza, alcoolism).

- factori locali predispozanti: micoze interdigitale cu afectarea epidermului, ulcere


varicoase, escoriatii, ragade, fisuri, lipsa de igiena, obezitate excesiva, edeme cronice sau
prin flebite.

Dupa cum se face extinderea placardului, se deosebeste erizipelul localizat,


migrator, eratic si serpiginos.

In erizipelul localizat placardul se extinde in “ pata de ulei”.

In erizipelul migrator, placardul se extinde, dar, in aceeasi masura, paleste in


zona eritematoasa, anterior.

In erizipelul eratic, placardul se configureaza discontinuu, in insule, iar in cel


serpiginos, serpuitor, in fasii.

COMPLICATII
Incidenta complicatiilor in erizipel a scazut mult de cand au aparut substantele
antimicrobiene. Erizipelul poate evolua cu complicatii locale, regionale si sistemice.

Complicatiile locale sunt:

- necroza tegumentului

- patrunderea infectiei in hipoderm cu constituirea unui edem voluminos a celulitei acute


sau a unei supuratii care se poate extinde si subfacial ( flegmonul temporal in erizipelul
fetei, flegmonul orbitar ).

Complicatiile regionale sunt:

- adenoabcese

- adenoflegmoane

Complicatiile sistemice sunt:

- septicemii

- limfangite

- adenite supurate

- pleurezii purulente

- nephrite in focar

Glomerulo-nefrita acuta difuza si boala reumatismala pot aparea, ca si alte boli


streptococice, dupa 2-3 saptamani. Edemul, cronic, uneori enorm( elefantiazis nostras)
al membrului inferior apare dupa erizipele repetate.

DIAGNOSTIC
1. DIAGNOSTIC POZITIV

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe debutul brusc cu frison si febra mare, urmat de


aparitia unui placard unic de dermita, cu ,,burelet” si cu extindere rapida in suprafata.

Datele de laborator arata VSH accelerata, leucocitoza cu polinicleoza. Uneori


streptococul poate fi cultivat din serozitatea veziculelor de pe placard. In cazurile cu
bacteriemie sau septicemie, hemocultura e pozitiva pentru streptococ beta hemolytic
grup A.

2. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

In perioada de stare, dupa aparitia placardului, diagnosticul diferential trebuie


facut cu eriteme, dermite si infectii cutanate de variate etiologii ca: eritemul fix, eritemul
nodos, eritemul solar, eritemul pernio, dermitele artificiale produse de agentii fizici sau
chimici ( raze X, fenol, tincture de iod). Mai rar este necesar diagnosticul diferential cu
un furuncul, eczema, zona zoster sau cu un erizipeloid Rosenbach.

Deosebita importanta prezinta diagnosticul diferential cu edemul malign,


stafilococia maligna a fetei, eritemul nodos.

PROGNOSTIC

Erizipelul are astazi un prognostic favorabil, vindecarea obtinandu-se in mod


usual. Inainte de sulfamido si penicilinoterapie, evolutia bolii era grava si deseori letala
la varstnici, sugari, cirotici. In conditiile penicilinoterapiei, letalitatea este sub 1%.
Metodele moderne nu au reusit insa sa influenteze frecventa recidivelor si evolutia unor
erizipele ale membrelor inferioare spre elefantiazis.

De asemeni, prognosticul este mai rezervat la cirotici, cardiaci, diabetici si


batrani.

TRATAMENT

Formle uzuale de erizipel se pot trata la domiciliu, in conditii de izolare si de


respectare a tehnicii aseptice, spitalizarea fiind rezervata, mai ales, formelor grave sau
complicate.

Tratamentul erizipelului este profilactic si curative. Tratamentul profilactic are


urmatoarele obiective:

- recunoasterea si izolarea cazului, asigurand profilaxia contagiunii, conform normelor


antiepidemice,

- respectarea regulilor de tratament al plagilor,

- dispensarizarea cazurilor de limfedem, de ulcere trofice de origine venoasa ale gambei


si a cazurilor omologate de erizipel recidivant.
Repauzul la pat este necesar. Regimul alimentar lacto-hidro-zaharat si fructarian,
in febra, se schimba intr-unul lacto-fainos si apoi intr-unul complet, daca nu exista alte
complicatii.

Tratamentul local consta in:

- dezinfectarea pirn badijonare a regiunii bolnave, de 2-3 ori pe zi, cu un antiseptic: ca


alcool etilic, alcool iodat 2% sau cu Metosept; se mai poate folosi pulverizarea cu un
sprai antiseptic de tipul Clorhexinei sau pansamente umede cu un antiseptic
conventional.

- daca pe placardul de erizipel s-a dezvolat pustule sau bule, acestea vor fi deschise cu
foarfecele, marginile se excizeaza, iar pe suprafata plagilor se aplica un antiseptic si se
panseaza steril

- daca erizipelul evolueaza spre forma gangrenoasa, bolnavul va fi trimis de urgenta la


spital; in aceste cazuri tratamentul consta in incizii largi, iar daca infectia a difuzat in
adancime, deschiderea va interesa fascia de invelis si spatiile subfasciale.

Tratamentul general este antiinfectios si consta in administrarea de antibiotice.

Penicilina G este antibioticul de electie. Doza, in functie de gravitate, variaza intre


1.000.000 si 3.000.000 U/24 h. Ca si la scarlatina si angine, durata penicilinoterapiei va fi
de cel putin 6 zile ( preferabil 10 zile).

Dupa primele zile de penicilina G injectabila, se poate trece la penicilina V oral,


incheindu-se cu benzatinpenicilina (Moldamin). Cei sensibilizati la penicilina se trateaza
cu eritromicina propionil 20-30 mg/kilocorp/zi, aceeasi durata de timp.

Formele de erizipel cu edem intens si tenace la membrele inferiore raspund


favorabil la corticoterapie, pe cale orala (Prednison). Insuccese ale terapiei cu penicilina
pot fi determinate de tulpini de streptococ beta-hemolitic tolerante la penicilina.

Complicatiile supurative se rezolva chirurgical.

PROFILAXIA

Profilaxia erizipelului este, in general, aceea a bolilor produse de streptococii beta-


hemolitici grup A.

Boala face parte din grupa B. Izolarea si declararea nu este obligatorie, decat in
cazul in care imbolnavirea survine in serviciile de chirurgie sau obstetrica.

Profilaxia recaderilor de erizipel ramane o problema dificila. Se va identifica si


trata sursa de infectie (otita, dacriocisita, ulcer varicose, micoza interdigitala cu
maceratia pielii si suprainfectii streptococice).

S-au incercat, in acelasi scop, autovaccin si iradierea cu raze ultraviolete a suprafetei


expuse la recidive; penicilina depozit, la fiecare 1-2 saptamani, timp de cateva luni.
Pentru viitor, se prevede realizarea unui vaccin streptococic, fara riscuri de
sensibilizare.

CAPITOLUL II

PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A

PACIENTULUI CU ERIZIPEL
CAZUL I

Nume: G

Prenume: M

Varsta: 60 ani

Sex: feminin

Domiciliu: mediul rural

Data internarii: 19.03.2008

Sectia: Boli infectioase

Diagnostic:

- ,,Erizipel recidivant al membrului inferior stang in forma eritematoasa, de


gravitate medie”;

- ,,Elefantiazis, tromboflebita, micoza si streptodermie la nivelul membrului


inferior”; ,

- ,,Obezitate de gradul IV”;

- ,,Diabet zaharat”;

- ,,Colecistopancreatita cronica”

Motivele internarii:

- febra - 39.2°C

- frison

- slabiciune generala

- anorexie

- cefalee

- durere in coapsa si gamba dreapta

Antecedente:

- obezitate de gradul IV

- erizipel al gambelor anual incepand din 1995


- diabet zaharat

- colecistopancreatita cronica
PLAN DE INGRIJIRE

Diagnostic de Obiective Interventiile asistentei Evaluare


ingrijire Rol propriu Rol delegat
Vulnerabilitate Pacienta sa-se conduce pacienta -se recolteaza sange - pacienta
fata de fie ferita de continuare
pericole. pericole - intr-un salon bine pentru examene de vulnerabila fa
Pacienta sa pericole
Durere nu mai aerisit laborator
prezinte - pacienta pr
Anxietate durere la - se cateterizeaza se recolteaza urina diminuarea dur
nivelul
gambelor si vena de la plica pentru examene - P=78 p/min
cefalee
cotului de laborator - TA=130/90mm

- se transporta - se administreaza - R=17 r/min

produsele recoltate tratamentul

la laborator prescris

- se masoara - vit. C f 2; 1x2 pe zi

functiile vitale -penicilina G

1000000 UI 1fl la 12

ore i.m.
19.03.2008- ziua I de ingrijire

-se linisteste - gentamicina f II


pacienta
1f la 12 ore
si se pune in
legatura - maninil tb 1 la

cu alte nevoie
paciente cu
-algocalmin f2
aceeasi
afectiune 1x2/zi dimineata

si seara

Hipertermie Pacienta - se aplica -se masoara Td=39.2°C


manifestata sa comprese
prin febra prezinte - reci temperatura Ts=37.8°C
ridicata, temperatu
tegumente ra -se stergedimineata si seara - pacientul
hiperemice, corpului pacientul prezinta
transpiratii, in limite de -se administreaza transpiratii
frison. normale transpira in cantitate
tie tratamentul normala

- se prescris:
aeriseste
salonul -paracetamol
1x2/zi
Alterarea Pacienta se face -se administreaza - plantel
integritatii sa prezite toaleta locala e si
tegumentelor si tegumente a tratamentul gambele
mucoaselor, ma curate si tegumentelo- sunt in
nifestata prin integre r prescris: continua
plante si gambe re
acoperite cu -Lamisil gel acoperite
cruste uscate, cu cruste
pruriginoase si aplicat local - pacient
edem. a nu mai
-se aplica prezinta
edem la
pansament steril nivelul
gambelo
si se face bandaj r

pentru fixarea

pansamentului
Alimentatie si Pacienta -se -pacienta
hidratare sa se supravegheaza este
inadecvata alimentez hidratata
manifestata prin e adecvat pacienta daca corespunza
inapetenta si sete respecta tor
accentuate. pacienta
- regimul a luat
alimentar trei mese
si doua
- diabetic gustari
dar in
-se servesc -se administreaza cantitati
alimentele pre mici
ferate perfuzie intravenoasa cu ser
care stimuleza fiziologic
apetitul
500 ml

-Ca gluconic 10%f I

Eliminare Pacienta -se sterge INGESTA


inadecvata sa nu maipacienta de
manifestata prezinte - oral –
prin transpirat transpiratii 1000
transpiratie ii ml
abundenta din abundent -se hidrateaza
cauza e - perfuzi
hipertermiei. pacienta e –
pentru 500
ml
evitarea
deshidratari EXCRET
i A

-se calculeaza - diureza-


bilantul 1100 ml

ingesta- - scaun-
excreta
100 ml

- transpir
atii- 300
ml

Dificultate de a Pacienta - se ajuta - pacienta


se imbraca si sa se pacienta si-a
dezbraca din imbrace si sa-si schimbat
cauza durerii. sa se lenjeria de
dezbrace schimbe corp cu
singura hainele de ajutorul
asistentei
strada cu
pijamaua

- se
schimba
lenjeria de
pat ori de
cate ori
este nevoie

Dificultate in Pacienta - se ajuta pacienta sa se - pacienta


deplasare din sa se s-a deplasat
cauza durerii la deplaseze deplaseze la toaleta
nivelul gambei. fara cu ajutorul
ajutor - se insoteste pacienta la asistentei

investigatii

- se supravegheaza

pacienta sa nu cada in

timpul deplasarilor
- se combate durerea de

- la nivelul gambelor
Insomnie din Pacienta - se aeriseste salonul - pacienta a
cauza durerii la sa doarma dormit ½ h
nivelul cel putin 8 - se creaza un climat de dupa
gambelor. ore in amiaza si 7
cursul liniste h in cursul
noptii noptii
- se creiaza semiobscu-

- ritate in salon

- se sfatuiesc celelalte

- paciente sa pastreze

- linistea

- se administreaza

- tratamentul recomandat:

- Diazepam tb 1 seara

PLAN DE INGRIJIRE
20.03.2008- ziua aII-a de ingrijire

Diagnosti Obiective Interventiile asitentei Evaluare


c de Rol propriu Rol delegat
ingrijire
Vulnerabi Pacienta -se schimba -se administreaza - pacienta
litate fata
sa fie cateterul este in
de ferita de tratamentul continuare
pericole. pericole venos vulnerabila
Pacienta prescris: fata de
Durere sa nu mai - se recolteaza pericole
prezinte sange vit. C f 2; 1x2 / zi
Anxietate durere la - pacienta
nivelul pentru -penicilina G prezinta
gambelor determinarea diminuarea
1000000 U.I durerii
glicemiei
1fl la 12 ore i.m. - P=82 p/min
-se preiau
rezultatele -gentamicina f II - TA=120/85
mmHg
analizelor de la 1f la 12 ore
- R=18 r/min
laborator -maninil tb 1 la
- VSH-43
-se masoara nevoie mm/h
functiile
1x2/zi - Hb-11.8 g/dl
vitale
Algocalmin/f2 - Ht- 35.5%
dimineata
1x2/zi - Glicemie-
130 mg/dl
si seara
- Uree- 31
- se linisteste mg/dl
pacienta
- TGO- 22
si se pune in U/L
legatura
- TGP-12U/L
cu alte paciente
cu

aceeasi afectiune
Hiperter Pacienta - se aplica -se administreaza Td=37.2°C
mie sa comprese Ts=36.5°C
manifesta prezinte tratamentul
ta prin temperatu reci prescris:
febra ra
ridicata, corpului
tegument in limite - se aeriseste -
e normale salonul paracetamol tb
hiperemic
e. - se masoara 1x2
/zi
temperatura

dimineata si
seara
Alterarea Pacienta - se face toaleta - plantele si
integritati sa gambele sunt in
i prezinte locala a - se continuare
tegument tegumente tegumentelor administreaza tratamentul pr acoperite cu
elor si curate si escris cruste
mucoasel integre - se aplica
or pansament Lamisil gel aplicat local
manifesta
ta prin steril si se face
plante si bandaj
gambe
acoperite pentru fixarea
cu cruste
uscate, pansamentului
prurigino
ase
Alimentat Pacienta -se -se administreaza - pacienta este
ie si sa se supravegheaza hidratata
hidratare alimentez perfuzie corespunzato
inadecvat e adecvat pacienta daca r
a intravenoasa cu:
manifesta respecta regimul - pacienta a
ta prin ser fiziologic 500 luat trei mese
inapetent alimentar si doua
a si sete diabetic ml gustari
accentuat
e. - se -Ca gluconic INGESTA
supravegheaza
10% f I - oral – 1200
daca pacientul ia ml

masa - perfuzie –
500 ml
- se face bilantul
EXCRETA
ingesta - excreta
- diureza-
1500 ml

- scaun- 200
ml
Dificultat Pacienta - se ajuta - pacienta si-a
e de a se sa se pacienta schimbat
imbraca imbrace si lenjeria de
si sa se sa-si schimbe corp cu
dezbraca dezbrace ajutorul
din cauza singura pijamaua asistentei
durerii. - a fost
- se schimba schimbata
lenjeria lenjeria de
pat
- de pat
Dificultat Pacienta - se ajuta - pacienta s-a
e in sa se pacienta deplasat la
deplasare deplaseze toaleta cu
din cauza fara sa se deplaseze ajutorul
durerii la ajutor asistentei
nivelul - se insoteste
gambei. pacienta

la investigatii

- se
supravegheaza

pacienta sa nu
cada

- in timpul
deplasarilor

se combate
durerea

de la nivelul
gambelor

PLAN DE INGRIJIRE

21.03.2008- ziua a III-a de ingrijire

Diagnostic de Obiective Interventiile asistentei cu Evaluare


ingrijire Rol propriu Rol
delelgat
Vulnerabilitate Pacienta sa -se recolteaza sange pentru - pacienta este in
fata de fie ferita de determinarea glicemiei continuare
pericole. pericole vulnerabila fata de
Pacienta sa - se preiau rezultatele pericole
Durere nu mai
prezinte analizelor de la laborator - pacienta prezinta
Anxietate durere la diminuarea durerii
nivelul - se masoare functiile vitale
gambelor - -se - P=82 p/min
administreaza tratamentul
- prescris : -vit. C f 2; pe zi - TA=120/85mmHg

-penicilina G 1000000 UI - R=18 r/min


1fl
- T= 36,9°C
la 12 ore
i.m. - Glicemie 135 mg/dl

-gentamicina f II

1f la12ore

-maninil tb 1 la nevoie

-algocalmin f2 1x2/zi dimineata si


seara

- se linisteste pacienta

si se pune in legatura

cu alte paciente cu

aceeasi afectiune

-se administreaza perfuzie

intravenoasa cu: ser fiziologic

500 ml

-Ca gluconic 10% f I

- se supravegheaza

pacienta daca

respecta regimul

alimentar diabetic
- se supravegheaza

daca pacienta ia

masa
Alterarea Pacienta sa - se face toaleta - plantele si gambele
integritatii prezinte sunt in continuare
tegumentelor tegumente locala a tegumentelor acoperite cu cruste
si mucoaselor curate si
manifestata integre -se administreaza tratamentul
prin plante si
gambe prescris:
acoperite cu
cruste uscate, -Lamisil gel aplicat local
pruriginoase
- se aplica pansament steril si se
face

bandaj pentru

fixarea pansamentului
Dificultate de a Pacienta sa - se supravegheaza - pacienta si-a
se imbraca si se imbrace schimbat singura
dezbraca din si sa se daca pacienta poate lenjeria de corp
cauza durerii. dezbrace - a fost schimbata
singura sa-si schimbe lenjeria de pat

pijamaua

- se schimba

lenjeria de pat
Dificultate in Pacienta sa - se ajuta pacienta - pacienta s-a deplasat
deplasare din se deplaseze la toaleta singura
cauza durerii fara ajutor sa se deplaseze
la nivelul
gambei. - se supravegheaza

pacienta sa nu cada

in timpul

deplasarilor

- se combate durerea

de la nivelul gambelor
CAPITOLUL III

FISE TEHNICE

PERFUZIA ENDOVENOASA

DEFINITIE: introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura, a solutiei


medicamentoase.

SCOP:

- hidratarea si mineralizarea organismului;

- administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit;

- depurativ, diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici;

- alimentarea pe cale parenterala.

PREGATIREA MATERIALELOR:

- materiale pentru punctia venoasa si manusi sterile;

- perfuzor;

- sol. de injectat;

- branula.

PREGATIREA PACIENTULUI:

- psihic: se informeaza;

- fizic: poz. comoda (decubit dorsal).

EXECUTIE:

- asistenta isi spala mainile si isi pune manusile sterile;

- pregateste solutia de perfuzat;

- monteaza perfuzorul si lasa lichidul sa circule prin tuburi pentru indepartarea aerului;

- alege vena si efectueaza punctia venoasa,

- introduce branula in vena si o fixeaza;

- scoate garoul si ataseaza tuburile, deschide prestubul, fixeaza ritmul perfuziei;

- mentine o perfecta asepsie si supravegheaza perfuzia;


- schimba punga cu solutie inainte de golirea completa a precedentei.

ACCIDENTE:

- hiperhidratarea (poate duce la edem pulmonar);

- embolia gazoasa prin patrunderea aerului in curentul circulator;

- revarsarea lichidului paravenos si poate da nastere la flebite, necroze;

- coagularea sangelui pe ac sau pe canula.

EFECTUAREA BANDAJELOR SI PANSAMENTELOR

Prin bandajare se intelege fixarea pansamentului cu ajutorul feselor de tifon, de


panza sau material plastic.

Materiale necesare:

-2-3 pense anatomice

-2-3 pense hemostatice

-1-2 foarfeci

-sonda canelata

-tavita renala

-tuburi de dren de marimi si calibre corespunzatoare

-casoleta cu pansamente sterile

-fesi de diferite marimi

-apa oxigenata

-benzina sau benzina iodata

-alcool

-tinctura de iod

-ser fiziologic

-solutie rivanol1/1000

-leocoplast
Dupa pregatirea materialelor asistenta se va spala pe maini cu apa si sapun, si apoi
va trece la sortarea materialului si la pregatirea bolnavului in vederea pansamentului.

Bolnavul va fi asezat comod in pozitie sezand sau in decubit, in asa fel ca regiunea
care urmeaza sa fie bandajata, trebuie asezata pe un suport (pelvisuport, taburet, suluri
de patura etc.) sau sustinuta de o infirmiera, sa fie usor accesibila pentru asistenta.

Asistenta care aplica pansamentul va sta cu fata spre bolnav, iar infirmiera care
sustine regiunea pansata se va aseza la spatele bolnavului sau langa el, ca sa nu
impiedice miscarile asistentei in timpul manoperei.

Bandajarea corecta se executa dupa urmatoarele reguli generale:

-bandajarea membrelor se incepe de la extremitatea lor distala, fasa se infasoara intr-


o singura directie, de obicei de la stanga la dreapta.

-turele fesei trebue sa le acopere pe cele precedente, in asa fel, incat acestea sa adere
reciproc, sa nu se desfaca una de alta si sa nu prezinte incretituri,

-fasa sa nu fie aplicata prea strans, pentru a nu produce dureri sau tulburari de
circulatie si sa nu fie prea larga pentru ca sa nu alunece, lasand plaga descoperita.

-in timpul bandajarii se vor evita miscarile inutile si se va avea grija sa nu se produca
dureri bolnavului.

-capatul fesei se fixeaza in partea opusa regiunii bolnave si se leaga

intr-un loc in care nodul nu va incomoda bolnavul.

-aplicarea fesei se incepe cu o tura circulara. Cu mana stanga se fixeaza coltul fesei,
iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul regiunii respective. Cand s-a trecut cu prima tura
circulara, coltul fixat cu mana stanga, care a ramas in afara, se indoaie si se trece cu
fasa a doua oara peste capatul liber, pentru a-l fixa.

Fasa se poate conduce circular , in spirala , in forma de opt, in spica rasfranta


sau in evantai, dupa regiunea anatomica unde se aplica.

TEHNICA MASURARII TEMPERATURII

Scop:

Evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza

Locuri de masurare:-la copil rectal

Materiale necesare:-termometru uman

-recipient cu solutie dezinfectanta


(cloramina)

-tava medicala

-ceas, comprese,

-lubrefiant (pentru rect)

Efectuarea tehnicii:

-asistenta medicala se spala pe maini

-se scoate termometrul din solutia dezinfectanta,

se clateste si se sterge cu o compresa, se scutura

astfel incat Hg sa se gaseasca in rezervor

-se lubrefiaza termometrul

-se aseaza pacientul in decubit lateral cu

membrele inferioare in semiflexie

-se introduce tubul termometrului in rect prin

miscari de rotatie si inaintare

-termometrul se tine in mana in timpul

masurari timp de 3 minute

-dupa scurgerea timpului este scos, sters cu o

compresa si se citeste gradatia

-se noteaza valoarea gasita in foaia de

temperatura.

Valoarea temperaturii rectale este cu 0,5 subunitati mai mare decat temperatura din
axila.
BIBLIOGRAFIE

1. Erscoiu Simona; Ceausu Emanoil- Epidemiologie si boli infecttioase; Manual pentru


invatamantul sanitar postliceal; Editura didactica si pedagogica; Bucuresti 1995

2. Prof dr. doc. Radulescu Petru- Elemente de patologie si terapeutica chirurgicala;


Editura didactica si pedagogica; Bucuresti 1980

3. Titirca Lucretia- Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali-


Editura Viata Medicala Romaneasca- Bucuresti; 2006
4. Prof. dr. doc. Vata Alla; conf. dr. Brauner E. – boli infectioase, Institutul de Medicina
si Farmacie Iasi; Clinica de boli infectioase; 1978

5. Voiculescu Marin Boli infectioase, vol II;Editura medicala; Bucuresti 1990

6. Titirca lucretia- Twehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali -


Editura Viata Medicala Romaneasca- Bucuresti; 2001