Sunteți pe pagina 1din 5

PROCESELE IN CARE SE CONSUMA CALDURA REZULTATA DIN BILANTUL RADIATIV(B)

Suprafata terestra are o temp medie de echilibru 15


0
C. pt ca temp reala sa se mentina este necesar ca intreaga
cantitate de caldura obtinuta de suprafata terestra sub forma B sa fie consumata. Acest consum se realizeaza prin trei
procese principale (incalzirea stratului activ uscat-apa in adancime; incalzirea aerului de deasupra; evaporatia) si
prin alte trei procese mai putin importante (topirea zapezii si ghetii; reincalzirea precipitatiilor si constituirea
substantei vii.)
TRANSPORTUL DE CALDURA IN SOL
Se realizeaza intre suprafata uscatului si partile lui mai adanci avand sensuri opuse dpa cum B al suprafetei active
este pozitiv sau negativ. Ziua cand la suprafata terestra aporturile sunt mai mari decat pierderile aceasta se incalzeste
si transmite o parte din caldura insusita spre adancime. Noaptea si iarna in fazele negative ale B, cand pierderile sunt
mai mari decat aporturile, suprafata solului se raceste mai mult si apare un flux de caldura invers. Gradul de
incalzirea a suprafetei solului depinde in primul rand de intensitatea radiatiei solare globale (Q). Intervin cativa
factori: coeficientul de absorbtie, caldura specifica, conductibilitatea calorica si termica.
Caldura specifica este cantitatea de caldura necesara unui gram dintr-un corp pt a-si spori temperatura cu 1
0
C.
Caldura specifica volum (C) a componentilor solizi ai solului variaza in limite largi: particule de nisip
(0.1900cal/cm
3
grd) ; particule de calcar (0.2000 cal/cm
3
grd); particule de argila (0.5500).Cladura specifica a solului
este dependenta de apa si aer care umplu porii si celelate spatii lacunare ale acestuia.
CALDURA CALORICA
Reprezinta cantitatea de caldura necesara unitatii de masa(kg.)dintr-un corp pentru a-si modifica temperatura cu un
grad.Caldura specifica se noteaza cu C.Daca aceleasi spatii lacunare sunt ocupate in div. proportii cu apa are loc
dimpotriva , cresterea caldurii specific , retinand mai multa apa si marindu-si astfel caldura.EX: (Solurile argiloase
se incalzesc mai ziua mai putin ramanand astfel mai calde noaptea)
CONDUCTIBILITATEA CALORICA
Are o importanta foarte mare in procesele de incalzire si racier ale suprafetei solului si stratului active.Este
proprietatea corpurilor de a transmite caldura de la o particular la alta si de la un strat la altul.Propagarea caldurii se
realizeaza intotdeuna din partile cu temp. mai mici catre cele cu temp. mai mari. Pt. exprimarea ei a fost stabilit
coeficientul de conductibilitate caloric -

cazul substratului organic. In cazul solului este
dependent de structura lui si mai ales de natura materiei cu care sunt umplute spatiile lacunare. Noaptea
conductibilitatea calorica mare, faciliteaza transmiterea caldurii dinspre straturile mai adanci ale solului umed spre .
TRANSPORTUL CALDURII IN AER
Turbulenta termica: i-a nastere ca urmare a incalzirii inegale a micilor suprafete orientate diferit fata de razele
solare(fatetele granulelor de sol, particulelor de roca, asperitatilor de mici dimensiuni,etc). Aerul in contact cu
suprafetele se incalzeste diferit, cea ce determina form. unor curenti ascendenti deasupra supraf. calde si descendenti
deasupra celor reci.
Turbulenta dinamica: apare in urma interactiuni dintre volumele de aer in miscare si neregularitatile supraf.
terestre. Obstacolele mici (asperitatile din sol, musuroaiele, vegetatia ierboasa, etc.) si mari (movilele, dealurile,
padurile, constructiile, etc.) se opun deplasarii liniare a volumelor de aer diminuand in acelasi timp si viteza miscarii
(datorita fortei de frecare).
Convectia termica: reprezinta turbulenta termica la scara mare. apare in urma incalzirii inegale a diferitelor
compartimente relativ omogene care alcatuesc suprafata terestra(ogoare, lanuri, paduri,.). Prin incalzirea volumelor
de aer aflate in contact cu o suprafata oarecare, acesta isi sporeste energia cinetico-moleculara si se dilata, in acest
fel densitatea aerului devine mai mica decat a celui din jur, cea ce determina aparitia energiei de instabilitate
exprimata printr-o acceleratie pozitiva (miscare ascendenta).Intrat in miscare ascendenta, aerul incepe sa se raceasca
adiabatic ( 00) j T
densitatiile, disparand si energia de instabilitate si acceleratia pozitiva. In compensatie aerul mai rece si mai dens de
la inaltime capata o acceleratie negativa, miscare descendenta, ajungand la suprafata terestra unde se poate reincalzii
si intra din nou in miscare ascendenta. Miscariile convective efectueaza un transport de caldura si prin vaporii de apa
care se ridica odata cu aerul eliberand caldura lor latenta de vaporizare la nivelurile din atmosfera unde are loc
condensarea.
Convectia dinamica: se dezvolta numai in situatii special, e de 2 feluri: frontala, orografica; Convectia (termica si
dinamica) repr procesul cel mai important prin care se produce schimbul sau transportul de caldura intre suprafata
terestra si aerul de deasupra precum si diferitelor strate ale atm pana la limita ei superioara. Valoarea schimbului
turbulent intre suprafata t si atm. este data de cantit. de caldura cedata sau primita de suprafata t catre atm si de la
atm. Pentru calcularea fluxurilor vertical de caldura si a evaportatiei, este utila cunoasterea coeficinteului schimbului
turbulent. El repr. cantit. de aer ce trece in timp de 1 sec, printr-o sectiune, pe directie normala. Turbulenta termica
se produce pe timp senin si calm si creste odata cu temp supraf active (este maxima in dupa-amiezele zilelor senine
de vara). turbulenta dinamica e cu atat mai mare cu cat viteza vantului e mai mare (predomina iarna). schimbul
caloric dintre supraf. terestra e de regula pozitiva dar poate fi si negativ, cand cerul e acoperit cu nori inferiori densi,
care fac ca radiatia atmosferica sa fie mai mare ca radiatia terestra, astfel incat suprafata active primeste caldura de
la atmosfera.
Distributia verticala a temp. in Troposfera(inferioara): ca urmare a proceselor prin care se realiz schimburile
verticale de caldura, tempe aerului scade treptat pe masura cresterii inaltimii. variatia temp, raportata la unitatea de
distanta verticala, s numeste: gradient termic vertical mediu. grad. termic real inregistreaza, in troposfera inf., valori
care difera amplu de la un loc la altul pentru acelasi moment si de la un moment la altu pentru acelasi loc. Procesele
acestea presupun transformarea energiei dintr-o stare in alta, cum se intampla in timpul absortiei si emisie de
energie radiant, in timpul evaporarii si condensarii, in timpul incalzirii si racirii aerului.
Primul principiu al termodinamicii: o cantitate de caldura (dQ) transmisa unui mediu izolat oarecare(in cazul
de fata un volum de aer) este consumnata pe deoparte pentru cresterea energia lui interne(dE), iar pe de alta parte
pentru efecuarea lucrului (dL) necesar invingerii fortelor exterioare. poate fi scris sub forma [dQ=dEplus dL]. Temp
aerului se poate modifica insa, nu numai printr-un accord sau o pierdere de caldura , ci si prin variatia presiunii
Q (0)
daca se miscoreaza presiunea exterioar (0) A b
schimburi de caldura intre sistemul dat (volumul de aer in miscare vertical) si mediul aerian din jur (aerul din jur
aflat in echilibru stabil). In cazul miscarilor vertical valorile successive ale temperaturii aerului pot fi determinate cu
ajutorul ecuatiei Poisson, daca se cunoate variatia presiunii intr-un process adiabatic T
z
/T
0
=p
z
/p
0
.
Gradientul adiabatic al aerului umed (care a atins saturatia) se noteaza cu
au
si este o valoarea variabila
dependenta de temperatura, presiune si cantitatea vaporilor continuti in aer.
Tensiunea de saturatie (E) este presiunea partiala a vaporilor de apa care satureaza aerul la o temperatura data.
Este direct proportionala cu temperatura aerului de care depinde in cea mai mare masura. Poate fi modificata de trei
factori: starea de agregare a apei; forma suprafetei evaporante; continutul apei in saruri.
Starea de agregare a apei influenteaza E in sensul micsorarii acesteia deaspra ghetii si in sensul maririi ei deasupra
apei. E
a
>E
g
.
Forma suprafetei evaporante creeaza conditii diferite de evadare si intoarcere a moleculelor din masa lichida,
marind sau micsorand E.
Continutul apei in saruri micsoreaza E cu atat mai mult cu cat concentratia sarurilor este mai mare. Fenomenul se
datoreaza coeziunii moleculare mai mari a apei saline.
CONDENSAREA
Condensarea este trecerea apei din gaz in lichid. Cand vaporii de apa trec direct in faza solida (sublimare) aceasta
din urma denumire (improprie) a fost atribuita procesului prin extensie inversa (ea inseamna de fapt evaporare
solida).
Suprasaturatia este un volum de aer care ajunge la saturatie (e=E) sau la suprasaturatie (e>E) fie prin cresterea
cantitatii de vapori din aer; fie prin scaderea temperaturii aerului. In natura atingerea saturatiei, prin cresterea
: b onvectie,
advectie. In consecinta aerul devine suprasaturat, iar cantitatea de vapori depaseste capacitatea de inmagazinare de
vapori a aerului la momentul respectiv.
Prezenta nucleelor de condensare. Condensarea incepe abia la suprasaturatii intre 500-800%
0
In atmosfera reala
astfel suprasaturatii sunt imposibile, cele mai ample si frecvente condensari producandu-se la suprasaturatie de
cateva procente.

Nuclee de condensar
1. Nuclee solubile- sunt cristale de clorura de Na,Mg, etc, de origine marina , putand fi deasemenea si acizi proveniti
mai ales din reactie ce au loc in aer.Fiind higroscopice sunt extreme de active.ex: Vaporii condensati in jurul unui
cristal de sare il dizolva creeand o picatura germen salina , deasupra acesteia temperature de saturatie E fiind < decat
deasupra apei pure.
2.Nuclee insolubile sunt formate din puteri minerale si organice si sunt mai putin active. Sublimarea necesita si ea
prezenta unor nuclee de sublimare care sunt mai active cand se cristalizeaza in acelasi sistem de cristalizare cu
apa.ex: particulele de cuart favorizeaza inceperea sublimarii.
Condensarea la nivelul suprafetei terestre genereaza fenomene hidro-meteorologice lichide : roua , bruma,
chiciura, polei.
Condensarea in patura inferioara coboara sub punctual de roua determinand condensarea sau sublimarea
vaporilor dand nastere aerului cetos / ceata.
Aerul cetos- precede ceata avand aspectul unui val putin dens prin care norii se vad foarte putin.
CEATA- reprezinta suspensia in pature troposferice inferioare a unor picaturi sau cristale, care micsoreaza
vizibilitatea orizontala sub 1km.Suprasaturatia necesara formarii cetei re realizeaza fie prin cresterea cantitatii de
vapori fie prin scadrea temperaturii aerului.
Clasificare ceata: A. Ceata din interiorul aceleasi mase de aer: a. ceata formata prin cresterea cantitatii de
vapori(apare in conditii de stabilitate atmosferica); b. ceata formata prin racirea aerului(se subdivide dupa cauza
racirii: ceata de radiatie ; de advectie ; relative de amestec si adiabatica); c. ceata formata prin sporirea nr. nucleelor
de condensare(nu apar discrepant ale temperaturii cid oar nr foarte mare de nuclee de condensare) ; B. Ceata
frontal(apare in zonele de separate a maselor de aer cu insusiri fizice diferite): a. ceata prefrontala; b. ceata legata de
linia frontului; c. ceata post frontal;
PACLA- Se aseamana cu ceata prin aglomerarea de particule in suspensie si prin reducerea vizibilitatii dar
prezinta deosebiri esentiale in ceea ce priveste originea ei. Aceasta este un litometeor format prin sublimarea de pe
sol prin eruptii vulcanice, prin incendii , prin emisii industrial , s.a.m.d .a unor mari cantitati de particule uscate care
plutesc in atmosefera reducand vizibilitatea intre 1-10km .In pacla umezeala relative este de 100% iar aerul capata
nuanta galbuie din cauza difuziei totale.Inversiunile termice favorizeaza formarea paclei prin impiedicarea miscarii
ascendente ce determina imprastierea lor in atmosfera.
Dezvoltarea vertical si structura microfizica a norilor:1.Nivelul condensarii; 2
0 ; 3. 0 ; 4. Nivelul convectiei. (K = inaltimea pana la care ajung curentii
ascendenti. K= T
0
/
a
-
l
)
Clasificarea norilor:
Dupa criteriul structurii microfizice: nori de cristale de gheata (deasupra nive de -40, la inaltimi > 6000-7000 ;
genurile: Ci, Cs, Cc.si varfurile cristalelor de gheata ale Cb, Cu, As.), din picaturi de apa (b 0
de 3000m, include total sau partial genurile St, Sc, Ac, Cu), cu structura mixta (intre 0-40, include total sau partial
Ns Cb, Cu, Ac, As).
Dupa criteriul genetic: a.nori de convective termica (Cu, Cb- in regiunile tropicale), b.de convective dinamica:
orografica sau frontal. Nori orografici datorita miscarilor ascendente ale aerului determ de prezenta unor obstacole
orograf. (Cu, Cb). Nori frontali datorita miscarilor ascendente det. de fronturile atm: norii frontului cald (Ci, Cs,
As, Ns), norii frontului rece I (Cb, Ns, As, Cs), norii fr rece II (Cb). c. nori de unda (Ac, Sc, Cc). d. nori de
turbulenta (St, Sc). e. nori de radiatie(St; dispar ziua si apar noaptea cand e mai rece).
Precipitatiile atm. = particule de apa lichide/solide care cad din nori(rar din ceata), atingand supraf terestra.
Geneza: deoarece particulele solide si lichide ce alc norii au dimens f mici, caderea lor este f lenta, curentii
ascendenti mentinandu-le in suspensie; ca sa cada ape supraf t este necesar ca masa particulelor sa creasca pana cand
pot determina o f gravitationala care sa invinga curentii ascend. Cresterea lor se realiz pe 2 cai: coalescenta,
condensarea/sublimarea. Coalescenta = cresterea prin unirea picaturilor de apa. Are loc in urma coliziunii
picaturilor datorita vitezelor diferite de cadere, miscarilor turbulente sau fortelor de atractie dintre particule cu
sarcini diferite. Condensarea/sublimarea = principal proces de crestere a particulelor care alc norii. Are loc numai
in conditii de suprasaturare cu vapori ai aerului din jurul picaturilor respective, conditii care depind de: temp. ,
diferenta de marime, starea lor de agregare. In cazul cand norul e alc numai din picaturi sau numai din crist de
gheata cu dimens de acelasi ordin el repr un sistem coloidal stabil. Norii Ci, Cc, Cs sunt stabili si nu genereaza pp.
norii inf Sc si St dau pp slabe numai cand sunt afectati de miscari turbulente. Cand norul e alcatuit din picaturi sau
crist de gheata de dimens diferite el este un sist colloidal instabil. C m mare instabilitate se inregistreaza in norii de
mare dezv vertical.
FORTA DE DEVIATIE DATORATA ROTATIEI PAMANTULUI
Este o forta efectiva de inertie (reprezentand un caz particular al fortei coriolis), care joaca un rol important in
modificarea directiei miscarilor din atmosfera in raport cu suprafata terestra. Ea se datoreaza rotatiei Pamantului in
jurul axei sale. A= , in care: = este viteza unghiulara de rotatie a Pamantului; v = viteza
Pamantului; = unghiul latitudinii geografice
1.Forta de frecare: Ia nastere datorita interactiunii nemijlocite a aerului .In toate cazurile: cand un lichid sau un
gaz se scurge pe o suprafata solida imobila, la nivelul acesteia din urma se formeaza un strat foarte subtire de lichid
sau gaz care ramane nemiscat, acesta exercita o interactiune de retinere asupra stratului cu scurgere lenta de
deasupra, care se comporta in acelasi fel cu stratul de aer imediat I
atmosfera insa schimbul dintre straturi se realizeaza mult mai eficient prin volume mari de aer, purtate in sus si in
jos de miscarile convective(verticale) si turbulente care iau nastere fie din carze termice, fie din cause dinamice.
Fenomenul de schimb realizat prin aceasta .. se numeste: frecare externa sau virtuala. Are in principiu acelasi efect
de egalizare a vitezelor din straturile invecinate de aer ca si frecarea moleculara. Numai ca, efectul ei este de mii de
ori mai puternic/mare.
2.Forta centrifuga(C) In afara fortei centrifuge care ia nastere datorita rotatiei Pamantului si actioneaza pe verticala
asupra intregii atmosphere, se constata si o forta centrifuga in plan orizontal care apare si se dezvolta numai cand
aerul se deplaseaza pe traiectorii curbilinii(in cicloni si anticicloni). In ciclonii si anticiclonii de la latitudini medii
caracterizati prin viteze relative reduse ale vantului si prin valori mari ale razelor curburii, forta centrifuga este mai
redusa comparaiv cu cea datorata rotatiei Pamantului.
Masele de aer se caracterizeaza prin unele insusiri fizice commune(care le confera o oarecare omogenitate) si sunt
antrenate in circulatia generala de catre principalii ei curenti. Principalele insusiri prin care se deosebesc intre ele
mase de aer sunt: temperatura, umezeala si gradul de transparenta.
MASELE DE AER
Formatiunile bazice cu caracter permanent si cvasipermanent in care iau nastere masele de aer , poarta
denumirea de centrii barici de actiune atmosferici.
Formarea maselor de aer
Cand masa de aer astfel formata se deplaseaza spre alte regiuni, ea transporta cu sine insusirile respective
modificand starea vremii pe traseul strabatut . totodata ea interactionaeza cu suprafata survolata , transformandu-se
treptat cu atat mai profund cu cat viteza deplasarii este mai mica.

Principalii centrii barici de actiune ai regiunii sinoptice natural europene sunt: Anticiclonul Azorilor;
Anticiclonul Euroasiatic (sezonier); Masivul depresiunii Islandeza; Depresiunea mediteraneana. Deoarece masele de
aer formate se deplaseaza peste teritoriul mentionat, purtand cu ele caracteristicile specific regiunii de formare si
determinand evolutia vremii.
Clasificarea maselor de aer. 1.Criteriul termic : a. mase de aer reci ;b. mase de aer calde; Aceste mase sunt
relative deoarece o masa de aer este considerate rece daca temperatura ei este mai mica decat a masei pe care o
inlocuieste si calda daca are temperatura mai mare .2.Criteriul dynamic: a. Stabile
l <

a ;
b. Instabile
l >

a
3.Criteriul geografic: Este cel mai vechi si are dpret baza originea in zona geografica unde acestea s-au format. Ea
distinge patru tipuri principale de mase: Antartic; Polar; Tropical; Ecuatorial. Deplasarile in lungul meridianelor ,
determina deplasarea maselor de aer dintr-un tip in altul . Deplsarile de pe oceane pe contient I invers , determina
transformarea subtipului oceanic in continental si invers.
FRONTURILE ATMOSFERICE
Frontul este zona de separare dintre doua mase de aer cu insusiri fizice diferite, in care gradientii principalelor
elemente meteorologice, au valori foarte mari.Se numeste si suprafata de discontinuitate sau suprafata frontala
cand este situate la inaltime si linie frontala cand suprafata frontal intersecteaza suprafata terestra.Fronturile trasate
pe fronturile sinoptice rep tocmai liniile de intersectie ale diferitelor suprafete frontale cu suprafata terestra.
Frontogeneza ste conditionata de existenta curentilor aerieni de sens contrar , care apropie Masele de aer cu
caracteristici diferite.Curentii de sens contrar apar in formtiunile barice caracterizate prin convergena maselor de
aer: Cicloni ( depresiune barica); Talveg depresionar; Sa barica pe axa de dilatare;
Fronturile iau nastere si in situatiile cand convergenta se datoreaza deplasarii in aceasi directie dar cu viteze
diferite a doua mase de aer, precum si in cadrul aceleeasi mase de aer, cand instabilitatea si contrastele termice
orizontale sunt accentuate.Deplasarea fronturilor se realizeaza cu o viteza egala cu ce-a a componentei vantului
perpendicular pe front, in directia catre care sunt orientate acesta.
Clasificarea fronturilor:
1.Clasificarea bazata pe dimensiuni si dinamism: Front Artic (separa aerul artic- polar);Front Polar (separa
aerul polar- aerul tropical); Frontul Ecuatorial separa aerul alizeelor -limitele extreme ale musonilor )A.
Fronturile principale: Atlantic; Mediteraneean; Asiatic; Pacific B. Fronturile secundare :masele de aer polar
(temperat) care prezinta diferentieri accentuate de temperature si umezeala intre varietatile oceanic si continental.
2.Clasificarea bazata pe dezvoltarea vertical: Fronturi troposferice( cu extindere vertical mare); Fronturi la sol
(putin inalte)
3.Clasificarea pe modul in care circula aerul: Anafronturi (aerul cald aluneca ascendant pe deasupra suprafetei
frontale);Catafronturi ( miscare descendenta a aerului deasupra suprafetei frontale);
4.Clasificarea bazata pe directia de deplasare: Fronturi calde; Fronturi reci.
FRONTUL CALD
Se formeaza cel mai adesea cand o masa de aer rece in retragere este inlocuit de o masa de aer cald care avand o
viteza de deplasare mai mare aluneca spre suprafata frontala caracterizata printr-o inclinare slaba.Aceasta miscare
ascendenta lenta determina racirea adiabatica a aerului si formarea unui sistem noros format din genurile (Cl, Cs, As
,Ns),are lungimi de 900-1000km in fata liniei frontului,din As , cad precipitatii slabe adesea producandu-se
fenomenul virga.Norii Ns , cei mai josi si mai apropiati de linia frontului dau precipitatii slabe ,extinse pe suprafete ,
formand o fasie de 300-400km in fata frontului.In apropierea liniei frontului acestia coboara pana la 100-50m astfel
iarna dau ninsori iar vara precipitatii.
FRONTUL RECE
Se formeaza in situatia cad aerul rece cu vitez de deplasare mai mare inlocuieste aerulcald pe sub care, patrunde
cao pana , dislocandu-l spre inaltime.Frecarea cu suprafata terestra face ca viteza partii inferioare a penei respective
sa fie mai redusa.Astfel frontal rece are panta abrupta iar cortegiul fenomenelor care il insotesc se dezvolta pe o
zona ingusta.Fronturile reci au viteza de deplasare mai mare decat fronturile calde.In functie de viteza f.r. se impart
astfel: A. Frontul rece de ordinal I (se deplaseaza cu viteze mai mici decat cele de ordinal II si sunt anafronturi ); B.
Frontul rece de ordinal II(este anafront in sectorul anterior, inferior si catafront in sectorul superior, posterior).
Fronturile reci (I/II) sunt deosebit de primejdioase pentru navigate aerina, aeronavele fiind amenintate atat de givraj
cat si de miscari vertical intense .

Clasificarea bazata pe complexitate. Separa 2 tipuri de fronturi: simple (separa 2 mase de aer cu caracteristici
diferite) si complexe/ ocluse (separa 3 sau mai multe mase de aer). Fronturi ocluse. Iau nastere in formatiunile
barice depresionare din cauza deplasarii mai rapide a fronturilor reci car ele ajung din urma pe cele calde
contopindu-se cu ele. In fct de temp celor 3 mase de aer, pot fi: 1. de tip cald se formeaza cand aerul rece din
(5) (0)
frontului cald anterior, cu viteza mai mica pe care il ajunge din urma si cu care se contopeste.2. de tip rece. Ia
nastere in situatiile cand aerul rece din spatele frontului rece posterior cu viteza de deplasare mai mica este mai rece
(0) (5) junge din urma
si cu care se contopeste, formand frontal oclus rece.
Clasificarea bazata pe intensitatea proceselor si fenom meteo.
Ciclonii = principalele forme negative ale reliefului baric reprez pe hartile sinoptice prin izobare inchise mai dese
in partile central si mai rare spre periferie.diametrul izobarei inchise de la extremitate are 200-300km cand are
dezvoltare redusa si >3000km cand e maxima. Suprafata: de la cateva sute km la cateva milioane km. Adancimea:
intre 1000-970 mb. Miscarile aerului pe verticala sunt ascendente si slab descendente la periferie, miscarile pe
orizontala sunt sub forma unui vartej convergent catre pct central.
Anticiclonul = forme positive ale reliefului baric repr pe harta sinoptica prin izobare mai rare in centru si dense
catre periferie. Presiunea in centrul anticiclonilor intre 1020 1030, poate depasi 1060 in regunile
intertropicale.miscarile aerului sunt descendente in plan vertical(slab ascendente la periferii) si divergente in plan
orizontal.