Universitatea Libera Internationala din Moldova

Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Facultatea Biomedicina si Ecologie
Catedra : Tehnologia si analiza produselor medicamentoase
si cosmetice

Referat
Procesele de incalzire si de racire ale aerului

A elaborat : studenta an . III , TPCM – 151

Volcovschi Ana
Coordonator : Soltoianu Nicolaie

Chisinau 2018
 Procesele de incalzire si de racire ale aerului
Procesele de incalzire si de racire ale aerului
Aerul, avand o conductibilitate termica redusa (l foarte mic) nu retine decat intr-o
foarte mica masura, energia solara ce strabate atmosfera. Incalzirea aerului in mod
direct este foarte mica.
Aerul se incalzeste prin schimburile energetice cu suprafata Pamantului.

Procesele de incalzire si racire ale atmosferei sunt:

- conductibilitatea termica;

- radiatia termica;

convectia termica;

- advectie;

- turbulenta;

- schimbarii ale starii de agregare.

Prin fenomenul de conductibilitate termica primul proces de incalzire al

aerului, transmiterea de caldura este nesemnificativa, manifestandu-se pe o inaltime
de doar cativa milimetri. Fluxul termic care se indreapta de la suprafata solului catre
atmosfera, prin conductibilitatea termica, va fi:

Qcond = - (l = 5 * 10-5cal/cm * s * grd)

avand o valoare foarte redusa, datorita coeficientului de conductibilitate termica

foarte mic.

Al doilea proces este radiatia termica. Pamantul emite radiatii termice, de

lungimi de unda mari, care sunt absorbite de atmosfera, mai ales cand acesta contine
o cantitate mare de vapori de apa.

Qrad = - j unde j este coeficientul de conductibilitate prin radiatie. Valoarea

lui depinde foarte mult de cantitatea de vapori de apa din atmosfera, avand o valoare
medie de 0,2 cal/cm2. s. grd.

Prin acest proces, caldura patrunde mai sus in atmosfera, decat in primul caz.
Din punct de vedere cantitativ, procesul de radiatie este nesemnificativ, importanta
lui constand in continuitatea sa atat ziua cat si noaptea.
 Convectia termica, cel de al treilea proces de incalzire al aerului, este cel mai
important. Convectia termica este un fenomen specific fluidelor. Aerul se incalzeste
in contact cu solul, pe suprafe mari prin conductibilitate si radiatie. Densitatea lui
scade, ceea ce ii provoaca o miscare ascensionala transportand caldura la inaltime.
La un moment dat aerul cald sufera o destindere adiabatica, racindu-se. Aerul racit
va incepe o miscare descensionala si ciclul se repeta.

Aceste circuite se extind din ce in ce mai mult asupra unor straturi mai groase
de aer.

Transformarea termodinamica care se petrece in interiorul aerului cald

ascensional, poate fi asemuita cu transformarea adiabatica; in momentul destinderii
adiabatice, aerul se raceste prin pierderea de energie interna necesara lucrului
mecanic de destindere.

Conform primului principiu al termodinamicii:

dQ=du+pdV cu semnificatiile:

-dQ=cantitatea de caldura
schimbata cu exteriorul;

-du=nCvdT=variatia de energie interna;

-pdv=lucrul mecanic efectuat de/sau asupra sistemului.

In cazul transformarii adiabatice se obtin:

O=du+pdv

Marimea pdv este pozitiva, deoarece aerul se destinde si volumul final este
mai mare decat volumul initial. In mod evident dT=Tfinal-Tinitialeste mai mic decat
zero, deci Tf<TI si gazul se raceste.

Convectia este mai intensa ziua decat noaptea; vara decat iarna, deasupra
uscatului decat deasupra apelor.

Convectia orizontala sau advectia este fenomenul de deplasare a unei cantitati

de aer cald, dintr-o parte in alta pe orizontala. Cauza acestei miscari este o forta de
gradient baric.

Advectia este un fenomen mai amplu decat convectia verticala, contribuind

esential la transportul de caldura pe orizontala.

In al treilea rand, propagarea caldurii spre inaltimi, se face prin fenomenul

de turbulenta atmosferica.
 Prin turbulenta aerul se amesteca si se produce o buna realizare a schimbului
de caldura intre sol si atmosfera. Prin convectie si turbulenta cantitatea de caldura
transferata este de aproximativ 500.000 de ori mai mare decat prin conductibilitate
termica.

Turbulenta este rezultatul frecarilor maselor de aer cu suprafata Pamantului,

cu diverse obiecte (constructii, orase) si a incalzirii diferite a diverselor zone sau
obiecte terestre. La contactul cu acestea, aerul se incalzeste diferit aparand miscari
dezordonate pe verticala si orizontala. Deasupra uscatului, va exista o turbulenta mai
accentuata a aerului decat deasupra marilor intinderi de apa.

Schimbarea starii de agregare a apei continute in atmosfera, prin caldura

latenta de vaporizare si condensare produce racirea sau incalzirea considerabila a
atmosferei.

La fiecare transformare de faza, 1 g de apa foloseste o cantitate de energie de

2508 j. Astfel, la trecerea unui gram de apa in stratul de vapori se consuma 2508 j,
atmosfera racindu-se. Invers, la trecerea din stare de vapori in stare lichida, pentru
fiecare gram de apa se elibereaza o cantitate de energie de 2508 j, atmosfera
incalzindu-se astfel.

Temperatura aerului, este considerata temperatura adevarata, atunci cand este

masurata in conditii speciale, adica in adapostul meteorologic.

Evident, aceasta temperatura nu corespunde strict conditiilor in care se dezvolta

plantele, si nici senzatiilor de caldura sau frig pe care le simt vietuitoarele.

Temperatura aerului joaca un rol deosebit pentru fiecare specie si pentru

fiecare etapa de dezvoltare. Exista limite minime si maxime de temperatura in afara
carora plantele au de suferit, dar nu mor, la fel cum exista limite de temperatura in
afara carora functiile vitale ale plantelor inceteaza. Temperatura este cea care
determina avansul sau intarzierea fazelor fenologice.

Temperaturile efective reprezinta sumele constante de temperatura necesare

parcurgerii fiecarei faze, ele determinand eficacitatea dezvoltarii. Aceste sume se
calculeaza de la zero biologic specific fiecarei plante (50C pentru grau si floarea
soarelui, 70C pentru cartofi, 100C pentru porumb, etc.).

Cresterea temperaturii produce o intensificare a proceselor vitale, doar dusa

pana la o anumita limita de temperatura. Procesele de asimilare se produc doar in
prezenta luminii, pe cand respiratia se produce atat la lumina cat si la intuneric. In
consecinta acumlarea substantelor organice depinde atat de temperaturile nocturne
cat si de cele diurne.

Temperaturile de 140-160C din timpul noptii favorizeaza acumularea intensa

a masei organice, cu conditia unor temperaturi zilnice de 20 0-300C. In zilele reci si
insorite de la sfarsitul toamnei se produce un proces de deshidratare al plantelor si o
crestere a concentratiei zaharurilor, si astfel tesuturile devin mai rezistente pentru
temperaturi mai joase