VREMEA SI CLIMA.

INFLUENTA
ASUPRA PLANTELOR
 ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE VREMII
Defini&e: Vremea reprezinta starea atmosferei la un moment
dat si intr-un anumit loc, determinata de totalitatea
elementelor meteorologice.
Elemente meteorologice:
uTemperatura aerului
uPresiunea atmosferica
uUmiditatea aerului
uNorii
uPrecipitatiile
uVizibilitatea
uVantul
 CLIMA

uElementele meteorologice medii

qMediate in 7mp
qMediate in spa7u (regional)
uExtremele
uTendinta de evolu7e a vremii
 TEMPERATURA
NE REAMINTIM:
uPrin temperatură se înţelege starea de încălzire a unui corp
(respec'v starea de încălzire a aerului).
uCăldura este o formă de energie.
uDacă un corp primeşte căldură el se încălzeşte, iar cand
cedează căldura el se răceşte
u În natură schimbul de energie se face as@el încât corpurile
mai calde cedează căldura celor mai reci.
u Fiecare corp are o căldură specifică / capacitate calorica şi
în funcţie de aceasta el se va încălzi mai uşor sau mai greu.
u Prin căldură specifică a unui corp înţelegem can'tatea de
căldură necesară pentru a încălzi cu un grad Celsius un
kilogram din acel corp.
uCorpurile având călduri specifice diferite se vor încălzi de la
aceeaşi sursă (de exemplu soare) în mod diferit.
 TEMPERATURA
NE REAMINTIM:
Transferul de căldură de la suprafaţa terestră către atmosferă
se realizează prin:
uconducţie termică, moleculară.
-reprezintă procesul prin care căldura (energia termică) se
transmite din aproape în aproape (de la o moleculă la alta),
de la corpurile caracterizate printr-o energie de agitaţie
termică moleculară mai mare, către alte corpuri cu care se
află în contact, având energie de agitaţie termică mai mică.

- Datorită conduc7vităţii mici a aerului, transmiterea căldurii

prin acest proces este slabă;
 TEMPERATURA
NE REAMINTIM:
Transferul de căldură de la suprafaţa terestră către atmosferă
se realizează prin:

uradiaţie
Pământul încălzit emite radiaţie terestră cu lungimi de undă
mari care sunt absorbite de aer, mai ales când este încărcat
cu vapori de apă;
uconvecţie termică
realizată datorită curenţilor ascendenţi şi descendenţi, care
permit o transmitere a căldurii la înălţime

Ridicare à dilatare à racire

Coborare à comprimare à incalzire

 TEMPERATURA

uturbulenţă atmosferică
mişcare hao7că a diferitelor volume de aer, ce determină
amestecarea aerului, şi contribuie într-o mare măsură la
schimbul de căldură între sol şi atmosferă.
ucăldura latentă de vaporizare
favorizează încălzirea şi răcirea atmosferei.
uCăldura poate fi transmisă si prin deplasarea
orizontală a unei mase de aer, deplasare numită
advecţie.
 FACTORI CARE INFLUENTEAZA TEMPERATURA
AERULUI
La&tudinea
Momentul de apariție a temperaturii medii lunare maxime și a
temperaturii medii lunare minime depinde de la1tudinea unui loc.

Al&tudinea
Temperatura aerului scade odată cu creșterea al1tudinii față de nivelul
mediu al mării pe măsură ce densitatea aerului scade. Deoarece
densitatea aerului este mai mică la al1tudini mai mari, capacitatea de
absorbție a aerului este rela1v mai mică în raport cu radiația de
lungime de undă mare a pământului.
 FACTORI CARE INFLUENTEAZA TEMPERATURA
AERULUI
Distribuția suprafetei terestre și a apei
Suprafața terestra si cea a apei reacționează diferit la insolație, de aceea
capacitatea acestora de a încălzi atmosfera variază.
Variațiile temperaturii aerului sunt mult mai mari asupra pământului decât
asupra apei. Procesul de încălzire diferențial dintre suprafețele terestre și
mari<me se datorează caldurilor specifice diferite ale acestora.
Vânturile predominante
Vânturile pot modera temperatura la suprafața con<nentelor și oceanelor.
Gradul de acoperire cu nori:
Norii afectează temperatura suprafeței pământului și a atmosferei.
Un nor gros reduce can<tatea de insolație primită într-un anumit loc și asBel
temperatura în <mpul zilei este scăzută.
În același <mp, straturile inferioare din atmosferă absorb radiația terestra.
Acest lucru conduce la creșterea temperaturii atmosferice în <mpul nopții.
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
A. Considerând acelaşi loc de pe glob vom avea
următoarele variaţii de temperatură:

a. periodice: diurnă şi sezonieră - În cazul variaţiei

diurne temperatura prezintă un maxim la cca. 2-3
ore după ce soarele a trecut la meridian (la
ver@cala locului) şi un minim după ce a răsărit
soarele. In cazul varia@ei sezoniere: temperatura
prezintă un maxim vara şi un minim iarna;
b. neperiodice (accidentale): varia@ile temperaturii
sunt produse de perturbaţii atmosferice ca de
exemplu invazii de aer (cald sau rece).
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
B. Variaţia temperaturii de la loc la loc se prezintă
asMel:
umergând pe meridian temperatura scade de la
ecuator spre poli;
uinvaziile de mase de aer (cald sau rece) fac ca
pentru aceeaşi oră să avem pe locuri rela9v
apropiate diferenţe de temperaturi destul de mari.
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
C. Variaţia temperaturii cu înălţimea.

uTemperatura în general scade cu înălţimea datorită

faptului că aerul are conduc@vitate termica scazuta
utemperatura scade constant cu aprox 6°C/km până
la tropopauză (-45°C la pol şi -80°C la ecuator).
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
C. Variaţia temperaturii
cu înălţimea.
Stratul de microclimat al
plantelor - trei %puri
principale de variaţie pe
ver%cală:
1. Tipul de insolaţie
(diurn): temperatura
aerului scade cu înălţimea
(a), îndeosebi în primii
zeci de cen%metri de la
sol, variaţie specifică
ano%mpului cald şi
perioadei de zi.
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
C. Variaţia temperaturii
cu înălţimea.
Stratul de microclimat al
plantelor - trei %puri
principale de variaţie pe
ver%cală:
2. Tipul de radiaţie
(nocturn), se întâlneşte
atunci când temperatura
aerului creşte cu
înălţimea (b), variaţie
specifică ano%mpului rece
şi nop%i
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
C. Variaţia temperaturii
cu înălţimea.
Stratul de microclimat al
plantelor - trei @puri
principale de variaţie pe
ver@cală:
3. Tipul neutru
(izotermie):
temperatura se menţine
constantă (c)
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
C. Variaţia temperaturii cu
înălţimea.

• Stratul de microclimat al
plantelor –varia1i secundare
• !pul de insolaţie poate
prezenta, uneori, în
vecinătatea solului un
substrat în care temperatura
creşte cu înălţimea (a’)
• !pul de radiaţie poate
prezenta, uneori, în
vecinătatea solului un
substrat în care temperatura
scade cu înălţimea (b’)
 VARIAŢIILE TEMPERATURII AERULUI
C. Variaţia temperaturii cu înălţimea.
Vegetaţia, îndeosebi cea arborescentă, modifică
distribuţia ver@cală a temperaturii aerului în
vecinătatea solului.
• Pentru stratul inferior al atmosferei:

unde t este temperatura aerului la înălţimea h, t0 – temperatura aerului la nivelul inferior

(h0) al stratului, t1 – temperatura aerului la înălţimea h1 de instalare a dispozi8vului de
măsurare a temperaturii.
 TEMPERATURA - FACTOR DE VEGETAŢIE

uTemperatura, alături de lumină şi apă,

condiţionează desfăşurarea proceselor
fundamentale care au loc în plante (fotosinteză,
respiraţie, transpiraţie, absorbţia apei, etc.).
uAceste procese decurg la temperaturi situate între
un minim şi un maxim, între care se găseşte un
interval opOm pentru proces.
 TEMPERATURA - FACTOR DE VEGETAŢIE
După cerinţele faţă de căldură plantele se împart în:
q plante megaterme - care necesită temperaturi ridicate pentru
creştere şi dezvoltare (> 20°C); ex: palmierul, bananul,
orhideea
q plante mezoterme - care necesită temperaturi medii (15 - 20°C)
q plante microterme - care se dezvoltă bine la temperaturi
scăzute (0 - 15°C); ex: molidul, ghiocelul
uMajoritatea plantelor de cultură sunt plante mezoterme.
Dupa posibilităţile de adaptare ale plantelor la variaţiile de
temperatură plantele se clasifică în:
q plante euriterme - cele care se pot adapta la variaţii de
temperatură
q plante stenoterme - cele care pot trăi doar în anumite limite de
temperatură
 Exemplu (Romania)
usudul ţării şi vestul Banatului (temperaturi medii
anuale mai mari de 11°C) sunt favorabile unor plante
megaterme ca bumbacul, orezul, ricinul, arahidele.
uin zonele caracterizate de temperaturi medii anuale
peste 8°C, există condiţii de vegetaţie pentru
majoritatea plantelor de cultură din zona temperată.
uîn Carpaţii de curbură, în vestul Podişului Transilvaniei
şi în Subcarpaţii Ge%ci (regim termic mai ridicat decât
cel normal), favorizeaza unele culturi ca viţa-de-vie si
castanul
uIn arealul cuprins între izotermele de 8°C şi 6°C, ceea
ce corespunde al%tudinilor de 600 - 800 m, se
dezvoltă bine mai ales unele plante mezoterme şi
microterme (in, rapiţă, cartof, secară, trifoi).
 Dependenţa vitezei de creştere de temperatură

!
Viteza de creştere în cazul multor plante, poate fi asimilată unei drepte
pentru temperaturi cuprinse aproxima1v între 10 şi 30°C.
 INDICI TERMICI

Realizarea unei faze de dezvoltare pentru o specie

dată se petrece numai dacă se acumulează un anumit
număr de grade zilnice u@le.
Indicii termici exprimă din punct de vedere can@ta@v
cerinţele plantelor faţă de temperatură si reprezinta
sumele de temperaturi medii zilnice efecGve
necesare pentru realizarea fiecărei faze fenologice.
$ %!"# &%!$%
𝐼𝑇 = ∑!"#( − 𝑇() )
'
Indicii termici caracteris-ci pentru principalele
culturi de câmp
 Variaţiile de temperatură. Mijloace de diminuare a
efectelor dăunătoare ale temperaturilor extreme
uO influenţă par7culară o au variaţiile de temperatură,
atât cele periodice (de 7p diurn şi anual) cât şi cele
neperiodice, accidentale.
uS-a evidenţiat rolul favorabil pe care îl are
termoperiodismul.
uTermoadaptare - Rezistenţa plantelor la variaţiile
accidentale de temperatură, temperaturi excesive sau
îngheţuri
 Variaţiile de temperatură. Mijloace de diminuare a
efectelor dăunătoare ale temperaturilor extreme

uDaca temperaturile iau valori deosebit de ridicate în

condiţiile unei insolaţii puternice, a lipsei apei la nivelul
suprafeţelor şi în absenţa vântului:
- reducerea radiaţiei solare prin umbriri
- răcire
 Variaţiile de temperatură. Mijloace de diminuare a
efectelor dăunătoare ale temperaturilor extreme

uPentru temperaturi scazute (îngheţurile), în

agrometeorologie trebuie făcută deosebirea între :
- cele care se produc în perioada de iarnă şi care durează
mai multe zile
- cele care se produc primăvara târziu - exista metode
pasive si metode ac8ve
 Variaţiile de temperatură. Mijloace de diminuare a
efectelor dăunătoare ale temperaturilor extreme

Metodele pasive.
qevitarea pantelor şi văilor unde aerul rece poate stagna,
qu7lizarea celor mai favorabile expuneri ale terenului,
qcul7varea anumitor varietăţi cu rezistenţa la temperaturi
scăzute
 Variaţiile de temperatură. Mijloace de diminuare a
efectelor dăunătoare ale temperaturilor extreme

uMetodele ac<ve (se bazează pe cunoaşterea prognozei

agrometeorologice privitoare la riscul de îngheţ nocturn)
qreducerea pierderilor radia8ve (acoperire cu folii de
plas7c, mulcire, etc.)
qîncălzirea ar8ficială (u7lizarea de panouri radiante)
qudarea prin aspersiune, apa venind cu un surplus de
energie care se datorează temperaturii sale în general mai
mari decât a suprafeţei.
 TEMPERATURA SOLULUI
Proprietăţile termice ale unei substanţe se pot
exprima cu ajutorul următoarelor mărimi fizice:
• căldura specifică (c)
• capacitatea calorică (C) - can1tatea de căldură transportată prin
unitatea de suprafaţă, în unitatea de 1mp, sub acţiunea unui gradient
termic unitar (J m-1 grad-1 s-1);
• conduc4vitatea termică (K)
• difuzivitatea termică (D) - raportul dintre conduc1vitatea termică (K)
şi capacitatea calorică exprimată volumetric
𝐾
𝐷=
𝜌𝑐
 TEMPERATURA SOLULUI
Proprietăţile termice ale solului, determinate în principal de
compoziţie, structură, textura si umiditate, sunt dificil de
es8mat, datorita eterogenita8i sale texturale si structurale.
Proprieta&le termice ale diferitelor componente
 TEMPERATURA SOLULUI
Capacitatea calorica:

Unde:
MM - conţinutul în material mineral (%)
MO - conţinutul în materie organica (%)
wv – con4nutul in apa

Conduc<vitatea termica:

Unde :
ki - raport, specific fiecărei componente i a solului, între gradientul termic existent în
componenta respectivă şi în apă;
fi - fracţia volumetrică a componentei „i”;
Ki - conductivitatea termică a componentei „i”.
 TEMPERATURA SOLULUI
Rezulta:
Ø solurile argiloase se încălzesc mai greu, în %mp ce
solurile nisipoase, se încălzesc mult mai uşor,
Ø solurile cu exces de apă se încălzesc totdeauna mai
greu şi mai puţin şi de aceea sunt considerate “soluri
reci“;
Ø solurile nisipoase, care conţin mult aer, se încălzesc
foarte uşor însă numai la suprafaţă; solurile argiloase,
care conţin mai multă apă, se încălzesc mai greu, dar pe
o adâncime mult mai mare;
Ø solurile argiloase, în comparaţie cu cele nisipoase, se
răcesc mai încet noaptea
 TEMPERATURA SOLULUI
AlG factori:
Ønatura acoperirii solului (vegetaţie, zăpadă, gheaţă)
Øgradul de acoperire
Øorientare, pantă (Orientarea si inclinarea solului).
Øtemperatura aerului
Øprecipitaţiile.
 TEMPERATURA SOLULUI
ØZăpada protejează solul de temperaturile scăzute
din @mpul iernii. Sub stratul de zăpadă temperatura
este mai mare decât a solului neacoperit

Temperatura la
Temperatura la Grosimea stratului de zăpadă suprafaţa zăpezii
suprafata solului
20 cm 40 cm 60 cm

Luna ianuarie - 11,2 - 8,5 - 6,3 - 22,6

Luna februarie - 9,2 - 5,2 - 4,2 - 18,7

 REGIMUL TEMPERATURII SOLULUI
VariaGa temperaturii
ØIn @mp
ØPe adancimea profilului de sol
Temperatura de la suprafaţa solului, Ts , se poate
scrie:
Unde:
 REGIMUL TEMPERATURII SOLULUI
Transferul temperaturii in sol este descris de ecua1a:

Unde:
z reprezinta adancimea
Zd reprezinta adancimea de atenuare a undei termice care depinde de
insusirile termice ale mediului:
2𝐷
𝑧! =
𝜔
D – difuzivitatea termica
𝜔 – pulsa1a
REGIMUL TEMPERATURII SOLULUI
 Importanţa cunoaşterii regimului termic al
solului. Posibilităţi de dirijare
Plantele au cerinţe specifice nu numai faţă de temperatura aerului ci,
în mod direct sau indirect, şi faţă de temperatura solului.
Ø germinaţia seminţelor are loc numai la temperaturi ale solului
situate între o valoare minimă şi una maximă, valori care diferă de
la o cultură la alta.
Ø după răsărire plantele au în continuare cerinţe specifice faţă de
temperatură. Temperatura solului influenţează creşterea sistemului
radicular şi chiar şi a organelor de deasupra solului;
Ø solubilitatea sărurilor nutritive din sol, oxidările , schimbul de gaze
sunt corelate cu temperatura solului;
 Importanţa cunoaşterii regimului termic al
solului. Posibilităţi de dirijare
• regimul termic al solului influenţează şi gradul de
aprovizionare cu apă al plantelor. Dacă
temperaturile sunt scăzute (2 - 3°C) plantele nu
mai pot absorbi apa chiar dacă solul este umed
(secetă fiziologică).
• în zone caracterizate prin acelaşi regim termic al
aerului, existenţa unor tipuri diferite de sol
determină deosebiri în desfăşurarea proceselor
fenologice ale culturilor
 Importanţa cunoaşterii regimului termic al
solului. Posibilităţi de dirijare
Posibilităţile de dirijare ale regimului termic sunt în
general limitate la stratul superior.
• încorporarea de materii organice care prin
descompunere eliberează căldură;
• drenarea solului;
• reţinerea zăpezii;
• mulcirea solului;
• irigarea cu apă la temperatură mai ridicată decât
cea a solului;
• folosirea surselor de încălzire pentru sere, solarii,
ş. a.
 Îngheţul solului

Îngheţul are consecinţe atât asupra plantelor cât şi

asupra solului:
• cum în cele mai multe situaţii îngheţul solului este
însoţit de geruri, plantele pot fi direct afectate ca
urmare a temperaturilor foarte scăzute
• deoarece primăvara solul rămâne o perioadă ceva
mai lungă îngheţat în adâncime, apa provenită din
precipitaţii sau din topirea zăpezii saturează partea
superioară a profilului de sol.
• alternanţele îngheţ - dezgheţ au efect favorabil
asupra solului