Sunteți pe pagina 1din 40

Studierea regimului si repartitiei

presiunii atmosferice prezinta o


importanta teoretica deosebita deoarece
permite explicarea circulatiei genereale si
locale a atmosferei, precum si a unor
procese meteorologice cum ar fi:
schimbul gazos intre atmosfera si sol,
evaporatia sau evapotranspiratia.

Forta gravitationala este aceea care


mentine atmosfera in jurul Pamantului si
tot ea ii imprima acestuia o anumita
greutate. Valoarea sa intr-un punct
oarecare de pe suprafata terestra este
egala cu greutatea unei coloane de aer
cuprinsa intre acel punct si limita
superioara a atmosferei care apasa pe o
unitate de suprafata.

Astfel, se stie ca presiunea mijlocie a


aerului, exercitata pe 1 cm2 de pe
suprafata Pamantului, in conditiile
normale de observatie (latitudinea de 45o,
temperatura apei de 0oC si la nivelul zero
al marii) este egala, conform experientei
lui Torricelli, cu presiunea exercitata de o
coloana de mercur inalta de 760 mm si cu
sectiunea de 1 cm2. Aceasta este asa-zisa
presiune atmosferica normala si ea este
egala cu 1033,3 gr.f/cm2.

In practica meteorologica, unitatea de


masura pentru presiunea atmosferica
este milibarul(mb) sau hectopascalul si
milimetrul coloana de mercur (mmHg).
In sistemul international de unitati de
masura se utilizeaza pascalul (Pa) avand
ca multiplu hectopascalul (hPa).
In conditii normale, o coloana de
mercur cu o inaltime de 760 mm, exercita
o presiune de 1013,3 mb, deci:
1mb=0,7501 mmHg
1mmHg=1,3332mb.

Pentru transformarea unei anumite


valori de presiune din mmHg in mb se
inmulteste valoarea respective cu 4/3 sau
1,333 (fractie efectiva), iar pentru a
transforma mb in mmHg se inmulteste
valoarea respective cu sau 0,75
Presiunea atmosferica se determina la
statiile meteorologice din Romania atat
cu instrumente cu citire directa
(barometre cu mercur, barometre
aneroide, altimetre), cat si cu instrumente
inregistratoare.

Barometrul cu mercur isi bazeaza


functionarea pe principiul echilibrarii
presiunii atmosferice de catre greutatea
coloanei de mercur din tubul
barometrului.
Evanghelista Torricelli (fizician si
matematician italian, elev al lui Galileo
Galilei) a pus in evidenta existenta
presiunii atmosferice (1643), construind
primul barometru (tubul lui Torricelli).

Indiferent de tip, un barometru este


alcatuit din:
un tub barometric,
rezervor,
tub metalic de protectie,
vernier,
termometru alipit
dispozitiv de suspensie.

Tubul barometric are o lungime de


80-86 cm si este confectionat dintr-o sticla
speciala. Dupa ce tubul a fost umplut cu
mercur, se introduce cu capatul deschis
intr-un rezervor metalic, in care se afla
hidrargirul, si care comunica cu mediul
inconjurator printr-un orificiu ce se
inchide cu un surub pe perioada
nefunctionarii.

Presiunea aerului, actionand asupra


suprafetei mercurului din rezervor,
mentine la o anumita inaltime mercurul
din tub, echilibrand astfel coloana de
mercur cu presiunea aerului.
O data cu modificarea presiunii
aerului, variaza si inaltimea coloanei de
mercur din tub.
Rezervorul cu mercur are forma unui
cilindru fiind confectionat din metal sau
din material plastic si este compus, la
randul lui, din trei piese distincte care se
insurubeaza etans una de alta: corpul,
fundul si capacul.

Tubul metalic de protectie al tubului


barometric prezinta o deschidere
longitudinala prin care se pot urmari
nivelul coloanei de mercur din tub. Tot pe
aceasta este gravata scara barometrului
impartita in mm sau mb.
Varnierul este un cursor mobil ce se
deplaseaza de-a lungul scarii gradate,
scopul acestuia fiind acela de a determina
zecimile sau sutimile de milimetru. El este
astfel divizat incat N diviziuni ale sale (10
sau 100) sa corespunda la N-1 (9 sau 99) din
N+1 (11 sau 101) diviziuni ale scarii
barometrului. Din acest motiv varnierul se
mai numeste nonius.

Termometrul alipit este un termometru


cu mercur, fixat pe partea inferioara a
tubului de protectie, pentru a masura
temperatura mercurului in momentul
citirii presiunii atmosferice.
Pe baza acestei valori termice se aplica
corectia de aducere a presiunii la
temperatura de 0oC. Dispozitivul de
suspensie este uzitat pentru suspendarea
barometrului in pozitie verticala.

In reteaua de statii meteorologice cea


mai larga raspandire o au barometrele cu
mercur tip Fuess si de tip rusesc.
In functie de limitele scarii,
barometrele de tip Fuess sunt de doua
categorii: barometre cu scara scurta
(impartite intre 600-800 mm), destinate
statiilor meteorologice de unica
altitudine si barometre cu scara lunga
(gradate intre 400 si 700 mm) pentru
statiile de munte.

Barometrele cu mercur se instaleaza in


biroul statiei, in pozitie perfect verticala,
intr-un loc ferit de variatiile bruste ale
temperaturii aerului, departe de usa sau
de ferestre. De obicei, barometrul se
instaleaza intr-o cutie speciala, fixata bine
pe un perete, astfel ca rezervorul sa fie la
o inaltime de 70-75 cm fata de podea.
In instructiunile elaborate de
Institutul National de Meteorologie,
Hidrologie si Gospodarirea Apelor,
precum si in notitele tehnice ale fiecarui
aparat, sunt date regulile de transport,
instalare si manipulare ale barometrului.

Pentru instalare, barometrul se scoate


din tocul de protectie, cu rezervorul in
sus si se pune in stare de functionare,
prin inclinarea rezervorului in jos.
Dupa instalarea barometrului, se
desurubeaza surubul rezervorului 1,5 - 2
ture, pentru a da posibilitatea actionarii
presiunii aerului asupra suprafetei
mercurului.

Citirea presiunii aerului la barometrul cu


mercur se face la orele cimatologice astfel:
-la termometrul alipit se citeste
temperature (cu precizie de 0,1oC) in
vederea aplicarii corectiei de reducere a
presiunii atmosferice la 0oC;
-se loveste usor in partea superioara a
armaturii de protectie pentru ca meniscul
coloanei de mercur sa invinga inertia;
-se vizualizeaza cu ajutorul vernierului in
asa fel incat ochiul observatorului sa se
afle in acelasi plan orizontal cu meniscul
mercurului.

Valoarea citita la barometru nu


reprezinta presiunea aerului reala, ci este
necesar sa se faca urmatoarele corectii:
-corectia de temperatura;
-corectia de latitudine si altitudine
(pentru forta gravitatiei);
-corectia instrumentala (atat valorilor de
temperature cat si celor de presiune li se
aplica aceasta corectie, datorita
posibilelor erori de constructie a
diferitelor piese componente a
instrumentelor).

La statiile meteorologice pe langa


masurarea presiunii atmosferice se
calculeaza caracteristica si marimea
tendintei barometrice (diferenta intre doua
citiri ale barometrului cu mercur efectuate
la interval de trei ore).
Tendinta barica se calculeaza in mb si
zecimi de mb si se poate aprecia si pe baza
datelor inregistrate de barograf atunci cand
statiile meteorologice nu au program de 24
ore.
Valorile astfel obtinute se inscriu in
registrul de observatii meteorologice RM1M si se transmit in mesaje (telegrame)
orare sau triorare.

La transportul barometrului cu mercur


trebuie respectate urmatoarele reguli:
-se strange surubul de pe capacul rezervorului
barometrului;
-se scoate cu atentie barometrul din
dispozitivul de suspendare;
-se inclina lin barometrul, astfel ca tubul de
sticla sa se umple cu mercur;
-se introduce barometrul in toc in asa fel incat
rezervorul sa fie mai sus cu 5-10 cm decat
capacul tubului de sticla;
-barometrul se transporta inclinat in asa fel ca
rezervorul sa fie in permanenta mai presus
decat capacul tubului de sticla al barometrului.

Barometrul aneroid se instaleaza pe


masa observatorului sau pe o polita care
se fixeaza langa barometrul cu mercur. Se
tine inchis in cutie si se deschide numai
in timpul executarii observatiei. Se
foloseste, fie ca instrument de rezerva, fie
in cadrul expeditiilor cu caracter
topoclimatic si microclimatic.
Barometrele aneroide isi bazeaza
functionarea pe principiul deformarii sub
influenta variatiilor de presiune a uneia
sau mai multor capsule de tip Vidi.

Capsula Vidi este o cutie cilindrica,


confectionata din foite de metal elastic si
foarte rezistent cum ar fi otel, bronz cu
fosfor, alpaca (aliaj inoxidabil de cupru,
nichel si zinc) s.a. Interiorul acestei capsule
este vidat partial, iar pentru a se evita
deformarea sau turtirea capsulei ea este
prevazuta in interior cu un resort, care tine
la distanta membranele cutiei cilindrice.
Pe cadranele barometrelor aneroide sunt
marcate, de regula, doua scari concentrice:
cea exterioara, divizata in milibari si cea
interioara divizata in milimetri.

Pentru masurarea presiunii aerului


cu barometru aneroid se procedeaza
astfel: se citeste temperatura la
termometrul alipit, apoi se loveste usor
cu degetul pe geamul protector si se
citeste presiunea dupa pozitia acului pe
scara barometrului.
Altimetru reprezinta de fapt un
barometru aneroid, de care se deosebeste
prin aceea ca, in afara scarii barometrice
impartita in milimetri sau milibari, mai
are o scara a inaltimilor gradate in metri.

Functionarea unui altimetru se bazeaza pe


relatia care exista intre marimile presiunii
atmosferice si inaltime (presiunea aerului
scade, in medie, cu 1mm la 10-11m inaltime) .
Presiunea atmosferica scade in raport cu
altitudinea deoarece si masa atmosferei se
diminueaza odata cu cresterea altitudini.
Aceasta scadere se produce mai repede in
atmosfera inferioara, unde aerul este mai dens
si mai lent in straturile superioare, unde
densitatea aerului este mai mica. Deci scaderea
presiunii cu altitudinea nu este uniforma
(liniara). Presiunea se reduce la jumatate la
inaltimea de circa 5000 m, iar la inaltimea de
18,4 km presiunea descreste de 10 ori fata de
valoarea de la nivelul marii, in conditii de
temperatura de 0oC.

Sunt destinate pentru inregistrarea


variatiilor presiunii atmosferice, ele
functionand pe acelasi principiu ca si
barometrul aneroid. Deosebirea consta in
faptul ca piesa sensibila a acestora este
alcatuita dintr-un sistem de mai multe
capsule Vidi, iar variatiile presiunii sunt
inregistrate in mod continuu pe o
barograma.

a)

b)
c)

Se folosesc mai multe tipuri de


barografe la statiile meteorologice din
tara noastra, care difera prin mici
particularitati de constructie a pieselor
componente: tip J. Richard, Fuess,
Lambrecht, rusesc etc. Insa indiferent de
tipul fabricatiei, se deosebesc trei parti
componente:
partea receptoare
partea transmitatoare;
partea inregistratoare.

a)
b)
c)
d)

Partea receptoare este data de o


coloana formata din 4-12 capsule Vidi (cu
cat numarul acestora este mai mare, cu
atat creste gradul de sensibilitate al
inregistratorului). Numarul de capsule
Vidi variaza astfel:
barograful de constructie ruseasca 5;
barograful tip Fuess 10;
barograful tip Lambrecht 6;
barograful tip Richard intre 8 si 10.

Partea transmitatoare este formata


dintr-un sistem de parghii metalice, ce
transmit si amplifica (de 80-100 ori)
deformarile suferite de coloana de
capsule Vidi, sub influenta variatiilor
presiunii atmosferice.
Dispozitivul de reglare a amplificarii
este fixat pe axul de suspensie de care se
angreneaza si parghia penitei, ce se
incarca cu cerneala speciala (in
compozitia careia intra aniline si
glicerina).

Partea inregistratoare este formata


dintr-un cilindru metalic, in interiorul
caruia se gaseste un mecanism cu ceas,
care la barografele zilnice face o rotatie
completa in 24 de ore, sau o data la 7 zile,
daca inregistratorul este de tip
saptamanal.
Pe cilindru se instaleaza barograma, pe
care sunt trasate linii verticale curbe, care
indica timpul in minute, ore si zile si linii
orizontale, care marcheaza valorile
exprimate in milimetri sau milibari.

Instalarea barografului se face cu


ajutorul statiei, pe o polita fixata pe un
perete, la 1,40 1,60 m deasupra dusumelei.
Efectuarea observatiilor cu ajutorul
barometrului si prelucrarea barogramelor
urmaresc:
aplicarea corectiei de timp;
citirea si inscrierea pe diagrama (ora de
ora) a valorilor presiunii atmosferice, cu o
precizie de 0,1 mb;
stabilirea corectiei (redusa la 0oC) si
aplicarea ei la valorile inscrise pe
barograma;
notarea valorilor extreme.

Valorile presiunii atmosferice rezultate din


prelucrarea barogramei se inscriu in tabela
meteorologica lunara TM 5. Variatiile
neperiodice ale presiunii atmosferice se pot
produce la intervale mici de timp, n functie de
schimbrile termice i de deplasarea si
dezvoltarea sistemelor barice (cicloni si
anticicloni).
Cauzele acestor variaii neregulate sau
aleatorii ale presiunii atmosferice pot fi de
natur termic sau dinamic. ncalzirile
cauzeaz scderea presiunii, iar aerul rece,
creterea ei. De asemenea, micrile ascendente
ale aerului duc la scderea presiunii la sol, iar
cele descendente, la creterea presiunii.

Ca valori extreme ale presiunii


atmosferice pe Glob, se menioneaz
valoarea maxim absolut de 1078,3 mb
inregistrat n anul 1990 la Barnaul n
Siberia (luna ianuarie) si valoarea
minim absolut 884 mb la Murato
(Japonia) n septembrie 1934.
n ara noastr variaiile presiunii
atmosferice sunt analizate zilnic n
serviciile de prognoz, unde se realizeaza
hri speciale cu tendina barometric, pe
care se delimiteaz nuclee izalobarice

Apoi, n funcie de mrimea acestora


se pot face aprecieri privind micarea
maselor de aer diferite, estimndu-se
dac vremea rmne stabil, dac se
amelioreaza (cand tendinta barica este in
crestere) sau daca se inrautateste (cand
tendinta barica este in scadere).