Temperatura si starea suprafetei solului

Stratul de zapada

Seminar 8
Agrometeorologie si biofizica
 Temperatura suprafetei solului
Temperatura solului reprezinta elementul de care depinde incalzirea aerului din
imediata apropiere a solului, ea influentand procesele de evaporare, de
transformare a materiei organice din sol, de dizolvare sau precipitare a unor
saruri solubile.
Procesele termice care se produc in sol, respective racirea si incalzirea sa, sunt
conditionate de proprietatile calorice ale solului: capacitatea calorica,
conductivitatea calorica si conductivitatea termica. Acestea sunt strans legate
de proprietatile fizice ale solului: compozitie, structura, textura si umiditate.
Aceste proprietati fac ca la aceleasi valori ale radiatiei solare, solurile sa se
incalzeasca si sa se raceasca diferit pe distante orizontale mici.
La statiile meteorologice se determina temperatura suprafetei solului lipsit de
vegetatie, temperatura suprafetei stratului de zapada si temperatura solului
lipsit de vegetatie la adancimi de 10-20 cm. La statiile agrometeorologice se
efectueaza in plus determinari la adancimi mult mai mari, ajungand pana la 320
cm.
 Temperatura suprafetei solului

Temperatura suprafetei solului reprezinta

gradul de incalzire al particulelor care il
compun, la locul observatiei. Se folosesc
termometre cu mercur (ordinar si de
maxima) si termometre cu alcool (de
minima). Ele sunt amplasate pe o parcela
special amenajata: dezgolita de vegetatie,
cu solul sapat, maruntit, afanat, nivelat si
greblat. Iarna, parcela se mentine in
conditii naturale. Daca exista strat de
zapada, termometrele se instaleaza
desupra, cu rezervoarele ingropate pe
jumatate in zapada. Dimensiunile parcelei
sunt de 3 x 4 m. Ea este situata pe latura
sudica a platformei meteorologice.
 Temperatura suprafetei solului

La asezarea termometrelor se urmareste:

 Termometrele sa fie asezate la est fata de cele de la adancime;

 ordinea lor sa fie urmatoarea: termometru ordinar, de minima si de maxima;

 intre termometre sa existe o distanta de 5 cm si ele sa fie orientate cu

rezervoarele catre est;

 sa fie pe jumatate ingropate in sol pentru a avea contact direct cu acesta;

 termometrul de maxima sa aiba rezervorul mai jos decat restul

termometrului.
 Temperatura suprafetei solului

In afara de acestea, in functie de conditiile specific fiecarui anotimp, trebuie

respectate recomandarile privind instalarea corecta a lor (pe ninsoare, pe viscol,
la topirea zapezii). In plus, iarna, la temperaturi ale zapezii sau solului mai mici
de -360C pe platforma ramane numai termometrul de minima, la care se
efectueaza citirile. Vara, termometrul de minima se ridica de pe platforma dupa
observatia de la ora 7 si se reinstaleaza inainte de ora 19. Citirile acestor
termometre se fac la cele 4 termene de observatii, cu o precizie de 0,10C. Dupa
efectuarea citirilor, termometrele de maxima si minima se opereaza.
 Temperatura suprafetei solului

Observatiile asupra starii suprafetei solului se fac vizual, zilnic la orele 7 si 19:

• in perioada calda a anului, pe parcelele pentru termometrele de sol;

• in perioada rece a anului, in prezenta zapezii, in apropierea suprafetei

platformei de unde se pot vedea imprejurimile statiei.

Starea suprafetei solului se noteaza in clar in registrul de statie si se codifica

conform tabel.
Determinarea temperaturii solului la adancimi mici pe parcela lipsita de
vegetatie
Se realizeaza cu ajutorul unor termometre cu mercur numite termometre de sol
sau geotermometre.
 Determinarea adancimii de inghet a solului

Cunoasterea adancimii de inghet este extrem de

importanta, deoarece prin inghet, solul isi
modifica substantial structura si proprietatile
fizice.
Adancimea pana la care ingheata solul se
determina cu ajutorul glaciometrului.
Determinarile asupra adancimii de inghet a solului
se efectueaza periodic in zilele de 5, 10, 15, 20,
25 si ultima zi din fiecare luna intre 8 si 9.
 Variatiile diurnă și anuală ale temperaturii solului

Deoarece factorii genetici ai climei, și mai cu seamă intensitatea radiației solare, au o

desfășurare ciclică în timp, ciclurile având o periodicitate de 24 de ore, respectiv 365
de zile, solul va prezenta o comportare termica cu o periodicitate similara. Cu toate
ca există numeroase cauze particulare care pot să perturbe acest comportament, se
admite, într-o primă aproximație, că temperatura solului la suprafață, prezintă o
variație de formă sinusoidală, atât la scară diurnă, cât și anuală.
Variația zilnică și anuală a temperaturii solului :
a) la suprafata solului temperatura prezintă variații periodice, de tip diurn si anual:
variatia zilnica este caracterizata printr-un maxim in jurul orei 13 si printr-un minim,
la putin timp dupa rasaritul Soarelui; amplitudinea zilnica a temperaturii solului la
suprafata este functie de cantitatea de caldura primita si de insusirile termice ale
solului; Variatia anuala este caracterizata la latitudinile mijlocii, printr-un maxim in
luna iulie sau august si un minim in ianuarie
 Variatiile diurnă și anuală ale temperaturii solului

b) perioada oscilatiilor termice nu depinde de adâncime (până la adâncimile la

care se resimt oscilațiile termice);
c) amplitudinea oscilațiilor termice scade odată cu creșterea adâncimii după o
lege exponențială;
d) defazajul producerii temperaturilor extreme (maxima si minima) variaza cu
adâncimea;
e) adâncimea de atenuare a oscilatiilor de temperatura este functie de proprietatile
termice ale solului; in general, amplitudinea variatiei zilnice devine practic zero la
adancimea de 1 m (strat cu temperatura zilnica constant) iar amplitudinea variatiei
anuale devine zero in jurul adâncimii de 20 m (strat cu temperatura anuală
constantă).
Concluziile sunt valabile pentru solul neacoperit cu vegetatie.
Factorii care determină amplitudinea temperaturii solului la suprafata

Amplitudinea diurnă a temperaturii este mai mică la suprafata unui sol umed decat
la suprafata unui sol uscat cu aceiași structura fizică. De asemenea, un sol tasat se
încălzește și se răcește mai repede decât un sol afânat, amplitudinea diurnă fiind
mai mare in primul caz.
Solurile cu albedou mic (inchise la culoare) se incalzesc mai puternic decat cele cu
albedou mare ( deschise la culoare), in conditiile in care insolatia este aceiasi.
Prezenta vegetatiei sau a zapezii, modifica bilantul radiativ al suprafetei, ceea ce
face ca amplitudinea diurna sa scada in comparatie cu siuatia in care solul nu este
acoperit. La latitudinea la care este situata tara noastra, o importanta deosebita o
joaca prezenta stratului de zapada in perioada iarna - primavara. Zapada, și in
special cea proaspat cazuta, are un albedou foarte ridicat si, ca urmare, reflecta cea
mai mare parte din radiatia solara incidentă. In aceasta situație, bilantul radiativ la
suprafață este negativ.
Factorii care determină amplitudinea temperaturii solului la suprafata

Conductivitatea termica redusa a zapezii nu permite pierderea caldurii provenite

de la straturile mai profunde, unde s-a inmagazinat, si deci compensarea acestui
bilant negativ.
In aceasta situatie temperatura suprafetei solului sub stratul de zapada va fi mai
ridicată decât a solului neacoperit, zapada avand în acest caz rol de protecție
termică.
Primavara, o parte din radiația solară care ajunge la suprafață este consumată
pentru topirea stratului de zapada, temperatura mentinandu-se in apropiere de 0°C.
O problema deosebita o reprezinta adancimea pe care ingheata solul.
Stratul de zapada

La statiile meteorologice se masoara grosimea si densitatea stratului de zapada si,

pe baza lor se determina rezerva de apa sau echivalentul in apa al stratului de
zapada. La acestea se adauga o serie de observatii suplimentare privind starea
solului, caracteristicile stratului de zapada, etc.
Observatiile si masuratorile incep din momentul aparitiei stratului de zapada si
continua pana la topirea lui.
Programul dupa care se desfasoara observatiile este urmatorul:
 zilnic – se determina gradul de acoperire si caracteristicile de asezare a
stratului de zapada si se masoara grosimea zapezii;
 pentadic – se determina densitatea si echivalentul in apa al zapezii.

Pentru observatii si masuratori se alege in apropierea platformei o parcela cat mai

reprezentativa pentru zona respectiva.
1. Stabilirea gradului de acoperire si a caracteristicii zapezii.

In acest scop observatiile se fac zilnic, la ora 7 sau imediat dupa ce se lumineaza,
din punctual cel mai ridicat din apropierea platformei.
Aceste observatii se fac vizual asupra “orizontului vizibil al statiei”, adica acea
zona din jurul statiei pentru care aceasta este reprezentativa.
Gradul de acoperire cu zapada al suprafetei se apreciaza in zecimi, 10 insemnand
ca intreg orizontul vizibil al statiei este acoperit. In aceasta situatie se apreciaza si
modul de asezare prin urmatoarele caracteristici:

 uniform, fara troiene

 neuniform, cu troiene mici
 foarte neuniform, cu troiene mari.
2. Determinarea grosimii stratului de zapada se face tot zilnic, dimineata, dupa
gradul de acoperire. Sunt folosite trei rigle (rigle nivometrice) instalate in varful
unui triunghi echilateral cu latura de 10 m.

3. Determinarea densitatii stratului de zapada se face pentadic, atunci cand

grosimea zapezii este de cel putin 5 cm. Pentru determinari se foloseste
densimetrul iar probele se recolteaza din trei locuri unde zapada este neatinsa.
In situatia in care nu se dispune de densimetru se poate folosi pluviometrul. Se
cantareste vasul colector al acestuia si se scufunda cu gura in jos in zapada.
Cilindrul colector, impreuna cu zapada din el se recantareste. Diferenta dintre cele
2 cantariri reprezinta masa zapezii (m exprimata in grame).
Se citeste grosimea zapezii in locul de unde a fost luata proba (h in cm).
Densitatea zapezii va fi :

d = m/ (200x h)

Unde 200 (cm2) reprezinta sectiunea vasului colector.

4. Echivalentul in apa al stratului de zapada.

Este cantitatea de apa ce ar rezulta prin topirea stratului de zapada de inaltime h

depus pe o suprafata de 1 m2. Determinarea lui se poate face prin masurare sau
prin calcul.
• Masurarea presupune folosirea fie a densimetrului, fie a pluviometrului cu
ajutorul carora se iau probe de zapada. Zapada astfel colectata se lasa sa se
topeasca lent iar apa care rezulta se masoara cu eprubeta pluviometrica. Daca s-a
folosit pluviometrul, cantitatea masurata reprezinta echivalentul in apa sl zapezii.
Cand se foloseste densiterul trebuie tinut cont ca suprafata sa colectoare este de
50 cm2 iar valorile masurate cu eprubeta trebuie inmultite cu 4.
• Calculul echivalentului in apa (E) se face cu formula:
E = d x h x 10
Unde d- densitatea zapezii (g/cm3)
h – grosimea stratului de zapada (cm)
In afara acestor tipuri de observatii si masuratori, in registrele de statie se inscriu
date suplimentare referitoare la:

• situatiile in care are loc formarea si disparitia totala a stratului de zapada in

imprejurimile statiei;

• Starea solului (dezghetat sau inghetat, daca este inghetat se indica daca el este
uscat, umed sau foarte umed);

• Caracteristicile topirii stratului de zapada primavara, datele de aparitie ale

primelor petece de pamant, datele aparitiei apei sub stratul de zapada, daca apa
se infiltreaza in sol, balteste sau se scurge;

• Cazurile de viscol puternic, cazurile de dezgolire a solului (ceea ce poate

provoca daune culturilor), etc.
Prelucrarea datelor referitoare la zăpadă
Numărul zilelor cu ninsoare poate fi extras din tabelele meteorologice lunare. Se
consideră zi cu ninsoare ziua în care apa obţinută din topirea zăpezii este de cel
puţin 0,1 mm. Cantitatea de apă provenită din zăpadă este de obicei inclusă în
totalurile lunare ale precipitaţiilor atmosferice. Pentru numărul de zile cu
ninsoare, ca şi pentru alte informaţii meteorologice, se alcătuiesc tabele speciale,
care sistematizează datele pentru un şir lung de ani de observaţii (luştri). Aceste
tabele permit să se calculeze:
 numărul mediu de zile cu ninsoare pe întreaga perioadă de observaţie;
 cel mai mare număr de zile cu zăpadă pentru fiecare lună din an;
 totalurile anuale;
 probabilităţile de producere a zilelor cu zăpadă în diferite luni ale anului;
 datele limită şi cele medii ale primei şi ultimei zile cu ninsoare şi durata medie
a intervalului anual cu ninsoare (procedeul de obţinere este asemănător ca cel
prezentat la calculul datei medii de apariţie a îngheţului).
Valorile cu privire la stratul de zăpadă se extrag din tabelele lunare şi din luştri şi
se referă la:
 grosimea stratului de zăpadă (grosimea maximă, minimă şi medie pentru
fiecare dacadă, frecvenţa de producere a anumitor grosimi maxime, grosimi
de cel puţin 10 cm care se menţin cel puţin o lună);
 cantitatea de apă provenită din topirea zăpezii;
 densitatea zăpezii (se calculează pentru decade, extrăgându-se valorile medii
şi extreme pentru perioada de observaţie).
In plus, din tabelele lunare se extrag, după prelucrări:
 datele de apariţie şi dispariţie a stratului de zăpadă (decalate faţă de cele ale
primelor ninsori);
 intervalul din an în care solul poate fi acoperit cu zăpadă;
 frecvenţa zilelor cu solul acoperit sau nu cu zăpadă;
 numărul zilelor cu strat de zăpadă (medii şi extreme lunare şi anuale);
 frecvenţa perioadelor de diferite durate în care a existat strat continuu şi
stabil de zapada
Va multumesc pentru atentie!

Violeta Poenaru
violeta.poenaru@gmail.com