ALIMENTAREA RAURILOR

Regimul de alimentare al râurilor este influentat de conditiile climatice locale si

regionale. Râurile din zonele calde au un regim de alimentare predominant pluvial, cele
din zonele reci au un regim predominant nival iar cele din zonele temperate un regim
mixt.

în functie de factorii fizico-geografici si geologici, alimentare râurilor se face din surse

de suprafata (scurgere de suprafata) precum si din surse subterane.

Alimentarea râurilor din surse de suprafata

Alimentarea din ploi - caracteristica zonelor calde si temperate. În

zona ecuatoriala alimentarea este exclusiv pluviala. Organismele fluviatile din
aceasta regiune au debite bogate (Congo, Amazon, etc.). În regiunea tropicala alimentare
este tot pluviala dar este asociata doar sezonului ploios, iar în zona temperata alimentare
pluviala se desfasoara tot în anotimpul cald.

Alimentarea din apa provenita din topirea zapezilor - este caracteristica zonei

temperata si rece. În perioada de iarna se acumuleaza o cantitate variabila de zapada,
care în perioada calda se topeste, contribuind la alimentare râurilor. Râurile din aceste
zone au un regim de alimentare nival sau pluvio-nival, dupa caz. Debitul râurilor creste
la începutul primaverii începând de la izvoare spre varsare (Mackenzie, Ottawa, Lena,
Enisei, Obi, etc.)

Alimentarea din apa provenita din topirea ghetarilor si zapezilor permanente - apa

provine din ghetarii de vale ce iau nastere în regiunile muntoase mai înalte de 3000 m,
situate în zona temperata, zona în care gheturile si zapezile nu se topesc de la un an la
altul (în Asia centrala, Caucaz, etc.).

41
Alimentarea râurilor din surse subterane
Alimentarea râurilor cu apa provenita din acviferele freatice - în perioadele cu deficit
de umiditate apa subterana poate constitui o importanta sursa de alimentare a retelei
hidrografice.
Alimentarea râurilor cu apa provenita din apele subterane de adâncime

- volumul mare de apa a acestui tip de acvifere determina alimentare cu un debit relativ

constant tot timpul anului.
Se apreciaza ca alimentarea râurilor din surse subterane nu depaseste în general 30 - 35
%.
Determinarea surselor de alimentare

Metoda de separare a surselor de alimentare redate prin hidrograful debitelor medii

zilnice

prin unirea cu o dreapta a debitelor minime de iarna si de vara se obtine scurgerea

provenita din sursele de alimentare subterane;

pentru lunile de iarna se calculeaza procentul provenit din topirea zapezilor;

pentru lunile de primavara, vara si toamna se stabileste valoare procentuala a scurgerii

provenite din alimentarea pluviala
Scurgerea râurilor

Factori climatici ai scurgerii

Clima, prin elementele ei, este factorul principal care influenteaza procesul de scurgere a
apelor.

Evaporatia - emiterea de vapori la suprafata libera a apei lichide la o

temperatura inferioara punctului de fierbere
Evaporatia este conditionata de evolutia temperaturilor si de gradul de saturare a
atmosferei cu vapori de apa. Evaporatia de pe suprafata unui bazin hidrografic este
cantitatea de apa care se evapora de pe suprafata  solului, vegetatiei si unitatilor acvatice.
45
Precipitatiile - cad sub diverse forme pe suprafata bazinului hidrografic, cantitatea se
evalueaza cu pluviometre. Datorita repartitiei neuniforme a precipitatiilor în cadrul
bazinului hidrografic, se apeleaza la exprimarea valorilor medii, maxime si minime.

Factori "neclimatici" si scurgerii

Relieful - gradul de fragmentare a reliefului si panta; Constitutia geologica -

permeabilitate si solubilitatea rocilor; Solurile - structura, compozitie, permeabilitate;

Vegetatia - prezenta vegetatiei - creste ponderea infiltratiei;

Factor antropic - lucrari agrotehnice, desecari, lucrari de drenaj, instalatii hidrotehnice,

etc.

Determinarea grosimii startului de zăpadă

 Grosimea stratului de zăpadă se măsoară prin observaţii directe de la cele trei rigle de
pe ambele platforme reduse. În lipsa riglelor fixe, grosimea stratului de zăpadă se poate
măsura cu rigla de zăpadă sau cu mira portativă în trei puncte de la mijlocul terenurilor
unde ar fi trebuit să fie situate rigle fixe.  Efectuarea măsurătorilor asupra grosimii
stratului de zăpadă se face în fiecare zi, dimineaţa, după efectuarea observaţiilor asupra
gradului de acoperire cu zăpada.  Densitatea zăpezii se măsoară, după ce determinarea
grosimea stratului de zăpadă, iar dacă grosimea medie a stratului de zăpadă este mai
mică de 5 cm, nu se mai fac măsurători.  Frecvența măsurătorilor este pendatală (în
zilele de 5, 10, 15, 20, 25 şi ultima zi a lunii), în zece puncte: în colţurile terenului, la
mijlocul laturilor şi în două puncte la mijlocul platformei. În punctele unde se execută
observaţii privind densitatea zăpezii, grosimea stratului de zăpadă se măsoară cu
cilindrul densimetrului. (*PENTÁDĂ- Perioadă de cinci zile consecutive, folosită în
climatologie.) Observaţiile asupra stratului de zăpadă încep din momentul depunerii
acestuia şi continuă până în momentul topirii totale şi se grupează în:  observaţii
zilnice care constau, atât din stabilirea gradului de acoperire şi a caracteristicilor de
aşezare a stratului de zăpada cât şi din determinarea grosimii acestuia;  observaţii
pentadice care constau din determinarea densităţii şi a echivalentului în apă al stratului
de zăpadă.  Determinările şi măsurătorile asupra stratului de zăpadă se fac atât vizual
cât şi instrumental. Vizual, se stabileşte gradul de acoperire cu zăpadă şi caracteristicile
de aşezare a stratului de zăpadă, iar instrumental grosimea, cu ajutorul riglelor
nivometrice şi densitatea stratului de zăpadă, cu ajutorul densimetrului.  Având în
vedere caracterul uneori neuniform al depunerii stratului de zăpadă este necesar ca în
apropierea platformei meteorologice să se aleagă o parcelă de teren, cât mai
reprezentativă pentru zona respectivă. Fig.5 Rigla de zăpadă și mira portativă  Riglele
de zăpadă se instalează toamna, cu aproximativ o lună înainte de data medie a căderii
primei zăpezi şi se ridică primăvara când condiţiile atmosferice nu mai pot fi favorabile
depunerii stratului de zăpada. La ridicarea riglelor trebuie să se marcheze locurile,
pentru ca în anul următor acestea să se instaleze în aceleaşi punct. Grosimea stratului de
zăpadă se determină cu ajutorul citirilor făcute la cele trei rigle. Citirea trebuie făcută de
la o distanţă de cel puţin doi – trei metri de riglă, observatorul apropiindu-se totdeauna,
din aceeaşi direcţie. În momentul citirii, ochiul observatorului trebuie să se găsească cât
mai aproape de suprafaţa stratului de zăpadă. Pe rigle se citeşte în centimetri întregi,
acea diviziune până la care ajunge nivelul stratului de zăpadă. Se menţionează ca citirea
la rigle se face zilnic, chiar dacă nu a mai nins și grosimea stratului de zăpada nu s-a m
schimbat în ultimele 24 de ore. În lipsa riglei de zăpadă se va folosi mira portativă.

Determinarea densității startului de zăpadă 

După măsurarea grosimii stratului de zăpada, atunci când grosimea este de cel puţin 5
cm, se face determinarea densităţii acestuia, o data la cinci zile in zilele de 5,10,15,20,25
ale lunii și în ultima zi a lunii), pe parcela unde sunt instalate rigle, fixe rezervându-se în
acest scop o suprafaţa de cel puţin 53 m².  Pentru determinarea densităţii se iau trei
probe, totdeauna numai din locurile cu stratul de zăpada intact.  După aceasta, locurile
se vor marca distinct, pentru a se evita luarea probelor din aceleaşi puncte.  După
aceasta, locurile se vor marca distinct, pentru a se evita luarea probelor din aceleaşi
puncte.  Determinarea densităţii stratului de zăpadă se face cu densimetrul.  Cu o
jumătate de ora înainte de observaţie, densimetrul de zăpada se scoate afară din biroul
staţiei, pentru ca astfel să capete temperatura aerului.  Dacă această regulă nu se
respectă, zăpada se va lipi de pereţii cilindrului. Înainte de efectuarea observaţiilor,
trebuie verificat echilibrul cântarului cu cilindrul  După verificarea punctului zero al
cântarului, cilindrul se înfige vertical prin împingere în zăpadă, cu marginea sa ascuţită
de jos.  Dacă grosimea stratului de zăpadă este mai mică de 60 cm, zăpada se taie
până la suprafaţa solului. Apoi se citeşte, în centimetri întregi, grosimea stratului de
zăpada, pe scara de pe partea anterioara a cilindrului.  Se dă la o parte cu lopăţica
zăpada dintr-o parte a cilindrului, apoi lopăţica se introduce sub marginea sa inferioara.
Ridicând cilindrul împreună cu lopăţica i se pune capacul și apoi se răstoarnă cu
marginea inferioara in sus.  Apoi cilindrul se curăță de zăpada lipită pe partea sa
exterioara și se agaţă de cântar. Aşezându-se cu spatele spre vânt, observatorul aduce
balanţa în stare de echilibru.  După aceea, ţinând balanţa la nivelul ochilor se citeşte
diviziunea de pe braţul balanţei care coincide cu liniuţa de pe marginea teşită a ferestrei
greutăţii mobile.  Apoi, proba de zăpada se aruncă alături de LUCRĂRI DE
LABORATOR –MONITORIZAREA FACTORILOR DE MEDIU Asist.dr.ing.
ȘERBAN SORINA GABRIELA 7 gol agăţat de el.  Dacă balanţa va rămâne în stare
de echilibru, după ce potrivim ca liniuţele greutăţii să coincide cu diviziunea zero a
scalei, aparatul este în bună stare de funcţionare.  Dacă pentru poziţia de echilibru
linia de marcare a greutăţii mobile nu coincide cu diviziunea zero, atunci noua poziţie a
liniei trebuie considerată zero, iar după observaţie urmează să se stabilească cauza
defectării. locul de unde a fost luată (pentru ca zăpada aruncată să nu mai împiedice
luarea probelor ulterioare) și cilindrul se curăță bine de resturile de zăpada. Înainte de a
fi luată o a doua probă se va controla din nou poziţia de echilibru a cilindrului.  Dacă
grosimea stratului de zăpadă depăşeşte înălţimea cilindrului, atunci întreaga coloana de
zăpadă nu se ia dintro singură măsurătoare, ci din mai multe.