UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie
Specializarea: Geografia Turismului

METODE ȘI MIJLOACE UTILE ÎN

DETERMINAREA TEMPERATURII AERULUI,
TEMPERATURII SOLULUI ȘI A ÎNGHEȚULUI ÎN
SOL
-proiect la disciplina Meteorologie-

Student:
LUNGU ALEXANDRA-DANIELA
GRUPA 107

BUCUREȘTI,
2020
 CUPRINS
Introducere
1. Unități de măsură/scări aferente……………………….5
2. Locul determinării……………………………………..7
3. Inventarul insrumentelor……………………………….9
3.1. Termometre cu citire directă……………….…10
3.2. Termometre înregistratoare…………………....11
4. Determinarea temperaturii solului…………….………..13
5. . Determinarea înghețului în sol……………………..…14
6. Modalități de instalare……………………………...….15
7. Complexul de observații……………………………..…16
Bibliografie
 DEFINIȚII

Temperatura aerului
Temperatura este una
reprezintă un
din însușirile fizice
parametru
esențiale ale
meteorologic extrem
materiei.Ea
de important,
caracterizează starea de
deoarece aceasta
încalzire sau răcire a
influențează sau
diferitelor
determină o serie de
corpuri,determinată de
procese fizice,
acumularea sau
chimice și biologice
pierderea de căldură la
la nivelul scoarței
care sunt supuse
terestre.
acestea în cursul
existenței lor.
• Temperatura solului
reprezintă elementul de care
depinde încălzirea aerului din Prin îngheţ se înţelege
imediata apropiere a solului, coborârea temperaturii
ea influențând procesele de stratului de aer de lângă
evaporare, de transformare a sol sub 0°C, în perioada
materiei organice din sol, de caldă a anului.
dizolvare sau precipitare a
unor săruri solubile.
 1. UNITAȚI DE MASURĂ
-SCĂRI AFERENTE-
• Unitatea de măsura este gradul de temperatură, corespunzător unei diviziuni de
lungime a scarii lineare. Intervalul dintre cele doua “puncte termice” (temperatura
de fierbere a apei la presiune normală și temperatura de topire a gheții) reprezintă
scara termometrică, interval ce a fost împărțit într-un număr variabil de părți egale,
fiecare dintre ele reprezentând un grad de temperatură.
Menționăm astfel urmatoarele scări:

Scara Réamur (oR) -

introdusă de fizicianul
Scara Celsius (°C) - și naturalistul francez
introdusă de astronomul René Antoine
si fizicianul suedez Ferchault, este divizată
Anders Celsius în 1742, în 80 de părți egale (0-
fiind divizată de la 0 la 80o).
100 °C, în 100 de părți
egale.
Scara Fahrenheit (oF) -
introdusă de fizicianul
german Gabriel Daniel
Fahrenheit în 1715,
împărțită în 180 de părți
egale (32-212oC).

Scara Kelvin (oK) -

introdusă de fizicianul
englez William Thompson
Kelvin. Ea notează cu 0oK
cea mai coborâtă
temperatură posibilă, fapt
pentru care a căpătat numele
de “scara termometrică
absolută a lui Kelvin,,.
 2. LOCUL DETERMINĂRII
• Instrumentele de măsurare a temperaturii aerului sunt amplasate la înălțimea de 2
m față de suprafața solului în interiorul adăposturilor meteorologice.
• Adăpostul meteorologic (fig. 1) este astfel conceput încât să permită libera
circulație a aerului în jurul termometrului, fiind amplasat pe un teren acoperit cu
vegetație, la o anumită distanță de clădiri sau alte surse de căldură.
• Pentru determinările termice de la suprafața solului și de la adâncimile de 5, 10, 15
si 20 cm se amenajează în partea de sud a platformei meteorologice, o parcelă
dezgolită de vegetație cu dimensiunile de 6 x 4 m.
Aceasta trebuie să fie perfect orizontală, netedă și expusă razelor solare în tot
timpul zilei.

Fig.1
Adăpost
pentru
aparatele
înregistratoare

Parcelă cu sol
dezgolit de
vegetație pentru
termometrele de
sol de suprafața
și Savinov.

Platforma meteorologică standard(fig.2)

 3. INVENTARUL INSTRUMENTELOR

Temperatura este una dintre însuşirile fizice esenţiale ale materiei şi

caracterizează starea de încălzire sau răcire a diferitelor corpuri .

TEMPERATURA
AERULUI
TERMOMETRE CU
CITIRE DIRECTĂ
-Termometrul
TERMOMETRE meteorologic ordinar
INREGISTRATOARE -Termometrul de
-Termograf cu lamă maximă
bimetalică -Termometrul de
-Termografe cu tub minimă
Bourdon -Termometrul de
minimă și maximă
Six-Bellani
 3.1. TERMOMETRE CU CITIRE DIRECTA

Termometrul meteorologic ordinar (fig.3)

Termometrul de maximă (fig.4)

Termometrul de minimă (fig.5)

Termometrul de minimă si maximă Six Bellani (fig.6)

Fig.3

Fig.5
Fig.4 Fig.6
 3.2.TERMOMETRE ÎNREGISTRATOARE

Sunt alcătuite din: partea receptoare, partea transmițătoare, partea inregistratoare.

 Termografele cu lama bimetalică : - Termograful tip URSS(model vechi)(fig.7)

- Termograful tip URSS(model nou) (fig.8)
- Termograful tip Junkalor (fig.9)
- Termograful tip Rössel (fig.10)
- Termograful tip Fischer (fig.11)

 Termografe cu tub Bourdon: -Termograful tip R. Fuess (fig.12)

- Termograful J. Richard (fig.13)
(Fig.7) (Fig.8) (Fig.9)

(Fig.10) (Fig.11) (Fig.12)

(Fig.13)
 4. DETERMINAREA TEMPERATURII SOLULUI
Cunoaşterea temperaturii solului la suprafaţă şi în adâncime prezintă o importanţă
deosebită pentru precizarea legilor propagării căldurii atât către adâncime cât şi către
atmosferă.
Temperatura solului se determină cu:
- Termometrele de sol tip Savinov: sunt cele mai frecvent utilizate, alcătuind serii de
câte patru termometre destinate măsurării temperaturii solului la adâncimi de 5, 10, 15
si 20 cm
-Termometrele de sol tip R.D.G: intra în dotarea stațiilor meteorologice și sunt
folosite pentru determinarea temperaturii solului la adancimi cuprinse intre 2 si 100
cm.
Determinarea expeditivă a temperaturii solului arabil:
În scopul determinării rapide a temperaturii solului arabil la adâncimi de până la 20
cm se folosesc termometrele sondă. Dintre acestea cel mai adecvat este cel de tip
Sohin(fig.14). Folosește ca lichid termometric toluenul și are scara gradată din 0.5 în
0.5 grade Celsius
.

(Fig.14)
5. DETERMINAREA ÎNGHEȚULUI ÎN SOL

Cunoașterea adâncimii până la care

îngheață solul în semestrul rece al anului
este deosebit de importantă pentru
activitatea în domeniul agriculturii și
construcțiilor.
Glaciometrul Danilin(fig.15) este alcătuit
dintr-un tub de cauciuc lung de 100-120 cm
cu diametrul de 8-10mm.
Glaciometrul se instalează în sol la sfârșitul
toamnei și se scoate împreuna cu tubul
protector primăvara, după dezghețul total al
solului. Locul său este pe parcela înierbată,
lângă termometrele de sol extractive.

(Fig.15)
 6. MODALITĂȚI DE INSTALARE

• Termometrul meteorologic ordinar - este aşezat în primul adăpost meteorologic

alături de un alt termometru ordinar, alcătuind psihrometrul de staţie. Acest
termometru se aşează pe verticală la înălţimea de 2m faţă de sol şi este mereu pe
partea stângă a stativului
• . Termometrul de maximă - se instalează pe furca superioară a stativului, în poziţie
orizontală, cu mansonul metalic mai ridicat decât rezervorul pentru evitarea
scurgerii mercurului. Rezervorul trebuie să se afle în stânga celui care efectuează
citirea, iar manşonul spre dreapta.
• Termometrul de minimă - se instalează pe furca inferioară a stativului cu
termometre din primul adăpost meteorologic, în poziţie orizontală, cu rezervorul
orientat spre stânga şi manşonul spre dreapta faţă de persoana ce efectuează
observaţia.
• Termografele - se instalează împreună cu higrograful în cel de-al doilea adăpost
meteorologic, în poziţie perfect orizontală, cu piesa receptoare la 2 m deasupra
solului.
 7. COMPLEXUL DE OBSERVAȚII
• Determinările de temperatură ce se efectuează la stațiile meteorologice
prin mijlocirea termometrelor cu citire directă trebuie să respecte o
anumită ordine tip.

• Rezervoarele termometrelor nu trebuie atinse cu mâna.

• Citirea valorilor de temperatură trebuie să se facă foarte rapid, cu

respirația oprită și cu corpul cât mai departat posibil față de
termometre.

• Precizia determinărilor de temperatură trebuie sa fie 0,1 °C chiar dacă

precizia scării termometrelor este de 0,2 ° sau 0,5 °C.
• Pentru evitarea depunerilor de chiciură, care ar împiedica efectuarea
observațiilor, în intervalele din sezonul rece când acest fenomen este
posibil, termometrele se ung cu glicerină sau alta substanță uleioasă pe
porțiunea din dreptul scării.

• Operarea termometrelor de extremă pe timp însorit sau cu vânt se fac

în umbra adăpostului și cu fața spre vânt.

• La fiecare dintre cele două termometre de extremă se efectuează câte

două citiri.
 BIBLIOGRAFIE
• Ciulache, S.,1973, Meteorologie, manual practic, Editura Universității din
București.
• Tișcovschi A.A., Diaconu D., 2004, Meteorologie și Hidrologie - Lucrări
practice, Editura Universitară, București.
• Ciulache, S.,1985, Meteorologie și Climatologie, Editura Universității din
București.
\
VĂ MULȚUMESC!