Litere

Anul II, sem. I, 2020-2021

Sintaxă
Prof. dr. abilitat Camelia Stan
camistan@gmail.com
camelia.stan@litere.unibuc.ro

Curs 1 (5/7/9.10.2020)

Obiectul sintaxei

(În gramatica tradiţională) Sintaxa studiază combinaţiile de cuvinte sub aspectul formei, al
funcţiilor şi al valorilor.
Forma: unităţi componente şi relaţii între ele. Presupune raportul cu morfologia.
Funcţia: subiect, predicat etc.
Valorile: presupun raportul cu semantica.

1. Raportul cu morfologia
(În gramatica tradiţională şi în gramatica modernă structuralistă) Morfologia studiază părţile de
vorbire şi structura internă a părţilor de vorbire flexibile.
În gramatica modernă structuralistă: analiza morfematică a cuvântului flexibil.
studenţii (substantiv, formă sintetică): studenţ- (radical) + -i- (desinenţă) + -i (articol enclitic)
au plecat (verb, formă analitică): au (verb auxiliar) + plecat (participiu) /t/ ~ /ʦ/
În gramatica modernă de orientare generativă: se introduc modificări majore ale obiectului
sintaxei
(i) Clase lexicale/clase funcţionale
Se renunţă la conceptul parte de vorbire.
Clase lexicale. Ex.: nume (N), verb (V), adjectiv (A).
Clase funcţionale. Ex.: mărcile de timp ale verbului (T), mărcile acordului (Agr), determinanţii
numelui (D), complementizatorii (C).
Diferenţe:
- inventar larg/limitat,
- sens lexical/funcţie gramaticală sau semantico-pragmatică, supetivă,
supletivism/supletism
- reguli gramaticale generale/speciale.
Ex.: a avea verb lexical/funcţional (auxiliar).
Ex.: albe ‒ alb (adjectiv, unitate lexicală), -e (desinenţă, unitate funcţională, marca acordului
de gen, număr şi caz cu numele: deasupra acelei farfurii albe).
Clase mixte, care conţin unităţi lexicale şi unităţi funcţionale (prepoziţie, conjuncţie).
Ex.: lângă, pentru (prepoziţii lexicale); a (marca genitivului analitic, prepoziţie funcţională);
pe „deasupra” (prepoziţie lexicală), pe (marca obiectului direct, prepoziţie funcţională);
conjuncţiile circumstanţiale (lexicale); că (unitate funcţională, complementizator).
Statutul pronumelor.
Statutul numeralelor. Numeralul cardinal şi numeralul ordinal ‒ elemente semilexicale.
(ii) Redelimitarea domeniului sintaxei în raport cu morfologia
Domeniul sintaxei, în lingvistica actuală (de orientare generativă) include mult din domeniul
morfologiei tradiţionale.
Flexiunea analitică.
• Ex.: regula combinării dintre auxiliar şi forma verbală sintetică (a citit) este aceeaşi cu
regula combinării unităţilor în grupuri sintactice (grupul Timpului). Auxiliarul (marca
Timpului) este centru de grup.
Flexiunea sintetică.
• Structura internă a formei sintetice ‒ analogă structurii grupului sintactic.
• Morfemele legate ‒ centru de grup sintatic. Radicalul ‒ constituent dependent
sintactic. Sufixul temporal. Ex.: (el) cit-ea. Grupul (= proiecţia) Timpului.
• Desinenţa de persoană şi de număr a verbelor. Ex.: (tu) cit-ea-i. Marca acordului cu
subiectul. Natura nominală a trăsăturilor de persoană şi de număr la verb.
• Acordul verbului cu subiectul. Acordul = proces sintactic.
Cazul
• Cazul ‒ trăsătură dobândită prin acord (la adjectiv: acoperişul casei [înalte])
• Cazul ‒ trăsătură dobândită configuraţional, prin situarea într-o anumită configuraţie
sintactică (la nume; ex.: genitivul dependent sintactic de un nume acoperişul [casei
înalte]; acuzativul obiectului direct, caz atribuit de verbul tranzitiv, în configuraţie de
guvernare are [casă înaltă]).
Formarea lexicală
• Derivarea. Presupune încorporare. Încorporarea este un proces sintactic.
Ex. bun-ătate. Structură internă de grup sintactic nominal. Sufixul este centrul de grup:
atribuie grupului propria sa categorie, în exemplul dat categoria Nume (sufixul -ătate
este nominal, formează numai substantive; grupul ca ansamblu, adică derivatul
bunătate, este tot nume, substantiv). Numele bunătate încorporează ca bază un adjectiv
(bun); baza e încorporată (= sintactic).
Ex. (a) împietri „a se preface în piatră”. Verbul încorporează ca bază un grup
prepoziţional (în piatră). Prefixul în- este delocutiv, adică provine din prepoziţia în
aflată în structura unor grupuri prepoziţionale.
• Compunerea. Procesele compoziţionale sunt sintactice. Cuvintele compuse (sudate total
sau parţial) provin din combinaţii libere analizabile sintactic. Ex.: vorbă-lungă, pierde-
vară.
Concluzie la (ii). Combinaţiile de morfeme lexicale sau gramaticale au la bază reguli sintactice.
Flexiunea şi formarea lexicală se bazează pe procese sintactice.

2
Raportul sintaxei cu morfologia se bazează pe principiul morfosintactic, care derivă dintr-o
viziune funcţională asupra limbii: limba comunică prin combinaţii. Funcţia de comunicare a
limbii.
2. Raportul cu semantica
(În gramatica tradiţională) Valorile sunt cele lexicale.
Ex.: căminul studenţilor (genitiv posesiv), plecarea studenţilor (genitiv subiectiv,
corespunzător subiectului verbului din structura studenţii au plecat), trimiterea studenţilor
(genitiv obiectiv direct, corespunzător complementului direct din structura îi trimit pe studenţi).
În lingvistica modernă:
• Sintaxa integrează şi sensul relaţional (= sensul raportului sintactic dintre constituenţi).

Studenţii au plecat. În reprezentarea structurii logico-semantice a propoziţiei se includ

evenimentul şi un actant care declanşează deliberat evenimentul şi îl poate controla
(actantul: Agent).
Plecarea studenţilor ‒ structură nominalizată (provenită din nominalizarea structurii
verbale studenţii au plecat). Formal, plecare este un nume verbal. Rolul actantului
(Agent) se menţine în nominalizare.

Îi trimit pe studenţi. În reprezentarea structurii logico-semantice a propoziţiei se includ

evenimentul şi doi/trei actanţi: un actant neexprimat (subiect inclus), care declanşează
deliberat evenimentul şi îl poate controla (Agent), un actant exprimat ca obiect direct
care suportă evenimentul (suportă o schimbare de localizare; actantul ‒ Temă/Pacient).
Se poate admite existenţa unui constituent neexprimat cu rolul Ţintă (predicatul fiind
un verb de mişcare: a trimite undeva).
Trimiterea studenţilor ‒ structură nominalizată (provenită din nominalizarea structurii
verbale îi trimit pe studenţi). Formal, trimitere este un nume verbal. Rolurile se menţin
în nominalizare.

Căminul studenţilor. Structura este un grup nominal al cărui centru este un substantiv
prototipic (nume comun care exprimă un obiect concret). Numele prototipice au
proprietatea de a atribui un singur rol, pe acela de Posesor. În reprezentarea structurii
logico-semantice a grupului se include Posesorul realizat formal ca genitiv: studenţilor.