Sinteză.

Sintaxa frazei

Profesor: Carabulea Marta

Cl. a VIII-a ,,A,,
Sintaxa este ramura gramaticii care
studiază propoziția, fraza, unitățile de
propoziție, regulile de îmbinare a
cuvintelor în propoziții și a propozițiilor
în frază, precum și raporturile dintre
părțile de propoziție și raporturile în frază.
Atunci când vorbim de sintaxă avem în
vedere 3 aspecte:
1. Unitățile sintaxei. Materializarea
enunțurilor și fragmentele de enunțuri în
unități gramaticale distincte:
fraza, propoziția, părțile de propoziție (
subiectul, predicatul, atributul,
complementul, elementul predicativ
suplimentar și apoziția)
2. Raporturile dintre unitățile sintactice din
cadrul propozițiilor și al frazelor.
3. Construcțiile sintactice cu valoare
stilistică (elipsa, repetiția, anacolutul și
tautologia).
 Vorbirea se realizează prin unitățile sintaxei: enunț, propoziție și părți de
propoziție, frază.

Fraza
Fraza este un enunț format din două sau
mai multe propoziții. Cele mai multe
enunțuri iau forma frazelor. Frazele lungi
și complexe, întâlnite în limba literară,
poartă denumirea de perioade.
Din punct de vedere sintactic, fraza este o
unitate sintactică independentă care are în
componența ei două sau mai multe
predicate, a doua sau mai multe
propoziții, legate prin conținut. Prezența
propoziției principale este obligatorie într-
o frază
Fraza poate fi formata din: doua sau mai
multe propoziții principale sau mai multe
propoziții principale și una sau mai multe
propoziții secundare.
Sintaxa frazei este partea sintaxei
care studiază regulile de îmbinare
a propozițiilor în fraze.
Obiectul de studiu al sintaxei
frazei

propoziția aflată în relații cu alte unități

sintactice asemănătoare (cu alte propoziții)

tipurile de propoziții care alcătuiesc fraza (

principale, secundare, regente, subordonate,
coordonate

tipurile de raporturi sintactice dintre

propozițiile frazei (coordonare, subordonare
 mijlocele folosite construcții sintactico-
pentru realizarea stilistice (elipsa,
raporturilor subînțelegerea,
(juxtapunere și suspensia, izolarea,
joncțiune) repetiția

tipuri de fraze (întregi,

fragmentate; alcătuite concordanța timpurilor
prin coordonare, prin în propozițiile frazei
subordonare
 Sintaxa frazei poate fi:
Subiectivă
Predicativă
Atributivă
Completivă
 Propoziția subiectivă

Propoziția subiectivă (SB) este

propoziția subordonată care îndeplinește în
frază funcția sintactică de subiect al propoziției
regente.

Harnicul ajunge departe. (harnicul ‒ subiect;

cine ajunge?)
Cine este harnic1/ ajunge departe.2/ (P1 ‒ SB;
cine ajunge?)
 Propoziția predicativă

Propoziția predicativă (PR) este

propoziția subordonată care îndeplinește în
frază funcția sintactică de nume predicativ al
unei propoziții regente; arată însușirea sau
caracteristica subiectului din propoziția
regentă, prin intermediul unui verb copulativ.
El este darnic. (darnic – nume predicativ)
El este1/ cum sunt oamenii buni la suflet.2/
(P2 ‒ PR)
Propoziția atributivă

Propoziția atributivă (AT) este

propoziția subordonată care îndeplinește
în frază funcția sintactică de atribut pe
lângă un substantiv, pronume, numeral
din propoziția regentă.
Am văzut filmul recomandat.
(recomandat ‒ atribut; care film?)
Am văzut filmul1/ ce mi l-ai recomandat2/.
(P2 ‒ AT; care film?)
Propoziția completivă directă

Propoziția completivă directă (CD) este

propoziția subordonată care îndeplinește în
frază funcția de complement direct pe lângă
cuvântul determinat din regentă. PE CINE?
CE?
Citește-mi o poveste. (o poveste ‒
complement direct; ce să citești?)
Citește-mi1/ orice dorești.2/(P2 ‒ CT; ce să
citești?)