NIVELUL SINTACTIC AL LIMBII ROMANE

Unitati sintactice

Raporturi sintactice

Functii sintactice

Def:UNITATEA SINTACTICA reprezinta o marime sintactica caracterizata prin sensul unic sau multiplu,
cu caracter divizibil si multiplicabil, omogena si care serveste drept masura pentru unitati de acelasi
fel.

Aceste forme apar:

static, entitati sintactice autonecesare si suficiente

dinamic, fiind entitati sintactice integrate.

Exista opinii diferite privind nr unitatilor sintactice din lb romana:

O singura unitate,enuntul

2 parti:propozitia si fraza

3 parti:propozitie,fraza,imbinare de cuv ..... sau fraza,prop,parte de prop

4 parti:prop,fraza,imbinare de cuvinte si parte de prop

Parte de prop,prop,fraza si substitut de prop sau fraza

Teoriile merg pana la 7 parti, insa oportuna ar fi limitarea la 6:enunt (text,paragraf,alineat), prop,
fraza, sintagma, substitut de prop sau fraza, parte de prop

ENUNTUL SINTACTIC/TEXTUL

Enuntul sintactic reprezinta unitatea de baza a comunicarii si, ca unitate comunicativa se

caracterizeaza prin referentialitate, coreland pragmatic o secventa fonica cu o informatie referitoare
la un fapt.

Este diferit de cuvant pentru ca apartine unui sistem lingvistic.

Comunica, evoca sau se organizeaza in functie de mesaj

Are in vedere si situatia de comunicare

Participantii la actul comunicativ – locutor si alocutor

Coordonate spatio-temporale

Conditionata de referentialitate

Se coreleaza cu intonatia

Si, in mod explicit, cu informatia gramaticala (de ex: prin formele verbale personale se fixeaza cadrul
situational; categoria timpului are rol deictic; grupul nominal trimite la referent prin asocierea dintre
subst si determinanti).

Ca unitate lingvistica a comunicarii, enuntul este dependent de realizarea sa, de disponibilitatile

oferite de sistemul lingvistic al unei limbi.

Orice enunt este reprezentat prin unitati ale limbii (utilizate izolate sau asociate in combinatii
variabile)

Clasificare (dupa modul de realizare lingvistica)

1.Enunturi nestructurate:

= un cuvant (de obicei, interjectia Vai! Of! (poate aparea ca fonem sau morfem); substantive: Atentie!
Liniste! ; adverbe:Jos!
Sau o locutiune – care nu se analizeaza si sunt asociate cu o anumita intonatie, avand referentialitate
si autonomie enuntiativa.

2. Enunturi structurale sintactic:

- reduse ca dimensiune:2-3 unitati lexicale: Ce bine! Bravo voua! Ce vreme frumoasa! –
referentializate prin intonatie
- Ample – organizate in jurul unor forme verbale la un mod personal (acestea ofera o informatie
gramaticala specifica si ancoreaza referential structura lingvistica)

Observam cu privire la aceste realizari ale enuntului cu corp unic, idivizibil, ca nu pot fi excluse dintre
realizariloe enuntului sintactic, ele fiind definibile printr-un caracter relational extern. In continuare e
de urmarit ca enuntul se poate actualiza printr-o prop unde se recunosc raporturi sintactice interne.

Enuntul = un produs al enuntarii sintactice, un act pragmalingvistice pentru ca respecta ‘sintaxa’ unei
limbi naturale, adica regulile de combinare a cuvintelor.

= in opozitie = nonenuntul, care poate fi un alt tip de comunicare (extensiva, pictografica, sonor-
vizuala; un produs al nonenuantarii, adica al enuntarii definita prin negatie).
Ex:Profesorul isi cunoaste elevul. / Elevul isi cunoaste profesorul. = se observa ca diferenta de
organizare e asociata si cu cea de informatie, deci la constituirea enuntului ca structura semnificativa
participa atat unitatile lexicale care il compun, cat si modul specific de organizare sintactica.

Ex:Ii citeste scrisoarea tatalui. = subs tatalui admite 2 lecturi in functie de cum se subordoneaza: a.
Fata de verb: Citeste tatalui – acesta este Posesor/Agent si exista un unic referent pt cele 2
componente nominale (subst si pronume)
b. fata de substantiv: scrisoarea tatalui – aceta este Beneficiar si exista referenti diferiti pentru subst si
pronume.

Asadar, enuntul ca unitate a comunicarii este dependent de referent, fiind expresia acestuia,
dar si de posibilitatile lingvistice combinatorii oferite de sistem. In organizarea oricarui enunt
interfereaza 2 planuri: informational (comunicativ) si sintactic.