TEXT SI DISCURS

In acest referat propunem o expunere metodica a notiunilor fundamentale pentru analiza discursului .Acestea vor viza limba si trasaturile caracteristice ale ansamblului textdiscurs. In primul rand vom face o prezentare a principalelor probleme ce tin de importanta limbii in cadrul discursului.Dintre numeroasele sensuri ale termenului,,limba ne intereseaza cel ce desemneaza un ansamblu de sisteme legate unele de altele, aceste sisteme sunt formate din unitati cum ar fi sunetele, fonemele,morfemele,lexemele, cuvintele. Limba intervine ca mediator intre doua zone amorfe; pe de o parte, expresia sonora,si pe de alta parte continutul notional.De aceea limba este considerata o forma si nu o substanta,o conventie adoptata de o comunitate umana in care functioneaza ca sisteme de semne.Din aceasta perspectiva, limbajul reprezinta,,institutia limbii ca institutie sociala comuna tuturor subiectilor care o vorbesc, si a discursului ca realizare individuala a vorbirii in texte sau mesaje concrete.Spre deosebire de limba. Vorbirea are un caracter individual si variabil, iar pentru unii lingvisti (Sassure) vorbirea este echivalenta cu discursul. In vorbire se poate pune in evidenta modul in care subiectul vorbitor utilizeaza codul limbii pentru a comunica, iar mecanismul de trecere al limbii in vorbire este numit actualizare.Actul locutionar este cel prin care se realizeaza transmiterea unor anumite semnificatii lexicale si gramaticale prin rostirea unui enunt.Un act de comunicare verbala poate fi caracterizat prin existenta a doua niveluri;situational si comunicational. Nivelul comunicational corespunde spatiului intern,acela in care subiectul adopta diferite strategii pentru a-si indeplinii cu succes actul de limbaj cum ar fi diversele moduri in care se poate realiza un discurs politic,,un curs universitar sau un spot publicitar, sunt determinate conditiile contractului de vorbire corespunzator genului de discurs cum ar fi; -finalitatea actului de limbaj -identitatea partenerilor -temele in discutie.

Actele de limbaj se deosebesc si dupa potentialul lor agresiv intrinsec(a se compara de exemplu solicitarile, ordinele cu promisiunile,multumirile, complimentele.Actele de limbaj pot sa puna in pericol imaginea individuala reciproca a interlocutorilor si implicit sa afecteze relatiile dintre acestia. Notiunea de imagine(pozitiva sau negativa) a fost introdusa de Gofman care opune termenii imagine si teritoriu,pentru a caracteriza comportamentul paticipantilor la o interactiune.Acest comportament se refera, in special,la constrangerile,de ,,salvare atat a imaginii proprii, cat si a partenerului. Conversatia este un loc unde se manifesta,,teritorialitatea in care un subiect social este pus in situatia de a pune in actiune un ansamblu de strategii pentru a-si conserva imaginea sau a o menaja pe cea a interlocutorului.Astfel o interactiune este un amestec de acte care ameninta imaginea cum ar fii; amenintarea, critica, acte de flatare a imaginii care pun in valoare imaginea partenerului si tot ce tine de manifestarea politetii. Termeni fundamentali in definirea discursului. O caracteristica a acestor termeni este posibilitatea de delimitare diferita in functie de criteriile utilizate.Termenul de enunt desemneaza generic orice produs al actului de enuntare. Cercetarile asupra enuntarii au pus in evidenta dimensiunea reflexiva a activitatii lingvistice; un enunt nu se refera la lume decat reflectand actul enuntarii care il genereaza.Termenul de enunt este polisemantic si sensurile sale se precizeaza printr-un sistem de opozitii.La un nivel superior, enuntul este adesea considerat ca un echivalent al textului Caracterul complex al textului(si al discursului) poate fi mai bine inteles prin studierea notiunilor fundamentale de analiza a acestuia.La randul sau ca si in discurs sau enunt, termenul ,,text poate avea diferite valori.,,Text se foloseste adesea ca sinonim pentru enunt, ca suita lingvistica autonoma orala sau scrisa, produsa de unul sau mai multi emitatori intr-o situatie de comunicare determinata. Brown si Yule definesc textulca,,inregistrare verbala a unui act de comunicare.Alti cercetatori definesc textul drept ,,onecuta comunicationalacare satisface trei sisteme de criterii interdependente. Textul poate fi definit si din perspectiva proprietatilor sale care il deosebesc, in general de notiunile apropiate,enunt si discurs.Aceste proprietati se refera la; -existenta unei structuri puternice -relativa independenta a textului de context

Unii cercetatori definesc textul prin stabilirea unei distinctii intre text si document.Astfel textele se caracterizeaza printr-o semantica bogata si mai ales cele literare sunt destinate a emotiona,in timp ce documentele tind spre descrierea univoca a lumii. Alti cercetatori inteleg textul ca ansamblu al enunturilor orale sau scrise care au structuri menite sa dureze si sa fie repetabile in cadrul unei traditii.Aceasta idee a autonomiei textului in raport cu contextul a fost dezvoltata in special, in lingvistica textuala. Concluzie In urma analizei definitiilor de mai sus se poate spuneca, din anumite perspective caracteristica textului ar fi unitatea sa, caracterul global sub care poate fi perceput, pe cand cea a discursului ar putea-o reprenzenta articularea enuntului la o situatie de enuntare particulara.Ansamblul de enunturi care inconjoara un text se numeste paratext(titlu,subtitlu,prefata, postfata) Paratextul este destinat,, sa faca prezent un text, pentru a-i asigura prezenta sa in lume,;;receptarea sa si ,,consumarea sa. Se disting; 1.Paratext auctorial;numele autorului, dedicatii, note in pagina 2.Paratext editorial;ii apartine editorului(catalog, coperta) In orice analiza a discursului trebuie facuta o distinctie clara intre coerenta si coeziunea textuala. Coerenta reprezinta o componenta esentiala in definirea textului;; se refera la un ansamblu de trasaturi care asigura unitatea semantica a unui sir de propozitii/ fraze, astfel incat acestea sa formeze o unitate din punct de vedere al semnificatiei. Conditiile pentru ca un set de propozitii sa aiba coerenta semantica sunt; propozitia trebuie sa desemneze aceeasi realitate lingvistica. Exemplu;M-am intalnit cu Ion.El erea pe strada.

Este coerenta semantica numai dacaIon si el sunt conferentiali, deci daca propozitia presupune o secventa intermediara de tipul;,,M-am intalnit cu Ion.El, adica Ion, era pe strada. Coerenta textului depinde de; -adecvarea textului la o intentie globala, atasata tipului sau de discurs(coerenta textului va fi realizata diferit in cazul unui poem supra realist, al unui text publicitar, al unui discurs politic) - identificarea temei textului in cadrul unui anumit univers(fictiune,istorie,teorie) Adesea judecatile care evalueaza un text in seria coerent/incoerent pot diferi in functie de; -destinatar -cunoasterea contextului -autoritatea cu care este creditat emitatorul Elementele care joaca un rol esential in stabilirea coerentei textului se numesc conectori.Conectorul este un morfem care stabileste o legatura intre doua propozitii. Se disting;-conectori adverbiali - conectori conjunctii coordonatoare -conectori conjunctii subordonatoare Coeziunea reprezinta un element definitoriu al conceptului de text se refera la un ansamblu de trasaturi care asigura unitatea sintactica a textului prin marcarea legaturii in segventa de unitati lingvistice(propozitii/fraze). Factorii de unitate care confera coeziunea textului sunt; -repetarea in mod obligatoriu cu acelasi sens,a elementelor lexicale in propozitii diferite ale aceleiasi secvente;

-conectorii intre fraze -de opozitie(totusi) -de cauza/consecinta(pentru ca, deci) - de adaugare(in plus, mai mult) -de timp(apoi)

Termenul tema are doua sensuri distincte;-segment al frazei -caracteristica a unitatii semantice a .extului.Tema reprezinta raspunsul ceea ce intuitiv putem formula prin,, despre ce se vorbesteintr-un text.Indiferent de lungimea sa, un text presupus coerent trebuie sa construiasca o reprezentare si trebuie sa poata fi rezumat. Analiza discursului pune in relatie enuntul cu contextul lui.Aceasta pare sa fie o trasatura definitorie a analizei discursului,aceasta priveste discursul ca pe o activitate care nu poate fi separata de context si nu ca o raportare a enunturilor la diversi parametrii exteriori. Cadrul spatio temporal poate fi caracterizat din perspectiva asocierii la discurs drept;cadrul empiric -cadrul institutional. Scopul pe care il urmaresc participantii la un discurs depinde in mod evident de genul de discurs;politic,religios. In lingvistica textuala se considera ca orice text este constituit din cel putin o secventa, unitate de compozitie inferioara textului vazut ca un ansamblu. Din acest punct de vedere ar exista cinci tipuri de secvente;narativa ,descriptiva,argumentativa,explicativa, dialogala.