Unitați frazeologice

Unitatile frazeologice sunt grupuri de cuvinte cu inteles unitar. Ele se

comporta ca o singura parte de vorbire si apartin categoriei morfologice cu care
sunt sinonime.

 Creatii interne
o Locotiunile- grupuri de cuvinte bine sudate care au
sinonim un singur cuvant
o Expresii- constructii specifice limbii reomanesti
 Creatii externe
o Elisee internationale

Imbinarile libere de cuvinte

 Sunt asemanatoare cu locotiouniile

 Substantivul din interiorul grupului articulat si
accepta un atribut
 Caracterizarea personajurilor
I. Încadrarea personajului în operă și precizarea tipologiei pe care o
ilustrează.
II. Caracterizarea directă (realizată de către personaje, autor sau
autocaracterizare)
III. Caracterizarea indirectă (nume, meseria lui, fapte, relația cu
celelalte peronaje) + secvente semnificative
IV. Corelează o valoare a personajului pe care o consideri importantă
și pentru tine
 Metode de îmbogățire a vocabularului

Derivarea

Derivarea este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului, craeformeaza

cuvinte noi prin adaugarea unor afixe cuvantului de baza.

Tipuri de afixe:

 sufixe- grupuri de sunete puse la sfarsitul cuvantului

 prefixe- grupuri de sunete, așezate înaintea cuvintelor

Tipuri de sufixe

 lexicale- au rolul de a foema cuvinte noi

 gramaticale- au rolul de a acționa la nivel morfologic

Valorile stilistice ale diminutivelor

1. Rol de depreciere (leuț, grăsuț)

2. Rol de atenuare (problemuța, secundiță)
3. Rol de simpatie (cateluș, pisicuță)

Compunerea

Mijlocul intern al vocabularului ce constă în formarea de cuvinte

noi prin unirea a două sau mai multe cuvinte cu înțeles de sine stătător.
Tipuri de compunere:

1. Juxtapunere (cuvintele nu au legatura intre ele, nu

depind unul de celalalt)
2. Subordonarea (cuvintele depind gramatical unul de
celalalt)
3. Abrevierea/ prescurtarea
 Din initiale
 Din initiale si parti de cuvinte
 Din parti de cuvinte
 Din parti de cuvinte si cuvinte
4. Compunere savanta
 Se formeaza cuvinte noi cu ajutorul unui cuvant
lung/ scurt
 Sufixoide (sufixe false): cid, fob, logi, fie, bio, geo,
pseudo, tele, macro, hipo.
 Noțiuni de sintaxă

 Relația între cuvintele unui enunț

 Relația dintre propozițiile unui enunț

Conjuncția- partea de vorbire, neflexibilă, care unește cuvinte

într-o propoziție sau propozițiile într-o frază.

Tipuri de conjunție:

Conjuncții coordonatoare: leagă cuvinte și propoziții de același fel.

 Copulative: și, nici

 Adversatul: dar, vor însa, or
 Disjunctive: sau, ori, ba
 Concluzive: deci, așadar

P1 dar P2 și P3

Raport între propozițiile frazei

Raportul de conducere intre propozitii se poate stabili prin:

1. Jonctiune (impunând prezența conjuncției)

2. Juxtapunere (propozițiile sunt diferențiate prin virgulă)

Conjuncția necoordonatoare (subordonată)

 Unesc propoziția secundară, subordonată, de cea principală

!!! Elemente de relatie cu valoare subordonatoare: ca să, ca, să, deoarece,

desi, încât, care, cine, ce, etc.