În “Popa Tandra” este vorba despre părintele Trandafir, care se duce în
Sărăceni, unde oamenii sunt foarte leneși. În primul an acesta le dădea sfaturi la biserica din sat, sătenii după ce mergeau la biserică și ascultau sfaturile părintelui aceștia doreau să se apuce de munca, dar doar atât, doar doreau fară să își facă de lucru. Apoi sătenii începeau să nu mai vină nici la biserica așa că popa se ducea prin sat și oamenii pe care îi întâlnea le dădea niște sfaturi, așa a mai trecut un an și sătenii tot nu faceau nimic. În al treilea an, popa Tanda, a început să își bată joc de ei făcand jigniri la adresa hainelor și la aspectul lor, la început aceștia au făcut ceva să se schimbe, dar apoi s-au obișnuit cu ideea și nici nu îl mai băgau în seamă pe părinte, apoi popa Tanda renunță sa îi mai ajute. După ceva timp, părintele era suparat, deoarece casa lui aproape se dărâma, așa că el a început să își repare casa, câte puțin câte puțin, până în final ,după ce și-a reparat casa, a început să își planteze diferite roade. În final părintele a înbatranit, iar cand un trecător a mers prin sătuc a observat că toata lumea din sat i-a uramat exemplu parintelui și și-au pus la punct casa și grădina.